IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Dosar nr. 2803/113/2015
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 335
Ședința publică din data de 14.03.2019
Completul compus din:
PREȘEDINTE – …………..– JUDECĂTOR
JUDECĂTOR – …………..
Grefier – …………
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR – ………
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
– Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Galați –
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului penal declarat de inculpatul D. A. M. și de partea civilă M. A. D. R.- A.P. I. A. București împotriva sentinței penale nr.233/01.11.2017, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.2803/113/2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.03.2019 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pe data de 14.03.2019.
C U R T E A,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr.2809/113/2015 inculpatul D. A. M. și partea civilă M. A.D. R. – A.P.I.A. au formulat apel împotriva sentinței penale nr.233/01.11.2017 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr 2803/113/2015.
Prin sentința penală nr.233/01.11.2017 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr.2803/113/2018 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de inculpatul D. A. M., prin avocat ales, ca fiind nefondată.
În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, prin rechizitoriu, din infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal, în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 cod penal, ambele cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania anului 2013), în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal, infracțiune săvârșită de inculpatul D. A. M.
În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, în concurs formal cu tentativa la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania anului 2014), în infracțiunea prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, infracțiune săvârșită de inculpatul D. A. M.
În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, faptă săvârșită de inculpata D. M.C. A. M. - Întreprindere Individuală, din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, în concurs formal cu infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.2 Cod penal (pentru campania din 2013), într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 386 cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, faptă săvârșită de inculpata D.M.C.A.M. – Întreprindere Individuală, de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr.78/2000, în concurs formal cu tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.2 Cod penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art.184 din Legea nr.78/2000 raportat la art.181 alin. 1 din Legea nr.78/2000 (pentru campania din 2014), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În baza art.396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit. e) Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei D. M.C. A. M.- Întreprindere Individuală (cu sediul social în sat L. S., tarlaua 38, parcel 224/1, comuna C., județul B., CUI ….. atribuit la data de ……., având ca titular pe D. (fostă D.) A.M., (…..) cu domiciliul în (…….), CNP (…….), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și a tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 181 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. A. M. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
În baza art. 55 alin. 1 lit. a) și art. 67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului D. A. M., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal.
În baza art. 54 și art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a), b) și g) Cod penal, care s-a dispus a se executa în condițiile art. 66 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. A. M., la 1 an închisoare, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în numele ei.
În baza art. 55 alin. 1 lit. a) și art. 67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului D. A. M., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c) cod penal.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal – art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele principale de: 2 ani și 1 an închisoare și s-a dispus ca inculpatul D. A. M., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv: 4 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa 2 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal.
În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 864 Cod penal (1969), a fost revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului D. A. M., prin sentința penală nr. 233/20.06.2012 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 552/15.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă revocată, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 2 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, în total inculpatul urmând să execute: 6 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul a de ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 19, art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul D.A.M., să plătească părții civile: APIA B., suma de 100.266,11 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care s-a adăugat accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a sumei, conform Ordonanței nr. 66/2011.
În temeiul art.404 alin.4 lit. c) Cod procedură penală, a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați, din 26.08.2015 (dosar urmărire penală filele 257 – 261, vol. II), asupra următoarelor bunuri ale inculpatului:
- un autoturism Volvo S80, (….)
- autoturism Fiat Panda, (….)
- imobil situat în (….), nr…., format din teren (…..) și construcții în suprafață de (…..), cu o valoare de impozitare de 675.993,78 lei.
În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D. A. M. la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare statului, sumă în care sunt incluse cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală (537,50 lei).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 144/P/2014 din data de 15.12.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. 2803/113/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: D. A. M., și D. MC A.M. Întreprindere Individuală – prin titular D. A. M., după cum urmează:
-D. A. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și a art. 41 alin. 1 Cod penal, în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și a art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania 2013) și de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în forma tentativei, prev. de art. 184 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, în concurs formal cu infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania 2014), toate patru în concurs real de infracțiuni, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și
- D.M.C.A.M. Întreprindere Individuală, cu sediul social în (…….), parcel 224/1, jud….., CUI …………atribuit la data de ……., având ca titular pe D. (fostă D.) A.M., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania 2013) și de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în forma tentativei, prev. de art. 184 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în concurs formal cu infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania 2014), toate patru în concurs real de infracțiuni, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța a reținut următoarele:
S. C. A. SRL B., a fost înființată în anul 2005, fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului la data de 07.04.2005 (conform istoricului societății, pus la dispoziție de O.R.C. – filele 261-267, vol. I). Asociat unic și administrator al acestei societăți comerciale a fost martorul D. M., tatăl inculpatului.
Prin procura autentificată prin încheierea nr. 1407/11.05.2005 la Biroul Notarilor Publici Asociați V. – V. C. și A. L. (filele 17, 18, vol. II), D. M. l-a împuternicit pe fiul său, D. A.M. să administreze cu puteri depline S.C. A. SRL cu sediul social în mun. B., șos. R. S. nr. …, jud. B.. Mandatul a fost dat pe o durată nedeterminată.
Prin sentința nr.86/20.01.2010, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brăila (filele 476-478, vol. I), s-a admis cererea formulată de debitoarea S.C. A. SRL B. pentru deschiderea procedurii de insolvență, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva acestui debitor și a fost numit administrator judiciar practicianul în insolvență S. Q. - filiala B. S.P.R.L., cu sediul social în B., C. C. nr. …, bl…., sc…, ap…..
Prin sentința nr.600/15.06.2010, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brăila în dosarul nr. 167/113/2010 al acestei instanțe, s-a respins planul de reorganizare a S.C. A. SRL, propus de administratorul acesteia, aprobându-se în schimb raportul întocmit de administratorul judiciar S. Q. – filiala B. S.P.R.L. În consecință, s-s dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei S.C. A. SRL, dizolvarea acestei societăți și ridicarea dreptului de administrare al acesteia, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea. De asemenea, prin aceeași sentință a fost desemnat ca lichidator fostul administrator judiciar S. Q. – filiala B. S.P.R.L. (filele 433-436, vol. I).
Inculpata D. M.C. A.M. Întreprindere Individuală, a fost înființată în anul 2009, fiindu-i atribuit numărul de ordine F../…/2009 la data de 24.11.2009 în Registrul Comerțului. Titularul acestei întreprinderi individuale este D. (fostă D.) A.M., actuala soție a inculpatului D. A.M..
Prin procura specială autentificată sub nr. …../27.11.2009 la BNP A. L… (filele 110-111, vol. I), D. A.M., în calitate de reprezentant al I.I. D. M.C. A.M., l-a mandatat pe inculpatul D. A.M. să o reprezinte în toate problemele legate de calitatea sa de reprezentant al I.I. D. M.C. A.M., să o reprezinte în fața tuturor autorităților administrative, publice, juridice, Camera de Comerț și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, judecătorie, DGFP B., bănci pentru orice operațiuni bancare, ca și în fața oricărei persoane fizice sau juridice, să o reprezinte la încheierea de contracte, acte adiționale, pentru rezilierea celor vechi etc., să întocmească documentația necesară pentru derularea proiectului FEAAR și să semneze toate contractele aferente ce decurg din acest proiect.
S.C. A. SRL B. deținea în proprietate, din anul 2008, suprafața de 85, 72 ha teren în extravilanul localității C., jud. B., categoria de folosință a acestui teren fiind aceea de teren agricol productiv, arabil.
La data de 20.02.2013, martorul M. D., în calitate de administrator al S.C. A. SRL B., a încheiat, în calitate de arendator, cu I.I. D. M.C. A.M., în calitate de arendaș, contractul de arendă înregistrat la Consiliul Local C., jud. B…. sub nr. …/20.02.2013, având ca obiect terenul în suprafață de 85, 72 ha situat în extravilanul localității C…, jud. B…, proprietatea S.C. A. SRL B.
Dată fiind declanșarea procedurii falimentului față de S.C. A. SRL B. încă din anul 2010 și numirea lichidatorului judiciar S. Q. S.P.R.L., concomitent cu ridicarea dreptului de administrare a S.C. A. SRL pentru administratorul împuternicit D. A. M. și pentru administratorul de drept D. M., acest contract nu a fost legal încheiat, în sensul vicierii consimțământului la încheierea acestui contract, singura persoană care își putea da acordul pentru încheierea acestui contract fiind lichidatorul judiciar S. Q. S.P.R.L., care, potrivit legii insolvenței, trebuia să facă orice act juridic pe care-l considera necesar pentru lichidarea averii debitoarei S.C. A. SRL, îndestularea creditorilor acesteia și închiderea procedurii falimentului.
Aflând despre încheierea frauduloasă a acestui contract, în cursul anului 2013, lichidatorul judiciar S. Q. S.P.R.L. – prin reprezentant N. N.O. (declarație martor filele 429-432, vol. I) a formulat la judecătorul sindic, în cadrul procedurii falimentului, cerere de constatare a nulității absolute a contractului de arendă nr. …./20.02.2013, încheiat între S.C. A. SRL, prin administrator D. M., și I.I. D. M.C. A. M.
Prin sentința nr.93/17.01.2014, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 167/113/2010/a3 al acestei instanțe (filele 470-471, vol. I), instanța a admis acțiunea formulată de S. Q. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. A. SRL B., în contradictoriu cu pârâții I.I. D. M.C. A.M. și S.C. A. SRL B., constatând nulitatea absolută a contractului de arendă nr. …/20.02.2013 încheiat între S.C. A. SRL în calitate de arendator și I.I. D. M.C. A.M. în calitate de arendaș, privind terenul în suprafață de 85,72 ha, situat în extravilanul localității C., jud. B..
În considerentele sentinței anterior menționate, instanța a reținut următoarele:
„Nu se poate reține că prezentul contract de arendă este voința liberă a părților, debitorul fiind obligat să se supună prevederilor legii insolvenței, ce are ca finalitate maximizarea averii debitoarei în vederea îndestulării creditorilor. Lichidatorul judiciar a efectuat formalitățile de publicitate, sentința de deschidere a procedurii falimentului fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar imobilul în speță urmează a fi valorificat în cadrul procedurii licitației.
Judecătorul sindic nu poate avea în vedere buna credință a pârâtei I.I D. M.C. A. M. la încheierea contractului de arendă, atâta timp cât S.C. A. SRL B. se afla în procedura falimentului, fiind dizolvată.”
Un alt argument, pentru care nu se poate reține buna credință a I.I. D. M.C. A. M. la încheierea și executarea contractului de arendă nr. …./20.02.2013 este și faptul că I.I. D. M.C. A. M. era administrată, în fapt, în baza acelei procuri speciale, de către D. A. M., administrator împuternicit și al S.C. A. SRL până la momentul deschiderii procedurii insolvenței față de această societate, inculpatul D. A. M. fiind cel care a reprezentat S.C. A. SRL B. în fața instanței de judecată, a judecătorului sindic, cu ocazia inițierii și derulării procedurilor de insolvență și faliment.
Instanța a reținut că, inculpatul D. A. M. cunoștea încă din anul 2010 că S.C. A. SRL nu mai poate încheia acte juridice care să angajeze societatea, dreptul de administrare fiind ridicat administratorului statutar și celui împuternicit și dat administratorului judiciar, ulterior lichidatorului judiciar S. Q. S.P.R.L. Acest lucru rezultă atât din sentințele judecătorești atașate la dosarul cauzei, cât și din declarația martorului D.M. – tatăl inculpatului D.A.M., care a arătat că: „de la numirea fiului în calitate de administrator al S.C. A. SRL, eu nu am mai fost interesat în evoluția economico - financiară a societății, oferind posibilitatea fiului meu de a gospodări, administra cât mai eficient această firmă. … Toată procedura de insolvență și faliment s-a realizat la solicitarea fiului meu, care a și reprezentat firma la instanța de judecată”.
Așadar, inculpatul D.A.M., cunoscând aceste aspecte și anume că SC A. SRL B., nu mai putea încheia acte juridice care să angajeze societatea comercială, întrucât se afla în insolvență, acest drept fiind transferat lichidatorului judiciar SC S. Q. SPRL, fapt ce nu-i dădea dreptul legal de a depune documentație pentru a i se acorda subvenția pentru anul 2013 și 2014, pentru cele 85,72 ha teren agricol.
I.I. D.M.C.A.M., a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 93/17.01.2014, dar acesta a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 110/25.03.2014 a Curții de Apel Galați (filele 472/473, vol. I).
Aflând despre declararea nulității absolute a contractului de arendă nr.19/20.02.2013, A.P.I.A. - Centrul Județean B. a formulat, la data de 11.08.2014, o plângere penală la I.P.J. B. față de D.A.M., în calitate de împuternicit al I.I. D.M.C.A.M., pentru aceea că, pentru campaniile agricole 2013 și 2014, a depus la această instituție contractul de arendă respectiv, în baza căruia a obținut subvenții de sprijin pe suprafață din fonduri UE și din fonduri naționale.
Cu toate acestea prin cererea unică de plată pentru suprafață pentru campania 2013, înregistrată la A.P.I.A - Centrul Județean B. sub nr. BR 14523/11.05.2013, I.I. D.A.M., prin reprezentant împuternicit D.A.M., a solicitat acordarea subvenției pentru o suprafață de 63, 42 ha (fila…235, vol. I).
La data de 30.05.2013, prin depunerea la A.P.I.A - Centrul Județean B. a formularului M2 – Completarea declarației de suprafață, inculpatul a mărit suprafața pentru care a solicitat acordarea subvenției cu încă 22, 30 ha (fila 233, vol. I), rezultând un total de 85, 72 ha, suprafață ce reprezintă exact obiectul contractului de arendă înregistrat la Primăria Comunei C., jud. B. sub nr. 19/20.02.2013, încheiat între S.C. A. SRL – prin D.M., în calitate de arendator și I.I. D.M.C.A.M., în calitate de arendaș (despre care am făcut referire anterior).
La această cerere, inculpatul a anexat documentația obligatorie cerută de lege, printre care și contractul de arendă anterior menționat, pentru dovedirea dreptului de folosință al I.I. D. MC A. M. asupra terenului exploatat și pentru care se solicita acordarea subvenției.
După efectuarea verificărilor, cererea a fost introdusă în sistem, fiind emisă decizia de plată nr. 716212/11.09.2013, în baza căreia inculpatei I.I. D.M.C.A. M. i-a fost virată în cont suma de 19.477, 58 lei, reprezentând plată pentru zona defavorizată (filele 213-216, vol. I). De asemenea, s-a emis și decizia nr. 1129001/17.10.2013, pentru sumele de 21.970, 53 lei, reprezentând schema de plată unică pe suprafață – SAPS în avans, cu un cuantum de 139,17 euro/ha, iar prin decizia nr. 2190896/04.12.2013 s-au stabilit diferențele de plată față de decizia 716212/11.09.2013, în cuantum de 44.761, 85 lei, reprezentând schema de plată unică pe suprafață – SAPS, de 7.563, 63 lei, reprezentând schema pentru plăți naționale directe complementare – PNDC și de 6.492, 52 lei, reprezentând plăți compensatorii pentru zona defavorizată de condiții naturale specifice.
După ce A.P.I.A. – Centrul Județean B. a luat la cunoștință despre declararea nulității absolute a contractului de arendă nr.19/20.02.2013 prin sentința nr.93/2014 a Tribunalului Brăila, s-a procedat la constituirea de debit pentru campania 2013 pentru I.I. D. MC A. M., fiind întocmit procesul – verbal nr. 13979 din data de 17.07.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (filele 143-149, vol. I). Împotriva acestui proces – verbal, I.I. D. MC A. M. a formulat contestație administrativă (filele 132-140, vol. I), care a fost însă respinsă prin decizia nr. 17150/18.09.2014 emisă de directorul executiv al A.P.I.A. – Centrul Județean B.
Prin cererea care a format obiectul dosarului nr. 2982/113/2014 al Tribunalului Brăila, reclamanta I.I. D.M.C.A.M. a solicitat anularea procesului – verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13979/17.07.2014 încheiat de A.P.I.A – Centrul Județean B.; prin sentința nr. 153/Fca/03.03.2015, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată. Prin decizia nr. 1774/22.10.2015, Curtea de Apel Galați a admis recursul declarat de I.I. D. MC A. M., a casat sentința nr. 153/03.03.2015 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, a dispus anularea procesului – verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13979/17.07.2014 încheiat de A.P.I.A – Centrul Județean B..
Din analiza documentației depuse la A.P.I.A - Centrul Județean B. pentru anul 2014, s-a reținut că rezultă următoarele:
Prin cererea unică de plată pentru suprafață pentru campania 2014, înregistrată la A.P.I.A - Centrul Județean B. sub nr. BR 15268/15.05.2014, I.I. D. A.M., prin reprezentant împuternicit D. A. M., a solicitat acordarea subvenției pentru o suprafață de 85, 72 ha (filele 84-85, vol. I).
La această cerere, inculpatul a anexat documentația obligatorie cerută de lege, printre care și contractul de arendă nr. 19/20.02.2013, pentru dovedirea dreptului de folosință al I.I. D. MC A. M. asupra terenului exploatat și pentru care se solicita acordarea subvenției.
Prin adresa nr. 989/23.05.2014, I.I. D. MC A. M., prin reprezentant împuternicit D. A. M. a adus la cunoștința A.P.I.A. – Centrul Județean B. că „având în vedere constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. A. SRL în calitate de arendator și I.I. D. A. M. în calitate de arendaș, privind terenul în suprafață de 85, 72 ha situat în extravilanul localității C., jud. B., …, menționăm că, în conformitate cu dispozițiile legii arendării și actele normative ce reglementează schemele de sprijin pe suprafață, I.I. D. A. M. are dreptul de a beneficia de subvenție, deoarece deține legal terenul, a lucrat efectiv aceste teren și chiar dacă a intervenit hotărârea judecătorească, fiind în timpul anului agricol, I.I D. A. M. nu poate fi deposedată de teren decât după încheierea anului agricol și după ridicarea recoltelor” (fila 68, vol. I).
Având în vedere că nulitatea contractului de arendă se constatase anterior depunerii cererii de sprijin pe suprafață, prin adresa nr. 10.761/02.06.2014, A.P.I.A. – Centrul Județean B. a solicitat I.I. D. MC A. M. ca, până la data de 10.06.2014, să prezinte documente valabile de atestare a dreptului de folosință asupra terenului pentru care întreprinderea individuală a solicitat subvenția pe suprafață. Invocând considerente de drept civil privind efectele contractului de arendă, I.I. D. MC A.M. a apreciat că documentele depuse în susținerea cererii sale de acordarea a subvențiilor pe suprafață sunt legale (răspuns filele 64-65, vol. I).
Prin adresa nr.12851/30.06.2014, A.P.I.A. – Centrul Județean B. a solicitat martorului N. O., în calitate de reprezentant al S. Q. SPRL – Filiala B., o copie a hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Brăila, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de arendă nr. 19/20.02.2013 (fila 59, vol. I).
Luând la cunoștință despre conținutul hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care se constata nulitatea absolută a contractului de arendă, potrivit declarației martorului R. D. – consilier juridic în cadrul A.P.I.A. – Centrul Județean B. (filele 384-388, vol. I), cererea de acordare a subvenției pe suprafață pentru anul 2014 nu a fost autorizată la plată, acel contract fiind un document inexact. În consecință, serviciul juridic din cadrul A.P.I.A. – Centrul Județean B. a formulat și sesizarea penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, ce a fost declinată spre competentă soluționare în favoarea D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați.
Fiind audiat inculpatul D. A. M., la urmărirea penală, cu privire la învinuirea care i se aduce (declarație în calitate de suspect – filele 292-295, vol. I), acesta a arătat că instanța de judecată care a dispus anularea acelui contract de arendă a fost indusă în eroare de către lichidatorul judiciar N. O., care a prezentat instanței rapoarte eronate și nereale, că lichidatorul judiciar a acționat cu rea-credință în momentul în care a solicitat judecătorului sindic anularea acelui contract de arendă, întrucât lichidatorul judiciar ar fi lăsat în nelucrare terenurile agricole proprietatea S.C. A. SRL – debitorul în insolvență, încheind un contract de arendă abia în anul 2015, la cinci ani de la declanșarea procedurii insolvenței.
Instanța însă, a constat că aceste apărări nu au legătură cu fondul infracțiunilor de care inculpatul este acuzat. Pe de altă parte, analizând apărările pe care inculpatul le-a făcut, în calitate de reprezentant împuternicit al I.I. MC D. A. M., în fața A.P.I.A. – Centrul Județean B. pe calea contestației administrative împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor din campania 2013 și de stabilire a debitelor de recuperat de la I.I. D. MC A. M., s-a constat că sunt apărări vizând natura și esența contractului de arendă, care fiind lovit de nulitate absolută, fiind viciat, dă naștere unor drepturi în beneficiul arendașului.
Audiat în instanța de judecată, inculpatul D. A. M., nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că, de sentința civilă (nr. 93/17.01.2014 a Tribunalului Brăila), prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de arendă nr. 19/20.02.2013, încheiat între SC A. SRL B. și I.I. D. M.C. A.M. C., nu a aflat decât în luna iunie 2014 și că nu a avut cunoștință de existența al unui proces pe rolul instanței.
Asemenea apărări ale inculpatului nu au fost primite, întrucât reiese că din încheierea de ședință din data de 14.01.2014 a Tribunalului Brăila, când au avut loc dezbaterile în fond, în dosarul nr. 167/113/2010/a3, I.I. D. M.C. A. M., a cărei activitate era coordonată tot de inculpatul D. A. M., potrivit procurii speciale autentificate sub nr. …./27.11.2009 al Biroului Notarial A. L., a fost reprezentată de avocatul ales, C. C. V..
Prin urmare, inculpatul a avut cunoștință de existența procesului, contrar susținerilor sale, cu atât mai mult cu cât, tot printr-o procură specială notarială reprezenta și pe pârâta SC A. SRL B. și în proces ceruse termen pentru lipsă de apărare, potrivit încheierii de ședință din data de 14.01.2014, în dosarul nr.167/113/2010/a3 al Tribunalului Brăila. În fine, prin aceeași declarație a recunoscut că în procesul privind nulitatea contractului de arendă nr. 19/20.02.2013, inculpatul a reprezentat I.I. D. A.M. C. A mai arătat că era îndreptățit să primească subvenția pe anul 2013, deoarece efectuase toate lucrările agricole pe cele 85,72 ha, teren arabil și că el cunoștea faptul că SC A. SRL B., era în procedura falimentului, dar că lichidatorul judiciar îi trimitea sporadic actele.
Cu privire la aceste apărări, instanța a reținut că ele sunt nefondate.
Reglementările legale privind acordarea subvențiilor pe suprafețe, prevăd că schema unică pe suprafață (SAPS) constă în plata unei sume uniforme de bani la hectar, plătibilă o singură dată pe an, decuplată total de producție. Conform art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 (în prezent abrogată de O.U.G. nr. 3/2015 privind aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 – 2020), beneficiarii plăților directe puteau fi „persoane fizice/juridice care exploatează terenuri agricole pentru care se solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați, administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea”. Conform art. 7 alin. 1 din același act normativ, solicitanții anterior menționați au obligația să fie înscriși în Registrul Fermierilor administrat de către APIA, să depună cerere de solicitare a plăților în termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:
a)să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 3 ha;
b)să declare toate parcelele agricole;
c)să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile, în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;
d)să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plăților;
e)să respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației;
f)să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pe care s-a depus cererea.
Din interpretarea textelor legale menționate, care se completează cu ordinele emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a apreciat că rezultă cu certitudine că persoanele fizice sau juridice care pot formula cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață trebuie să fie fermieri care să utilizeze terenurile agricole în mod direct, în baza unor documente perfect valabile, identificate în cererea de plată depusă la APIA.
Deși nu se contestă justețea apărării inculpatului D. A. M. în sensul că D. MC A. M. Întreprindere Individuală a lucrat efectiv acea suprafață de 87, 52 ha, titlul în baza căruia și-a demonstrat dreptul de folosință asupra acestui teren este nul absolut, fiind desființat de instanța de judecată ca atare. Intenția frauduloasă a inculpatului de a săvârși infracțiunile care se rețin în sarcina sa rezidă din faptul că el însuși reprezenta întreprinderea individuală, și, în același timp, fusese administratorul împuternicit al S.C. A. SRL, dreptul de administrare fiindu-i ridicat ca urmare a intrării societății în insolvență. Totodată, astfel cum rezultă din declarația martorului D. M. (filele 425-428, vol. I), inculpatul l-a pus pe acesta să semneze acel contract de arendă, deși tatăl său nu se ocupase niciodată de treburile societății, dându-i procură în acest sens inculpatului. În ceea ce privește efectele încheierii acestui contract de arendă fără știința lichidatorului judiciar al S.C. A. SRL, se constată că subvenția obținută nu a intrat în conturile societății, la dispoziția lichidatorului, să poată fi folosită în scopul final al procedurii lichidării: maximizarea averii debitorului pentru satisfacerea creanțelor creditorilor, scopul urmărit de inculpatul D. A. M. fiind tocmai acela ca subvenția APIA să intre în conturile întreprinderii individuale.
Deși, Curtea de Apel Galați, admițând recursul împotriva sentinței instanței de fond, a dispus anularea procesului – verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13979/17.07.2014 încheiat de A.P.I.A – Centrul Județean B., acest lucru nu impietează asupra infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și nici asupra prejudiciului produs. Procesul – verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost întocmit în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. În temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1 din acest act normativ, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene (printre care și APIA – potrivit art. 2 alin. 1 lit. e) din O.U.G. 66/2011) au obligația să sesizeze de îndată DLAF și organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă. Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, în cazul în care, ca urmare a sesizării menționate la alin. 1, organul de urmărire penală transmite cazul spre soluționare instanțelor de judecată, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are obligația luării următoarelor măsuri până la pronunțarea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate:
a)pentru beneficiarii privați, suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/acordului de finanțare și, în mod subsecvent, suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar;”
Pe de o parte, din cele mai sus, rezultă că activitatea A.P.I.A. – Centrul Județean B. de recuperare a creanțelor constatate de la I.I. D. MC A. M., ar fi fost oricum suspendată ca urmare a emiterii rechizitoriului în prezenta cauză.
Din probele administrate în cauză s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă, că administratorul I-I- D. M.C. A. M. C., beneficiara fondurilor APIA, era inculpatul D. A.M., cel care până la 20.01.2010, când s-a deschis procedura de insolvență a fost și administratorul împuternicit pe baza procurii speciale date de tatăl său D. M., al SC A. SRL B. Din data de 20.01.2010, dreptul de administrare a SC A. SRL B. i-a fost ridicat inculpatului și i-a acordat lichidatorului judiciar SC S. Q. SPRL, cea care avea potrivit legii dreptul să administreze această societate comercială (să încheie contract de arendă, să depună cereri la APIA pentru obținerea subvențiilor din fondurile europene sau bugetare.
Situația de fapt, reținută de către instanță s-a apreciat că este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
-documentația depusă la A.P.I.A. – Centrul Județean B. pentru campania 2013 (filele 125-259, vol. I );
- documentația depusă la A.P.I.A. – Centrul Județean B. pentru campania 2014 (filele 54-124, vol. I);
-istoricul S.C. A. SRL B. de la Oficiul Registrului Comerțului (filele 261-280, vol. I);
-sentința nr. 93/17.01.2014 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. 167/113/2010/a3 (filele 55-58, 470-471, vol. I);
-decizia nr. 110/25.03.2014 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr.167/113/2010/a4 (filele 472-473, vol. I);
-declarație martor C. D. (filele 374-379, vol. I și filele 107-108 dosar instanță);
-declarație martor G. O. C. (filele 380-383, vol. I și fila 109 dosar instanță);
-declarație martor R. D. (filele 384-388, vol. I și fila 110 dosar instanță);
-declarație martor D. M. (filele 425-428, vol. I);
-declarație martor N. N. O. (filele 429-432, vol. I și filele 111-112 dosar instanță);
-decizia nr. 1774/22.10.2015 a Curții de Apel Galați (filele 385-391, vol. II);
-contractul de arendare nr. 19/20.02.2013, declarat nul absolut (filele 191-194, vol. II), coroborate cu declarația inculpatului D. A. M., prin care nu recunoaște faptele (filele 292-295, vol. I și filele 51-52 dosar instanță).
În legătură cu existența infracțiunilor săvârșite de inculpați, avocatul ales a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) cod procedură penală, susținând că în cauză exista autoritate de lucru judecat, potrivit principiului „Non bis in idem”.
În esență, s-a solicitat să se analizeze chestiunea prealabilă a autorității de lucru judecat a instanței de contencios administrativ în fața instanței penale prin prisma principiului „ne bis in idem”, reglementat de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului, care prevede „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsei penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat” și
-să se constate incidența principiului „ne bis in idem”, în prezenta cauză prin raportare la concluziile CEDO în afacerea Lungu și alții c.România, prin hotărârea din 21 octombrie 2014, instanța europeană statuând că: „derularea în paralele a două proceduri independente cu privire la aceleași fapte, care a condus secția penală a Curții de Apel, la o nouă apreciere a acestor fapte, radical diferită de hotărârea anterioară a secției comerciale de la aceeași Curte de Apel, a adus atingere principiului securității juridice, configurându-se ca o veritabilă încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6, par. 1 din Convenție”.
S-a susținut că întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor (act ce a fost anulat de instanța de judecată) a avut drept temei aceleași premise și anume caracterul licit sau ilicit al acordă subvenției stabilit prin prisma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate la data acordării subvenției – luându-se în considerare anularea cu efect retroactiv a contractului de amendă -, respectiv îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 125/2006 (paginile 5-6 din Decizia nr. 17774/2015 a Curții de Apel Galați).
În legătură cu aplicabilitatea principiului „ne bis in idem”, invocat de inculpați, prin avocatul ales, instanța a observat că acest principiu este reglementat de art. 6 Cod procedură penală: „nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică”. Acest principiu nu este altceva decât transpunerea în dispozițiile procesual penale române a art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reglementează dreptul persoanei de a nu fi urmărit penal, judecată sau condamnată din nou pentru aceeași faptă. Acest principiu devine aplicabil ori de câte ori organele judiciare competente formulează din nou împotriva unei persoane „o acuzație în materie penală” pentru săvârșirea unei infracțiuni după pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare sau condamnare cu privire la aceeași faptă.
Noțiunea de „procedură penală” în art. 4 al Protocolului nr. 7, trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale cu privire la termenele „acuzație în materie penală” și „pedeapsă” din articolele 6 și respectiv 7 ale Convenției.
În jurisprudența CEDO, aceasta a stabilit trei criterii „criteriile Engel” pentru aplicarea principiului „non bis in idem” și anume:
a) să se fi pronunțat anterior o hotărâre penală cu privire la aceeași faptă, condiția fiind îndeplinită chiar dacă hotărârea a fost pronunțată sub altă încadrare juridică;
b) hotărârea penală să fie definitivă;
c) aceeași persoană să fie urmărită sau judecată pentru săvârșirea aceleași fapte, condiția fiind îndeplinită chiar dacă fapta are altă încadrare juridică decât cea reținută în hotărârea penală definitivă formulată anterior.
Pe de altă parte, analizând decizia pronunțată în contencios administrativ – Decizia nr. 1774/22.10.2015 a Curții de Apel Galați, s-a constat că instanța atunci când a anulat procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a avut în vedere buna credință a reclamantei II D.A.M. la momentul depunerii la APIA – Centrul Județean B., a contractului de arendă anulat ulterior de instanța de judecată: „nulitatea contractului de arendă a avut la bază un element absolut străin, voinței și conduitei reclamantei, respectiv împrejurarea că societatea arendatoare SC A. SRL se afla în procedura de faliment, respectiv dizolvată, iar contractul nu a fost încheiat prin intermediul lichidatorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic” (fila 390 verso, vol. II, dosar urmărire penală).
Or, în rechizitoriul nr.144/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați, s-a demonstrat tocmai faptul că încheierea contractului de arendă între SC A. SRL și II D. MC A.M., care a fost ulterior declarat nul absolut de instanța de judecată, a fost făcută în mod fraudulos, premeditat și în deplină cunoștință de cauză tocmai pentru a fi depus la APIA – Centrul Județean B. în vederea obținerii subvențiilor pe suprafață.
Astfel, cum prevăd și dispozițiile art. 52 alin. 3 Cod procedură penală „hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii”. Or, în rechizitoriul întocmit în cauză s-a arătat că tocmai prin depunerea la APIA a acelui contract lovit de nulitate absolută, s-a realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Art. 28 alin. 2 cod procedură penală, prevede că „hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.
Inculpatul D. A. M. cunoștea faptul că îi fusese ridicat dreptul de administrare a SC A. SRL, prin decizia judecătorului sindic și tocmai pentru că nu mai putea face nici un act ca reprezentant al acestei societăți, l-a determinat pe martorul D. M., (……), care doar înființase SC A. SRL, după care în temeiul unei procuri notariale, i-a transferat fiului său D. A. M. dreptul total de a administra societatea, să semneze în calitate de administrator al SC A. SRL, contractul de arendă cu II D. MC A.M., în calitate de arendaș, societate administrată tot de inculpatul D. A. M.
Dacă ar fi fost de bună credință, astfel cum a reținut Curtea de Apel Galați, în considerentele Deciziei nr. 1774/22.10.2015, inculpatul în calitate de reprezentant al II D. MC A.M., ar fi putut avea inițiativa încheierii unui contract de arendă cu SC A. SRL, inițiativă pe care să o aducă la cunoștința lichidatorului judiciar al SC A. SRL și, în cazul în care acesta ar fi fost de acord, să încheie contractul de arendă.
Acționând însă în maniera mai sus descrisă, inculpatul D. A. M. a urmărit doar obținerea unui titlu (contract) care să poată fi depus la APIA – Centrul Județean B., în susținerea cererii de acordare a subvențiilor pe suprafață.
Urmare a depunerii acestui contract la APIA prin care inculpatul a justificat că II D. A.M. exploatează în mod legal suprafața de teren agricol ce făcea obiectul contractului, inculpatul a obținut de la APIA suma de bani care s-a reținut în cauză cu titlu de prejudiciu.
Faptul că instanța – Curtea de Apel Galați a anulat procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare s-a reținut că nu are nici o înrâurire asupra procesului penal care s-a desfășurat până la acest moment împotriva inculpatului D. A. M. întrucât, APIA – Centrul Județean B. putea chiar să nu inițieze procedura prevăzută de OUG 66/2011 și respectiv să nu întocmească proces verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare.
„Existența infracțiunii” în sensul art. 52 alin. 3 Cod procedură penală, asupra căreia alte hotărâri definitive (în materia dreptului civil, administrativ, etc.) nu au autoritate de lucru judecat, presupune în cazul de față, tocmai depunerea cu rea credință (în sensul descris mai sus și în rechizitoriul întocmit în cauză) a acelui contract de arendă la APIA, faptă care a avut ca rezultat obținerea pe nedrept a subvențiilor care se constituie în prejudiciul material al infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut în cazul de față că inculpatul D. A.M. nu a mai fost achitat sau condamnat anterior pentru aceeași faptă, iar motivele invocate de acesta referitoare la procedura de contencios administrativ urmată pentru anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de A.P.I.A. nr. 13979/17.07.2014, nu se circumscriu acestui principiu, nefiind o achitare sau condamnare penală.
Mai mult, acest proces verbal a fost anulare și nu mai produce efecte juridice.
Dispozițiile art. 6 Cod procedură penală, ca de altfel toate dispozițiile procedural-penale sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse în speța de față și la alte materii, respectiv la cea de contencios administrativ.
Răspunderea penală a persoanelor care comit infracțiuni nu poate fi înlocuită de alte forme de răspundere (disciplinară, contravențională, etc.), întrucât temeiurile care stau la baza lor sunt diferite, iar legiuitorul le-a reglementat în mod distinct.
În cauza CEDO Lungu contra României, invocată de inculpat, în apărarea sa, s-a reținut că situația este alta față de cauza în discuție. Reclamantul L.I., care a făcut obiectul unui control fiscal care a stabilit niște obligații fiscale de plată în sarcina societăților pe care acesta le administra, a contestat în procedura fiscală actele de control. În urma expertizei administrate sub controlul instanței, au fost anulate, în parte, obligațiile fiscale ale societății conduse de reclamant.
În paralel, a fost derulată împotriva reclamantului Lungu Ion și o procedură penală vizând acuzații de evaziune fiscală. Organele de urmărire penală au administrat trei expertize cu concluzii diferite, iar instanța penală l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În această cauză, în cadrul celor două proceduri judiciare, fiscală și penală s-au analizat aceleași aspecte faptice, a existat o identitate de obiect, spre deosebire de cazul de față, în care instanța de contencios administrativ, Curtea de Apel Galați nu a analizat condițiile încheierii contractului de arendă care a constituit temeiul obținerii de către inculpatul D. A. M., în calitate de reprezentant al I.I. D. A. M., a subvenției pe suprafața de teren, ce a făcut obiectul acelui contract.
Curtea de Apel Galați, anulând procesul verbal de control al A.P.I.A., nu a efectuat verificări privind calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat contractul nr. 19/20.02.2014.
Pentru toate aceste considerente instanța, a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de inculpați prin apărătorul ales.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, prin rechizitoriu inculpatul D. A. M., a fost trimis în judecată pentru că, în calitate de administrator împuternicit al I.I. D. M.C. A.M., a depus la data de 11.05.2013 la A.P.I.A. – Centrul Județean B., în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2013, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. A. SRL – în calitate de arendator – și I.I. D. M.C. A.M. – în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, cunoscând că acel contract nu este încheiat de S.C. A. SRL – în calitate de arendator - prin lichidator judiciar S. Q. SPRL, ci prin unicul asociat D. M. (………), care nu avea drept de administrare, obținând astfel subvenția în cuantum total de 78.295, 59 lei, din care 66.057, 32 lei din bugetul Uniunii Europene și 12.238, 27 lei din bugetul de stat, constituie infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în formă consumată și de înșelăciune în formă consumată.
S-a mai reținut prin rechizitoriu că fapta inculpatului D. M. A. constând în aceea că, în calitate de administrator împuternicit al I.I. D. M.C. A.M., a depus la data de 15.05.2014 la A.P.I.A. – Centrul Județean B., în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2014, același contract de arendă nr.19/20.02.2013 încheiat între S.C. A. SRL – în calitate de arendator – și I.I. D. M.C. A.M. – în calitate de arendaș, înscris ce fusese anulat definitiv cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, la data de 25.03.2014, în scopul autorizării la plată a subvenției pe suprafața de 85, 72 ha teren agricol, atât din bugetul Uniunii Europene, cât și din bugetul de stat, constituie infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în forma tentativei și de tentativă la înșelăciune.
Prin același rechizitoriu, s-a reținut că fapta inculpatei D. M.C. A.M. Întreprindere Individuală constând în aceea că, prin numitul D. M. A., în calitate de administrator împuternicit al I.I. D. M.C. A.M., în numele, în interesul și în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice – activități auxiliare pentru producția vegetală, cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, a depus la data de 11.05.2013 la A.P.I.A. – Centrul Județean B., în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2013, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. A.SRL – în calitate de arendator – și I.I. D. M.C. A.M. – în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, cunoscând că acel contract de arendă nu poate fi încheiat de către D. M., fost asociat unic și fost administrator al S.C. A. SRL, care se afla în insolvență, având desemnat lichidator judiciar, obținând astfel subvenția în cuantum total de 78.295, 59 lei, din care 66.057, 32 lei din bugetul Uniunii Europene și 12.238, 27 lei din bugetul de stat, constituie infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în formă consumată și înșelăciune în formă consumată,
Iar fapta inculpatei D. M.C. A.M. Întreprindere Individuală constând în aceea că, prin numitul D. M. A., în calitate de administrator împuternicit al I.I. D. M.C. A.M., în numele, în interesul și în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice – activități auxiliare pentru producția vegetală, cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, a depus la data de 15.05.2014 la A.P.I.A. – Centrul Județean B., în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2014, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. A. SRL – în calitate de arendator – și I.I. D.M.C. A.M. – în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat definitiv cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, la data de 25.03.2014, în scopul autorizării la plată a subvenției pe suprafața de 85, 72 ha teren agricol, atât din bugetul Uniunii Europene, cât și din bugetul de stat, constituie infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în formă tentativei și tentativă la înșelăciune.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, prin rechizitoriu, instanța a constat că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice în raport de prevederile Deciziei nr. 4/04.04.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii (RIL), prin care s-a statuat că interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și art. 215 alin. 1,2 și 3 cod penal din 1969, respectiv art. 244 alin. 1 și 2 și art. 306 din Codul penal nou, a stabilit că „Fapta de a folosi în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice, prevăzute de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.
În raport de aceste dispoziții și având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei nr. 4/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a dispus în temeiul art.386 Cod procedură penală, schimbarea în cauză a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați, date prin rechizitoriu, după cum urmează:
În baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, prin rechizitoriu, din infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 cod penal și art. 41 alin. 1 cod penal, în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 cod penal și art. 41 alin. 1 cod penal, ambele cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. 2 cod penal (pentru campania anului 2013), în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 cod penal și art. 41 alin. 1 cod penal, infracțiune săvârșită de inculpatul D.A.M..
În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, în concurs formal cu tentativa la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania anului 2014), în infracțiunea prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, infracțiune săvârșită de inculpatul D.A.M..
În continuare, instanța în baza art. 386 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, faptă săvârșită de inculpata D.M.C.M - Întreprindere Individuală, din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, în concurs formal cu infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal (pentru campania din 2013), într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu,faptă săvârșită de inculpata D.M.C.M – Întreprindere Individuală, de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, în concurs formal cu tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (pentru campania din 2014), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Așa fiind, instanța a reținut că:
În drept, fapta inculpatului D.A.M., care în calitate de administrator al I.I. D.M.C.M, a depus la data de 11.05.2013 la A.P.I.A. – Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2013, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. Agrotest SRL – în calitate de arendator – și I.I. D.M.C.M – în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, cunoscând că acel contract nu este încheiat de S.C. A. SRL – în calitate de arendator - prin lichidator judiciar S. Q. SPRL, ci prin unicul asociat D.M. (……), care nu avea drept de administrare, obținând astfel subvenția în cuantum total de 78.295, 59 lei, din care 66.057, 32 lei din bugetul Uniunii Europene și 12.238,27 lei din bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal, text de lege enunțat în ședință publică, în temeiul căruia inculpatul a fost condamnat.
Fapta inculpatului D.A.M.,constând în aceea că în calitate de administrator împuternicit al I.I. D.M.C.M, a depus la data de 15.05.2014 la A.P.I.A. – Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2014, același contract de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. A. SRL – în calitate de arendator – și I.I. D.M.C.M – în calitate de arendaș, înscris ce fusese anulat definitiv cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, la data de 25.03.2014, în scopul autorizării la plată a subvenției pe suprafața de 85,72 ha teren agricol, atât din bugetul Uniunii Europene, cât și din bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică, în temeiul cărora inculpatul urmează a fi condamnat.
Dat fiind, că inculpatul D.A.M. a săvârșit cele două infracțiuni, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, deci în concurs real, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal și art.39 alin.1 lit. b) Cod penal, urmând să contopească pedepsele aplicate, să dispună executarea celei mai grele dintre ele, sporită cu o treime din suma celorlalte pedepse.
Hotărând condamnarea inculpatului D.A.M., la câte o pedeapsă principală, aflată în limitele legale, instanța a aplicat acestuia pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b)și g) Cod penal, pe o durată aflată în limitele legale, conform art. 55 alin. 1 lit. a) și art. 67 și 65 Cod penal, a căror executare va începe potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal.
Totodată, instanța a aplicat inculpatului D.A.M. și pedeapsa accesorie, în temeiul prevederilor art. 54 și art. 65 Cod penal, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, care se va executa în condițiile art. 66 alin. 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei principale, ce a fost aplicată inculpatului D.A.M., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 din Codul penal, privind condițiile generale de individualizare, potrivit cu care, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sub aspectul circumstanțelor reale, instanța a avut în vedere că inculpatul a comis faptele pentru a obține pe nedrept fonduri europene din bugetul Uniunii Europene, deși cunoștea că a furnizat Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, date inexacte cu privire la dreptul de a i se plăti subvențiile, prezentând documente cu rea-credință neconforme cu legea.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a avut în vedere că inculpatul D.A.M., are vârsta de 54 ani, este recidivist, nu a recunoscut faptele, are ocupație și loc de muncă, are studii superioare.
Totodată instanța, a reținut că inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal, față de pedeapsa de: 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 233/20.06.2012 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 552/18.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea ca nefundat a recursului declarat de inculpat.
Cum înlăuntrul termenului de încercare de 6 ani (2 ani termen de încercare și 4 ani pedeapsa aplicată), inculpatul D.A.M. a săvârșit cele două infracțiuni pentru care este judecat prin prezenta sentință, instanța în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 861 Cod penal (1969), a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 233/20.06.2012 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 552/18.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă revocată care urmează a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință.
Ținând cont de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului D.A.M., mai sus menționate, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin aplicarea unei pedepse în limitele legale, pe care să o execute prin privare de libertate, avându-se în vedere printre altele și starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul.
Referitor la infracțiunile săvârșite de inculpata D.M.C.M Întreprindere Individuală, în drept, fapta acesteia constând în aceea că prin numitul D.A.M., în calitate de administrator împuternicit al I.I. D.M.C.M, în numele, în interesul și în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice – activități auxiliare pentru producția vegetală, cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, a depus la data de 11.05.2013 la A.P.I.A. – Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2013, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. Agrotest SRL – în calitate de arendator – și I.I. D.M.C.M – în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, cunoscând că acel contract de arendă nu poate fi încheiat de către D.M., fost asociat unic și fost administrator al S.C. A. SRL, care se afla în insolvență, având desemnat lichidator judiciar, obținând astfel subvenția în cuantum total de 78.295,59 lei, din care 66.057, 32 lei din bugetul Uniunii Europene și 12.238,27 lei din bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 cod penal, text de lege enunțat în ședință publică (pentru campania din 2013).
Fapta aceleiași inculpate D.M.C.M Întreprindere Individuală, constând în aceea că prin numitul D.A.M., în calitate de administrator împuternicit al I.I. D.M.C.M în numele, în interesul și în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice – activități auxiliare pentru producția vegetală, cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, a depus la data de 15.05.2014 la A.P.I.A. – Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2014, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între S.C. Agrotest SRL – în calitate de arendator – și I.I. D.M.C.M – în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat definitiv cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, la data de 25.03.2014, în scopul autorizării la plată a subvenției pe suprafața de 85,72 ha teren agricol, atât din bugetul Uniunii Europene, cât și din bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (pentru campania din 2014), cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică.
În cazul inculpatei D.M.C.M Întreprindere Individuală – Chiscani, tribunalul având în vedere Decizia nr. 1/13.01.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că întreprinderea individuală, forma de activitate economică, organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul O.U.G. nr.44/2008, nu are calitate de persoană juridică și prin urmare nu poate răspunde penal, în condițiile prevăzute de art. 135 Cod penal, astfel că în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. e) Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei D.M.C.M Întreprindere Individuală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și a tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 184 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 181 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA), prin adresele nr. 6588/18.09.2016, nr. 3011/12.06.2015, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 100.266,11 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se vor adăuga accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la achitarea integrală a sumei, conform Ordonanței nr. 66/2011.
Inculpatul s-a apărat în sensul că nu există prejudiciu în cauză, ori din deciziile de plată menționate în adresa nr. 3011/12.06.2015, reiese fără putință de tăgadă, că partea civilă a efectuat plăți în 2013 și 2014, către I.I. D.M.C.M, a cărui administrator era inculpatul D.A.M. care nu a pus sumele la dispoziția lichidatorului judiciar SC S. Q.
Așa fiind, apărarea inculpatului nu a fost primită.
În baza art. 19, art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul D.A.M., să plătească părții civile: Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA) București, suma de 100.266,11 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a sumei, conform Ordonanței nr. 66/2011.
S-a reținut că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați, din data de 26.08.2015, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului, asupra următoarelor bunuri ale inculpatului: un autoturism Volvo (…..); un autoturism Fiat Panda, (….); imobil situat în (…..), format din teren (…..) și construcții în suprafață de (….), cu o valoare de impozitare de 675.993,78 lei.
Așa fiind și văzând că inculpatul nu a achitat nici o sumă din subvențiile primite de la A.P.I.A. București, în temeiul art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura sechestrului asigurator, instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați, din 26.08.2015 (dosar urmărire penală filele 257 – 261, vol. II), asupra următoarelor bunuri ale inculpatului:
- un autoturism Volvo S80, (……);
- autoturism Fiat Panda, (…..);
- imobil situat în mun. (…..), format din teren în (…..) și construcții în suprafață (….), cu o valoare de impozitare de 675.993,78 lei.
Împotriva sentinței penale nr.233/01.11.2017 a Tribunalul Brăila, pronunțată în dosarul nr 2803/113/2015 au declarat apel inculpatul D.A.M. și partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.),criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinice.
În apelul formulat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.) a arătat că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 233/01.11.2017 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2803/113/2015, întrucât prin cererea privind constituirea de parte civilă A.P.I.A. a solicitat (...) ca suspecții să fie obligați să plătească suma de 80.501,36 lei, la achitării integrale a debitului principal, conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările si completările ulterioare. ", însă, așa cum reiese din minuta primită. Tribunalul Brăila a dispus, printre altele -"în baza art. 19, art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul D.A.M., să plătească părții civile: Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (A.P.I.A.) București, suma de 100.266,11 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a sumei, conform Ordonanței nr. 66/2011.".
La data de 27.12.2017 apelanta-parte civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -Agentia pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.) și-a retras apelul formulat.
În baza art. 415 Cod procedură penală Curtea urmează să ia act de retragerea apelului.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală apelanta-parte civilă,va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat, în apel.
În apelul formulat, inculpatul D.A.M., prin apărători aleși, a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinice.
S-a arătat în apelul formulat că sentința apelată, precum și încheierile premergătoare sunt nelegale, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește încheierile premergătoare, s-a solicitat a se analiza legalitatea dispoziției instanței consemnată în încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2017, prin care, la al patrulea termen de judecată în fond, după ce procedura de Cameră Preliminară a fost epuizată, deci după ce legalitatea actului sesizare a fost verificată, instanța a dispus interpelarea Procurorului de ședință, pentru ca acesta să precizeze care este persoana prejudiciată /vătămată în speța dedusă judecății. întrucât procurorul de ședință nu a putut preciza care este partea vătămată în acest dosar, a solicitat ca instanța să interpeleze conducerea DNA, pentru ca această entitate să precizeze care este partea vătămată din dosar.
Astfel, prin adresa emisă la data de 15 septembrie 2016, instanța a solicitat DNA -Serviciul Teritorial Galați - să precizeze care este persoana prejudiciată în speța dedusă judecății.
Conducerea DNA - Serviciul Teritorial Galați - prin procuror șef serviciu (…..), a arătat prin adresa emisă la data de 22.09.2016 că persoana vătămată este Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură București, arătând că menționarea părții vătămate reprezintă o eroare materială „prin omisiune".
Față de această dispoziție a instanței, a invocat, în termen procedural, nelegalitatea acestei măsuri arătând, pe de o parte, că organul de conducere a DNA nu se poate substitui procurorului care a întocmit Rechizitoriul, iar pe de altă parte că, după trimiterea în judecată, după verificarea legalității actului de sesizare, organul de urmărire penală nu mai poate realiza completări care să vizeze părțile procesului penal.
Aceasta deoarece întrucât art. 328 alin. (2) Cod procedură penală arătă în mod expres: „în rechizitoriu se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces."
Rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef, conform art. 328 alin. (1) Cod procedură penală și art. 22 alin. (1) din OUG nr. 43/2002, iar judecătorul de cameră preliminară a apreciat că rechizitoriul este regulamentar întocmit și că instanța a fost legal sesizată, dispunând începerea judecății.
În plus, s-a arătat că, eroarea - apreciindu-se ca fiind materială, nu poate fi o omisiune -, eroarea fiind reglementată de art. 278 Cod procedură penală, iar omisiunea de art. 279 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, în ceea ce privește omisiunile, acestea se referă la nepronunțarea asupra,”sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art. 272 și 273, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii", astfel cum dispune art. 279 Cod procedură penală.
S-a mai arătat faptul că:Statul Român; Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; APIA București sunt trei entități juridice distincte, cu personalitate juridică proprie.
Această „indecizie", atât a organului de urmărire penală, cât și a judecătorului fondului -nefiind clar până la momentul pronunțării hotărârii care entitate are calitatea de persoană vătămată - a determinat, probabil, instanța de apel să dispună citarea, în această faza procesuală, a SC S. Q., în calitate de parte interesată.
Suplimentar, s-a arătat faptul că, din conținutul motivării hotărârii date asupra fondului, ar rezulta că persoana prejudiciată ar fi o altă entitate, imputându-i-se inculpatului faptul că nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar SC S. Q. SRL sumele obținute de la APIA în baza deciziilor de plată (pag. 17 alin. (5) hotărâre) sau că sumele nu au intrat în contul de lichidare în vederea îndestulării creditorilor.
S-a apreciat că rezultă din această motivare că partea vătămată nu este în niciun caz APIA, ci S. Q., care a fost privată de sumele reprezentând contravaloarea subvenției.
In ceea ce privește judecată asupra fondului, s-a solicitat a se constata că în mod greșit și cu o motivare contradictorie judecătorul fondului a refuzat să dea eficiență solicitării inculpatului de a dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin, (j) lit. i) Cod procedură penală, coroborat cu art.4 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a drepturilor omului, respectiv art.6 din CEDO, - principiului ne bis în idem. reiterat în afacerea Lungu și alții C. România nr. 25129/06 - hotărârea din 21 octombrie 2014, față ce situația de fapt dedusă judecății.
Motivarea este contradictorie, întrucât, pe de o parte, se reține că principiul invocat are aplicabilitate doar în situația în care în discuție ar fi două proceduri penale ( paginile 10 și 11 hotărâre, alineatele ultime), invocându-se prevederile art. 6 din Codul de procedură penală, iar pe de altă parte, se procedează la analiza incidenței cauzei Lungu împotriva României, cauză care se referă la derularea în paralel a două proceduri, una de natură penală si una de natură fiscală, arătând că în această cauză situația ar fi alta decât cea în discuție.
S-a mai arătat că, dacă se apreciază că în cauza Lungu contra României situația ar fi alta, această diferență este în favoarea inculpatului.
Judecătorul fondului a reținut însă că:
În cauza Lungu contra României s-au derulat două procedurii paralele, una fiscală și una penală; aceeași este și situația de față; așadar, nu este necesar ca ambele proceduri să aibă natură penală, cum s-a susținut anterior;
Atât reclamantul din cauza Lungu contra României, cât și inculpatul din prezenta cauză, au contestat în procedură fiscală actele de control. In cauza Lungu contra României, obligațiile fiscale au fost înlăturate în parte: în cauza de față, obligațiile fiscale au fost stinse integral, prin anulare: așadar, în procedura fiscală, II D.M.C.M, prin reprezentant Drăgan Adrian, a fost exonerată de obligația de plată a oricărei sume, în temeiul OUG nr. 66/2011, lege pe baza căreia s-a dispus în prezenta cauză obligarea Ia plata de despăgubiri:
S-a susținut de instanță că în cauza Lungu contra României s-a reținut identitatea de obiect, aceleași aspecte faptice, spre deosebire de cazul de față în care instanța de contencios administrativ. Curtea de Apel Galați nu a analizat „ condițiile încheierii contractului de arendă care a constituit temeiul obținerii de către inculpatul D.A.M. a subvenției pe suprafață. Curtea de Apel Galați anulând procesul-verbal de control al Agentia pentru Plăți și Intervenție în Agricultură nu a efectuat verificări privind calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat contractul nr 19/20.02.2013".
S-a mai învederat instanței de apel că, anulând procesul-verbal de control al APIA, Curtea de Apel Galați a luat în considerare exact hotărârea judecătorească referitoare la calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat contractul de arendă, chestiuni care au condus la soluția de anularea a acestui contract.
Deci, Curtea de Apel Galați nu mai avea de ce să facă o astfel de verificare, pentru că exista deja o hotărâre civilă prin care se verificaseră aceste aspecte - hotărârea prin care s-a anulat contractul de arendă.
Curtea de Apel Galați a plecat tocmai de la conținutul acestei hotărâri care cuprindea referiri la calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat actul și a reținut că temeiul acordării subvenției îl reprezintă faptul lucrării terenului și că efectul retroactiv ai nulității pentru motivele referitoare la calitatea și capacitatea persoanelor nu obligă la restituirea față de APIA. Aceasta deoarece la data prezentării la Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, D.M.C.M, prin inculpatul D.A.M., avea un contract în ființă neanulat) si a lucrat terenul pentru care s-a solicitat subvenția.
Așadar, s-au analizat în cadrul procedurii contencioase aceleași elemente faptice ~ nulitatea contractului ca urmare a lipsei calității de reprezentant a numitului D.M., luându-se în considerare cauzele de nulitate reținute în hotărârea apelată, acesta fiind singurul motiv pentru care s-a întocmit Procesul - verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr.13.979/17.07.2004 emis de Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean Brăila.
Pe de altă parte, reținând că judecătorul de contencios fiscal „ nu a efectuat verificări privind calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat contractul nr 19/20.02.2013", judecata fondului s-a realizat cu încălcarea gravă a limitelor învestirii, respectiv cu încălcarea art. 371 Cod procedură penală.
S-a solicitat a se observa că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru modalitatea în care a încheiat contractul de arendă, nici pentru ce a făcut în calitate de administrator al SC Agrotest nici pentru pretinsele nelegalități ale acestui contract de arendă, derivând din calitatea de administrator a lui D.M. sau lipsa calității de administrator, fiind judecat pentru faptul că la data de 17.05.2013. s-a prezentat la Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură și a depus o cerere de plată a sprijinului pentru o suprafață de teren pe care a avut-o în folosință, cerere la care a anexat contractul de arendă. - care nu era anulat la acea dată -.
Atitudinea subiectivă la momentul încheierii contractului de arenda este o chestiune diferită de atitudinea subiectivă la data depunerii cererii de plată: buna - credință față de SC A. SRL, verificată de instanță la pronunțarea soluției de condamnare, este diferită de buna - credință manifestată fată de Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură.
În rezumat, s-a solicitat a se constata că, în această cauză, s-a realizat o gravă confuzie, cu privire la: părțile procesului penal, în speță, persoanele prejudiciate; interesul ocrotit prin normele încălcate.
Infracțiunea de fraudare a fondurilor europene presupune o rea - credință care trebuie să se manifeste față de această instituție la momentul solicitării și obținerii sprijinului și nu o rea-credință față de terțe persoane posibil prejudiciate prin încheierea unui contract de arendă, acestea având posibilitatea să-si realizeze drepturile în formele prescrise de lege.
S-a mai arătat că legiuitorul european, precum și cel român, acesta din urmă îndeplinindu-și obligația de transpunere a legislației europene nu s-a preocupat în niciun caz de eventualele „certuri" între arendaș și arendatori.
Realizarea „verificărilor privind calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat contractul nr. 19/20.02.2013" în cadrul acestui dosar, fără un act de inculpare cu privire la această faptă, încalcă prevederile art. 371 Cod procedură penală
Concluzionând, s-a solicitat să se observe că:
- întocmirea procesului ~ verbal de constatare a neregulilor ( act ce a fost anulat de instanța de judecată ) a avut drept temei aceleași premise, și anume caracterul licit sau ilicit al acordării subvenției stabilit prin prisma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate la data acordării subvenției - luându-se în considerare anularea cu efect retroactiv a contractului de arendă -, respectiv îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 125 / 2006 ( paginile 5 -6 din Decizia nr. 17774/2015 a Curții de Apel Galați. Ori, la paginile 13 -14 Rechizitoriu, se reține caracterul de „document inexact" a contractului, analiză pe care reprezentantul Ministerului Public o realizează prin prisma aceluiași text de lege - art. 6 și 7 lit. f din OUG nr. 125 / 2006.
Plecând de la situația în care, odată cu emiterea deciziei fiscale, organul fiscal sesizează în același timp organele de cercetare/urmărire penală cu privire la același contribuabil, problema supusă dezbaterii presupune, în esență, verificarea îndeplinirii cerinței legale a legăturii de interdependentă între posibilul caracter penal al faptelor cercetate și stabilirea obligațiilor fiscale ale contribuabililor.
Astfel, cu privire la procedurile demarate în paralel, Curtea arată că articolul 4 din Protocolul nr. 7 nu se limitează la dreptul de a nu fi pedepsit penal de două ori, ci include și dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de două ori", arătând că testul ce trebuie aplicat este cel al unei legături materiale și temporale suficient de strânse care ar trebui să existe între cele două proceduri paralele - una administrativă și alta penală.
În situația în care ne aflăm în ipoteza în care există o „ achitare ", - respectiv o decizie prin care o instanță deja s-a pronunțat cu privire la fapta prejudiciabilă și la prejudiciul cauzat statului prin faptele deduse judecății în prezenta cauză, stabilind că acesta nu există, - apare ca evidentă hotărârea instanței de fond de a condamna inculpatul pentru o faptă penală inexistentă și lipsită de unul dintre elementele sale constitutive (prejudiciul fiind esențial față de conținutul infracțiunii), cu atât mai mult cu cât se înfrânge principiul securității juridice, principiul nesancționării duble pentru aceeași faptă și dreptul inculpatului la un proces echitabil.
S-a solicităm a se constata că prin Decizia nr.1774/2015 a Curții de Galați s-a pronunțat în mod definitiv instanța competentă, dispunând anularea titlului de creanță-rezultând astfel că în cauză nu există prejudiciu, respectiv s-a reținut că II D.M.C.M a obținut fondurile din bugetul general al Uniunii Europene cu respectarea prevederilor legale.
S-a mai arătat că judecata ar fi trebuit să se limiteze la faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum în mod întemeiat prevede art. 371 Cod procedură penală, iar în cauză, s-a întocmit rechizitoriu și s-a sesizat instanța nu din cauza modalității în care a fost încheiat contractul de arendă, ci pentru că s-a prezentat în fața Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, în anul 2013, cu un document perfect valabil, anulat abia la un an distanță de către instanța de judecată.
Astfel, urmând raționamentul instanței de fond, ori de câte ori se dispune anularea unui contract de natură civilă, toate părțile ar trebui să fie trimise în judecată pentru săvârșirea unei fapte penale, pentru că nulitatea are efect retroactivă!
S-a solicitat instanței de control să se verifice, dacă în ziua săvârșirii faptei ~ 17.05.2013 și respectiv 12.05.2014, inculpatul s-a prezentat cu documente inexacte, față de faptul că instanța civilă a apreciat ulterior, că acel document nu era valabil.
În cauza de contencios fiscal au fost dezbătute aceleași chestiuni ca în prezenta cauză penală, respectiv:
1. dacă II D.M.C.M, prin împuternicit D.A.M., a îndeplinit condițiile pentru acordarea sprijinului de suprafață pe anul 2013? Răspunsul Curții
de Apel Galați a fost afirmativ?
2) Pretinsul efect retroactiv al anulării contractului de arendă, se răsfrânge asupra condițiilor de eligibilitate?
Răspunsul a fost negativ,, cu motivarea că: „este relevant că la data depunerii cererii, condițiile de eligibilitate erau îndeplinite și că II D.M.C.M și-a îndeplinit obligația, și anume, aceea de a lucra terenul și de a-i păstra destinația. "
Această analiză se impune cu atât mai mult cu cât, în jurisprudența se, menționată anterior, că instanța de contencios european a extins și mai mult sfera noțiunilor de acuzație în materie penală și sancțiune penală și în domeniul administrativ și fiscal, în Cauza Rosenquist c. Suediei, spre exemplu stabilind că atunci când se analizează incidența în cauză a principiului "ne bis in idem", prin hotărâre penală definitivă trebuie avut în vedere rezultatul obținut în urma parcurgerii unei proceduri judiciare ori extrajudiciare, prin care se tranșează asupra fondului cauzei, fie printr-o soluție de sancționare penală, civilă, contravențională, administrativă sau fiscală, fie printr-o soluție de nesancționare (spre exemplu, un proces-verbal de sancționare contravențională anulat de o instanță civilă printr-o hotărâre judecătorească), dacă fapta care a dat naștere celor două proceduri este identică.
Curtea Europeană a considerat în jurisprudența sa că analiza ce trebuie efectuată în determinarea noțiunii de "idem", prin raportare la criteriul fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași, trebuie axată pe acele fapte care constituie un set de împrejurări concrete privind pe același acuzat și care simt inextricabil legate în timp și spațiu.
In problema de drept invocată, s-a apreciat că este relevantă Cauza Lungu c României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut că, prin condamnarea inculpatului pentru fapte care au fost tranșate în mod definitiv de către instanța de drept fiscal, s-a înfrânt principiul securității raporturilor juridice și implicit dreptul la un proces echitabil.
S-a mai arătat că hotărârea pronunțată în Cauza Lungu contra României, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este incidență nu doar în cazul în care există identitate de părți și de obiect, ci în orice situație în care procedurile diferite vizează aceeași chestiune determinantă pentru soluționarea acestora pct. 40 din hotărâre).
In cauza menționată. Curtea a statuat că repunerea în cauză a soluției adoptate într-un litigiu, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în cadrul unei alte proceduri judiciare, poate aduce atingere art. 6, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanță și să încalce principiul securității juridice (pct. 37 din hotărâre).
În consecință, s-a arătat că instanțele sunt chemate să asigure, pe lângă respectarea în cauză a principiului autorității de lucru judecat, și respectarea principiului securității raporturilor juridice.
Același lucru îl susține și cauza Fransson,Curtea a analizat principiul prezentat de Articolul 4 din Protocolul nr. 7 anexat la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984 (denumit în continuare „Protocolul nr. 7 la CEDO"), intitulat,dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori", reținând atât în urmărirea fiscală, cât si în urmărirea penală, părțile sunt aceleași: statul si contribuabilul, având o identitate de părți, obiectul este același si cauza este aceeași, cu excepția că urmărirea fiscală sancționează prin plata unor obligații, iar cea penală adaugă și o sancțiune penală. Prezumția autorității de lucru judecat are la bază regula că o constatare (nu neapărat în sens de soluție privind raporturile litigioase dintre părți) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre: res iudicata pro veritate habetur.
Hotărârea Fransson are ca efect împrejurarea că textul art. 28 alin. (2) Cod procedură penală,potrivit căruia:„autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței civile care soluționează acțiunea civilă nu funcționează în fața organelor judiciare penale privind existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia", funcționează cu privire la alte aspecte (de ex., existența și cuantumul pagubei, rezolvarea unor chestiuni prealabile etc).
CJUE reține că o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeași faptă, în cadrul domeniului de aplicare a principiului ne bis in idem, și cum este judecată fiscal prima dată, nu mai poate fi judecată penal, decât pentru fapte conexe, altele decât cele fiscale.
În cauza de față, procesul penal reia exact aceleași chestiuni, încercându-se să se acrediteze ideea că, deși o faptă descrisă în conținutul său nu îndeplinește nici măcar trăsăturile unei nereguli in sensul legii civilei, care să conducă la restituirea sprijinului, ( pentru că procesul - verbal întocmit de Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură cu nr. 13.979/17.07.2014 constată existența unei nereguli) aceeași faptă îmbracă însă trăsăturile unei infracțiuni.
Față de această situație, prin Chestiunile prealabile invocate în termen procedural, am cerut instanței de fond să constate că există autoritate de lucru judecat, prin pronunțarea Deciziei nr.17774/2015 a Curții de Apel Galați, această împrejurare reprezentând un impediment de exercitarea acțiunii penale, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. i) Cod procedură penală.
Astfel, cu toate că jurisprudența CEDO este în sensul descris mai sus, instanța de fond a reținut că. deși în Decizia nr. 1774/2015 a Curții de Apel Galați se constată că instanța atunci când a anulat procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a avut în vedere prima credință a reclamantei II D.M.C.M prin împuternicit, la momentul depunerii l-a contractului de arendă anulat ulterior de instanța de judecată, instanța penală reține că..încheierea contractului de arendă și depunerea lui, contract cai-e a fost ulterior declarat nul de către instanța de judecată, a fost facută în mod fraudulos. premeditat si în cunoștință de cauză tocmai pentru a fi depus la Agentia pentru Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Brăila în vederea obținerii subvențiilor pe suprafață".
S-a mai arătat că, inculpatul nu este judecat pentru fapta constând în încheierea contractului de arendă și modalitatea „frauduloasă și premeditată" de încheiere, faptă cu a cărei cercetare și judecare instanța nu a fost învestită.
S-a mai solicitat, de asemenea, ca în situația în care instanța nu ar aprecia că, prin Decizia nr. 17774/2015 a Curții de Apel Galați - Secția de Contencios Administrativ nu poate conduce la o soluție de încetare a procesului penal, să dea eficiență acestei hotărâri prin prisma soluției de achitare solicitată în cauză.
Însă instanța de fond nu a analizat niciunul dintre argumentele apărării, însușindu-și în considerente punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public,deși din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul nu a încălcat nici măcar dispozițiile legii civile, cu atât mai mult să fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Aceasta deoarece, faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală. lipsind elementele constitutive ale infracțiunii și nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege.
1) nu există fapta de folosire cu rea - credință, a unor documente inexacte la data de
11.05.2013, la APIA.
La data de 11.05.2013, contractul de arendă era valabil și nici măcar nu era promovată o acțiune având ca obiect anularea contractului care a stat la baza cererii de plată. Această împrejurare este confirmată de martorii audiați în cauză ( fila 108 declarație C.D.) care precizează: „,dacă nu exista hotărârea de anulare a contractului, suma aferentă anului 2013 a fost acordată legal și nu s-ar mai fi dispus restituirea....
Menționez că nu am avut niciun dubiu că II D.M.C.M a lucrat suprafața de teren, avea adeverință de la Primărie. Abia în anul 2014 s-a constatat nulitatea contractului."
De asemenea, și martorul N., reprezentantul SC A. SRL, arată că la depunerii cererii de plată, (dar si în anul 2014) terenul era lucrat de II D.M.C.M prin reprezentant D.A.M. și exista posesia asupra acestuia.
Ministerul Public, în Rechizitoriul întocmit, susține în fapt, că săvârșirea unei infracțiuni se apreciază prin prisma unor împrejurări ulterioare si independente de voința inculpatului și anume:
- dacă nu se promova acțiunea în 2014, inculpatul nu ar fi săvârșit nicio infracțiune în 2013;
- dacă s-a promovat acțiune și a fost admisă în 2014, inculpatul a comis o infracțiune în 2013.
Astfel, s-a solicitat instanței de apel să constate că, la data depunerii de plată înscrisul
reprezentat de (contractul de arendă era valabil), că în temeiul lui s-a lucrat terenul de II D.M.C.M prin reprezentant D.A.M. și tot în temeiul acestui fapt - al posesiei și utilizării terenului agricol a fost acordată subvenția. S-a solicitat a se constata că nu a existat rea - credință Ia momentul depunerii cererii de plată, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond, întrucât II D.M.C.M prin reprezentant D.A.M., s-a considerat îndreptățită să primească subvenția ca urmare a faptului că terenul a fost lucrat și că era în posesia sa.
Săvârșirea unei fapte prevăzute de lege penală nu poate fi însă apreciată prin prisma unor împrejurări ulterioare si externe voinței inculpatului. - promovarea sau nepromovarea unei acțiuni civile, respingerea sau admiterea unei acțiuni civile, ci fapta trebuie să fie prevăzută de legea penală la data la care a fost săvârșită.
S-a apreciat că în mod nelegal s-a reținut așadar că inculpatul a acționat cu rea-credință la momentul la care acesta a depus cererea de plată aferentă campaniei din anul 2013, deși instanța de judecată a constatat nulitatea absolută a contractului de arendă după mai bine de un an, respectiv la data de 25.03.2014.
În mod nelegal s-a reținut în hotărâre și că II D.M.C.M nu îndeplinea condițiile generale prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr.125/2006 si art. 4 si 5 din O.M.A.D.R. nr. 246/2008 prin raportare la faptul că, ulterior, contractul a fost declarat nul absolut de către instanță.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr.125/2006, „pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul Fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:... fi să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea."
Potrivit art. 4 alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 246/2008, „documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr 125/2006, adoptată cu modificări si completări prin Legea nr 139/2007 cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată si alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol."
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a obligat pe inculpatul D.A.M., să plătească părții civile: Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA) București, suma de 100.266,11 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se
vor adăuga accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a sumei.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiune de rezultat, cauzarea unui prejudiciu fiind de esența infracțiunii. In cauză, prejudiciul nu există.
La solicitarea expresă a instanței, Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură a transmis o adresă (la data de 19 octombrie 2016), prin care au arătat că mențin solicitările formulate anterior, (constituirea de parte civilă) făcând trimitere la Procesul - verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 13.979/ 17.07.2004 emis de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, Centrul Județean Brăila.
In aceeași adresă, se arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr.
66/2011, însă procesul - verbal de constatare a neregulilor nr. 13979 / 17.07.2014 emis de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură -Centrul Județean Brăila a fost anulat definitiv de instanța de judecată.
Cum fapta pentru care inculpații sunt trimiși în judecată este o infracțiune de prejudiciu și cum chiar entitatea pretins vătămată a emis înscrisuri din care rezultă că debitul este O, - adresa Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură din data de 9.03.2016 prin care se aduce la cunoștința II D.M.C.M că s-a procedat la stornarea debitului de 78.295,59 lei, exact suma reținută în rechizitoriu, iar la acest moment debitul II D.M.C.M este zero.
S-a solicitat a se constata că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume producerea unui prejudiciu, astfel că în mod nelegal a admis instanța acțiunea civilă.
Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost întocmit în baza OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. In temeiul art. 8 alin. (1) din acest act normativ, autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene (n.n. printre care și Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din OUG m. 66/2011) au obligația să sesizeze de îndată DLAF și organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, în cazul în care, ca urmare a sesizării menționate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluționare instanțelor de judecată, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are obligația luării următoarelor măsuri până la pronunțarea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate: pentru beneficiarii privați suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului/acordului de finanțare si în mod subsecvent suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar.
În plus, s-a arătat că susținerea din rechizitoriu preluată de judecătorul fondului în sensul că de o - parte, din cele mai sus citate, rezultă că activitatea Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Brăila de recuperare a creanțelor constatate de la IJ. D.M.C.M ar fi fost oricum suspendată ca urmare a emiterii rechizitoriului în prezenta cauză" este realizată cu înțelegerea eronată a prevederilor legale anterior enunțate.
Aceasta deoarece nu activitatea de recuperare a creanțelor constatate ar fi fost suspendată: că nu a fost suspendată această activitate rezultă din conținutul adreselor de înființare a popririi instituită asupra conturilor debitoarei II D.M.C.M. dar și din dispozițiile legale (pe care reprezentantul Ministerului Public le interpretează eronat) si anume dispozițiile art. 48-50 din OUG nr. 66/2011. care reglementează valoarea de titlu executoriu a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.
Deci, Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură a procedat la recuperare nefiind suspendată o astfel de activitate; - procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost anulat;
Ministerul Public a întocmit un act de sesizare nelegal, trimițând în judecată pe inculpat, cu mențiunea că „prejudiciul va putea fi recuperat", deși creanța a fost stinsă prin anulare, așa cum rezultă din decizia Curții de Apel Galați, coroborată cu dispozițiile art. 38 lit. f) OUG nr. 66/2011, text care prevede in mod expres ca stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin anulare.
S-a apreciat că rezultă că în cauză nu există decât adresa de constituire de parte civilă. în care se face trimitere la titlu de creanță anulat de instanță de judecată. însă, potrivit art. 19 alin. (5) Cod procedură penală repararea prejudiciului material se face potrivit dispozițiilor legii civile, fiind necesară dovadă unui prejudiciu.
În ceea ce privește pretinsa tentativă cu privire la acordarea subvenției pe anul 2014, s-a solicitat a se constata, de asemenea, caracterul abuziv al acuzării. în condițiile în care în chiar cuprinsul rechizitoriului se arată că chiar II D.M.C.M, prin inculpatul D.A.M. a fost cea care a adus la cunoștința APIA faptul vă prin sentința definitivă a fost anulat contractul de arendă, împrejurare reținută în chiar cuprinsul rechizitoriului, dar și în cuprinsul Deciziei civile a Curții de Apel Galați.
Astfel, la data de 15.05.2014, II D.M.C.M prin împuternicit D.A.M. depune cererea de plată, iar la 23.05.2011 acesta aduce la cunoștința Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură faptul constatării nulității contractului, arătând totuși că este îndreptățită la plata subvenției. întrucât a deținut terenul în folosință, 1-a lucrat și trebuie să-1 dețină până la încheierii anului agricol ( fila 68 voi. I).
Așadar, inculpatul a fost cel care a înștiințat Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură despre pronunțarea aceste hotărâri, neputându-i-se retine reaua - credință la momentul depunerii acestei cererii.
Solicitanții sunt îndreptățiți să depună cereri, iar Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură este obligată să le verifice sub aspectul îndeplinirii condițiilor de eligibilitate. Dacă cerințele de eligibilitate nu sunt îndeplinite, asta nu înseamnă că fiecare solicitant se transformă într-un infractor.
Însă, si dacă s-ar fi dovedit în cauză o rea-credintă sub acest aspect, s-a apreciat că devin incidente prevederile legale referitoare desistarea si împiedicare producerii rezultatului, respectiv art. 34 alin. (1) Cod Penal, potrivit căruia:
(l)Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale, prin soluționarea favorabilă a cererilor formulate de apelantul - inculpat.
Aceste motive au fost reiterate și cu ocazia dezbaterilor din 06.03.2019, încheierea din 06.03.2019 făcând corp comun cu prezenta hotărâre.
S-a solicitat, în esență achitarea inculpatului în baza art.396 alin.5 Cod procedură penală, în referire la art. 16 alin. 1 lit. b), c) Cod procedură penală, arătându-se că :
1)Procesul penal s-a desfășurat cu o parte nelegal citată, deoarece partea civilă în cauză era lichidator judiciar SC „S. Q.”SRL – Bacău - Filiala Brăila și nu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.).
2)În cauză există autoritate de lucru judecat, pe latura civilă, față de Decizia civilă nr.1774/22.10.2015 a Curții de Apel Galați - Secția Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr.2982/113/2014.
3)Neexistând prejudiciu (autoritatea de lucru judecat - Deciziile civile nr.1774/22.10.2015 a Curții de Apel Galați - Secția Contencios Administrativ și fiscal) nu subzistă nici infracțiunea prevăzută de art. 18 1 alin.1 din Legea 78/2000 deoarece aceasta este o varietate a infracțiunii de înșelăciune deci o infracțiune de prejudiciu, strâns legală de producerea unei pagube.
4)În cauză nu poate subzista nici infracțiunea de tentativă la deturnare de fonduri, prev. de art.18 4 din Legea nr.78/2000 raportat la art.18 1 din Legea nr. 78/2000 deoarece prin Decizia civilă nr.1774/2015 a Curții de Apel Galați s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că modul în care a procedat inculpatul a fost legal.
5)În cauză se aplică „mutatis mutandis” considerentele deciziei „Lungu împotriva României”.
6)Modul în care a procedat inculpatul este legal, fapt recunoscut și prin hotărârea C 61/09 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, într-o cauză privind schema agricolă unică.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților faptul că inculpatul a fost obligat la plata către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.) a unei sume mai mari decât suma cu care aceasta se constituise parte civilă în procesul penal ( plus petita) și faptul că sechestrul asigurător a fost menținut asupra a două bunuri mobile (1 autoturism Volvo S 80 și 1 autoturism Fiat Panda) despre care procurorul a arătat încă din rechizitoriu că sunt bunuri ce nu mai sunt în patrimoniul inculpatului sau nu i-au aparținut acestuia. Inculpatul, prin apărători aleși, a fost de acord cu aceste aspecte.
Procurorul, a pus în discuția părților, următoarele:
-Schimbarea încadrării juridice din art.18 1 din Legea nr.78/2000 (cum a reținut instanța de fond) în art.18 1 alin.1 din Legea nr.78/2000, deoarece art.18 1 din Legea nr.78/2000 are două aliniate care cuprind modalități diferite ale infracțiunii și pedepse distincte.
-Schimbarea încadrării juridice din art.18 4 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 18 1 din Legea nr 78/2000 în art. 32 Cod penal raportat la ar 18 4 din Legea nr. 78/2000 în referire la art.18 1 din Legea nr. 78/2000 pentru a se ilustra atât că fapta a rămas în faza de tentativă pedepsibilă dar și limitele de pedeapsă aplicabile :
-Completarea încadrării juridice cu dispozițiile art.43 alin.1 Cod penal și soluționare problemei pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului, prin referire la sentința penală nr.233/2012 a Tribunalului Cluj definitivă prin Decizia penală nr 552/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la primele două aspecte inculpatul prin apărători aleși a fost de acord cu ele deoarece aceste aspecte sunt aspecte „neutre” care țin mai mult de acuratețe juridică și nu agravează situația inculpatului în propria cale de atac.
Cu privire la ultimul aspect invocat de procuror, inculpatul prin apărători aleși, nu a fost de acord cu acesta deoarece tinde la agravarea situației juridice a inculpatului în propria cale de atac, aspect interzis de dispozițiile art.418 Cod procedură penală.
Așa fiind și văzând dispozițiile art.417 alin. 2 Cod procedură penală și art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de inculpatul Drăgan Adrian Mihail împotriva sentinței penale nr.233/20147 a Tribunalului Brăila, considerând dacă apelul acestuia este fondat, pe următoarele considerente:
1)Pentru primele două motive vizând schimbarea încadrării juridice solicitate de către procuror.Se vor menține însă pedepsele principale aplicate de către instanța de fond, având în vedere că ne aflăm în apelul inculpatului și nu i se poate agrava situația în propria cale de atac (art.418 Cod procedură penală ).
2)Pentru motivul invocat de instanță din oficiu vizând faptul că inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a unei sume mai mari (100.266,11 lei plus accesorii) decât suma cu care partea civilă se constituie parte civilă în procesul penal) 80.501,36 lei plus accesorii) acordându-se astfel mai mult decât s-a cerut (plus petita).
3)Pentru faptul că instanța de fond a menținut în mod nejustificat, sechestrul asigurător asupra unui autoturism marca „Fiat Panda”și a unui autoturism marca Volvo S 80.
Despre aceste bunuri, încă din rechizitoriu nr.144/P/2014 din 15.12.2015 al D.N.A.-Serviciul Teritorial Galați se arată de către procuror că autoturismul marca Volvo S 80, a fost înstrăinat la data de 15.12.2009 către numitul P.I. fără ca părțile să procedeze la radierea din evidente a fostului proprietar.
De asemenea, pentru autoturismul marca„Fiat Panda”s-a stabilit că acesta este moștenirea fostei soții a inculpatului D.A.M., numitei D.C., după defunctul său tată, moștenire lăsată după intervenirea divorțului între cei doi soți, fiind astfel un bun propriu al numitei D.C..
Între aceste limite va fi admis apelul inculpatului D.A.M. și va fi desființată sentința penală nr 233/2017 a Tribunalului Brăila.
În baza art. 423 Cod procedură penală, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Celelalte motive de apel invocate de inculpatul D.A.M. se dovedesc nefondate, urmând a fi respinse, din următoarele considerente.
1)În cauză nu există autoritate de lucru judecat față de Decizia civilă nr 1774/21.10.2015 a Curții de Apel Galați –Secția Contencios Administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr 2982/113/2014.
Inculpatul, prin apărător ales, a considerat că latura obiectivă a cauzei reprezintă o chestiune prealabilă, în sensul art.52 Cod procedură penală și chiar a invocat excepția de neconstituționalitate a acestei dispoziții legale.
Prin încheierea de ședință din 08.11.2018 Curtea a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 Cod procedură penală, invocată de inculpat, prin avocat ales.
Astfel, în cazul în care va fi admisă excepția de neconstituționalitate,inculpatul are deschisă calea de atac extraordinară a revizuii, potrivit art. 453 alin.1 lit. f) Cod procedură penală.
Considerăm însă că în speță sunt incidente dispozițiile art. 28 alin.2 Cod procedură penală potrivit căreia „ hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.
Din analiza motivării Deciziei civile nr.1774/21.10.2015 a Curții de Apel Galati-Secția Contencios Administrativ și Fiscal, rezultă că instanța de recurs a analizat îndeplinirea formală a condițiilor necesare și a actelor depuse de inculpat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură-Brăila, din perspectiva strict a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate, la momentul depunerii actelor și formulării cererii de acordare a subvenției agricole la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură-Brăila ( 11.05.2013).
Instanța a judecat din prisma principiului„ bunei-credințe”, principiu esențial în judecare cauzelor civile și de contencios administrativ.
Cu privire la vinovăția inculpatului, instanța de contencios administrativ s-a limitat să constate, că în opinia sa, la momentul depunerii cererii de subvenție, contractul de arendă nr. 19/20.02.2013 încheiat între SC„ A. SRL Brăila” (arendator) și I.I. D.M.C.M (arendaș) aspect parțial exact, pentru că acest contract fusese constat ca nul absolut și prin sentința civilă nr.93/17.01.2014 a Tribunalului Brăila (dosar nr.167/113/2010/A3) definitivă prin Decizia civilă nr. 110/25.03.2014 a Curții de Apel Galați.
Observând datele pronunțării celor două hotărâri civile ale Curții de Apel Galați „ se observă că Decizia civilă nr.110/25.03.2014 a Curții de Apel Galați rămăsese definitivă și intrase în autoritate de lucru judecat înainte de pronunțarea deciziei civile nr. 1774/22.10.2015 a Curții de Apel Galați –Secția Contencios Administrativ și fiscal, astfel că ar fi trebuit să fie avută în vedere prima decizie, la momentul pronunțării soluției de către instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Galați.
Oricum, este de principiu că instanțele civile nu puteau constata, prin mijloacele de care dispune,că în cauză a fost săvârșită o infracțiune, deoarece ele nu dispun de mijloacele de probă și procedeele probatorii de care dispun organele de urmărire penală și instanțele de judecată penală, în stabilirea faptului că în cauză a fost sau nu săvârșită o infracțiune.
Diferența dintre dol, constrângerea psihică și eroare (cu care lucrează instanțele civile în aprecierea poziției subiective a unei părți) și noțiunea de vinovăție (intenție directă, intenție indirectă, culpă cu prevedere, culpă cu ușurință ) cu care lucrează instanțele penale este net în favoarea acestora din urmă deoarece instanțele penale nu plecată de la principiul „ bunei-credințe”ci a faptului că orice faptă trebuie dovedită și probată dincolo de orice dubiu rezonabil, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
De altfel,dacă latura civilă a cauzei, ar fi definitiv soluționată prin Decizia civilă nr 1774/22.10.2015 a Curții de Apel Galati –Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în cauză nu ar mai subzista nicio infracțiune, ajungându-se astfel la înfrângerea prevederilor art. 28 alin.2 Cod procedură penală.
Aceasta deoarece acțiunea civilă, în procesul penal, este indisolubil legată de acțiunea penală.
Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este în esență, o formă specială,distinct incriminată, a infracțiunii de înșelăciune care este o infracțiune de prejudiciu cert determinat.
Dacă Decizia civilă nr.1774/2015 a Curții de Apel Galati–Secția Contencios Administrativ și Fiscal ar avea autoritate de lucru judecat în penal, atunci nu am mai avea prejudiciu și prin urmare infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu ar mai subzista, lipsind urmarea imediată a laturii obiective.
Pornind de la faptul că în cauză s-a constat săvârșirea de către inculpatul Drăgan Adrian Mihail a unei infracțiuni și având în vedere principiile „frauda omnia corrumpit” ( frauda distruge orice) și „Qvod nullum este,nullum producit efectur” (ceea ce este nul, nu produce efecte juridice) se va dispune obligarea inculpatului D.A.M. la plata de despăgubiri către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, în temeiul răspunderii civile delictuale (acțiunea civilă alăturată acțiunii penale) chiar dacă prin Decizia civilă nr 1774/2015 a Curții de Apel Galati-Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s-a stabilit că aceasta nu datorează nicio sumă de bani către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură.
2)În cauză nu sunt aplicabile prevederile din cauza „ Lungu contra României”.
Cauza în speță vizează o infracțiune de evaziune fiscală în care aspectele privitoare la existenta și întinderea prejudiciului au fost soluționate prima dată de către instanța de contencios administrativ, astfel încât inexistenta prejudiciului, (constatat de către instanța de contencios administrativ) avea autoritate de lucru judecat în fața instanței penale și făcea să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de evaziune fiscală, prin inexistenta laturii obiective.
În prezenta cauză, urmează a fi analizată, sub aspect penal,vinovăția inculpatului Drăgan Adrian Mihail în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, atrăgând subzistenta unei infracțiuni (deoarece elementele constitutive ale laturi obiective sunt realizate) și inopozabilitatea hotărârii instanței civile care s-a pronunțat asupra prejudiciului.
Aceasta deoarece Decizia civilă nr.1774/2015 a Curții de Apel Galati – secția Contencios Administrativ și Fiscal și prezenta hotărâre au un caracter esențialmente diferit.
Instanța civilă nu a cunoscut, la momentul pronunțării că în cauză a fost săvârșită o infracțiune în legătură cu cauza judecată (întocmirea în fals a contractului de arendă nr 19/20.02.2013) și nu a analizat vinovăția inculpatului cu privire la acest act întocmit în fals, ci numai formal, din perspectiva depunerii la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură-Brăila, a tuturor documentelor necesare acordării subvenției.
3. Din considerentele pe larg expuse mai sus,considerăm că nu este aplicabil principiul „non bis in idem” (art. 6 Cod procedură penală) în această situație neexistând identitate de obiect și cauză între prezenta hotărâre și decizia civilă nr.1774/2015 a Curții de Apel Galați -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
4. În cauza nu sunt aplicabile nici prevederile art. 34 Cod penal (desistarea și împiedicarea producerii rezultatului) deoarece în ceea ce privește prima infracțiune, aceasta a fost săvârșită la 11.05.2013 (data depunerii cererii de subvenție) și că s-a consumat la 11.09.2013 (când inculpatul i-a fost virată suma de 19.477,58 lei cu titlu de subvenție) iar în ceea ce privește infracțiunea în forma tentativei comisă la 15.05.2014 când a fost depusă cererea unică de plată, aceasta și-a produs efectele juridice, fiind înregistrată în evidenta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură-Brăila, indiferent de faptul că la 23.05.2014 I.I. D.M.C.M, prin împuternicit legal, a anunțat că a anulat contractul de arendă nr.19/20.02.2013.
Anularea contractului de arendă nr. 19/20.02.2013 nu înlătură subzistenta caracterului fals al acestui contract și nu împiedică producerea rezultatului.
Cererea urma să fie analizată de Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură și eventual respinsă pentru conditia de formă a inexistentei contractului de arendă (deci a dovezii că pământul agricol este lucrat corespunzător).
5. Inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prev.de art. 16 alin.3 lit. a ) Cod penal, deoarece la 11.05.2013, data depunerii cererii la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agentia pentru Plăți și Intervenție în Agricultură-Brăila avea cunoștință de faptul că „SC A. „SRL, nu avea posibilitate legală de a administra bunurile și de a conduce activitatea, întrucât dreptul de administrare pe care îl avea tatăl său, D.M., fusese ridicat de către instanță prin sentința civilă nr.600/15.06.2010 iar administratorul judiciar SC „S. Q. „SPRL Bacău, se ocupa de dizolvare și lichidarea societății, nu de reorganizarea ei.
De altfel, și din dosarul de faliment atașat prezentei cauze rezultă că inculpatul cunoștea situația juridică a SC „ A. „SRL Brăila și a luptat (cu mijloace legale) împotriva actelor de dispozitive efectuate de SC„ S. Q. „SPRL Bacău, reușind chiar să întoarcă vânzarea la licitație dispusă asupra a 85 ha de teren arabil.
6) Nu se poate susține că prezenta cauză s-a judecat cu lipsă de procedură cu o parte care nu a fost legal citată.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru infracțiunea de deturnare de fonduri europene (și tentativă la deturnare de fonduri europene) respectiv de obținere fără drept de subvenții din schema agricolă națională ( și tentativă la această infracțiune).
Instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr 4/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe a schimbat încadrarea juridică în dispozițiile art.18 1 alin.1 din Legea 78/2000 și respectiv art. 18 4 raportat la art. 18 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000.
În cazul acestor infracțiuni subiectul pasiv este Uniunea Europeană (prin organismul specializat pentru agricultură în țările membre) reprezentată în țara noastră de Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură.
În cazul infracțiunilor de obținere fără drept de subvenții agricole din schema națională subiectul pasiv ar fi fost Statul Român - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Deci, în nici un caz, SC „S. Q. „ SPRL Bacău - Filiala Brăila nu putea fi parte civilă în cauză, raportat la natura infracțiunilor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului.
Eventual SC „S. Q. „ SPRL Bacău-Filiala Brăila ar fi putut fi persoana interesată, raportat la faptul că ea ar fi trebuit să încaseze (în tot sau în parte) subvenția obținută de inculpatul D.A.M. de la Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, având în vedere că ea avea drept de administrare asupra celor 86 ha teren agricol ale SC”A. „Brăila.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a dispus scoaterea din cauză a SC „Sierra Quadrant”SPRL Bacău-Filiala Brăila în calitate de parte civilă și introducerea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură-București.
Procurorul de ședință a procedat în mod legal având în vedere dispozițiile legale și principiul subordonării ierarhice a procurorilor, solicitând instanței de fond ca Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, care a verificat rechizitoriul sub aspectul legalității și temeinicie să precizeze în scris, cine este partea civilă în prezenta cauză.
Pe de altă parte, se constată că acest aspect trebuia invocat de inculpat în procedura de Cameră Preliminară, sau cel mai târziu, la următorul termen de judecată, după ce a constat acest aspect.
Ne aflăm, așadar, în prezența unei nulități relative, care s-a acoperit în timpul judecății în primă instanță.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul D.A.M. (………..), cu antecedente penale, domiciliat în (……), CNP (….),
Desființează, în parte, sentința penală nr.233/01.11.2017 a Tribunalului Brăila și în rejucare:
În baza art.386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului D.A.M. de „ folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei” din art. 18 1 din Legea nr 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal în art. 18 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin 1 Cod penal.
Menține pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.A.M. pentru infracțiunea de mai sus.
În baza art.386 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului D.A.M. de tentativă la „folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei” din art. 18 4 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 1 din Legea 78/2000 cu aplicare art.41 alin.1 Cod penal în art.32 Cod penal raportat la art.18 4 din Legea 78/2000 în referire la art.18 1 alin 1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.
Menține pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată inculpatului D.A.M., pentru infracțiunea de mai sus.
În baza art. 19,25,397 Cod procedură penală obligă pe inculpatul D.A.M. să plătească părții civile Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură București suma de 80.501,36 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga accesoriile fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a sumei, conform OG nr 66/2011.
În temeiul art. 404 alin.1 lit. c Cod procedură penală menține sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 26.08.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție– Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați – asupra următoarelor bunuri ale inculpatului :
-Imobil situat în (……), format din suprafața (….) și construcții în suprafață de (….) cu o valorare de impozit de 675.993,78 lei până la achitarea (sau considerarea ca achitat) a prejudiciului cauzat Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură București.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 415 Cod procedură penală ia act că partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - București și-a retras la 27.12.2017 apelul formulat în cauză.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelanta parte civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - București la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2019.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
(…..) (……)
Grefier,
(…..)
Red L.H.26.03.2019
Dact E.C.02.04.2019
Fond (…..)
Comunicat