increase font sizedecrease font size | 

Direcția Națională Anticorupție

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ



Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAPIT:2020:006.000370

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1685/90/2017 DECIZIE PENALĂ NR. 370/A
Ședința publică de la 08 iulie 2020
Completul constituit din:
Președinte: (…)
Judecător: (…)
Grefier: (…)


Ministerul Public - PICCJ - D.N.A. – STP ta fost reprezentat de procuror (…)



Pe rol soluționarea apelurilor declarate de PICCJ – D.N.A. – STP, inculpatul BI, trimis în judecată pentru comiterea în concurs real, în formă continuată, a infracțiunilor de obținere ilegală de fonduri europene, respectiv deturnare de fonduri europene, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin.(1) Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) și art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal și de partea responsabilă civilmente Consiliul Local B, împotriva sentinței penale nr. 185/28.10.2019 pronunțată de Tribunalul V în dosarul nr. 1685/90/2017.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2020, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 08.07.2020, când a hotărât următoarele:

C U R T E A

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 185/28.10.2019 pronunțată de Tribunalul V în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul BI, fiul lui (…), născut la data de (…), în (…), domiciliat în (…), CNP (…), primar al comunei B, județul V, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale) la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, ca pedeapsă complementară, executorie conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a , b și g Cod penal ( dreptul de a ocupa funcția primar) ca pedeapsă accesorie pe durata executării.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit termen de supraveghere de 4 ani, conform disp. art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune V.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei B, județul V, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 397 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă promovată de - MADR – AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Consiliul Local B la plata sumei de 1.637.582,1 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile calculate conform Codului fiscal.
În temeiul art. 403 alin. 3 lit. c Cod procedură penală, s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța nr. 245/P/ 2014 din data de 16.02.2017 de DNA – STP asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului BI până la concurența sumei de 1.637.582,1 lei.
În temeiul art. 256 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea următoarelor înscrisuri false:
- cererile unice de plată pe suprafață înregistrate la APIA – CJV sub nr. 47/25.03.2008 și (...)/15.05.2009 (vol. 3, filele 6-13; 23-30);
- registrul lucrărilor de agromediu pentru fermierii care au aplicat pachetul 1 - pajiști cu înaltă valoare națională și pachetul 2 – practici agricole tradiționale aferentă cererii unice de plată pe suprafață nr. 47/25.03.2008 (vol. 3, filele 14-22);
- declarație – Anexa nr. 31 aferentă cererii unice de plată pe suprafață (...)/15.05.2009 (vol. 3, fila 31);
- situație tabelară cu crescătorii de animale de pe raza comunei B din anul 2009, aferentă cererii unice de plată pe suprafață (...)/15.05.2009 (vol. 3, filele 32-51).
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul BI pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.245/P/2014 din 24 martie 2017, PICCJ - DNA – STP a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului BI, primar al comunei B, județul V, pentru comiterea în concurs real, în formă continuată, a infracțiunilor de obținere ilegală de fonduri europene, respectiv deturnare de fonduri europene, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin.(1) Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) și art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.
În fapt, inculpatul BI este acuzat că, în calitate de primar al comunei B, județul V, a declarat la APIA, în campaniile 2008 și 2009, aspecte necorespunzătoare adevărului prin cererile de sprijin financiar și declarațiile anexă cererii de sprijin financiar cunoscând că nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, întrucât terenurile au fost utilizate de locuitorii comunei deținători de animale, iar Consiliul Local B nu a desfășurat propria activitate agricolă și de a folosi în cadrul dosarului cererii de plată pe anul 2009 documente false/inexacte - tabelul cu deținătorii de animale ce conține și date nereale, având drept urmare obținerea ca sprijin financiar a sumei totale de 1.647.135,07 lei din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru Garantarea în Agricolă și bugetul național.
De asemenea, inculpatul mai este acuzat că, în calitate de primar al comunei B, în perioada august 2009-decembrie 2010, prin acțiunile realizate și materializate în expunerile de motive și aprobarea plăților ulterioare, a determinat utilizarea sumei totale de 1.366.863,69 lei contrar dispozițiilor OUG 125/2006, schimbând astfel destinația fondurilor primite ca sprijin financiar pe suprafață de la APIA.
Coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 02.12.2014 la DNA - STP a fost înregistrată cauza penală nr. 245/P/2014 având ca obiect denunțul formulat de numitul PV din comuna B, sat R, județul V.
Sesizarea în cauză a fost adresată inițial Cabinetului Parlamentar Deputat CB de unde a fost transmisă către DNA - Structura Centrală, fiind remisă ulterior STP spre competentă soluționare.
Potrivit sesizării în perioada anilor 2008 – 2011 Primăria comunei B, județul V ar fi construit în punctul „Școala B” o clădire cu destinația de dispensar comunal, utilizând în acest scop sume de bani proveniți din subvenții APIA pentru terenurile utilizate de Asociația Crescătorilor de Bovine MB.
Prin ordonanța din data de 12.06.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.297 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal.
Din acest punct de vedere, s-a constatat faptul că nu există nici un element obiectiv pe baza căruia să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art.13 din OUG 43/2002 privind competența de efectuare a urmăririi penale de către DNA, motiv pentru care s-a procedat la disjungerea cauzei și declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea PJB.
La data de 15.11.2016, DNA – STP, în conformitate cu dispozițiile art. 292 din C.pr.pen., s-a sesizat din oficiu, în esență, cu privire la faptul că primarul comunei B - BI, în calitate de reprezentant al Consiliului Local B, județul V, a depus la APIA V, în campaniile 2008 și 2009, cereri unice de plată pe suprafață, prilej cu care a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, în sensul că islazurile comunale ar fi fost utilizate de către consiliul local pentru propriile activități agricole, însă în realitate acestea au fost utilizate de către persoane fizice - crescători de animale din comuna B, județul V.
Prin hotărârea nr. 8631.10.1991, Comisia județeană pentru aplicarea legii nr. 18/1991, printre altele, a validat propunerile Comisiei locale B, respectiv anexa nr. 16 – ,,reconstituirea izlazurilor comunale pentru suprafața de 1039 ha pe trupurile existente la data de 01.01.1990”. De asemenea, prin Ordinul nr. 260/10.12.2002, emis de Instituția Prefectului V, terenurile în suprafață de 39 ha situate pe raza administrativ-teritorială a comunei B, reprezentând izlazuri, au fost trecute în proprietatea privată a localității.
La data de 08.05.2007, Primăria comunei B, județul V, în calitate de concedent, reprezentată de inculpatul BI, în calitate de primar, a încheiat cu Asociația MB, în calitate de concesionar, reprezentată de președintele NNP și secretarul CV, contractul de concesiune înregistrat sub nr. 2080, având ca obiect concesionarea pășunilor naturale aparținând Consiliului Local B în suprafață totală de 1.078 ha situate în comuna B, satele R, B, R, R, D, B și S. Contractul a fost încheiat pe un termen de 5 ani, începând cu data de 08.05.2007 până la data de 07.05.2012, prețul concesiunii fiind stabilit la suma de 50 euro/ha.
Întrucât pășunile comunale concesionate au fost utilizate în cursul anului 2007 de către membrii Asociația MB, în campania 2007 aceasta a depus cerere unică de plată pe suprafață la APIA V și a beneficiat în acest sens de subvenții în calitate de utilizator al suprafețelor de teren respective.
Cu toate că prin contract a fost concesionată întreaga suprafață de 1.078 ha pășune, reprezentând întreaga suprafață aflată în proprietatea Consiliului Local B, Asociația MB a depus cerere de sprijin pe suprafață la APIA – CJV în campania 2007 numai pentru suprafața de 737,6 ha, întrucât aceasta era suprafața eligibilă pentru care se putea solicita și obține sprijin financiar.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă faptul că la începutul anului 2008 organele de conducere ale Asociației MB s-au aflat în imposibilitatea de a-și realiza atribuțiile, fapt determinant de probleme medicale grave. În aceste condiții, contractul de concesiune a fost reziliat pe cale amiabilă la data de 14.01.2008, ca urmare a unei solicitări din data de 08.01.2008, formulată de Asociația MB.
Ulterior, respectiv în anul 2010 s-a încheiat un nou contract între Primăria B și Asociația MB având ca obiect preluarea în concesiune a pășunilor naturale ale Consiliului Local B, în suprafață de 782,46 ha, pe o perioadă de 3 ani, concesionarul urmând a achita concedentului un procent de 95 % din sprijinul financiar alocat de APIA pentru suprafețele declarate eligibile la cererea de plată.
Analizând succesiunea contractelor și clauzele acestora, s-a constatat faptul că în realitate inculpatul BI, în calitate de primar al comunei B, în condițiile în care Asociația MB prin organele de conducere nu se mai putea ocupa de efectuarea demersurilor la APIA, a identificat o modalitate în care pentru aceleași suprafețe să fie obținute sumele de bani cu titlul de sprijin financiar pe suprafață materializată prin solicitarea de către fermierul Consiliul Local B a acestor sume pentru campaniile 2008 și 2009. De altfel, din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior și în raport de acestea, cu excepția Asociației MB, doar Consiliul local mai putea solicita obținerea sprijinului financiar pe suprafață, evident cu respectarea condițiilor de eligibilitate ceea ce de fapt nu s-a realizat, așa cum se va observa în continuare.
I. În data de 25.03.2008, inculpatul BI – primar al comunei B, în calitate de reprezentant al Consiliului Local B, județul V, a depus la APIA V cererea unică de plată pe suprafață înregistrată sub nr. 47/25.03.2008, aferentă campaniei 2008, declarând că utilizează o suprafață eligibilă de 778,38 ha pășune, cererea fiind autorizată ulterior la plată. Totodată, inculpatul BI a completat și semnat formularul III.1 „angajamente și declarații” prin care s-a angajat să respecte bunele condiții agricole și de mediu, printre care și pe cele de menținere a pajiștilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de pășunat sau prin cosire cel puțin o dată pe an.
Ulterior depunerii cererii de sprijin pe suprafață pentru anul 2008, la cererea reprezentanților APIA, cu ocazia controlului efectuat la data de 13.07.2009, inculpatul BI a depus ca și documente care atestă efectuarea lucrărilor de întreținere a pășunilor, registrul lucrărilor de agro-mediu, prin care s-a atestat faptul că întreținerea pășunii s-a realizat prin „pășunat cu 600 bovine și 1000 ovine”, care, în realitate sunt animalele deținute de locuitorii comunei B, județul V.
La momentul formulării cererii de plată pe suprafață pentru anul 2008, cadrul legal general de acordare a sprijinului financiar era reglementat de art.6 din O.U.G. nr. 125/2006, potrivit căruia beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafață (SAPS) erau „persoane fizice și/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociaților în participațiune, locatari sau altele asemenea” și care îndeplineau condițiile prevăzute în art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 125/2006, printre care și pe cele de a înscrie sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor și de a respecta bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației.
De asemenea, articolul 5 alin. 3 din O.U.G. nr. 125/2006 reglementează situația suprafețelor agricole eligibile pe categorii de folosință la lit. b) fiind incluse ,,pajiști permanente - pășuni și fânețe - terenul utilizat pentru pășunatul animalelor sau pentru producerea de furaje”. Așadar, terenurile agricole pentru care se solicita sprijin financiar prin intermediul APIA din categoria pajiștilor permanente - pășuni și fânețe trebuiau să fie utilizate fie pentru pășunatul animalelor fermierului, fie pentru producerea de furaje, prin cosire.
Potrivit art. 7 lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitantul trebuie ,,să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea”.
Astfel, din conținutul celor două articole menționate anterior rezultă faptul că pentru a beneficia de sprijin pe suprafață titularul cererii trebuie să fie utilizatorul terenului și să facă dovada în acest sens.
În ceea ce privește entitățile de felul consiliilor locale, potrivit art. 6 alin.1 din Ordinul M.A.D.R nr. 704/23.08.2007, consiliile locale puteau depune cereri de plată pentru terenurile agricole pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfășoare propria activitate agricolă pentru respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, actele de urmărire penală efectuate în cauză au relevat faptul că în realitate Consiliul Local B nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru depunerea cererii de plată pe suprafață pentru anul 2008 și autorizarea la plată. Astfel, prin hotărârea Consiliului Local B nr.16/28.02.2008 s-au repartizat trupurile de pășune comunală pentru animalele din comuna B, s-au stabilit lucrările ce se vor efectua pe fiecare trup de pășune de către proprietarii de animale care utilizează izlazurile comunale în anul 2008 și s-a stabilit cuantumul taxei pentru pășunatul animalelor pe izlazul comunal, respectiv pentru o bovină 15 lei, pentru o cabalină 30 lei și pentru cinci ovine 15 lei.
Totodată, conform chitanțelor emise de Primăria comunei B, pentru anul 2008, în baza hotărârii Consiliului Local B nr.16/28.02.2008, s-a încasat taxă de pășunat de la un număr de 449 proprietari de animale de pe raza localității, în sumă totală de 15.741 lei, taxa de pășunat fiind încasată inclusiv în perioada iulie – august 2008. Concluzia rezultată din examinarea înscrisurilor – chitanțe aflate în fotocopie la dosar se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză care au confirmat faptul că în anul 2008 Primăria B a încasat taxă de pășunat de la proprietarii de animale din localitate care au utilizat personal izlazurile comunale pentru pășunatul animalelor.
Martorii audiați în cauză, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, au confirmat că în anul 2008 au plătit taxa de pășunat, că semnăturile de pe tabelul întocmit nu le aparțin și nu cunosc în ce împrejurări a fost întocmit, cu mențiunea că nu au împuternicit alte persoane să semneze tabelul respectiv.
În acest sens sunt relevante declarațiile martorilor, după cum urmează:
Martorul NF cu ocazia audierii a declarat următoarele:
,,… Din câte îmi amintesc am plătit taxa de pășunat pentru anul 2008 și totodată arăt că în perioada 2008-2009 lucrările de curățire și întreținere a pășunilor, a islazurilor comunale erau realizate de deținătorii de animale. După acest moment deținătorii de animale nu au mai efectuat aceste lucrări, astfel încât vegetația nedorită s-a extins. Nici Consiliul Local sau Primăria B nu a efectuat astfel de lucrări de întreținere. Din ce știu eu în perioada 2008-2009 singurele lucrări realizate de Consiliul Local și primărie au fost la saivanele din ,,DB” și ,,M” și împrejmuirea acestor saivane, însă nu s-au efectuat lucrări de curățire sau întreținere a pășunilor…”
Martorul DN a declarat următoarele:
,,… Din câte îmi amintesc în anul 2008 am plătit și taxă de pășunat și am realizat acest lucru pentru că am pășunat bovina pe izlaz.
Arăt faptul că animalele locuitorilor din sat pășunau pe toată suprafața islazului fiind păzite de un văcar care era plătit de noi deținătorii de animale…”
Martorul BG a declarat următoarele:
,,… Mi se prezintă cu ocazia audierii chitanța din data de 21.05.2008 emisă de Primăria B pe numele BG prilej cu care declar că sunt singura persoană din satul R cu acest nume. Nici în comuna B nu există o altă persoană cu acest nume, fiind singura familie cu acest nume.
În perioada 2008-2009 am deținut două bovine pentru care am plătit taxa de pășunat, deoarece au pășunat pe islazul comunal din satul R. …………
În perioada în care s-a plătit taxă de pășunat, inclusiv în anul 2008, locuitorii satului R au participat la lucrările de curățire și întreținere a pășunilor în funcție de numărul de animale deținute, respectiv două zile pentru o bovină adultă. Și eu am participat la astfel de lucrări în anul 2008. În acea perioadă primăria sau consiliul local nu efectuau nici un fel de lucrări pe islazul comunal…”.
De asemenea, martorul IO a declarat următoarele:
,,… Din câte îmi amintesc în anul 2008 am plătit și taxă de pășunat și am realizat acest lucru pentru că am pășunat bovina pe izlaz…”
Totodată, martorul MV a declarat următoarele:
,,… Din câte îmi amintesc am plătit și taxă de pășunat o perioadă, însă nu mai pot să indic exact. Mi se prezintă chitanța de plată a taxei de pășunat datată 13.05.2008 pe numele MTV din satul R și declar că sunt singura persoană cu acest nume din sat și văzând și chitanța arăt că în anul 2008 am plătit taxa de pășunat.
Eu nu am participat la lucrările de întreținere a islazului în anul 2008 și este posibil să fi mers altcineva în locul meu…”
În legătură cu aceleași aspecte martorul PF a declarat următoarele:
,,… Din câte îmi amintesc în anul 2008 am plătit și taxă de pășunat și am realizat acest lucru pentru că am pășunat bovina pe izlaz. ..”
Martorul SI a declarat următoarele:
,,… Menționez că în perioada 2008-2009 am pășunat bovina pe islazul din satul R, la fel ca ceilalți săteni. În anul 2008 am plătit taxă de pășunat la Primăria B, deoarece nu mă primea cu bovina pe izlaz. La fel au procedat și ceilalți oameni din satul R care aveau animale în proprietate și le duceau la pășunat în izlaz…”
În fapt, din analiza celor expuse anterior rezultă că în campania 2008, contrar dispozițiilor art. 6 alin.1 din Ordinul M.A.D.R nr. 704/23.08.2007, fermierul Consiliul Local B, prin intermediul inculpatului BI, a depus cerere unică de plată pe suprafață la APIA – CJV, cu toate că fermierul respectiv nu a utilizat pentru propria activitate agricolă terenurile pentru care a solicitat și obținut sprijin financiar pe suprafață, acestea fiind utilizate efectiv de locuitorii comunei B deținători de animale, care au și realizat lucrările de întreținere a pășunilor conform hotărârii de Consiliu Local B nr. 16/28.02.2008.
Astfel, inculpatul BI, cu rea-credință, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului la APIA cu prilejul depunerii cererii de sprijin pe suprafață aferentă campaniei 2008, în sensul că izlazurile comunale ar fi fost utilizate de către Consiliul Local B. În fapt, așa cum am menționat anterior, izlazurile comunale au fost utilizate de către locuitorii comunei B, care au achitat taxă de pășunat și au efectuat lucrări de curățire a izlazurilor proporțional cu numărul de animale deținute în proprietate, aceștia fiind îndreptățiți să solicite și să obțină sprijin financiar în calitate de utilizatori ai respectivelor suprafețe de teren.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Ordinul M.A.D.R nr. 704/23.08.2007 ,,în cazul utilizării în comun a pășunilor comunale, persoanele fizice sau juridice sunt eligibile pentru plățile acordate în cadrul schemei de plată unică pe suprafață - SAPS, aferente suprafețelor de pășuni comunale, dacă fac dovada utilizării suprafeței declarate și identificate în cererea de plată”, prezentând în acest sens actele doveditoare conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006.
II. În data de 15.05.2009, inculpatul BI – primar al comunei B, în calitate de reprezentant al Consiliului Local B, județul V, a depus la APIA V o nouă cerere unică de plată pe suprafață aferentă campaniei 2009, înregistrată sub nr. (...)/15.05.2009, declarând că utilizează o suprafață de 786,57 ha pășune, cererea fiind autorizată la plată. Tot în cadrul acestei campanii inculpatul BI a depus o declarație – Anexa nr. 31 semnată de acesta în numele Consiliului Local B, conform căreia Consiliul Local B a fost de acord ca susnumitul să depună la APIA cerere unică de plată pe suprafață în campania 2009, în numele consiliului, pentru pajiștile comunale pe care le are în administrare, declarând că pentru aceste suprafețe de teren nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere etc., nu se încasează taxe de pășunat și consiliul desfășoară propria activitate agricolă. La dosarul cererii de plată pentru anul 2009 se regăsește și un tabel în care sunt menționate mai multe persoane fizice – fermieri cu domiciliul în comuna B, județul V, codul numeric personal, numărul de animale deținute în proprietate de fiecare persoană în parte și semnătura fiecărui fermier.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că semnăturile de pe tabelul respectiv aferente unora dintre fermieri au fost falsificate, nefiind executate de către titulari. Practic acest tabel conține o situație a crescătorilor de animale din comuna B, județul V, aferentă anului 2009.
În acest sens sunt relevante declarațiile martorilor, după cum urmează:
Martorul CI cu ocazia audierii a declarat următoarele:
,… Locuiesc pe raza comunei B, sat R, județul V și în perioada 2008-2009 am deținut o bovină.
În perioada 2008-2009 am pășunat bovina pe terenurile proprietate personală.
În acea perioadă, ca și în prezent, ceilalți locuitori ai satului pășunau animalele pe izlazul comunal din satul R aparținând Consiliului Local B. Cunosc că acest izlaz era împărțit în mai multe corpuri de pășune cu denumiri diferite, respectiv ,,H”, ,,M” și ,,G”.
Deoarece nu am pășunat bovina pe islazul comunal nu am plătit taxă de pășunat la Primăria comunei B.
Mi se prezintă cu ocazia audierii tabelul olograf aflat în dosarul cererii de plată al Consiliului Local B pentru anul 2009 și constat că într-adevăr sunt menționat și eu cu o bovină. După ce am examinat semnătura corespunzătoare numelui meu constat că acestea nu a fost executată de mine și nu știu cine anume a semnat acel tabel în locul meu. Nu cunosc nimic despre împrejurările în care au fost scrise aceste tabele.
Am examinat toate semnăturile de la rubrica ,,Semnătura fermier” și niciuna dintre acestea nu îmi aparține.
Mi s-au citit cu ocazia audierii persoanele menționate pe fila din tabel unde sunt trecut și eu, prilej cu care declar că cunosc majoritatea acestor persoane, sunt locuitori din satul R, care în perioada 2008-2009 au pășunat animalele pe islazul comunal din satul R…”
Martorul CI a declarat:
,,… Locuiesc pe raza comunei B, sat R, iar în perioada 2008-2009 am avut aproximativ 2 sau 3 bovine și câteva oi.
În satul R avem un singur izlaz comunal aflat în proprietatea Consiliului Local B, care este împărțit în mai multe blocuri fizice.
Fac mențiunea că eu am locuința la granița cu localitatea Ș, județul A, la o distanță mare de islazul comunal R, motiv pentru care noi am pășunat animalele pe islazul comunal din localitatea Ș, satul I, unde plăteam taxă de pășunat la Primăria Ș.
Islazul comunal din satul R era folosit în perioada respectivă, la fel ca și în prezent, de locuitorii satului R, crescători de animale.
Nu am fost înscris niciodată în vreo asociație constituită la nivelul comunei B, județul V.
Mi se prezintă cu ocazia audierii tabelul olograf aflat în dosarul cererii de plată al Consiliului Local B pentru anul 2009, prilej cu care constat că sunt menționat și eu cu 2 bovine. După ce am examinat semnătura corespunzătoare numelui meu constat că acestea nu a fost executată de mine și nu știu cine anume a semnat acest tabel în locul meu. Nu cunosc nimic despre împrejurările în care au fost scrise aceste tabele. Încă o dată fac precizarea că eu nu aveam cum să fiu menționat pe acest tabel, deoarece nu am pășunat niciodată animalele pe islazurile comunale aparținând comunei B, județul V.
Mi se citesc de organele de urmărire penală numele tuturor persoanelor menționate pe filele de tabel unde apare și numele meu și arăt că îi cunosc pe majoritatea acestora, sunt deținători de animale din satul R și în perioada 2008-2009, ca întotdeauna de fapt, au pășunat animalele pe islazul comunal din satul R…”
Martorul FI a declarat următoarele:
,,… Locuiesc pe raza comunei B, sat R, am avut animale în proprietate, iar în perioada 2008-2009 am avut aproximativ 4 sau 5 bovine și 60-70 ovine.
În satul R avem cinci corpuri de islazuri comunale aflat în proprietatea Consiliului Local B împărțite în mai multe blocuri fizice.
În perioada 2008-2009, la fel ca și în ceilalți ani, am pășunat bovinele pe islazul comunal din satul R cum au procedat și ceilalți locuitori ai satului crescători de animale, mai exact vacile cu lapte le duceam pe islazurile ,,L” și ,,Z”, sterpele le duceam pe islazul ,,DB”, iar taurii în islazul ,,M”. Fac mențiunea că fiecare sat din comuna B are câte un izlaz comunal pe care pășunează animalele locuitorilor din satele respective.
Am plătit taxă de pășunat la Primăria B, dar nu mai rețin dacă în perioada 2008-2009 am mai plătit această taxă.
Am fost în Asociația MB.
Nu știu dacă asociația sau Consiliul Local B au beneficiat de fonduri APIA.
Mi se prezintă cu ocazia audierii tabelul olograf aflat în dosarul cererii de plată al Consiliului Local B pentru anul 2009, prilej cu care constat că sunt menționat și eu cu 4 bovine. După ce am examinat semnătura corespunzătoare numelui meu constat că acestea nu a fost executată de mine și nu știu cine anume a semnat acest tabel în locul meu, e posibil să fi semnat tatăl meu, dar nu sunt sigur de acest lucru și nici nu mi-a spus că a semnat vreodată acest tabel. Nu cunosc nimic despre împrejurările în care au fost scrise aceste tabele.
Mi se citesc de organele de urmărire penală numele tuturor persoanelor menționate pe fila din tabel unde apare și numele meu și arăt că cunosc aceste persoane, toți au fost deținători de animale din satul R și în perioada 2008-2009, ca întotdeauna de fapt, au pășunat animalele pe islazurile comunale din satul R…”
Martorul GI a declarat următoarele:
,,… Locuiesc pe raza comunei B, sat S și dețin animale, respectiv o bovină, cu mențiunea că și în perioada 2008-2009 am avut tot o bovină.
În satul S avem un singur izlaz comunal aflat în proprietatea Consiliului Local B, care este împărțit în două trupuri de pășune, despărțite de drumul județean și un pârâu.
În perioada anii 2008 și 2009, la fel ca și în ceilalți ani am pășunat bovina pe islazul comunal din satul S, alături de ceilalți locuitori ai satului deținători de animale, cu mențiunea că fiecare sat are un izlaz comunal pe care pășunează animalele locuitorilor din satele respective.
Nu rețin dacă în perioada 2008-2009 am plătit vreo taxă de pășunat la Primăria B. Cunosc faptul că plăteam la primărie o taxă pentru învoitul animalelor pe izlaz, dar de câțiva ani nu am mai plătit acea taxă. Fac precizarea că la una din ședințele de la începutul anului când se discuta și învoitul animalelor în izlaz ni s-a spus de către primarul BI, care era însoțit de viceprimar, că nu vom mai plăti taxă de pășunat pentru că se vor accesa fonduri europene. Nu mai rețin anul în care a avut loc ședința respectivă.
Am fost înscris în Asociația MB, însă nu am participat la nicio ședință a acestei asociații. Nu știu dacă asociația a depus cereri de plată la APIA ori dacă a încheiat vreun contract cu Consiliul Local B.
Mi se prezintă cu ocazia audierii tabelul olograf aflat în dosarul cererii de plată al Consiliului Local B pentru anul 2009 și constat că într-adevăr sunt menționat și eu cu 2 bovine. După ce am examinat semnătura corespunzătoare numelui meu constat că acestea nu a fost executată de mine și nu știu cine anume a semnat acel tabel în locul meu. Nu cunosc nimic despre împrejurările în care au fost scrise aceste tabele.
Mi se citesc de organele de urmărire penală numele tuturor persoanelor menționate pe filele de tabel unde apare și numele meu și arăt că îi cunosc pe majoritatea acestora, sunt deținători de animale din satul S și în perioada 2008-2009, ca întotdeauna de fapt, au pășunat animalele pe islazul comunal…”
Și din examinarea declarațiilor martorilor IV, IO, MV, MI, NI, NE, BG, OC, OIN, PIC, PV, PI, PV, PF, STD, BM, SI, ȘC, TM, TV, NF, DN, TA, UC, UG, VM și SN se desprinde aceeași concluzie în sensul că aceste persoane nu au semnat tabelul, nu cunosc în ce împrejurări a fost întocmit, cu mențiunea că nu au împuternicit alte persoane să semneze tabelul respectiv.
De altfel, din declarația martorei RV, inspector registru agricol în cadrul Primăriei B, județul V, rezultă că aceasta a întocmit parțial acest tabel pe baza mențiunilor din registrul agricol cu deținătorii de animale de pe raza comunei la solicitarea inculpatului BI.
La nivelul anului 2009, condițiile particulare în care consiliile locale puteau solicita și obține sprijin financiar pe suprafață au fost reglementate de dispozițiile art. 5 alin. 7 din Ordinul nr. 246/23.04.2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, potrivit cărora consiliile locale pot depune cereri de plată pentru pășunile permanente comunale pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfășoare propria activitate agricolă, cu respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză au relevat faptul că în anul 2009 Consiliul Local B nu a desfășurat propria activitate agricolă pe terenurile pentru care a solicitat și obținut sprijin financiar pe suprafață, întrucât terenurile au fost utilizate de locuitorii comunei deținători de animale, iar înscrisul „tabel” depus la dosarul cererii de plată conține elemente necorespunzătoare adevărului cu referire la semnăturile unora dintre persoanele menționate, dar în același timp este și un document inexact în ansamblul său din perspectiva eficienței juridice a acestuia în sensul că, deși reprezintă un simplu tabel cu deținătorii de animale de pe raza comunei, i s-a acordat eficiența juridică necesară accesării fondurilor europene, respectiv dovedirea condițiilor de eligibilitate – desfășurarea propriei activități agricole.
De asemenea, inculpatul BI, cu rea-credință, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului la APIA cu prilejul depunerii cererii de sprijin pe suprafață aferentă campaniei 2009, în sensul că izlazurile comunale ar fi fost utilizate de către Consiliul Local B, afirmații necorespunzătoare fiind făcute și în declarația – anexa 31 prin care menționat că pe suprafețele pentru care solicită sprijin prin cererea unică de plată pe suprafață pe anul 2009 va fi desfășurată propria activitate a Consiliului Local B, fapt nereal, deoarece și în anul 2009 izlazurile comunale au fost utilizate de către locuitorii comunei B. Practic locuitorii comunei B deținători de animale care au utilizat izlazurile comunale erau singurii îndreptățiți să solicite și să obțină sprijin financiar în calitate de utilizatori ai respectivelor suprafețe de teren.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză au mai relevat faptul că inculpatul BI nu a fost împuternicit de Consiliul Local B să depună cereri unice de plată pe suprafață în campaniile 2008 și 2009 și nici să facă vreo declarație în numele consiliului.
Ca urmare a aprobării cererilor de plată pentru schema de sprijin pe suprafață pentru campaniile 2008 și 2009 depuse de inculpatul BI, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - CJV a emis decizii prin care i-au fost stabilite drepturi de plată în sumă totală de 1.647.135,07 lei.
III. Pentru campania 2008, urmare aprobării cererii de sprijin pe suprafață formulată de inculpatul BI, în calitate de reprezentant al Consiliului Local B și a documentelor depuse de acesta, fermierul Consiliul Local B a fost autorizat la plată potrivit deciziei 2652926/01.07.2009 cu suma totală de 869.496,48 lei care a fost plătită cu ordine de plată în perioada 31.07.2009-31.08.2009.
Din această sumă, în baza expunerii de motive a inculpatului BI, în calitate de primar al comunei B, județul V, Consiliul Local B, prin hotărârea 33/31.08.2009, a aprobat modul de folosire a sumei de 752.200 lei provenită din subvenția APIA, respectiv pentru reparații capitale la Căminul R, construirea unui dispensar, studii geotehnice pentru canalizare, dotare centru de lapte, expertiză poduri, sisteme de supraveghere video la primărie, materiale construcție locuință persoană fizică, amenajare drumuri și poduri. Se constată astfel faptul că suma de 752.200 lei obținută ca sprijin financiar pe suprafață a fost utilizată în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată și plătită, cu încălcarea destinației stabilită de OUG 125/2006.
În acord cu dispozițiile art. 17 alin. 1 din OUG nr.125/2006 „Utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât cel pentru care a fost solicitat este interzisă și se consideră sprijin financiar necuvenit”.
De asemenea, urmare cererii de plată pe suprafață pentru anul 2009 formulată de inculpatul BI, în calitate de reprezentant al Consiliului Local B și a documentelor depuse de acesta, fermierul Consiliul Local B a fost autorizat la plată potrivit deciziei 1934702/25.11.2009 cu suma 159.816,27 lei care a fost plătită cu ordinul de plată 385705/27.11.2009. În legătură cu această sumă de bani, în baza expunerii de motive a inculpatului BI, în calitate de primar al comunei B, județul V, s-a adoptat hotărârea de Consiliu Local nr. 1/29.01.2010, prin care s-a stabilit ca aceasta să fie utilizată pentru amenajare drumuri comunale, achiziționare anvelope, revizie tehnică, achiziționare becuri economice, organizare pom de crăciun, reparații utilitară, branșamente electrice, modernizare cămin cultural R, consumabile și doar o parte, respectiv suma de 71.300 de lei pentru activități de curățire și amenajare pășuni și drum acces pășune. Prin urmare, suma de 88.516,27 lei a fost utilizată contrar destinației pentru care a fost solicitată și încasată cu încălcarea dispozițiilor OUG 125/2006.
Totodată, aferent campaniei 2009, fermierului Consiliul Local B prin decizia 3236824/11.05.2010 i s-a plătit suma totală de 688.647,42 lei, achitată cu ordine de plată în perioada 01.06.2010-09.08.2010.
Ulterior, în baza expunerii de motive a inculpatului BI, în calitate de primar al comunei B, județul V, s-au adoptat hotărârile de consiliu local 36/11.06.2010 și 47/18.08.2010, privind modul de utilizare a sumei de 688.647,42 lei obținută cu titlu de sprijin financiar pe suprafață de la APIA. Se constată faptul că din această sumă, doar 162.500 de lei au fost destinați a fi utilizați pentru lucrări de curățire și amenajare a pășunilor comunale, restul de 526.147,42 lei fiind utilizați pentru lucrări de construcție la centrul de lapte, mobilier și veselă la căminele culturale, lucrări de reparații la biserici, ajutoare de urgență, materiale de construcție, reparații curente, organizare manifestare ziua comunei, studii de fezabilitate, documentații tehnice pentru drumuri agricole, sponsorizare Consiliu Județean. Prin urmare suma de 526.147,42 lei a fost utilizată contrar destinației pentru care a fost solicitată și încasată cu încălcarea dispozițiilor OUG 125/2006.
Rezultă din ansamblul situației de fapt dedusă judecății că scopul urmărit de inculpatul BI a fost acela de a da o aparență de legalitate și legitimitate asupra cererilor și declarațiilor de suprafață, în campaniile 2008 – 2009, pentru care s-au încasat necuvenit subvenții pe suprafață.
Aceste fonduri urmau să fie utilizate numai pentru efectuarea de lucrări pe pășuni, între care întreținerea pajiștilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de pășunat și prin cosirea lor cel puțin odată pe an, arderea vegetației uscate a pajiștilor permanente nefiind permisă decât cu acordul autorității competente pentru protecția mediului și nefiind permisă tăierea arborilor solitari și/ sau a grupurilor de arbori.
De asemenea, este cert faptul că inculpatul BI este cel care a depus la partea civilă documentația cu conținut fals despre care știa sau dacă nu știa, în orice caz putea și trebuia să știe, întrucât purta răspunderea întregii activități de obținere a finanțării , așa încât el nu poate să susțină în prezenta cauză că nu este vinovat de crearea situației de fapt deduse judecății sau să sugereze că alte persoane au falsificat sau creat documente cu conținut fals pentru a fi depuse la partea civilă, existând în cauză cel puțin o intenție indirectă a inculpatului pe care a desfășurat-o în perioada 2008 – 2010 , intenție care se subsumează noțiunii de rea-credință despre care face vorbire art. 181 alin. 1 din legea nr. 78/2000.
Astfel, prima instanță a reținut în drept că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și, reținând vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, a procedat la condamnarea lui, potrivit legii și a dispus în consecință.
Prin încheierea din 2 octombrie 2019, tribunalul a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, din art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal; art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 5 alin.1 Cod penal, în art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal 1969 și art. 5 alin.1 Cod penal; art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 alin.1 Cod penal , reținând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului atât sub aspectul condițiilor de incriminare cât și al limitelor de pedeapsă.
Apărarea inculpatului care prin apărătorul ales a susținut că Primăria Comunei B nu putea avea calitatea de fermier, întrucât primăria nu deținea animale pentru pășunat, invocându-se o comunicare a APIA– CJV, prin care s-au comunicat primăriilor și consiliilor locale ale județului V precizări cu privire la faptul că ”consiliile locale pot depune cereri de sprijin pe suprafață în situația în care nu au încheiate contracte de arendare, concesiune, închiriere, folosință gratuită utilizatorii direcți, persoane fizice sau juridice, asociații constituite, cu condiția respectării cerințelor din declarația de eligibilitate – anexa 1”.
Referitor la aceste susțineri, în ”Manualul de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafață pentru anul 2009” editat de APIA se menționează următoarele: ” Principalele condiții pe care trebuie să le respecte Consiliile Locale pe suprafețele pentru care solicită plăți pe suprafață sunt:
- nu au concesionat/arendat terenurile respective;
- desfășoară propria activitate agricolă și/sau respectă bunele condiții agricole;
- țin o evidență a lucrărilor agricole productive sau de întreținere a pajiștilor, inclusiv facturilor relevante pentru aceste activități.
Consiliile Locale pot depune cereri de plată pentru pășunile permanente comunale pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pentru aceste terenuri trebuie să desfășoare propria activitate agricolă, cu respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.125/2006. În cazul în care Consiliile Locale au atribuit cu titlu gratuit fermierilor utilizarea pășunilor, atunci dreptul de a solicita sprijin pentru acele suprafețe îl au utilizatorii pășunilor. În cazul în care Consiliile Locale care percep taxe de pășunat/cosit la terți sau pentru cele care dețin suprafețele puse la dispoziția crescătorilor de animale cu titlu gratuit, nu pot depune cereri de plată. În cazul în care Consiliile Locale se ocupă de întreținerea pajiștilor și crescătorii de animale asigură pășunatul, atunci fermierii sunt utilizatorii de drept ai suprafeței și, implicit, beneficiarii subvenției.”
Tribunalul nu a reținut nici apărarea inculpatului BI cu privire la faptul că taxa de pășunat a fost încasată pentru diferența de suprafață de pășune aflată în proprietatea Consiliului Local al comunei B și suprafața de pășune declarată eligibilă de către APIA V, nu sunt întemeiate, întrucât din analiza chitanțelor emise de Primăria B crescătorilor de animale, cu titlu de ”taxă pășune”, se constată că nu există nicio mențiune cu privire la o suprafață anume unde se realiza pășunatul pe izlazul comunal, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, pășunatul fiind realizat pe întreaga suprafață pășunabilă a izlazului comunal.
Astfel, Primăria Comunei B nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 6 și art. 7 din OUG nr. 125/2006, respectiv ”beneficiarii plăților directe din cadrul schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoane fizice/juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.”
Alin. 2 al aceluiași articol precizează faptul că arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat/închiriat.”
S-a constatat faptul că nu a fost îndeplinită niciuna dintre calitățile prevăzute în art. 6 alin. 1 din OUG nr. 125/2006, iar, așa cum se prezintă în cuprinsul rechizitoriului, la punctul 2 înscrisul ”tabel” depus la dosarul cererii de plată pentru anul 2009 conține elemente necorespunzătoare adevărului cu referire la semnăturile unora dintre persoanele menționate, fiind un document inexact în ansamblul său din perspectiva eficienței juridice a acestuia, în sensul că, deși reprezintă un simplu tabel cu deținătorii de animale de pe raza comunei, i s-a acordat o altă eficiență juridică, aceea a accesării fondurilor europene, de dovedire a condițiilor de eligibilitate, dorindu-se prin aceasta a se demonstra desfășurarea propriei activități agricole de către Consiliul Local B.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că prin acțiunile inculpatului BI, primar al comunei B de a declara la APIA în campaniile 2008 și 2009, aspecte necorespunzătoare adevărului prin cererile de sprijin financiar și declarațiile anexă cererii de sprijin financiar cunoscând că nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, întrucât terenurile au fost utilizate de locuitorii comunei deținători de animale, iar Consiliul Local B nu a desfășurat propria activitate agricolă și de a folosi în cadrul dosarului cererii de plată pe anul 2009 documente false/inexacte - tabelul cu deținătorii de animale ce conține și date nereale, având drept urmare obținerea ca sprijin financiar a sumei totale de 1.647.135,07 lei din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru Garantarea în Agricolă și bugetul național, iar pe de altă parte dispozițiile legale încălcate de acesta la momentul accesării fondurilor europene.
Ca atare, s-a apreciat de tribunal că nu se poate susține că faptei săvârșite de către inculpat îi lipsește un element de tipicitate, respectiv chiar latura obiectivă, așa cum a susținut inculpatul prin apărătorul său ales la momentul dezbaterilor asupra fondului.
În consecință, constatându-se dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, că a fost săvârșită de către inculpatul BI, tribunalul a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, ca pedeapsă complementară, executorie conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale).
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere dispozițiile criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ari a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din analiza ansamblului probator administrat a rezultat că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii chiar dacă prin sentința penală nr. 199 din 15.11.207 a Tribunalului V, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 898/A din data de 22 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru infracțiunea prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 5 din Codul penal, ulterior prin decizia nr. 268/RC din 25 iunie 2019 a ÎCCJ s-a dispus achitarea acestuia, atitudinea sa procesuală de nerecunoaștere a săvârșirii faptei.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul, prin raportare la persoana și conduita inculpatului, a apreciat că scopul educativ- preventiv al acesteia poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiind aptă să asigure respectarea pe viitor a normelor penale de către inculpat care nu este cunoscut cu antecedente penale.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit termen de supraveghere de 4 ani, conform disp. art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la lit.a-e.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune V.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei B, județul V, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, așa cum a consimțit prin încheierea din 22 noiembrie 2017.
În baza art. 91 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, raportat la limitele de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani , instanța de fond, în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul BI, termenul de prescripție generală de 5 ani prevăzut de art. 154 lit. d din Codul penal fiind împlinit la 31 decembrie 2015, raportat la perioada săvârșirii faptei, respectiv august 2009 – decembrie 2010.
În temeiul art. 397 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă promovată de către MADR – APIA și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente Primăria Comunei B la plata sumei de 1.637.582,1 lei reprezentând prejudiciul cauzat părții civile și nerecuperat, la care se adaugă dobânzile și penalitățile calculate conform art.120 și art.1201 din O.G. nr.92/2003, începând cu data plății acestei sume și până la achitarea efectivă a acestor sume.
Partea responsabilă civilmente a fost obligată să răspundă în cauză în acest mod alături de inculpat, din punct de vedere civil, întrucât potrivit art. 21 din Codul de procedură penală ea a fost legal citată în prezenta cauză, iar potrivit art. 86 Cod procedură penală, partea responsabilă civilmente este persoana care , potrivit legii civile are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces , în cauză fiind dată o situație de răspundere a comitentului pentru fapta prepusului prevăzută de Codul civil, în solidar cu răspunderea pentru fapta proprie.
În temeiul art. 404 alin. 3 lit. c Cod procedură penală, în vederea recuperării prejudiciului în sumă de 1.637.582,1 lei produs prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin.(1) Cod penal și art. 35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) de către inculpata BI, s-a dispus menținerea sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanța cu nr. 245/P/2014 din data de 16.02.2017, în baza disp. art.249 alin.1 Cod procedură penală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 1.637.582,1 lei.
În temeiul art. 256 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea următoarelor înscrisuri false:
- cererile unice de plată pe suprafață înregistrate la APIA – CJV sub nr. 47/25.03.2008 și (...)/15.05.2009;
- registrul lucrărilor de agromediu pentru fermierii care au aplicat pachetul 1 - pajiști cu înaltă valoare națională și pachetul 2 – practici agricole tradiționale aferentă cererii unice de plată pe suprafață nr. 47/25.03.2008;
- declarație – Anexa nr. 31 aferentă cererii unice de plată pe suprafață (...)/15.05.2009;
- situație tabelară cu crescătorii de animale de pe raza comunei B din anul 2009, aferentă cererii unice de plată pe suprafață (...)/15.05.2009;
Împotriva sentinței au declarat apel:
- PICCJ – D.N.A. – STP, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare să se constate că instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatului și aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal, dar în ceea ce privește modalitatea de executare a obligației de a presta muncă neremunerată în folosul comunității contrar dispozițiilor art. 404 alin. 2 cod procedură penală a indicat o singură entitate din comunitate unde urmează fie prestată munca neremunerată în folosul comunității - în cadrul Primăriei B județul V pe o perioadă de 80 de zile, deși instanța trebuia să indice două entități din comunitate. Al doilea motiv apel, analizând dispozițiile art. 272 alin. 2 cod procedură penală prin raportare la art. 398 și 273 - 276 Cod Procedură Penală, vizează modalitatea în care instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, fără a diferenția suma cheltuielilor ocazionate la urmărire penală și suma de la judecata în fond, întrucât este vorba despre două bugete diferite, respectiv cel al Ministerului Public și cel al Ministerului Justiției astfel încât cheltuielile ocazionate de urmărirea penală și precizate în rechizitoriu trebuie indicate defalcat de către instanță, în raport de cele ocazionate de cercetarea judecătorească. Al treilea motiv de apel vizează modalitatea de executare a pedepsei, considerând că aceasta a fost aleasă de către instanță în mod necorespunzător criteriilor instituite de art. 74 Cod Penal prin raportare la situația concretă de săvârșire a infracțiunilor de către inculpatul BI, întrucât instanța nu a avut în vedere criterii concrete precum calitatea pe care acesta a avut-o în momentul comiterii infracțiunii - cea de primar al comunei B în perioada 2008 -2010, folosirea aceste funcții publice cu intenție directă în scopul fraudării fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene, prin raportare la împrejurările concrete și a modului de comitere a faptelor. Inculpatul, în calitatea sa de primar, a produs înscrisuri cu conținut nereal care, ulterior, au fost folosite la o instituție a statului în scopul fraudării unor fonduri europene. Trebuie avut în vedere prejudiciul destul de mare care nu a fost recuperat până în prezent, poziția procesuală a inculpatului fiind aceea de nerecunoaștere a faptei dar și de neachitare a vreunei sume din acest prejudiciu, pentru motivele expuse pe larg în motivele de apel filele 6-22 și în concluziile scrise filele 82-96.
- inculpatul BI, solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece a intervenit nulitatea absolută prevăzută de art. 281 lit. a Cod procedură penală, respectiv compunerea completului de judecată, al doilea motiv de apel vizează achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b Cod procedură penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală și nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, al treilea motiv de apel vizează greșita neconstatare a intervenirii termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru motivele expuse pe larg în notele scrise filele 97-105, 118-127 și
- partea responsabilă civilmente Consiliul Local B, solicitând a se constata că a intervenirii termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta prevăzută de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în subsidiar desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea analizării conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în caz contrar apelanta ar fi privată de un grad de jurisdicție, pentru motivele expuse pe larg în notele scrise filele 107-117.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelurile PICCJ – D.N.A. – STP și inculpatului BI sunt fondate, iar apelul părții responsabile civilmente Consiliul Local B este nefondat pentru următoarele motive.
Cu privire la apelul parchetului, Curtea reține că fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
Cu privire la primul motiv de apel al parchetului, care este în favoarea inculpatului, aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv indicarea a două entități unde inculpatul poate efectua muncă neremunerată în folosul comunități, profită inculpatului, întrucât pe baza evaluării inițiale, care implică persoana inculpatului, consilierul de probațiune, va decide în care dintre cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate. Prin indicarea unei singure entități, care contravine dispozițiile art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, nu se poate stabili de către consilierul de probațiune, în funcție de tipul de activitate, raportat la persoana inculpatului, care este potrivită pentru acesta, pentru aceste considerente primul motiv de apel al parchetului fiind întemeiat și constituie și motiv de admitere a apelului inculpatului, dar pentru alt motiv decât cele indicate de acesta.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel al parchetului, Curtea arată că potrivit dispozițiile art. 272 alin. 2 cod procedură penală ”cheltuielile judiciare prevăzute la alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort”. Prin menționarea în mod global al cheltuielilor judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penală și la instanța de fond, în dispozitivul hotărârii, având în vedere că aceste cheltuieli au un circuit distinct, privind bugete separate a două instituții publice, în mod corect instanța de fond trebuia să menționeze cheltuielile din faza de urmărire penală și cheltuielile ocazionate cu procesul penal la judecata în fond, pentru aceste motive al doilea apel al parchetului fiind fondat.
Cu privire la al treilea motiv de apel al parchetului, Curtea reține că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de judecată este corectă, fiind întrunite condițiile prevăzute la art. 91 alin. 1 lit. a-d Cod penal.
Este adevărat că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa în primă instanță în timp ce exercita funcția de primar al comunei B, dar, Curtea reține că asocierea funcției administrative cu calitatea de inculpat nu poate conduce la un regim discriminatoriu de aplicare a pedepsei față de alți cetățeni, care nu dețin funcții în administrația locală, mai mult, astfel cum a arătat și instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind integrat în societate.
Totodată raportat la data săvârșirii faptei, anul 2010, Curtea reține că, la 10 ani după acest moment, în care nu inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, aplicarea celei mai drastice din modalitățile de executare a pedepsei, în regim de detenție, este excesivă, existând premisele unei reeducări și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni cu inculpatul în stare de libertate, prin impunerea unor obligații în sarcina acestuia, astfel că acest motiv de apel al parchetului este nefondat.
În ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente, prin care se invocă intervenirea prescripției răspunderii penale, cu raportare la Decizia nr. 297 din 26.04.2018 a Curții Constituționale, Curtea reține că:
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin.(1) Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale), ultima tranșă de plată a fost în data de 09.08.2010 pentru campaniile 2008-2009, pedeapsa prevăzută de legea specială este de la 2 la 7 ani, cu mențiunea că instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, soluție însușită și de instanța de apel.
Potrivit art.154 alin.1 lit. c, alin. 2 teza a II-a Cod penal termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin.(1) Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) este de 8 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1, 2 și 4 Cod penal ”(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. (4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.”
Potrivit Deciziei. nr. 297 din 26.04.2018 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, este neconstituțională.
În motivarea deciziei 297 din 26.04.2018 a Curții Constituționale, care de asemenea este obligatorie se reține că ”analiza dispozițiilor legale ce reglementează întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale trebuie făcută din aceeași dublă perspectivă, ea reprezentând, pe de o parte, o soluție juridică de repunere a organelor judiciare într-un nou termen, integral, de prescripție, în care își poate exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art.5 din Codul de procedură penală, de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate, iar, pe de altă parte, o manieră prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoștința suspectului sau a inculpatului că fapta de natură penală pe care a săvârșit-o nu și-a pierdut rezonanța socială avută în momentul comiterii sale.
Prin prisma acestui ultim aspect, întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale.
Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma „oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că soluția legislativă anterioară, prevăzută la art.123 alin.(1) din Codul penal din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat”.
Instanța arată că prin decizia Curții Constituționale nu s-a declarat neconstituțional întregul art. 155 C.pen., ci numai soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, astfel că dispozițiile alin. 4 privind prescripția specială sunt aplicabile.
Calculând termenul de 8 ani, conform art. 154 alin.1 lit. c Cod penal și art. 155 alin. 4 C.pen., de la ordonanța nr. 245/P/2014 din data de 13.12.2016 prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspectul BI, căruia i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, precum și ordonanța nr. 245/P/2014 din data de 15.02.2017 prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul BI, termenul de prescripție a răspunderii penale s-ar împlini la data de 09.08.2026, astfel acest motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel al părții responsabile civilmente, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea analizării conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în caz contrar apelanta ar fi privată de un grad de jurisdicție, Curtea reține că drepturile și obligațiile părți responsabile civilmente sunt prevăzute la art. 87 Cod procedură penală raportat la art. 81 Cod penal. Curtea arată că prima instanță a constatat prescripției răspunderii penale a inculpatului BI, pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, prescripția răspunderii penale fiind personală, iar inculpatul BI nu a solicitat continuarea procesului penal potrivit dispozițiilor art. 18 Cod procedură penală, astfel cum rezultă și din încheierea de ședință din 21.10.2019 a Tribunalului V, când au avut loc dezbaterile asupra cauzei – filele 22-24 dos.fond, astfel că apelul părții responsabile civilmente este nefondat.
În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpat, un prim motiv vizează nulitatea absolută prevăzută de art. 281 lit. a Cod procedură penală, respectiv compunerea completului de judecată, respectiv completul nu era specializat în soluționarea cauzelor de corupție.
Curtea reține că prin Decizia nr.417 din 3 iulie 2019 a Curții Constituționale s-a soluționat conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte. În motivarea decizie Curtea Constituțională reține că ” Din răspunsul primit de la Consiliul Superior al Magistraturii rezultă că tribunalele și curțile de apel s-au preocupat în sensul aplicării art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, solicitând Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea înființării de completuri specializate cu privire la judecarea cauzelor ce au ca obiect infracțiuni stabilite prin Legea nr.78/2000” – paragraful 140. Totodată Curtea reține că operează specializarea tuturor judecătorilor de la Tribunalul V – Secția penală în soluționarea în primă instanță a cauzelor de corupție, completurile fiind alcătuite și supuse aprobării Colegiului de Conducere al Tribunalului V, pentru fiecare din cele două decade ale anului, prima decadă implicând ianuarie – iunie, inclusiv, a doua decadă fiind septembrie – decembrie, inclusiv, hotărârea fiind comunicată Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că acest motiv de apel este nefondat.
Al doilea motiv de apel al inculpatului vizează achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege.
Contrar apărării inculpatului, Curtea reține că, probatoriul amplu administrat în faza de judecată, precum și cel din faza de urmărire penală au condus în mod corect la stabilirea vinovăției inculpatului de către instanța de fond.
Curtea, în acord cu judecătorul fondului, reține că potrivit art.6 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafață (SAPS) erau „persoane fizice și/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociaților în participațiune, locatari sau altele asemenea” și care îndeplineau condițiile prevăzute în art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 125/2006, printre care și pe cele de a înscrie sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor și de a respecta bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației.
De asemenea, articolul 5 alin. 3 din O.U.G. nr. 125/2006 reglementează situația suprafețelor agricole eligibile pe categorii de folosință la lit. b) fiind incluse ,,pajiști permanente - pășuni și fânețe - terenul utilizat pentru pășunatul animalelor sau pentru producerea de furaje”. Așadar, terenurile agricole pentru care se solicita sprijin financiar prin intermediul APIA din categoria pajiștilor permanente - pășuni și fânețe trebuiau să fie utilizate fie pentru pășunatul animalelor fermierului, fie pentru producerea de furaje, prin cosire.
Potrivit art. 7 lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitantul trebuie ,,să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea”.
Totodată în ”Manualul de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafață pentru anul 2009” editat de APIA se menționează următoarele: ” Principalele condiții pe care trebuie să le respecte Consiliile Locale pe suprafețele pentru care solicită plăți pe suprafață sunt:
- nu au concesionat/arendat terenurile respective;
- desfășoară propria activitate agricolă și/sau respectă bunele condiții agricole;
- țin o evidență a lucrărilor agricole productive sau de întreținere a pajiștilor, inclusiv facturilor relevante pentru aceste activități.
Consiliile Locale pot depune cereri de plată pentru pășunile permanente comunale pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pentru aceste terenuri trebuie să desfășoare propria activitate agricolă, cu respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.125/2006. În cazul în care Consiliile Locale au atribuit cu titlu gratuit fermierilor utilizarea pășunilor, atunci dreptul de a solicita sprijin pentru acele suprafețe îl au utilizatorii pășunilor. În cazul în care Consiliile Locale care percep taxe de pășunat/cosit la terți sau pentru cele care dețin suprafețele puse la dispoziția crescătorilor de animale cu titlu gratuit, nu pot depune cereri de plată. În cazul în care Consiliile Locale se ocupă de întreținerea pajiștilor și crescătorii de animale asigură pășunatul, atunci fermierii sunt utilizatorii de drept ai suprafeței și, implicit, beneficiarii subvenției.”
Astfel, pentru a beneficia de sprijin pe suprafață titularul cererii trebuie să fie utilizatorul terenului și să facă dovada în acest sens.
Consiliul Local B nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru depunerea cererii de plată pe suprafață pentru anul 2008 și autorizarea la plată, întrucât prin hotărârea Consiliului Local B nr.16/28.02.2008 s-au repartizat trupurile de pășune comunală pentru animalele din comuna B, s-au stabilit lucrările ce se vor efectua pe fiecare trup de pășune de către proprietarii de animale care utilizează izlazurile comunale în anul 2008 și s-a stabilit cuantumul taxei pentru pășunatul animalelor pe izlazul comunal, respectiv pentru o bovină 15 lei, pentru o cabalină 30 lei și pentru cinci ovine 15 lei.
Totodată, conform chitanțelor emise de Primăria comunei B, pentru anul 2008, în baza hotărârii Consiliului Local B nr.16/28.02.2008, s-a încasat taxă de pășunat de la un număr de 449 proprietari de animale de pe raza localității, în sumă totală de 15.741 lei, taxa de pășunat fiind încasată inclusiv în perioada iulie – august 2008, care erau cunoscute inculpatului, în calitate de primar al comunei, dar cu toate acestea a formulat cereri la APIA, în campaniile 2008 și 2009.
Pentru campaniile din 2008 și 2009, pentru care Asociația MB nu a mai putut concesiona pășunile naturale ale Consiliului Local B, organele de conducere ale asociației fiind în imposibilitate de a-și realiza atribuțiile determinat de probleme medicale grave, Consiliul Local nu a mai încheiat nici un contract de concesionare a pășunilor, fiind percepute taxe de pășunat proprietarilor de animale de pe raza localității.
Cu toate acestea, inculpatul, în calitate de reprezentant al Consiliului Local a depus la APIA V cerere unică de plată pe suprafață înregistrată sub nr. 47/25.03.2008, aferentă campaniei 2008, cerere care a fost autorizată la plată.
La solicitarea reprezentanților APIA, cu ocazia controlului din 13.07.2009, inculpatul a depus documente necorespunzătoare prin care atesta că întreținerea pășunii s-a realizat prin pășunat cu 600 bovine și 1000 ovine, care în realitate erau animalele proprietatea locuitorilor din comună și nicidecum ale Consiliului Local.
Cei care foloseau terenul în suprafață de 778,38 ha pășune în realitate erau locuitorii localității, pe baza taxei de pășunat percepută de Consiliul Local, fapt dovedit fără echivoc conform chitanțelor emise de Primăria comunei B pentru anul 2008 și declarațiile martorilor audiați (NF, BG, MV, DN, PF, SI, IO), care au declarat că pe lângă taxa de pășunat percepută de Primărie, lucrările de întreținere și curățire a pășunilor au fost efectuate de locuitorii comunei R.
Și pentru campania din 2009, inculpatul a formulat o nouă cerere unică de plată la data de 15.05.2009 pentru pajiștile comunale pe care le are în administrare, depunând la dosar un tabel în care erau menționate persoane fizice cu domiciliul în comuna B, cod numeric personal, număr de animale și semnăturile persoanelor din tabel, cu toate că aceste pajiști nu erau folosite de Consiliul Local, ci de locuitorii din comună.
Martorii audiați în cauză, în speță CI, CI, FI GI au declarat în fața instanței de fond că semnăturile din tabel nu le aparține, precum și faptul că aceștia nu au pășunat cu animalele pe care le dețin pe izlazul comunal, motiv pentru care nici nu au plătit taxă de pășunat. Instanța de fond pe lângă acești martori mai reține în considerentele hotărârii un număr de 27 de martori, audiați în fața instanței și care au confirmat că nu au semnat tabelul și nici nu au împuternicit vreo altă persoană să semneze tabelul respectiv, astfel că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală, întrucât, înscrisurile aflate la dosar coroborat cu declarațiile martorilor, conving instanța de control că inculpatul a prezentat documente false în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, nefiind incident temeiul achitării prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
În ceea ce privește teza a II a art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, lipsește vinovăția prevăzută de lege, Curtea reține că și acest motiv este neîntemeiat, întrucât inculpatul, în calitate de Primar al comunei B, avea cunoștință că pentru anii 2008 și 2009 nu a fost încheiat contract de concesiune cu Asociația MB, nici nu a fost mandatat de Consiliul Local să depună cereri unice de plată și nici să facă vreo declarație în numele consiliului.
Relevantă în stabilirea vinovăției inculpatului, respectiv intenția de a obține pe nedrept fonduri de la APIA este și declarația martorei RV, inspector registru agricol în cadrul Primăriei B care a precizat că la solicitarea inculpatului a întocmit o parte din tabelul depus la APIA pentru campania din 2009 pe baza mențiunilor din registrul agricol cu deținătorii de animale de pe raza comunei B.
În mod corect instanța de fond a reținut că ”inculpatul este cel care a depus la partea civilă documentația cu conținut fals despre care știa sau dacă nu știa, în orice caz putea și trebuia să știe, întrucât purta răspunderea întregii activități de obținere a finanțării, așa încât el nu poate să susțină în prezenta cauză că nu este vinovat de crearea situației de fapt deduse judecății sau să sugereze că alte persoane au falsificat sau creat documente cu conținut fals pentru a fi depuse la partea civilă, existând în cauză cel puțin o intenție indirectă a inculpatului pe care a desfășurat-o în perioada 2008 – 2010 , intenție care se subsumează noțiunii de rea-credință despre care face vorbire art. 181 alin. 1 din legea nr. 78/2000”, opinie însușită și de instanța de control judiciar.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel al inculpatului, faptul că a intervenit prescripția răspunderii penale, Curtea arată că acest motiv de apel a fost analizat cu ocazia analizei motivelor de apel formulate de partea responsabilă civilmente, astfel că în vederea evitării tautologiei se mențin aceleași considerente.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală se vor admite apelurile declarate de PICCJ, DNA, Serviciul teritorial A și inculpatul BI.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal inculpatul BI va fi obligat, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei B sau Primăriei S, ambele situate în jud. V.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 272 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului 4500 lei, din care 2000 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 2500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge apelul declarat de partea responsabilă civilmente Consiliul Local B.
În baza art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat se va achita din fondul Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală partea responsabilă civilmente va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelurile declarate de PICCJ, DNA, Serviciul teritorial A și inculpatul BI împotriva sentinței penale nr. 185 din 28.10.2019 a Tribunalului V, pe care o desființează sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 272 alin. 2 Cod procedură penală și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 93 al. 3 Cod penal obligă pe inculpatul BI, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei B sau Primăriei S, ambele situate în jud. V.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 272 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului 4500 lei, din care 2000 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 2500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge apelul declarat de partea responsabilă civilmente Consiliul Local B împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 217 lei, se achită din fondul Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.07.2020.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR
(…) (…)


GREFIER
(…)




Red.(…).
Tehnored.(…).
9 ex./23.07.2020
Jud.fond: (…)