Cod ECLI ECLI:RO:CAPIT:2018:006.001163

R O M Â N I A
CURTEA DE APEL PITEŞTI
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
DOSAR NR. 2581/109/2016 Operator date 3918

DECIZIA PENALĂ NR. 1163/A
Şedinţa publică din 18 decembrie 2018
Curtea constituită din:
Preşedinte - Judecător (…)
Judecător (…)
Grefier (…)

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti – reprezentat prin
procuror (…)

Pe rol pronunţarea asupra apelurilor declarate de inculpatele: F.I., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal; M.A.A., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal şi R.D., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, împotriva sentinţei penale nr. 578/14.12.2017 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2581/109/2016, intimată parte civilă fiind Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 26 noiembrie 2018 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, pentru a da posibilitatea părţilor şi procurorului să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 10 decembrie 2018 şi apoi, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, la 18 decembrie 2018, când a pronunţat următoarea soluţie:

C U R T E A

Asupra apelurilor penale declarate, deliberând, constată:
Prin sentinţa penală nr.578 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, s-au admis cererile formulate de inculpatele F.I., M.A.A. şi R.D. de judecare a cauzei în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpatele F.I. ŞI M.A.A. din infracţiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 321 Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, faţă de cele trei inculpate, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunile prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 modificată şi art. 47 Cod penal, rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prev. de art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, art. 25 Cod penal 1968, rap. la art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptelor).
În baza art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal. şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata F.I., fiica lui (…), născută la data de (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…), la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968 aplicată prin sentinţa penală nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi s-au repus în individualitatea lor, respectiv : 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, rap.la art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000 şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal, rap.la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968, aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata F.I. să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968.
În baza art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal. şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata M.A.A., fiica lui (…), născută la data (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…), la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968 aplicată prin sentinţa penală nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi s-au repus în individualitatea lor, respectiv : 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal, rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968, aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata M.A.A. să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968.
În baza art. 25 Cod penal 1968, rap. la art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata R.D., fiica lui (…), născută la data de (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…), la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, aplicată prin sentinţa penală nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal 1968 şi le repune în individualitatea lor.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968 s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, aplicată prin prezenta sentinţă, cu cele două pedepse descontopite şi s-a dispus ca inculpata să o execute pe cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968.
În baza art. 86/1 Cod penal 1968, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate pentru cele trei inculpate.
În baza art. 86/2 Cod penal 1968 s-a fixat termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpată în parte, pe durata căruia, inculpatele au fost obligate să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1 lit. a, b, c şi d Cod penal 1968, respectiv :
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lor sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra disp. art. 86/4, rap.la art. 83 şi 84 Cod penal 1968.
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal 1968, s-au interzis pe durata suspendării pedepselor drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968 pentru inculpatele F.I. şi M.A.A. şi, respectiv cele prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, pentru inculpata R.D., care au fost suspendate în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968.
În baza art. 88 Cod penal 1968, s-a dedus din pedepsele rezultante aplicate reţinerea de 24 ore şi arestul preventiv, începând cu data de 28 noiembrie 2012 şi până la data de 13.03.2013, inclusiv, pentru fiecare inculpată.
În baza art. 397 rap. la art. 19 Cod procedură penală şi combinat cu art. 1000 alin. 3 Cod civil, au fost obligate cele trei inculpate, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 43.716 lei, plus penalităţi şi majorări de întârziere şi accesoriile aferente debitului, calculate până la data achitării integrale a acesteia.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod penal, rap.la art. 249 Cod procedură penală, s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în cauză prin ordonanţa procurorului nr. 237/P/2012 din data de 11.04.2016.
A fost obligată, fiecare dintre inculpate, la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti au fost sesizate prin denunţ de către martorul denunţător M.D., cu săvârşirea unor infracţiuni de corupţie de către funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş cât şi de către inculpata R.D., administrator la SC R.E. RD SRL C..
În denunţul formulat, martorul denunţător M.D. a precizat că inculpata R.D., care întocmea şi ţinea evidenţa la SC E.L.M. SRL la care acesta avea calitatea de asociat şi administrator, i-a pretins şi a primit iniţial suma de 8.000 lei pentru a o remite inculpatelor F.I. şi M.A.A., funcţionare la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, care efectuau inspecţia fiscală la această societate comercială, cât şi directorului adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, care trebuia să aprobe raportul de inspecţie fiscală întocmit de cele două inculpate.
Ulterior, martorul denunţător a precizat că a mai dat inculpatei R.D. suma de 2.000 lei, sumă remisă inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru ca acestea din urmă, în cadrul controlului efectuat să nu îşi îndeplinească în mod corect sarcinile de serviciu, respectiv să nu stabilească în totalitate taxele şi impozitele datorate de SC E.L.M. SRL către bugetul de stat.
Denunţul formulat de martorul denunţător M.D. a făcut obiectul dosarului penal nr.219/P/2012, care a fost soluţionat prin rechizitoriul din data de 14 decembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. şi ped. de art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped de art.289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 şi a inculpatei R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art.257 din vechiul Cod penal rap. la art.5 şi 6 din Legea nr.78/2000 şi complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.26 din vechiul Cod penal rap. la art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetărilor penale, constituirea unui nou dosar penal pentru continuarea cercetărilor faţă de M.A.A. şi F.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 cu referire la art.254 din Vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi faţă de G.R.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art.260 din vechiul Cod penal şi art.264 din vechiul Cod penal rap. la art.17 lit.a din Legea nr.78/2000.
Disjungerea sub aspectele mai sus precizate s-a dispus, întrucât din actele de urmărire penală efectuate în cauza în care s-a dispus trimiterea în judecată a celor 3 inculpate a rezultat că inculpatele F.I. şi M.A.A., în cadrul controlului efectuat la SC E.L.M. SRL, cu ştiinţă nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu ca urmare a sumelor de bani primite cu titlu de mită de la martorul denunţător prin intermediul inculpatei R.D., respectiv nu au stabilit în mod corect impozitul şi taxa pe valoare adăugată datorate de SC E.L.M. SRL, producând un prejudiciu bugetului de stat şi totodată un folos necuvenit pentru această societate comercială.
De asemenea, în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr.219/P/2012 s-a constatat că martora G.R.G. a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştia în legătură cu împrejurările asupra cărora a fost întrebată, cu scopul de a îngreuna urmărirea penală şi de a le favoriza pe inculpatele R.D., F.I. şi M.A.A..
După disjungerea urmăririi penale a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti dosarul penal nr.237/P/2012 în care s-au efectuat cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal; mărturie mincinoasă, prev. de art.273 Cod penal şi favorizarea făptuitorului, prev. de art.269 Cod penal.
Martorul denunţător M.D. este asociat şi a fost administrator la SC E.L.M. SRL cu sediul social în (…), societate comercială care a avut ca activitate principală lucrări de instalaţii electrice.
Cu avizul de inspecţie fiscală nr.F-AG875/26.10.2012, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a înştiinţat contribuabilul SC E.L.M. SRL că începând cu data de 10.11.2012 va face obiectul unei inspecţii fiscale având ca obiective verificarea ansamblului declaraţiilor fiscale şi/sau operaţiunilor relevante pentru inspecţia fiscală pentru taxa pe valoare adăugată în perioada 01.01.2007 – 30.09.2012, impozit pe profit datorat de persoane juridice române în perioada 01.01.2007 – 30.09.2012, impozit pe veniturile microîntreprinderilor în perioada 01.01.2007 – 30.09.2012, etc.
În avizul de inspecţie fiscală nu se precizează funcţionarii publici care urmau să efectueze inspecţia fiscală, menţionându-se numai numele numitului E. Z. ca persoană de contact.
Ulterior, s-a stabilit că inspecţia fiscală trebuia să fie efectuată de către inculpatele F.I. şi M.A.A.. S-a precizat, că în perioada de referinţă inculpata R.D., în calitate de asociat şi administrator la SC R.E. RD SRL, întocmea şi ţinea evidenţa contabilă a SC E.L.M. SRL, inspecţia fiscală efectuându-se la sediul societăţii comerciale mai sus precizate.
Din fişele postului transmise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş rezultă că inculpata M.A.A. deţinea funcţia de inspector asistent, funcţie publică de execuţie, iar inculpata F.I. deţinea funcţia de consilier superior, funcţie publică de execuţie.
Din conţinutul denunţului formulat de M.D., s-a reţinut că inculpata R.D., cu ocazia inspecţiei fiscale efectuate de inculpatele F.I. şi M.A.A. la SC E.L.M. SRL, l-a informat pe acesta că poate interveni pe lângă cele 2 inculpate în sensul ca rezultatul controlului să îi fie favorabil, precizându-i cu această ocazie că îl cunoaşte şi a intervenit şi la directorul de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, care aprobă raportul întocmit de cele două inculpate.
Pentru a interveni la cele două inculpate cât şi la directorul de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, inculpata R.D. a pretins de la martorul denunţător sume de bani. În acest sens, inculpata R.D. a pretins la început de la M.D. suma de 8.000 lei, din care a precizat că i-a dat directorului de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş suma de 5.000 lei, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestuia pentru a aproba raportul de inspecţie fiscală întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A., iar restul sumei a revenit celor două inculpate, cu precizarea că suma de 1.000 lei ar fi revenit cu titlu de protocol.
Ulterior inculpata R.D. a mai pretins şi primit de la martorul denunţător suma de 2.000 lei pe care a remis-o celor 2 inculpate pentru ca acestea să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să favorizeze SC E.L.M. SRL în cadrul controlului efectuat.
Din probele administrate a rezultat că cele 2 inculpate nu şi-au îndeplinit cu intenţie sarcinile de serviciu privind stabilirea corectă a bazei de impozitare, a diferenţelor datorate în plus de societatea controlată faţă de creanţa fiscală declarată la momentul începerii inspecţiei fiscale atât în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată cât şi impozitul pe venit datorate suplimentar aferente achiziţiilor precizate mai sus.
Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauză a rezultat că inculpatele F.I. şi M.A.A., instigate fiind de inculpata R.D., care le-a remis sumele de bani primite de la martorul denunţător, cu intenţie nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu stabilite atât în fişa postului cât şi în normele legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, referitoare la inspecţia fiscală, producând un prejudiciu bugetului de stat şi favorizând în acelaşi timp societatea comercială controlată, care a obţinut un folos necuvenit prin neplata taxei pe valoare adăugată şi impozitului pe profit datorate suplimentar.
Faptul că inculpata R.D. le-a instigat pe inculpatele F.I. şi M.A.A. să nu îşi îndeplinească în mod corect atribuţiile şi sarcinile de serviciu, a constatat instanţa de fond, rezultă atât din declaraţiile martorului denunţător M.D. cât şi din convorbirile înregistrate în mediu ambiental între martorul denunţător şi inculpata R.D..
Din convorbirile înregistrate în mediu ambiental între inculpata R.D. şi martorul M.D., s-a reţinut că inculpata le-ar fi determinat pe inculpatele F.I. şi M.A.A. pentru a favoriza SC E.L.M. SRL în cadrul controlului efectuat, relatându-le acestora şi influenţa pe care aceasta ar fi avut-o la directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, căruia i-ar fi remis suma de 5.000 lei.
Aşa cum s-a precizat mai sus, după ce inculpatele F.I. şi M.A.A. au primit sumele de bani cu titlu de mită de la martorul denunţător prin intermediul inculpatei R.D., acestea au efectuat inspecţia fiscală şi au identificat mai multe nereguli de ordin financiar fiscal pe care le-au adus la cunoştinţă martorului denunţător însă, în raportul de inspecţie fiscală, acestea cu ştiinţă nu au stabilit în mod corect impozitul şi taxa pe valoare adăugată suplimentare, creând un folos necuvenit SC E.L.M. SRL şi un prejudiciu bugetului de stat.
În acest sens, în raportul de inspecţie fiscală încheiat la 23.11.2012, raport care a fost aprobat de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală – director executiv adjunct F.M.N.D., se precizează că la data efectuării inspecţiei fiscale, SC E.L.M. SRL datora TVA debit suplimentar în valoare de 24.535 lei la care se adăugau accesorii în sumă totală de 7.831 lei reprezentând majorări dobânzi şi penalităţi şi impozit pe profit suplimentar în valoare de 7.913 lei, la care se adăugau accesorii în sumă totală de 3.831 lei reprezentând majorări dobânzi şi penalităţi.
Pentru a stabili aceste debite suplimentare reprezentând TVA şi impozit pe profit, inculpatele au luat în considerare numai tranzacţiile comerciale (achiziţii, prestări servicii) ale SC E.L.M. SRL cu SC N.E. SRL – CUI (…) şi SC N.C. SRLL – CUI (…), societăţi comerciale care erau declarate inactive la data efectuării activităţilor comerciale, astfel că, atât cheltuielile cât şi taxa pe valoare adăugată aferentă nu trebuiau să fie luate în considerare.
Din discuţiile pe care inculpatele F.I. şi M.A.A. le-au avut cu martorul denunţător M.D., administrator al SC E.L.M. SRL, s-a constatat că cele două i-au adus la cunoştinţă martorului denunţător că au mai identificat şi alte nereguli de ordin fiscal însă conform înţelegerii, nu le-au luat în considerare.
Astfel, din convorbirile purtate şi înregistrate în mediul ambiental la data de 19.11.2012 între martorul denunţător M.D. şi inculpatele F.I. şi M.A.A., rezultă cu certitudine că cele 2 inculpate au identificat mai multe nereguli însă vor consemna în raportul de inspecţie fiscală numai acele nereguli care nu puteau fi ascunse, cu referire la tranzacţiile comerciale dintre cele 2 societăţi comerciale inactive cu SC E.L.M. SRL
Cu privire la relaţiile comerciale cu firma SC P.C. SRL, din examinarea actelor contabile prezentate de martorul denunţător M.D. pentru firma SC E.L.M. SRL, rezultă că în relaţia cu această societate comercială, nu au fost întocmite documente din care să rezulte prestările efective de servicii, respectiv situaţii de lucrări, devize, procese verbale de recepţie, etc.
Din convorbirile înregistrate în mediu ambiental şi redate mai sus, instanţa de fond a constatat, că inculpatele au identificat în cadrul inspecţiei fiscale efectuate la SC E.L.M. SRL toate neregulile de ordin fiscal însă cu rea credinţă şi cu intenţie au hotărât să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să favorizeze societatea comercială controlată producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat.
Pe data de 27.11.2012, inculpatele F.I. şi M.A.A. îi prezintă martorului denunţător raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 23.11.2012, ocazie în care şi de această dată, inculpatele îl asigură pe martorul denunţător că în documentul întocmit au făcut menţiuni numai la debitele suplimentare reprezentând TVA şi impozit pe profit privitoare la cele două societăţi comerciale inactive
Din cele precizate mai sus, a rezultat, cu certitudine, că inculpatele F.I. şi M.A.A., prin încălcarea cu intenţie a sarcinilor de serviciu prevăzute în fişa postului şi în dispoziţiile legale, cu ocazia inspecţiei fiscale efectuate la SC E.L.M. SRL, instigate fiind de inculpata R.D., nu au stabilit în mod legal baza de impunere în sensul că nu au reconsiderat potrivit HG nr.44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, cheltuielile nedeductibile, producând un prejudiciu bugetului de stat constând în taxa pe valoare adăugată şi impozit pe profit suplimentare, în acelaşi timp creând un folos necuvenit societăţii comerciale controlate.
Pe parcursul urmăririi penale efectuate în dosarul penal nr.219/P/2012 s-a dispus şi efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică financiar contabilă de către specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la firma SC E.L.M. SRL, iar din raportul de constatare întocmit cu această ocazie, instanţa a constatat, că în legătură cu facturile în copie de care inculpatele F.I. şi M.A.A. au luat la cunoştinţă cu ocazia efectuării inspecţiei fiscale, SC E.L.M. SRL nu ar fi putut să îşi exercite dreptul de deducere pentru TVA înscris pe aceste facturi. Mai mult decât atât, din conţinutul raportului de constatare întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie rezultă că referitor la facturile emise de SC P.C. SRL, pe care erau înregistrate TVA deductibil, nu au fost identificate documente care să justifice prestarea serviciilor şi nici nu s-au identificat situaţii de lucrări, rapoarte de lucru şi procese verbale de recepţie din care să rezulte prestările de servicii efectuate.
Astfel, specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a precizat că lipsa documentelor justificative pentru prestarea unor servicii atrage pierderea dreptului de deducere a TVA, iar cheltuielile sunt considerate cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
De asemenea, în concluziile raportului se arată că în cazul în care se constatau astfel de situaţii, organul de inspecţie fiscală trebuia să efectueze verificări încrucişate la societăţile comerciale, inclusiv la SC P.C. SRL sau la SC N.E. SRL şi în cazul în care constatau că facturile emise de aceste societăţi comerciale nu sunt reale şi legale, în conformitate cu prevederile art.94 alin.2 lit.e din Codul de procedură fiscală, „avea obligaţia să stabilească corect baza de impunere, să stabilească diferenţele datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale.”
În dosarul nr.219/P/2012, inculpatele au fost trimise în judecată pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, iar prin hotărârea nr.342/2013 din 11.04.2013 a Tribunalului Argeş, Secţia penală, pronunţată în dosarul cu nr. 25066/109/2012, inculpatele au fost condamnate pentru infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată, instanţa de judecată dispunând totodată anularea raportului de inspecţie fiscală nr.1812/23.11.2012 al DGFP Argeş – Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr.3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A.. Hotărârea Tribunalului Argeş a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 06.06.2014 pronunţată în dosarul nr.25066/109/2012.
După anularea raportului de inspecţie fiscală nr.1812/23.11.2012 al DGFP Argeş – Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr.3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A., ANAF – DGRFP Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş – Activitatea de Inspecţie Fiscală, a procedat la efectuarea unei alte inspecţii fiscale la SC E.L.M. SRL având aceleaşi obiective şi aceeaşi perioadă pentru care s-a efectuat inspecţia, întocmindu-se cu această ocazie raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1211/12.09.2013.
În urma inspecţiei fiscale efectuate, echipa de inspecţie, verificând aceeaşi perioadă în care SC E.L.M. SRL şi-a desfăşurat activitatea şi aceleaşi documente, a constatat mai multe nereguli de ordin financiar fiscal, aspecte pe care de altfel le constataseră şi inculpatele F.I. şi M.A.A., cu deosebirea că acestea din urmă, cu intenţie, nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi nu au menţionat în raportul de inspecţie fiscală toate neregulile constatate.
O parte din aspectele de natură financiar fiscală pe care le-a identificat şi menţionat în raportul de inspecţie fiscală noua echipă de control, au fost identificate şi de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raportul întocmit de acesta în dosarul penal nr.219/P/2012.
În acest sens, noua echipă de inspecţie fiscală, pe lângă activităţile comerciale desfăşurate de SC E.L.M. SRL cu cele două societăţi comerciale inactive, a identificat în mod corect şi alte abateri referitoare la achiziţii de materiale de construcţii şi diverse care nu erau achiziţionate în scopul realizării operaţiunilor taxabile, achiziţia aferentă unor piese de schimb auto nejustificate pentru autoturismele înregistrate pe această societate comercială cât şi a unor operaţiuni privind prestarea unor servicii care nu au fost justificate prin situaţii de lucrări, devize, etc. aceste aspecte făcând referire la facturile emise de SC P.C. SRL şi SC A.C. SRL.
De asemenea, în noul raport de inspecţie fiscală, echipa de control s-a referit şi la achiziţiile de parchet, pervaz pentru care s-a calculat TVA cu drept de deducere, constatându-se că aceste materiale nu au fost folosite la amenajarea sediului social al societăţii.
De altfel, aceste aspecte au fost identificate şi de inculpatele F.I. şi M.A.A. cu ocazia controlului efectuat însă acestea, cu rea-credinţă, nu le-au menţionat în raportul de inspecţie fiscală, scopul fiind acela de a favoriza societatea comercială controlată.
Ca urmare a controlului efectuat de noua echipă de inspecţie fiscală a rezultat că SC E.L.M. SRL datora TVA suplimentar în sumă totală de 61.699 lei la care se adăugau 17.678 lei majorări dobânzi şi 9.256 lei reprezentând penalităţi întârziere cât şi impozit suplimentar pe profit în sumă de 14.465 lei la care se adaugă 6.451 lei majorări dobânzi şi 2.171 lei penalităţi întârziere la plată.
Urmare a noii inspecţii fiscale, SC E.L.M. SRL datorează suplimentar la plată către bugetul de stat suma totală de 76.164 lei fără majorări dobânzi şi penalităţi de întârziere, comparativ cu suma totală de 32.366 lei TVA şi impozit suplimentar fără majorări dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite de inculpatele F.I. şi M.A.A. în raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1812/23.11.2012.
Din cele de mai sus, a reţinut instanţa de fond, rezultă că prin exercitarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu, la instigarea inculpatei R.D., inculpatele F.I. şi M.A.A., nu au stabilit în mod corect debitele suplimentare datorate de SC E.L.M. SRL cu ocazia inspecţiei fiscale, producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 43.716 lei, ce reprezintă TVA şi impozit pe profit suplimentare, sumă de bani care se constituie ca folos necuvenit pentru societatea comercială controlată.
În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiate inculpatele, care au recunoscut în totalitate învinuirile care li se aduc, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, fiind de acord cu probele administrate la urmărirea penală, fără a mai propune alte probe şi, în consecinţă, au solicitat să beneficieze de procedura simplificată a judecăţii.
Inculpatele au depus acte în circumstanţiere.
Coroborând probele administrate la urmărirea penală, cu declaraţiile date de către inculpate în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat aceeaşi situaţie de fapt descrisă în rechizitoriu şi redată mai sus.
În drept, a apreciat instanţa de fond, fapta inculpatei F.I., funcţionar public cu atribuţii de control în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, în funcţia de consilier superior, funcţie publică de execuţie, care în perioada 10.11.2012 – 23.11.2012, împreună cu inculpata M.A.A., funcţionar public la aceeaşi instituţie, cu ocazia inspecţiei fiscale efectuate la SC E.L.M. SRL, instigată fiind de inculpata R.D. şi urmare primirii unor sume de bani cu titlu de mită de la martorul denunţător M.D., prin intermediul acesteia, cu ştiinţă nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului şi normele legale prevăzute de art.94 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală, în sensul că nu a stabilit în mod legal baza de impunere a societăţii controlate deşi a constatat şi investigat sume suplimentare aferente bazei de impunere declarate de contribuabil care generau obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 43.716 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentare, nu le-a reţinut în sarcina societăţii controlate, producând astfel o pagubă bugetului de stat cu această sumă, care se constituie folos necuvenit pentru SC E.L.M. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal;
Fapta inculpatei M.A.A., funcţionar public cu atribuţii de control în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, în funcţia de inspector asistent, funcţie publică de execuţie, care în perioada 10.11.2012 – 23.11.2012, împreună cu inculpata F.I., funcţionar public la aceeaşi instituţie, cu ocazia inspecţiei fiscale efectuate la SC E.L.M. SRL, instigată fiind de inculpata R.D. şi urmare primirii unor sume de bani cu titlu de mită de la martorul denunţător M.D., prin intermediul acesteia, cu ştiinţă nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului şi normele legale prevăzute de art.94 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală, în sensul că nu a stabilit în mod legal baza de impunere a societăţii controlate deşi a constatat şi investigat sume suplimentare aferente bazei de impunere declarate de contribuabil care generau obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 43.716 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentare, nu le-a reţinut în sarcina societăţii controlate, producând astfel o pagubă bugetului de stat cu această sumă, care se constituie folos necuvenit pentru SC E.L.M. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal;
Fapta inculpatei R.D. – administrator la SC R.E. RD SRL C., societate comercială care ţinea evidenţa contabilă la SC E.L.M. SRL, cu intenţie, le-a determinat pe inculpatele F.I. şi M.A.A., care efectuau inspecţie fiscală la SC E.L.M. SRL să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu vizând efectuarea inspecţiei fiscale la această societate comercială prin nestabilirea în mod legal de către acestea a bazei de impunere, deşi cele 2 inculpate constataseră şi investigaseră sume suplimentare aferente bazei de impunere declarate de contribuabil care generau obligaţii suplimentare în sumă de 43.716 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit pe care nu le-au reţinut în sarcina contribuabilului, producând un prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 43.716 lei, sumă de bani ce se constituie folos necuvenit pentru societatea comercială controlată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.47 C.pen. rap. la art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatelor, potrivit cărora acestea au mai fost condamnate pentru aceeaşi faptă, însă sub o altă încadrare juridică, astfel fiind încălcat principiul „ ne bis in idem”, instanţa de fond a constatat următoarele:
În cauză nu sunt încălcate dispoziţiile art.6 C.p.p, având în vedere că, pentru aplicarea acestui principiu se impun a fi îndeplinite următoarele condiţii:
Să se fi pronunţat anterior o hotărâre penală cu privire la aceeaşi faptă, condiţia fiind îndeplinită chiar dacă hotărârea a fost pronunţată sub altă încadrare juridică;
Hotărârea penală să fie definitivă;
Aceeaşi persoană să fie urmărită sau judecată pentru săvârşirea aceleiaşi fapte, condiţia fiind îndeplinită chiar dacă fapta are altă încadrare juridică decât cea reţinută în hotărârea penală definitivă pronunţată anterior. Aceste condiţii nu sunt îndeplinite în cauză întrucât inculpatele nu au mai fost condamnate anterior pentru aceeaşi faptă, respectiv abuz în serviciu, ci pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită.
Fapta de abuz în serviciu, a arătat instanţa de fond, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art.297 alin.l Cod penal rap. la art.13" din Legea nr.78/2000 cu aplic, art.5 alin. 1 Cod penal, pentru care inculpatele F.I. şi M.A.A. sunt cercetate în prezenta cauză a fost săvârşită după ce inculpatele au primit cu titlu de mită sume de bani. De asemenea, rezoluţia infracţională pentru săvârşirea acestei fapte a fost una distinctă, constând în aceea că în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă nu au îndeplinit dispoziţiile legale prevăzute în OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală efectuată la SC E.L.M. SRL, favorizând această societate comercială care a obţinut un folos necuvenit prin scutirea de debitele datorate statului şi prejudiciind în acelaşi timp bugetul de stat.
Instanţa de fond nu a împărtăşit nici punctul de vedere al inculpatelor F.I. şi M.A.A., în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată, în infracţiunea prev. de art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 321 C.p.
Din expunerea de mai sus a situaţiei de fapt, instanţa de fond a reţinut că inculpatele, în calitatea lor de funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au îndeplinit un act în mod defectuos şi prin acesta au cauzat un prejudiciu la fondul consolidat al statului.
În cauza de faţă, inculpatele nu au folosit actul şi nici nu l-au încredinţat unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecinţe juridice.
Totuşi, instanţa de fond a apreciat ca întemeiată cererea celor trei inculpate cu privire la aplicarea vechiului cod penal, ca lege mai favorabilă, faţă de reglementările noului cod penal, atât în ceea ce priveşte limitele pedepselor, cât şi procedura contopirii pedepselor.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 375 alin.1 şi 2 C.p.p, s-au admis cererile formulate de inculpatele F.I., M.A.A. şi R.D. de judecare a cauzei în condiţiile art. 374 alin.4 C.p.p.
S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulate de inculpatele F.I., M.A.A. şi R.D., din infracţiunea prev.de art. 297 alin.1 C.p, rap.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic,. art. 5 alin.1 C.p, în infr. prev. de art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 321 C.p.
În baza art. 386 C.p.p, cu aplic. art. 5 C.p, faţă de cele trei inculpate, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea prev.de art. 297 alin.1 C.p, rap.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, modificată şi art. 47 C.p, rap.la art. 297 alin.1 C.p, rap.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2999, în infracţiunile prev.de art. 246 C.p 1968, rap.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv art 25 C.p 1968, rap.la art. 246 C.p, 1968, rao.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 ( aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptelor).
În baza art. 246 C.p 1968, rap.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.p şi art. 396 alin.10 C.p.p, a fost condamnată inculpata F.I. la o pedeapsă cu închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a IIa şi lit.b c.p 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968 aplicată prin sentinţa penală nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi repunerea în individualitatea lor, respectiv : 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, rap.la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal, rap.la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968, s-a dispus contopirea pedepsei aplicată prin prezenta sentinţă, cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata F.I. să o execute pe cea mai grea.
În baza art. 246 C.p 1968, rap la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic., art.5 C.p şi art. 396 alin.10 C.p.p, a fost condamnată inculpata M.A.A. la o pedeapsă cu închisoarea şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a IIa şi lit.b C.p 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968 aplicată prin sentinţa penală nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi repunerea în individualitatea lor, respectiv : 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, rap.la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal, rap.la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33,34 lit.b C.p 1968, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata M.A.A. să o execute pe cea mai grea.
În baza art. 25 C.p 1968, rap.la art, 246 C.p 1968, rap.la art.13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art,.5 C.p şi art. 396 alin.1 0 C.p.p, a fost condamnată inculpata R.D. la o pedeapsă cu închisoarea şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II a –şi lit.b C.p 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, aplicată prin sentinţa penală nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal 1968 şi le repune în individualitatea lor.
În baza art.33,34 şit.b C.p. 1968, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata R.D. să o execute pe cea mai grea.
La aplicarea şi individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dar şi poziţia procesuală sinceră şi cooperantă în stabilirea adevărului a inculpatelor.
Raportat la toate aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că rolul educativ al pedepselor poate fi realizat fără ca inculpatele să execute pedeapsa în condiţii de detenţie, motiv pentru care a dispus, în baza art. 86/1 C.p 1968, suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate pentru cele trei inculpate.
În baza art. 86/2 C.p 1968, s-a fixat termen de încercare pentru fiecare inculpată în parte.
Pe durata termenului de încercare, inculpatele au fost obligate să respecte măsurile de supraveghere prev.de art. 86/3 alin.1 lit.a,b,c şi d C.p 1968.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra disp.art.86/4 rap.la art. 83 şi 84 C.p 1968.
În baza art. 71 alin.1 şi 2 C.p 1968 s-au interzis pe durata suspendării pedepselor drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal 1968, pentru inculpatele F.I. şi M.A.A. şi, respectiv cele prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, pentru inculpata R.D., care au fost suspendate în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968.
În baza art. 88 Cod penal 1968, s-a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpatelor reţinerea de 24 ore şi arestul preventiv, începând cu data de 28 noiembrie 2012 şi până la data de 13.03.2013, inclusiv, pentru fiecare inculpată.
În cauză, s-a constituit parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti –Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, cu suma totală de 67.610 lei, constând din prejudiciul efectiv produc de inculpate în sumă de 43.716 lei, la care s-au adăugat penalităţi şi majorări de întârziere.
Faţă de această situaţie, în baza art. 397 rap. la art. 19 Cod procedură penală şi combinat cu art. 1000 alin. 3 Cod civil, au fost obligate cele trei inculpate, în solidar, la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti –Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a sumei de 43.716 lei, reprezentând prejudiciul cert creat, plus penalităţi şi majorări de întârziere şi accesoriile aferente debitului, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod penal, rap.la art. 249 Cod procedură penală, s-au menţinut menţine asigurătorii instituite în cauză prin ordonanţa procurorului nr. 237/P/2012 din data de 11.04.2016.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatele F.I., M.A.A. şi R.D..
Inculpatele F.I. şi M.A.A., prin avocat ales, au arătat că există autoritate de lucru judecat din punct de vedere al luării de mită şi la instanţa de fond s-a invocat principiul „ne bis in idem” nu numai în raport cu luarea de mită, ci şi în raport cu falsul, încălcarea legii constând în emiterea unui act cu nerespectarea legii, respectiv acel raport de inspecţie fiscală făcut prin fals atât cu privire la dată, cât mai ales cu privire la aprecierea ca deductibilă a unor cheltuieli care n-ar fi fost deductibile.
Se consideră astfel că în primul ciclu procesual a fost stabilit contextul factual, iar infracţiunea de fals trebuia judecată odată cu abuzul, deoarece falsul este o modalitate de îndeplinire în mod defectuos a actului care reprezintă la rândul lui tipicitatea obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, iar sub aspectul incidenţei unei soluţii de achitare, apreciază că parchetul în rechizitoriu face referire la încălcarea atribuţiilor serviciu ale funcţionarilor care rezultă din art. 6 Codul fiscal, aşa cum era în vigoare la data comiterii presupusei infracţiuni. Din art. 6 rezultă obligaţii de diligenţă, iar textul de lege a suferit modificări în sensul că organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin şi să adopte soluţia admisă de lege, adăugându-se ulterior „prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege şi întemeiată pe prevederile legale”. Procurorul, la momentul când a analizat abuzul în serviciu, a luat în considerare textul nou, cel vechi nefiind foarte previzibil din punct de vedere al atitudinii funcţionarului public cu privire la aplicarea lui în norme sau în atribuţiile pe care le are de îndeplinit la serviciu.
Astfel, în lipsa unei sancţiuni extrapenale cu privire la sancţiuni penale într-o lege extrapenală cu privire la încălcarea art. 6 din Codul Fiscal nu oferă funcţionarului o predictibilitate şi previzibilitate vizavi de comportamentul lui în timpul acţiunii de control pe care o face la diverşi contribuabili şi neavând această predictibilitate, dispoziţiile rămân numai ca obligaţii de diligenţă, adică funcţionarii pot să aprecieze dacă anumite cheltuieli sunt deductibile fiscal sau nu.
S-a mai invocat că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea principiului „ne bis in idem” în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual şi având în vedere şi jurisprudenţa în materie potrivit căreia curtea de apel nu se poate pronunţa în primă instanţă cu privire la apărări formulate la instanţa de fond, consideră că în raport de art. 423 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 2 din Protocolul 7 CEDO, poate fi luată în considerare o soluţie de trimitere spre rejudecare pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie.
S-a făcut trimitere la decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 445/18 mai 2015, prin care s-a stabilit că deşi art. 421 Cod procedură penală nu are dispoziţie expresă, în baza art. 423 Cod procedură penală se poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel că, în esenţă, denunţul făcut de M.D. îl apără pe acesta numai cu privire la darea de mită şi era firesc să răspundă pentru instigare la abuz în serviciu sau complicitate la abuz în serviciu, iar faţă de M.D. se putea dispune confiscarea specială, chiar dacă nu era inculpat deoarece era vorba de bani proveniţi din infracţiuni.
În consecinţă, s-a solicitat achitarea întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracţiunile de mită şi fals intelectual, s-a mai precizat că teza acuzatorie este identică atât în hotărârea care a stabilit pedeapsa pentru luarea de mită, cât şi în acuzaţia din prezentul rechizitoriu, dar falsul nu a fost săvârşit odată cu mita pentru a fi judecate împreună, ci a fost comis odată cu infracţiunea de abuz în serviciu, la două săptămâni distanţă când s-a încheiat acel raport, sens în care nici principiile europene, nici art. 50 din Tratat, nici art. 6 din Codul de procedură penală nu menţionează ca excepţie faptul că dacă infracţiunile sunt distincte, una de rezultat, iar cealaltă de pericol, nu se mai aplică principiul "ne bis in idem”.
Cu privire la susţinerile ANAF, arată că nu se poate impune de două ori aceeaşi sumă, întrucât ar fi vorba despre o îmbogăţire fără just temei a statului.
Inculpata R.D., prin avocat ales, a solicitat admiterea apelului şi în urma desfiinţării sentinţei, încetarea procesului penal în baza art. 16 lit. i din Codul de procedură penală, excepţia autorităţii de lucru judecat fiind întemeiată.
S-a precizat că inculpata R.D. a fost trimisă în judecată în anul 2012 şi condamnată în anul 2013 pentru fapta de a fi intermediat mita între M.D. şi cele două coinculpate, în sensul că a remis inculpatelor banii daţi de M.D. pentru ca acestea să îşi încalce atribuţiile de serviciu, favorizând societatea denunţătorului. La acest moment, inculpatei i se reproşează aceeaşi faptă, respectiv că le-a determinat pe cele două coinculpate, prin remiterea mitei, singurul element distinct fiind determinarea, nefiind descris nicăieri în ce anume a constat determinarea, astfel că se poate deduce că această acţiune este inclusă în aceea că le-a remis suma de bani, astfel că o persoană nu poate fi condamnată pentru aceeaşi faptă, chiar sub o nouă încadrare juridică, mai ales că în privinţa inculpatei R.D. hotărârea instanţei de fond nu este motivată şi toate cele trei inculpate sunt privite „în bloc” deşi participaţia penală a inculpatei R.D. nu are de-a face cu fapta săvârşită de coinculpate. Precizează că infracţiunea de complicitate la abuz a fost judecată şi inculpata R.D. a fost condamnată pentru că a intermediat mita.
Procurorul a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, menţionându-se că solicitarea de trimitere spre rejudecare, nu poate fi primită raportat la dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală de unde rezultă în mod expres situaţiile în care se poate dispune o asemenea soluţie, mai ales că practica CEDO este constantă în aceea că instanţa nu trebuie să dea răspuns fiecărei susţineri a inculpaţilor, ci trebuie să motiveze hotărârea în legătură cu faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi cu apărările principale formulate de aceştia.
Cu privire la incidenţa principiului „ne bis in idem”, s-a menţionat că nu sunt realizate cerinţele impuse de acest principiu, deoarece este necesar să fie vorba despre aceeaşi inculpaţi, acelaşi fapte şi despre existenţa unei hotărâri definitive pronunţată în legătură cu acestea, or în cauză faptele deduse judecăţii nu sunt aceleaşi, întrucât în celălalt dosar s-a dispus condamnarea definitivă pentru o infracţiune de fals intelectual şi luare de mită, iar prezenta cauză vizează abuzul în serviciu prevăzut de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal. Nu se poate reţine că există identitate între infracţiunea de luare de mită şi/sau fals intelectual şi infracţiunea de abuz în serviciu dacă a existat un folos astfel cum prevede art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, deoarece infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat ale cărei elemente de tipicitate sunt existenţa unei pagube, a unui folos indiferent de persoana în favoarea căreia a fost realizat folosul şi conduita ilicită efectuată de către inculpate. În cauză s-a dovedit conduita necorespunzătoare cu încălcarea dispoziţiilor legale în legătură cu efectuarea atribuţiilor de serviciu şi de asemenea, s-a dovedit conduita în legătură cu producerea pagubei, aspecte ce rezultă cu certitudine din probele administrate la dosar, respectiv din înregistrările în mediul ambiental realizate de către martorul denunţător, din declaraţiile martorilor şi din înscrisurile existente la dosar.
Nu se poate susţine că există o suprapunere între infracţiunea de abuz în serviciu din prezenta cauză şi infracţiunile pentru care deja au fost condamnate inculpatele, rezoluţia infracţională pentru infracţiunea de abuz în serviciu dedusă judecăţii fiind una distinctă. Prin raportul de inspecţie fiscală întocmit în cauză l-au favorizat pe martorul denunţător, în sensul că l-au scutit de plata unei sume de bani pe care o datora de fapt bugetului general consolidat al statului.
Este lipsit de relevanţă faptul că a fost obligată şi societatea E.M. la acoperirea prejudiciului, de altfel, nu se putea dispune obligarea în solidar a acestora în condiţiile în care martorul denunţător nu a fost parte în prezenta cauză, astfel că nu poate fi reţinut principiul „ne bis in idem” nici cu privire la latura civilă, deoarece condiţia cu privire la aceeaşi persoană nu este îndeplinită, iar această chestiune este legată de executare şi poate fi rezolvată ulterior pronunţării hotărârii din prezenta cauză.
Cu privire la solicitarea de achitare, s-a arătat că pe de-o parte, toate inculpatele au recunoscut în totalitate acuzaţiile, uzând de procedura simplificată, nu au contestat probele administrate în faza de urmărire penală, iar pe de altă parte, sunt îndeplinite toate elementele de tipicitate cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina lor, iar prejudiciul reţinut în prezenta cauză este consecinţa conduitei ilicite a inculpatelor, astfel că în mod legal instanţa de fond a dispus obligarea inculpatelor la plata acestuia, fiind lipsit de relevanţă faptul că anterior a fost obligată societatea la această sumă. Precizează că nu se putea dispune obligarea în solidar, în condiţiile în care martorul denunţător nu a fost parte în prezenta cauză.
Mai arată că literatura de specialitate este constantă în aprecierea că şi în situaţia în care sunt doi inculpaţi care au fost judecaţi pentru aceeaşi faptă, dar în cauze distincte, de pildă, urmare a unei disjungeri, instanţa trebuie să dispună obligarea fiecăruia la plata în totalitate a prejudiciului, urmând ca după pronunţarea hotărârii să se stabilească modalitatea concretă de executare, iar decizia Curţii de Apel Constanţa nu este de natură a influenţa soluţia în prezenta cauză. Susţinerea inculpatei R.D. că i se reproşează aceeaşi faptă este infirmată de menţiunile din rechizitoriu de la filele 14-17, respectiv de convorbiri care au fost înregistrate de către denunţător, arătându-se în mod expres că inculpatele F.I. şi M.A.A. au avut înţelegere prealabilă cu inculpata R.D. de la care primiseră efectiv şi sumele de bani cu titlu de mită şi au acceptat să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv să întocmească un raport de inspecţie fiscală favorabil societăţii.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin.1 şi 2 Cod pr.penală şi în limitele impuse de art.418 şi art.419 Cod pr.penală, constată că apelurile declarate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu forma de vinovăţie, în forma cerută de lege, conform distincţiilor şi analizei efectuate în cele ce preced.
Astfel, se va constata, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă I.C.C.J – D.N.A – Serviciul Teritorial Piteşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatelor F.I., M.A.A., ambele pentru săvârşirea infr. prev. de art. 297 alin.1 C.p, rap.la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic., art.5 alin.1 C.p şi R.D., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 47 C.p, rap.la art. 297 alin.1 C.p, rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin.1 C.p.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti au fost sesizate prin denunţ de către martorul denunţător M.D., cu săvârşirea unor infracţiuni de corupţie de către funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş cât şi de către inculpata R.D., administrator la SC R.E. RD SRL C..
În denunţul formulat, martorul denunţător M.D. a precizat că inculpata R.D., care întocmea şi ţinea evidenţa la SC E.L.M. SRL la care acesta avea calitatea de asociat şi administrator, i-a pretins şi a primit iniţial suma de 8.000 lei pentru a o remite inculpatelor F.I. şi M.A.A., funcţionare la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, care efectuau inspecţia fiscală la această societate comercială, cât şi directorului adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, care trebuia să aprobe raportul de inspecţie fiscală întocmit de cele două inculpate.
Ulterior, martorul denunţător a precizat că a mai dat inculpatei R.D. suma de 2.000 lei, sumă remisă inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru ca acestea din urmă, în cadrul controlului efectuat să nu îşi îndeplinească în mod corect sarcinile de serviciu, respectiv să nu stabilească în totalitate taxele şi impozitele datorate de SC E.L.M. SRL către bugetul de stat.
Denunţul formulat de martorul denunţător M.D. a făcut obiectul dosarului penal nr.219/P/2012, care a fost soluţionat prin rechizitoriul din data de 14 decembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. şi ped. de art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped de art.289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 şi a inculpatei R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art.257 din vechiul Cod penal rap. la art.5 şi 6 din Legea nr.78/2000 şi complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.26 din vechiul Cod penal rap. la art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetărilor penale, constituirea unui nou dosar penal pentru continuarea cercetărilor faţă de M.A.A. şi F.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 cu referire la art.254 din Vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi faţă de G.R.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art.260 din vechiul Cod penal şi art.264 din vechiul Cod penal rap. la art.17 lit.a din Legea nr.78/2000.
Disjungerea sub aspectele mai sus precizate s-a dispus întrucât din actele de urmărire penală efectuate în cauza în care s-a dispus trimiterea în judecată a celor 3 inculpate a rezultat că inculpatele F.I. şi M.A.A., în cadrul controlului efectuat la SC E.L.M. SRL, cu ştiinţă nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu ca urmare a sumelor de bani primite cu titlu de mită de la martorul denunţător prin intermediul inculpatei R.D., respectiv nu au stabilit în mod corect impozitul şi taxa pe valoare adăugată datorate de SC E.L.M. SRL, producând un prejudiciu bugetului de stat şi totodată un folos necuvenit pentru această societate comercială.
De asemenea, în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr.219/P/2012 s-a constatat că martora G.R.G. a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştia în legătură cu împrejurările asupra cărora a fost întrebată, cu scopul de a îngreuna urmărirea penală şi de a le favoriza pe inculpatele R.D., F.I. şi M.A.A..
După disjungerea urmăririi penale a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti dosarul penal nr.237/P/2012 în care s-au efectuat cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal; mărturie mincinoasă, prev. de art.273 Cod penal şi favorizarea făptuitorului, prev. de art.269 Cod penal.
Ca urmare a înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Argeș, prin Încheierea din 20.09.2016, dată în dosarul nr. 2581/109/2016/a1, s-a dispus:” Constată că inculpata R.D. nu a formulat cereri şi excepţii.”
În baza disp. art. 345 alin. 1 şi art. 346 alin. 2 C.p.p., respinge cererile şi excepţiile privind nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală formulate de inculpatele M.A.A. şi F.I., constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 237/P/2012 din 25.05.2016 al Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatelor F.I., fiica lui (…), născută la data de (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal; M.A.A., fiica lui (…), născută la data de (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal şi R.D., fiica lui (…), născută la data de (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.47 C.pen. rap. la art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală.
Dispune începerea judecăţii privind pe inculpatele F.I., M.A.A. şi R.D..”
În cadrul cercetării judecătoreşti inculpatele au invocat procedura simplificată, recunoscând în totalitate învinuirile care li se aduc, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, fiind de acord cu probele administrate la urmărirea penală, fără a mai propune alte probe şi, în consecinţă, au depus acte în circumstanţiere.
Ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, constând în: înscrisuri, mandate tehnice de interceptare telefonic şi ambiental, declaraţii suspecţi/inculpaţi, rapoarte de inspecţie fiscală şi raport de constatare a specialistului din cadrul DNA, cât şi înscrisurile în circumstanţiere depuse în timpul judecăţii, a relevat că inculpatele F.I. şi M.A.A., sunt autori vizând săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal, iar inculpata R.D., are calitatea de instigator la săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.47 C.pen. rap. la art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, constatăm astfel că, potrivit fişelor postului, inculpatele F.I. şi M.A.A. aveau printre altele următoarele atribuțiuni:efectuează inspecţii fiscale la persoane juridice şi fizice, verifică legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectarea prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora;constată şi investighează fiscal toate actele şi faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului supus' inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale; analizează şi evaluează informaţiile fiscale în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse; sancţionează potrivit legii, faptele constatate şi dispune măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale;discută constatările şi solicită explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;reverifică anumite perioade ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora;stabileşte corect bazele de impunere, diferenţele datorate în plus sau în minus faţă de creanţa fiscală datorată şi/sau stabilită la momentul începerii inspecţiei fiscale.
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din OG nr.92/2003 - Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală are ca obiect „verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora."
Conform art.94 alin. (2) din OG nr.92/2003 - Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:
-a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
-b)analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării
declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
-c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri
De asemenea, potrivit art.94 alin.3 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscală va proceda la:
-a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
-b) verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
-d) solicitarea de informaţii de la terţi;
-e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale;
-f) stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora',
-g) verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
-h) dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
- i) efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
-j) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
-k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
Din cele de mai sus rezultă că normele legale privind inspecţia fiscală au fost preluate şi în atribuţiile ce se regăsesc în fişele postului ale inculpatelor F.I. şi M.A.A..
In conformitate cu art.105 alin.l din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
Contrar tuturor acestor dispoziţii legale şi atribuţiilor din fişele postului, inculpatele F.I. şi M.A.A., deşi au luat cunoştinţă pe parcursul inspecţiei fiscale efectuate la SC E.L.M. SRL privind înregistrarea în contabilitatea societăţii inspectate de achiziţii de materiale de construcţii şi diverse care nu au fost cumpărate în scopul operaţiunilor taxabile, de achiziţii nejustificate de piese de schimb, de achiziţii pe bază de facturi prezentate în copie, de achiziţii de prestări servicii nejustificate prin situaţii de lucrări, devize, de achiziţii de parchet, pervaz care nu au fost folosite la amenajarea sediului social, nu le-au reconsiderat potrivit H.G. nr.44/2004 - Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ca fiind cheltuieli nedeductibile.
Potrivit acestor norme metodologice, printre altele, nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.
Astfel, din probele administrate a rezultat că cele 2 inculpate nu şi-au îndeplinit cu intenţie sarcinile de serviciu privind stabilirea corectă a bazei de impozitare, a diferenţelor datorate în plus de societatea controlată faţă de creanţa fiscală declarată la momentul începerii inspecţiei fiscale atât în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată cât şi impozitul pe venit datorate suplimentar aferente achiziţiilor precizate mai sus.
În mod judicios, a stabilit instanţa de fond că, probele administrate au atestat că, infracţiunea de abuz în serviciu pentru care inculpatele F.I. şi M.A.A. sunt cercetate în prezenta cauză a fost săvârşită după ce inculpatele au primit cu titlu de mită sume de bani, iar rezoluţia infracţională pentru săvârşirea acestei fapte a fost una distinctă, constând în aceea că în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă nu au îndeplinit dispoziţiile legale prevăzute în OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală efectuată la SC E.L.M. SRL, favorizând această societate comercială care a obţinut un folos necuvenit prin scutirea de debitele datorate statului şi prejudiciind în acelaşi timp bugetul de stat.
În mod corect, instanţa de fond a respins aşadar cererea vizând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată, în infracţiunea prev. de art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 321 C.p., deoarece inculpatele, în calitatea lor de funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au îndeplinit un act în mod defectuos şi prin acesta au cauzat un prejudiciu la fondul consolidat al statului.
Aşa cum s-a precizat mai sus, în dosarul cu nr.219/P/2012, inculpatele au fost trimise în judecată pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, iar prin hotărârea nr.342/2013 din 11.04.2013 a Tribunalului Argeş, Secţia penală, pronunţată în dosarul cu nr. 25066/109/2012, inculpatele au fost condamnate pentru infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată, instanţa de judecată dispunând totodată anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 1812/23.11.2012 al DGFP Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr.3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A.. Hotărârea Tribunalului Argeş a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 06.06.2014 pronunţată în dosarul nr.25066/109/2012.
După anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 1812/23.11.2012 al DGFP Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr.3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A., ANAF - DGRFP Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a procedat la efectuarea unei alte inspecţii fiscale la SC E.L.M. SRL având aceleaşi obiective şi aceeaşi perioadă pentru care s-a efectuat inspecţia, întocmindu-se cu această ocazie raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1211/12.09.2013.
In urma inspecţiei fiscale efectuate, echipa de inspecţie, verificând aceeaşi perioadă în care SC E.L.M. SRL şi-a desfăşurat activitatea şi aceleaşi documente, a constatat mai multe nereguli de ordin financiar fiscal, aspecte pe care de altfel le constataseră şi inculpatele F.I. şi M.A.A., cu deosebirea că acestea din urmă, cu intenţie, nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi nu au menţionat în raportul de inspecţie fiscală toate neregulile constatate.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, o parte din aspectele de natură financiar fiscală pe care le-a identificat şi menţionat în raportul de inspecţie fiscală noua echipă de control, au fost identificate şi de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raportul întocmit de acesta în dosarul penal nr.219/P/2012.
In acest sens, noua echipă de inspecţie fiscală, pe lângă activităţile comerciale desfăşurate de SC E.L.M. SRL cu cele două societăţi comerciale inactive, a identificat în mod corect şi alte abateri referitoare la achiziţii de materiale de construcţii şi diverse care nu erau achiziţionate în scopul realizării operaţiunilor taxabile, achiziţia aferentă unor piese de schimb auto nejustificate pentru autoturismele înregistrate pe această societate comercială cât şi a unor operaţiuni privind prestarea unor servicii care nu au fost justificate prin situaţii de lucrări, devize, etc. aceste aspecte făcând referire la facturile emise de SC P.C. SRL şi SC A.C. SRL.
De asemenea, în noul raport de inspecţie fiscală, echipa de control s-a referit şi la achiziţiile de parchet, pervaz pentru care s-a calculat TVA cu drept de deducere, constatându-se că aceste materiale nu au fost folosite la amenajarea sediului social al societăţii.
De altfel, aceste aspecte au fost identificate şi de inculpatele F.I. şi M.A.A. cu ocazia controlului efectuat însă acestea, cu rea-credinţă, nu le-au menţionat în raportul de inspecţie fiscală, scopul fiind acela de a favoriza societatea comercială controlată, iar ca urmare a controlului efectuat de noua echipă de inspecţie fiscală a rezultat că SC E.L.M. SRL datora TVA suplimentar în sumă totală de 61.699 lei la care se adăugau 17.678 lei majorări dobânzi şi 9.256 lei reprezentând penalităţi întârziere cât şi impozit suplimentar pe profit în sumă de 14.465 lei la care se adaugă majorări dobânzi şi 2.171 lei penalităţi întârziere la plată, iar ca urmare a noii inspecţii fiscale, SC E.L.M. SRL datorează suplimentar la plată către bugetul de stat suma totală de 76.164 lei majorări dobânzi şi penalităţi de întârziere, comparativ cu suma totală de 32.366 lei TVA şi impozit suplimentar fără majorări dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite de inculpatele F.I. şi M.A.A. în raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1812/23.11.2012.
Din cele de mai sus, rezultă că prin exercitarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu, la instigarea inculpatei R.D., inculpatele F.I. şi M.A.A., nu au stabilit în mod corect debitele suplimentare datorate de SC E.L.M. SRL cu ocazia inspecţiei fiscale, producând prejudiciul menționat bugetului de stat, care se constituie ca folos necuvenit pentru societatea comercială controlată, cu ştiinţă nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului şi normele legale prevăzute de art.94 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală, în sensul că nu a stabilit în mod legal baza de impunere a societăţii controlate deşi a constatat şi investigat sume suplimentare aferente bazei de impunere declarate de contribuabil care generau obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 43.716 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentare, nu le-a reţinut în sarcina societăţii controlate, producând astfel o pagubă bugetului de stat cu această sumă, care se constituie folos necuvenit pentru SC E.L.M. SRL, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(l) Cod penal rap. la art.13 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(l) Cod penal.
Astfel, în acord cu instanţa de fond, consemnăm că situaţia de fapt a fost corect stabilită, iar prin motivele de apel motivele formulate de inculpate se reiau argumentele şi punctele de vedere prezentate la judecata în fond a cauzei, raportat la care, constatăm că, în mod corect au fost avute în vedere toate piesele dosarului şi probele administrate atât de apărare cât şi de acuzare, constatând că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt descrisă în apel de inculpate personal şi prin avocaţi aleşi, nu există elemente noi, care să contureze alte împrejurări factuale, ori care să impună schimbarea încadrării juridice a faptelor aşa cum au fost pe larg expuse mai sus, cu consecinţa achitării inculpatelor, ori a încetării procesului penal.
În plus, reluând analiza incidenței, în cauză, a principiului „ne bis in idem”, se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei hotărâri definitive în materie penală, existența unei duble proceduri în materie penală de sancționare, iar ambele proceduri să fie îndreptate împotriva aceleași persoane și să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași.
Astfel, deși există identitate între persoana ce face obiectul celor două proceduri invocate, în speță inculpatele nu există similitudine perfectă între faptele deduse celor „două” proceduri penale, în ceea ce le privește pe acestea, faptele penale reținute în sarcina fiecăreia nefiind deci identice, aşa cum se pretinde.
Așa cum s-a arătat în jurisprudența europeană, actele materiale din cele două cauze penale trebuie să reprezinte un ansamblu de fapte indisolubil legate în timp, în spațiu, precum și prin obiectul lor. În schimb dacă actele materiale nu formează un asemenea ansamblu, simpla împrejurare că autorul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale nu este suficientă pentru a asigura existența unui ansamblu de circumstanțe concrete care să intre în sfera noțiunii de „aceleași fapte” (Hotărârea din 9 martie 2006, Van Esbroeck, C-436/04, Hotărârea din 28 septembrie 2006, Gasparini și alții, C-467/04, Hotărârea Van Straaten, C-150/05).
Conform art.4 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europena a Drepturilor Omului „ 1.Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat printr-o hotărâre definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat”. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respective, daca fapte noi sau recent descoperite sau vreun viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotărârea pronunţata; 3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită, în temeiul art.15 din Convenţie".
In privinţa condiţiilor de aplicare a dispoziţiilor mai sus citate, se arată ca, pentru a putea invoca dreptul pe care textul în discuţie îl consacră, persoana in cauza trebuie sa fi suferit o condamnare, sa fi fost achitata sau sa se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărit sau judecat (C.Barsan Convenţia Europeana a Drepturilor Omului - Ediţia a Il-a pag 1859 Ed.CH BECK).
Textul art.4 al Protocolului nr.7 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului „ se aplica nu numai in cazurile in care inculpaţii sunt condamnaţi de doua ori, ci, de asemenea in cazurile in care aceştia sunt urmăriţi penal de doua ori. Aceasta dispoziţie se aplica chiar si in cazul in care persoana a fost urmărita doar in cadrul unei procedurii care „nu a condus la o condamnare" (CEDO -Secţia I cauza Zigarella contra Italia din.03.10.2002).
Curtea a arătat, in raţionamentul sau, in hotărârea sus invocata, ca paragraful 1 al articolului 4 din Protocolul nr.7 nu are in vedere numai o dubla condamnare, ci si o dubla urmărire pentru aceleaşi fapte imputate unei persoane in caz contrar, nu ar mai fi fost necesar a se asocia in text termenul „ urmărit" celui de „condamnat". Totodată textul isi găseşte aplicarea si atunci cand o persoana a făcut obiectul unei urmăriri penale ce nu a condus la pronunţarea unei condamnări, deoarece in materie penala principiul ne bis in idem este aplicabil indiferent daca cel urmărit a fost condamnat sau nu.
Se menţionează ca, principiul ne bis in idem este consacrat in aceiaşi termeni, in art.50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si in art.14 paragraful 7 din Pactul International ONU privitor la drepturile civile si politice.
Tot in sensul ca, art.4 al Protocolului nr.7 nu vizează doar cazul unei duble condamnări, ci si cazul unei duble urmăriri penale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat in mai multe cauze, printre care Serguei Zolotonkhine contra Rusiei, hotărârea din 10.02.2009 - parag. 98.
Curtea a subliniat faptul ca articolul 4 din protocolul nr.7 prevede trei garanţii distincte si dispune ca nimeni: l) nu poate fi urmărit; 2) judecat sau 3) condamnat de doua ori pentru aceleasi fapte (cauza Zolotonkine contra Rusiei- paragraful 110).
În consecinţa, se arată că devin aplicabile garanţiile prevăzute nu doar de art.6 in materie penala (inclusiv prezumţia de nevinovăţie), ci si celelalte garanţii mai generale prevăzute de art.7 din Convenţie, inclusiv principiul non bis in idem.
Mai mult, chiar si simplele contravenţii au intrat in câmpul de „aplicare al materiei penale" din Convenţie şi ca urmare, o persoana sancţionată contravenţional nu poate fi cercetata penal (chiar daca ar fi achitata) pentu aceeaşi fapta (CEDO 2376/03 Tsonyo Tsonev contra Bulgaria din 14.01.2010, cauza Ezeh si Connors contra Regatului Unit nr.39665/98 si cauza Ozturck contra Germania din 21.02.1984).
În esenţă, interpretarea principiului in discuţie trebuie sa fie favorabila autorului actelor comise, ceea ce semnifica împrejurarea ca, odată ce el a fost scos de sub urmărire penala, acesta sa nu mai aiba temerea ca va fi pus din nou sub urmărire penala (Corneliu Birsan-Conventia Europeana a Drepturilor Omului - Ediţia a II- pag.1688).
Așadar o legătură subiectivă între faptele care au făcut obiectul urmăririi penale înainte de disjungerea dosarelor( dosarul penal nr.219/P/2012, care a fost soluţionat prin rechizitoriul din data de 14 decembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. şi ped. de art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped de art.289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 şi a inculpatei R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art.257 din vechiul Cod penal rap. la art.5 şi 6 din Legea nr.78/2000 şi complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.26 din vechiul Cod penal rap. la art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu consecinţa condamnării lor definitive, conform menţiunilor de mai sus, cât şi cele care fac obiectul dosarului de faţă –infracţiunile prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 modificată şi art. 47 Cod penal, rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000) nu determină automat existența unei legături obiective între respectivele infracțiuni comise de inculpate, fiecare în participaţia concretă menţionată, care sunt diferite din punct de vedere temporal, spațial, precum și prin natura lor.
Conchidem acest lucru, plecând de la precizarea că România respectă Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei întocmai, exigenţele Convenţiei vizând exclusiv infracţiunile de corupţie, prevăzute de Convenţie în mod expres, regăsite întocmai în dreptul nostru, în care asemenea fapte sunt infracţionalizate numai dacă sunt intenţionate iar făptuitorul a obţinut un folos pentru sine sau pentru altul. Infracţiunea de abuz în serviciu face parte din grupa infracţiunilor de serviciu, iar nu din grupa infracţiunilor de corupţie. Când subiecţii activi ai infracţiunii de abuz în serviciu şi ai infracţiunii de uzurpare a funcţiei sunt persoanele vizate de Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cele două infracţiuni sunt „asimilate” celor de corupţie, prin voinţa legiuitorului, sancţionarea lor în condiţiile Legii nr. 78/2000 fiind condiţionată de realizarea de către făptuitor a unui folos pentru sine ori pentru altul (art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare).
Prin urmare, raportat la incidența principiului ne bis in idem invocat de inculpate,față de infracțiunile de luare de mită și fals intelectual pentru care au fost condamnate anterior, reţinem astfel că reglementarea distinctă a grupei infracțiunilor de serviciu, în raport cu grupa infracțiunilor de corupție subliniază ca supramăsură intenția legiuitorului de a atribui celor două grupe de infracțiuni câte un obiect juridic specific și, implicit, diferit, fapt de natură a produce o serie de consecințe juridice în planul aplicării dreptului, precum, posibilitatea existenței, reținerii unui concurs de infracțiuni între infracțiunile din grupa celor de serviciu și infracțiunile din grupa celor de corupție, ceea ce înseamnă că legiuitorul noului cod a atenuat caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), această infracțiune putând fi săvârșită în concurs cu infracțiunile de corupție, împrejurare care, deopotrivă, este de natură să accentueze regimul sancționator în ipoteza în care în discuție intră și o infracțiune de corupție și, în acest fel, legiuitorul a răspuns și exigențelor Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției.
Constatăm așadar că luarea de mită este o infracţiune simplă, iar nu complexă (deci nu absoarbe abuzul în serviciu), iar, pe de altă parte, este nefiresc să existe un identic tratament juridic, indiferent dacă funcţionarul acţionează legal sau ilegal. O atare chestiune se ridică, în special, în cazul celei de a doua variante tip (art. 289 alin. 2 C. pen.), în care infracţiunea subzistă, numai dacă folosul a fost cerut ori primit într-un scop ilicit (pentru neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act sau, pentru efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului).
În fine, mai subliniem că, după primirea folosului, restituirea lui nu înlătură existenţa infracţiunii, iar în ceea ce privește urmarea imediată, luarea de mită este o infracţiune formală, de simplă acţiune, în care urmarea constă într-o stare de pericol și raportul de cauzalitate se prezumă, cu mențiunea că elementul subiectiv îmbracă forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă.
Astfel, luarea de mită nu absoarbe în conţinutul său şi infracţiunea de abuz în serviciu, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu nu constituie elementul material propriu unei infracţiuni determinate, o asemenea faptă fiind comună mai multor infracţiuni de serviciu, cum sunt cele de abuz prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen..
Luarea de mită nu este o infracţiune complexă, ea se consumă în momentul în care funcţionarul a primit, pretins bani şi alte foloase, a acceptat sau nu a respins promisiunea acestora, structura infracţiunii de luare de mită fiind concepută ca o complexitate legală şi există chiar dacă abuzul în serviciu nu s-ar săvârşi.
Infracţiunea de luare de mită şi cea de abuz în serviciu se deosebesc şi din punct de vedere al laturii obiective, astfel încât, între acestea nu poate exista un raport de la gen la specie care să permită concluzia că luarea de mită reprezintă o modalitate concretă a abuzului în serviciu.
Pe de altă parte, infracţiunile de abuz în serviciu au caracter subsidiar în raport cu celelalte infracţiuni de serviciu, ceea ce înseamnă că fapta va fi încadrată juridic penal, ca atare, numai dacă nu este incriminată prin alte prevederi ale legii penale, reținându-se că potrivit art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 a fost introdus prin Legea nr. 521/2004 de modificare a art. 13 şi art. 17 din Legea nr. 78/2000 publicată în M. Of. nr. 1123 din 29 noiembrie 2004 şi a intrat în vigoare la data de 02 decembrie 2004) este pedepsită infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice", infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" şi infracţiunea de "abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial".Chiar dacă este vorba de un funcţionar public care săvârşeşte fapta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, ceea ce deosebeşte infracţiunile de abuz în serviciu C. pen. faţă de cele prevăzute în Legea nr. 78/2000 îl constituie condiţionarea obţinerii de către funcţionarul public, pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
Obiectul juridic diferit al infracţiunilor de serviciu, în raport cu infracţiunile de corupţie are importanţă şi cu privire la exigenţele reglementărilor în materie dacă în materia reglementărilor vizând infracţiunile de serviciu nu există standarde unitare europene sau standarde impuse de alte reglementări internaţionale, în domeniul infracţiunilor de corupţie asemenea standarde există, context în care amintim Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, menţionată, ratificată de România prin Legea nr. 365/15 septembrie 2004, aşa cum am arătat anterior.
În altă ordine de idei, actualul Cod penal intrat în vigoare la 01.02.2014, dedica titlul VI intitulat,,infracțiuni de fals”, prin care incriminează infracțiunile săvârșite cu vinovăție și care sunt de natura să aducă atingere încrederii publice acordate anumitor lucruri, însemne sau înscrisuri cărora li se atribuie din punct de vedere juridic însușirea de a exprima adevărul. Din punct de vedere al modificărilor aduse de noul Cod Penal, în cazul infracțiunii de fals intelectual, s-a introdus sintagma,, funcționar public” în loc de funcționar, celelalte aspecte au rămas neschimbate.
Infracțiunea de,,fals intelectual” potrivit art.321 din Codul Penal, constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știința de a insera unele date sau împrejurări. Astfel exista infracțiunea de fals intelectual atunci când funcționarul întocmește un proces-verbal de contravenție nereal ori consemnează un fapt neadevărat si anume ca la constatarea contravenției a asistat si o alta persoana, sau atunci când în ambele situații, semnează în fals pe martorul asistent, ori daca trece în listele de inventar cantități mai mari decât cele din realitate. Conţinutul unui înscris oficial poate fi denaturat chiar în momentul întocmirii acestuia de către un funcţionar care se află în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu şi care este competent potrivit legii de a emite acel înscris.
Omisiunea este acea inacțiune a făptuitorului care omite cu buna știința, sa consemneze, sa înregistreze unele date sau împrejurări veridice de care el a luat cunoștința si pe care avea obligația să le menționeze în cuprinsul înscrisului oficial.
În consecință, înscrisul oficial falsificat este valabil din punct de vedere al condițiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea unui act juridic si din punct de vedere al celui care l-a emis, însă adevărul este denaturat din punct de vedere al conținutului sau, constând în fapte date sau împrejurări pe care acest înscris trebuie sa le probeze. Subiectul activ special al infracțiunii de fals intelectual este calificat, în sensul ca acesta nu poate fi decât o persoana care are calitatea de funcționar si săvârșește fapta in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, iar noțiunea de funcționar public în sensul legii penale din art.175 cod penal, reprezintă persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație: exercita atribuții si responsabilități stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii executive; exercita o funcție de demnitate publica sau o funcție.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi subiect activ al unei infracţiuni sunt: să fie persoană fizică; persoana să fi împlinit vârsta de 14 ani – până la această vârstă operează prezumţia absolută a inexistenţei discernământului, între 14-16 ani, răspunderea penală este condiţionată de existenţa discernământului care se prezumă cu nu există (prezumţie relativă). Ca atare pentru a avea loc răspunderea penală, aceasta trebuie dovedită pentru fiecare caz în parte; discernământul – nefiind definit de lege, constă în capacitatea biopsihică a persoanei, din punct de vedere penal, de a acţiona în cunoştinţă de cauză, în sensul că îşi dă seama de acţiunea (inacţiunea) sa şi de urmările ei periculoase şi poate fi stăpână pe voinţa sa în raport cu acţiunea (inacţiunea ) concretă:publica de orice natura, exercita singura sau împreuna cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al cărui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizare obiectului de activitate al acesteia; de asemenea este considerat funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritățile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea serviciului public.
În cazul infracțiunii de fals intelectual putem vorbi de existenta a doua subiecte pasive împotriva cărora se îndreaptă acțiunea periculoasa si care sunt prejudiciate prin săvârșirea unei infracțiuni de fals intelectual. Subiect pasiv principal al infracțiunii este statul prejudiciat prin slăbirea încrederii in înscrisurile oficiale, precum si autoritatea publica, instituția publica, instituția sau persoana juridica de la care emana înscrisul. Subiect pasiv secundar al infracțiunii este persoana fizica sau juridica ale cărei interese au fost prejudiciate in urma săvârșirii de către subiectul activ al infracțiunii.
În analiza condițiilor preexistente trebuie sa avem în vedere si împrejurări ca timpul si locul săvârșirii infracțiunii. Acestea sunt prezente cu ocazia comiterii unei infracțiuni concrete, deoarece existenta ei nu poate fi conceputa în afara locului si timpului. Legea nu cere condiții speciale de loc în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual. Referitor însă la timpul săvârșirii infracțiunii exista o condiție de timp intrinseca acțiunii incriminate, în sensul că falsul intelectual se comite cu prilejul întocmirii unui act oficial, iar orice operațiuni de alterare care s-ar efectua ulterior finalizării înscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infracțiuni, respectiv fals material în înscrisuri oficiale.
Ori în cazul de faţă, procedura urmată de inculpatele F.I. şi M.A.A. cu ocazia controlului efectuat când acestea, cu rea-credinţă, nu au efectuat corect şi complet în parametrii competenţei conferiţi de calitatea de funcţionar public, controlul fiscal dispus în sarcina lor, nemenţionând datele reale ale inspecţiei realizate în raportul de inspecţie fiscală, scopul fiind acela de a favoriza societatea comercială controlată, precum şi modalitatea în care ulterior, dar şi maniera în care chiar au întocmit raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1812/23.11.2012, se delimitează clar din punct de vedere temporal, spațial, precum și prin natura lor.
În consecință, nu pot fi reținute ca fiind întrunite condițiile vizând incidența, în cauză, a principiului „ne bis in idem”, raportat la care se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei hotărâri definitive în materie penală, existența unei duble proceduri în materie penală de sancționare, iar ambele proceduri să fie îndreptate împotriva aceleași persoane și să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași.
Astfel, deși există identitate între persoana ce face obiectul celor două proceduri invocate, în speță inculpatele, nu există similitudine perfectă între faptele deduse celor „două” proceduri penale, în ceea ce le privește pe acestea, faptele penale reținute în sarcina fiecăreia nefiind identice, dat fiind că actele materiale din cele două cauze penale trebuie să reprezinte un ansamblu de fapte indisolubil legate în timp, în spațiu, precum și prin obiectul lor, iar dacă în schimb dacă actele materiale nu formează un asemenea ansamblu, simpla împrejurare că autorul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale nu este suficientă pentru a asigura existența unui ansamblu de circumstanțe concrete care să intre în sfera noțiunii de „aceleași fapte”.
În acelaşi sens, apărarea inculpatei R.D., în sensul inexistenţei infracţiunii de abuz în serviciu, în forma instigării reţinute în sarcina sa, este nefondată, dat fiind că, în completarea celor deja expuse, notăm că faptele de participaţie penală secundară, complicitate şi/sau instigarea, nu constituie infracţiuni autonome, ci sunt legate, condiţionate, de activitatea autorului şi de săvârşirea de către acesta a unei fapte penale pedepsibile în concret ( Tribunalul Suprem - Secţia Penală, Decizia 1023 din anul 1983, citată în manualul Drept penal român, autori C.B. şi C.M., Casa de editură „ Şansa" S.R.L - Bucureşti, 199, pg. 251), iar în privinţa autorilor probatoriul administrat a răsturnat prezumţia de nevinovăţia, constatând că nu există niciun dubiu cu privire la vinovăţia inculpatelor F.I. şi M.A.A., fiind dovedită dincolo de orice îndoială.
Este certă implicarea inculpatei R.D., date fiind convorbirile ambientale înregistrate, dar şi celelalte probe administrate, aflate la dosarul cauzei, care atestă cu certitudine că inculpata R.D., după ce în prealabil le-a remis sume de bani celor 2 inculpate, respectiv F.I. şi M.A.A., acestea din urmă, cu toate că au constatat mai multe nereguli la firma administrată de martorul denunţător, nu le-au luat în considerare pe toate, favorizând SC E.L.M. SRL, care a obţinut un folos necuvenit, inculpata R.D. comunicându-i denunţătorului toate aspectele favorabile ori nefavorabile acestuia ca urmare a controlului declanşat, dar şi sugerându-i cum să abordeze cele două funcţionare în sensul dorit şi mai ales ce anume să le pretindă să se consemneze în actul de control, în sensul de a nu stabili în mod corect, real, impozitul şi taxa pe valoare adăugată suplimentare.
Prin urmare, din discuţiile pe care inculpatele F.I. şi M.A.A. le-au avut cu martorul denunţător M.D., administrator al SC E.L.M. SRL, rezultă că cele două i-au adus la cunoştinţă martorului denunţător că au mai identificat şi alte nereguli de ordin fiscal însă conform înţelegerii, nu le-au luat în considerare, astfel cum reiese din convorbirile purtate şi înregistrate în mediul ambiental la data de 19.11.2012 între martorul denunţător M.D. şi inculpatele F.I. şi M.A.A., în sensul că cele 2 inculpate au identificat mai multe nereguli însă vor consemna în raportul de inspecţie fiscală numai acele nereguli care nu puteau fi ascunse, cu referire la tranzacţiile comerciale dintre cele 2 societăţi comerciale inactive cu SC E.L.M. SRL
În consecinţă, instanţa de fond a soluţionat corect latura penală a cauzei, dispunând condamnarea inculpatelor pentru infracţiunile deduse judecăţii și ţinând seama de faptul că în virtutea principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, potrivit cărora inculpatul trebuie să răspundă penal pentru infracţiunile săvârşite şi să suporte în scopul constrângerii şi prevenirii reiterării în viitor a acestor abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit, iar la proporţionalizarea pedepsei retributive se are în vedere periculozitatea reală a faptelor, desprinsă cu preponderenţă din modul, mijloacele şi împrejurările de comitere, dar mai ales urmările produse, Curtea constată aşadar că, pedeapsa principală aplicată fiecărei inculpate este proporţională în raport de gravitatea faptelor comise şi modalitatea concretă în care a acţionat şi în aceeaşi măsură şi pedepsele complementare şi accesorii aplicate.
Astfel, reţinând astfel gravitatea faptei comise de fiecare inculpată şi având în vedere contextul în care s-a acţionat individual şi conjugat, dar şi starea de pericol creată faţă de valorile sociale ocrotite de norma de drept, apreciem că intervenţia statului prin autorităţile responsabile în acest sens, trebuie să fie fermă şi, cu ajutorul pârghiilor legale, să stopeze ferm astfel de activităţi infracţionale, iar în virtutea principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, acestea trebuie să răspundă penal pentru infracţiunile săvârşite şi să suporte în scopul constrângerii şi prevenirii reiterării în viitor a acestor abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit.
Curtea constată de asemenea, în acord cu instanţa de fond, că raportat la specificul cauzei şi ţinând cont de situaţia juridică a fiecărei inculpate, analiza incidenţei legii mai favorabile, conform art.5 C.pen.este corectă, atât în ceea ce privește pedepsele aplicate, dar şi ca modalitate de individualizare a pedepsei respective, scopul preventiv-educativ şi retributiv putând fi atins şi fără executarea în condiţii de privare de libertate, ţinând cont de vârsta fiecărei inculpate şi de faptul că au capacitatea necesară de a conştientiza gravitatea încălcării normelor penale enunţate, sens în care, va menţine dispoziţiile art. 86/1 Cod penal anterior, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu toate consecinţele, inclusiv termenele de supraveghere de 5 ani, conform celor statuate şi impuse de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte însă soluţia dată pe latura civilă a cauzei, Curtea va constata că în mod greşit s-a dispus obligarea în solidar a inculpatelor la plata despăgubirilor civile în sumă de 43.716 lei, la care se adaugă penalităţile, majorările de întârziere şi accesoriile aferente debitului.
Reţinem aşadar că, prin adresa nr.1/29/113983/29.04.2016, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a comunicat că se constituie parte civilă în cauză faţă de inculpatele F.I. şi M.A.A. cu suma totală de 67.610 lei şi a accesoriilor aferente debitului.
Din documentul ataşat adresei menţionate rezultă că debitul total de 67.610 lei este format din prejudiciul efectiv produs de cele două inculpate, în sumă de 43.716 lei, cu ocazia inspecţiei fiscale la SC E.L.M. SRL, la care s-au adăugat penalităţi şi majorări de întârziere.
In vederea recuperării prejudiciului în sumă de 43.716 lei produs de cele 3 inculpate prin săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, prin ordonanţa cu nr.237/P/2012 din 11 aprilie 2016 s-a dispus în baza disp. art.249 alin.l Cod procedură penală, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurenţa sumei de 43.716 lei asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpatelor F.I. şi R.D..
Din verificările efectuate a rezultat că inculpata M.A.A. nu figurează înregistrată în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile supuse taxelor şi impozitelor locale.
La data de 14 aprilie 2016 s-a aplicat sechestru penal asupra imobilului situat în municipiul Câmpulung, str. Gruiului nr.l 1H, jud. Argeş înscris în cartea funciară a UAT Câmpulung/nr. cadastral 1977/1758, compus din casă de locuit nivel Dp+P+M cu o suprafaţă de 222 mp şi teren intravilan în suprafaţă de 2000 mp(din care 531 mp categoria curţi-construcţii şi 1439 mp categoria fâneţe), imobil ce a fost dobândit prin cumpărarea terenului potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1263/21.07.2003 autentificat la BNP Z.C. din Câmpulung, jud. Argeş şi construcţia prin edificare potrivit autorizaţiei de construire nr.l96/21.10.2008 eliberată de Primăria Mun. Câmpulung, având o valoare de impunere de 488.686 lei, aparţinând inculpatei F.I. şi asupra imobilului apartament situat în mun. Câmpulung, str. George Topârceanu nr.6, bl.C6, sc.H, ap.3, jud. Argeş, dobândit prin cumpărare potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 5083/11.08.1992, încheiat cu RA Edilul Câmpulung, având o valoare de impunere de 190.953 lei, aparţinând inculpatei R.D..
Cu ocazia aplicării sechestrului penal, organul judiciar care a aplicat măsura a atras atenţia celor două inculpate că până la soluţionarea definitivă a cauzei nu a voie să aducă modificări bunurilor sechestrate, să le schimbe destinaţia sau să le înstrăineze sub orice formă.
Sechestrele penale aplicate pentru cele 2 imobile descrise mai sus au fost înscrise în cartea funciară conform încheierilor transmise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpulung.
Curtea constată însă, impunerea pe debitul indicat s-a realizat deja în sarcina SC E.L.M. SRL, respectiv față de denunțător, astfel că nu se mai impune obligarea la plata acestui prejudiciu şi în sarcina inculpatelor, statul prin ANAF neputând face executarea acestei obligaţii încă o dată.
Chestiunea în sine nu vizează așadar doar maniera în care se poate pune în executare aceste dispoziții, așa cum s-a invocat de procuror, ci reprezintă un aspect de acuratețe juridică și prin urmare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va admite apelurile declarate de inculpatele: F.I. M.A.A. şi R.D. împotriva sentinţei penale nr.578/14.12.2017 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2581/109/2016, va desfiinţa în parte sentinţa penală şi rejudecând va înlătura obligarea, în solidar, a celor trei inculpate la plata despăgubirilor civile în sumă de 43.716 lei, la care se adaugă penalităţile, majorările de întârziere şi accesoriile aferente debitului.
Întrucât la examinarea din oficiu a cauzei nu s-au constatat nulităţi de ordine publică, care să afecteze legalitatea sentinţei şi pentru considerentele expuse anterior, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cauză.
Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina acestuia, iar în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în sumă de 500 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite apelurile declarate de inculpatele: F.I. (fiica lui (…), născută la data de (…) în comuna (…), domiciliată în (…), CNP (…)), M.A.A. (fiica lui (…), născută la data de (…) în (…), domiciliată în (…), CNP (…)) şi R.D. (fiica lui (…), născută la data de (…) în comuna (…), domiciliată în (…), CNP (…)), împotriva sentinţei penale nr.578/14.12.2017 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2581/109/2016.
Desfiinţează în parte sentinţa penală şi rejudecând:
Înlătură obligarea, în solidar, a celor trei inculpate la plata despăgubirilor civile în sumă de 43.716 lei, la care se adaugă penalităţile, majorările de întârziere şi accesoriile aferente debitului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cauză.
Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în sumă de 500 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 decembrie 2018, la Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător,
(…) (…)


Grefier,
(…)


Red. (…).
Tehnored. (…)
Ex.9/21.01.2019
Jud.fond: (…)