IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAGLT:2019:002.000794
Dosar nr. 2970/91/2017
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 794/A
Ședința publică din data de 18.06.2019
Completul compus din:
PREȘEDINTE : (…….)
JUDECĂTOR: (……..)
Grefier: (……..)
-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror (……)
din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați și inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 158/10.12.2018 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 2970/91/2017.
La apelul nominal a răspuns inculpatul I.I. asistat de avocat C.B. –apărător ales, lipsă partea civilă A.F.I.R. București.
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.353 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, inculpatul I.I. arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea alte declarații în cauză. Precizează doar că nu semnat niciodată acele certificate fiscale. Tot ceea ce a semnat si ștampilat a fost făcut în fața celor de la fisc când i-a cerut să semneze fiecare pagină si să o ștampileze.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 420 alin. 6 Cod procedură penală, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului, dar și cu privire la solicitarea reprezentantului Ministerului Public privind schimbarea de încadrare juridică dată faptei inculpatului, pusă în discuție la termenul precedent.
Procurorul, în ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică după cum s-a susținut și la termenul anterior, solicită schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Lg. 782000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din C.p astfel cu s-a reținut prin rechizitoriu, într-o singură infracțiune prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Lg. 78 /2000. După cum s-a subliniat într-un RIL din perspectiva conținutului său constitutiv, această infracțiunea prev. de art. 18 ind. 1 din Lg 78 2000 implică în esență, o inducere în eroare a autorității contractante cu folosirea unor înscrisuri, a mai multor înscrisuri inexacte sau false reprezentând prin urmare o formă specială de fraudă regăsită în domeniul accesării fondurilor comunitare.
Ținând cont de modalitatea în care a fost comisă fapta din prezenta cauză - întrucât a fost vorba de depunerea a două certificate de atestare fiscală în cadrul aceleiași tranșe, apreciază că este vorba de o infracțiune unică și nu de o infracțiune în formă continuată.
Apărătorul inculpatului arată că, opinia sa este că cererea de schimbare a încadrării juridice ascunde o altă problemă, si anume a ceea ce avertiza încă de la fond și arăta în apel, dorința de a se schimba obiectul investirii instanței de judecată. În esență nu ar avea de ce să se schimbe încadrarea juridică care reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 ind. 1 din Lg 78 2000 în formă continuată, câtă vreme situația de fapt descrisă prin rechizitoriu este aceea că la două date distincte - prima dată de 19.11.2015 și ulterior in data de 6 mai 2016, inculpatul a depus cu prilejul documentației solicitate de AFIR acele două certificate fiscale. Sub aspect material sunt două acte materiale. Se poate discuta într-adevăr despre unicitatea rezoluției infracționale, fiind de acord că cel puțin teoretic este o singură rezoluție. Nu consideră că împrejurarea indicată de procuror, anume că depunerea documentelor s-a făcut în contextul solicitării aceleiași tranșe din finanțare, ar determina o reconsiderare și o calificare juridică din infracțiunea continuată într-o infracțiune simplă. Ceea ce de fapt consideră că s-ar intenționa este recorelarea descrierii faptei în forma în care această descriere a fost modificată in ultima etapă a dezbaterilor de la fond și apel, astfel ea să coincidă cu această nouă încadrare juridică pentru că ar fi o incongruență vădită.
În ultima etapă a dezbaterilor de la fond și reluată în motivele de apel, s-a abandonat această descriere a faptelor din rechizitoriu, constând că la două date diferite inculpatul accesării celei de a doua transe de finanțare a depus cele două certificate fiscale. S-a abandonat această descriere și s-a abordat într-o nouă perspectivă de fapt acuzația susținându-se că de fapt, inculpatul a acționat cu intenție știind că cel de al doilea certificat fiscal este plăsmuit și neavând originalele în față, a indus în eroare organismul intermediar prin aceea că atestat conformitatea cu originalul a unui document depus în copie fără să fi văzut originalul.
Se poate observa că nu se mai discută de două certificate, ci de unul singur - cel care nu a existat în realitate ca și original și al cărui conformitate cu originalul a fost atestată de inculpat fără să se vadă acest original. Acest lucru se susține la acest moment situație în care, evident că apare neconcordanța cu încadrarea juridică dată prin rechizitoriu pentru că nu mai sunt două acte materiale. Această repliere a avut loc în contextul în care a devenit evident că inculpatul nu a avut cunoștință despre caracterul fals al celor două certificate dorindu-se salvarea actului de acuzare prin această reabordare a acuzării. Nu se mai discută de faptul că a depus în două etape cele două certificate, se discută despre faptul că a indus in eroare autoritatea contractantă prin atestarea conformității cu originalul a unei copii, în condițiile în care, nu a avut acces la original pentru că acest original nu a existat.
Raportat la această din urmă abordare, se impune schimbarea încadrării juridice, dar nu este de acord, pentru că susține în continuare că investirea instanței de judecată trebuie să rămână conformă cu cea indicată prin rechizitoriu neputându-se accepta decât cu încălcarea evidentă a legii ca în cursul judecății descrierea faptei prin actul de acuzare să fie schimbat.
Concluziile sale sunt de a se constata că raportat la descrierea din rechizitoriu încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Procurorul cu privire la fondul cauzei, în susținerea motivelor scrise de apel formulate împotriva sentinței penale 158/10.12.2018 a Tribunalului Vrancea arată că va descrie câteva elemente care, în opinia Parchetului reliefează lipsa de temeinicie a hotărârii penale apelate prin care s-a dispus achitarea inculpatului I.I. în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. d C.p.p.
În primul rând,menționează faptul că inculpatul I.I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Galați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 ind. 1 din Lg.78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. - încadrare reținută prin rechizitoriu.
S-a reținut în sarcina acestuia că la datele de 9 noiembrie 2015 și 6 mai 2016 a depus cu rea credință în susținerea cererilor de acordare ajutor nerambursabil,, tranșa a doua în cadrul măsurii 112 „instalarea tinerilor fermieri” pentru PF I.I., două certificate de atestare fiscală - respectiv nr. 16523 din 5.11.2015 al cărui conținut a fost alterat pentru a atesta nereal că titularul nu figurează cu datorii către bugetul local și respectiv certificatul de atestare fiscală nr. 2315 din 5 mai 2016 care a fost plăsmuit în totalitate pentru a se justifica astfel îndeplinirea condițiilor de acordare a sprijinului financiar nerambursabilă în care pana la momentul respectiv încasase suma de 106.668 lei.
Apreciază că instanța de fond în contradicție cu probele administrate pe parcursul anchetei și a cercetării judecătorești a apreciat că, în ceea ce privește rezoluția infracțională a inculpatului ar exista eroare și acesta nu ar fi cunoscut caracterul fals al celor două certificate de atestare fiscală menționate anterior.
Însă, din probele administrate pe parcursul anchetei, dar și al cercetării judecătorești, atât la instanța de fond cât în cadrul cercetării în apel au rezultat următoarele:
În primul rând inculpatul în cursul urmării penale în prezența apărătorului ales a recunoscut faptul că cererea prin care a solicitat Primăriei Panciu eliberarea unui certificat fiscal din care să rezulte situația sa fiscală, este semnată de el. Aspectele menționate au rezultat și din înregistrarea audio video a acestei declarații, înregistrare care a fost verificată și de către instanța de fond în cursul cercetării judecătorești la termenul din data de 19 martie 2018.
Astfel, sunt contrazise atât susținerile inculpatului dar și concluzia instanței de judecată că declarația ar fi fost făcută sub imperiul unei emoții.
De asemenea, pe lângă faptul că instanța de judecată a omis să facă aplicarea disp.art.108 alin. 2 rap. La art. 83 lit. a C.p.p. consideră că a luat în considerare rezultatul expertizei grafoscopice fără a-l cenzura în condițiile în care, a trecut o perioadă destul de mare de timp între momentul scrisului aplicat pe cerere și cel de comparație - perioadă în care se puteau modifica elementele grafice cu atât mai mult cu cât exista și un interes în cauză. Mostrele de scris au fost luate în fața instanței de judecată fără a fi analizate și înscrisuri care fuseseră semnate sau scrise de inculpat in perioada de referință.
De asemenea, din declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată la 22.01.2018 rezultă faptul că acesta a avut cunoștință că pentru bunurile pe care le are în proprietate trebuie să achite taxe si impozite la Primăria Panciu și că pe documentele depuse în dosarul APIA a aplicat ștampila conform cu originalul dar și ștampila pe care o avea ca persoană fizică autorizată. De asemenea, din adresa nr. 4222 din 15.03.2018 emisă de Primăria Panciu a rezultat cu certitudine faptul că înștiințările de plată din datele de 5.11.2015 și 19.05.2016 au fost înmânate personal inculpatului, context în care se infirmă susținerea acestuia cu privire la faptul că nu avea cunoștință de existența datoriilor. Tot în legătură cu acest aspect trebuie avut în vedere și declarația martorului T.I.A. dată în fața instanței de apel la termenul anterior din 30.05.2019 declarație în cuprinsul căreia acesta a explicat care era procedura de eliberare a certificatelor și a arătat și persoana căreia i se înmânau aceste certificate în funcție de cele două situații pe care le/a indicat martorul
Astfel, aparte ca neverosimilă susținerea inculpatului cum că cele două certificate fiscale care sunt în cauză au ajuns la dosarul depus la APIA fără ca el să aibă cunoștință sau din neatenție, ori că ele ar fi fost depuse de tatăl său vitreg care este decedat din august 2017 și nu a mai putut fi audiat în cauză.
Apreciază că în mod eronat instanța de judecată a preluat această susținere fără niciun fel de cenzură. Din probele administrate a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul nu s/a aflat în eroare în momentul în care a confirmat existența datoriilor prin aplicarea ștampilelor cu mențiunea conform cu originalul dar și a ștampilei corespunzătoare persoanei fizice autorizate si astfel că fapta reținută în sarcina sa a fost săvârșită cu intenție directă fiind confirmate existența unor certificate originale pe care nu le-a văzut.
În aceste condiții ținând cont și de celelalte motive scrise care au fost expuse solicită în temeiul disp.art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare infracțiunii reținute în sarcina sa cu menținerea sechestrului asigurator și obligarea acestuia la plata prejudiciului dar și a cheltuielilor judiciare. Apreciază că în cauză nu se poate reține eroare solicită respingerea apelului inculpatului pe latură civilă.
Apărătorul cu privire la apelul Parchetului care vizează latura penală și soluționarea laturii penale are influență în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile, supune atenției instanței, că în realitate motivele invocate se suprapun până la identitate și sunt doar trei, cu cele șase argumente folosite de Ministerul Public în fața instanței de fond, în sprijinul ideii că nu ne-am afla în prezența unei erori de fapt - drept o cauză de neimputabilitate, și că ar exista elemente de natură a crea cel puțin bănuiala, că inculpatul ar fi cunoscut caracterul nereal al celor două certificate de atestare fiscală.
Învederează instanței situația din spatele speței sau ceea ce a determinat practic ajungerea la ceea ce se descrie în actul de sesizare care este în legătură cu situația personală și familială a inculpatului care, ca și multe alte persoane a înțeles ca o lungă perioadă de timp să muncească în străinătate. Din dorința de a-l aduce în România, părinții săi - mama sa P.A. și tatăl său vitreg – P.V. - decedat la acest moment, au decis să îl sprijine în ideea ca inculpatul întors în țară să poată avea o ocupație, să poată avea o afacere proprie, un mijloc de a-și câștiga existența.
Pe fondul unei experiențe avansate a defunctului P.V. în domeniul vinului care de peste 40 de ani a fost angajat al unei importante societăți de vinificație din Vrancea, dar și experiența pe care acesta o acumulase pe perioada celor 3 mandate (12 ani cât timp a fost consilier local la C.L. Panciu) s-a decis să se implice în sprijinirea inculpatului în constituirea celor două dosare necesare parcurgerii etapelor de eligibilitate și de implementare și accesare a finanțării nerambursabile - fiind de necontestat împrejurarea că cel care s-a ocupat de strângerea tuturor documentelor a fost defunctul P.V. sprijinit de mama inculpatului martora P.A..
A arătat că P.V. se interesa de documentele necesare a fi depuse, întocmea cererile pentru obținerea acestora - unele erau semnate de inculpat altele - ca cererea privind eliberarea certificatului de atestare fiscală nr. 16.523 din 2015 nu a fost semnat de inculpat ci fie P.V., fie P.A. care se preocupau de procurarea documentelor eliberate în baza cererilor depuse, iar în relația cu APIA cu organismul intermediar, aceasta era susținută de inculpat care, cu dosarul conținând documentele necesare se prezenta la autoritate în vederea parcurgerii acestei etape.
Face precizarea - pentru a evita orice alte speculații, că implicarea sau sprijinul acordat de părinții săi în obținerea de documente (pentru această afirmație a fost făcută la fond și la acest moment nu a mai fost preluată în apel fiind de bun augur), că și această chestiune ar constitui o încălcare în sensul că solicitantul și beneficiarul trebuie să se ocupe personal de strângerea documentelor. S-a renunțat la această chestiune pentru că oricum era absurdă.
Acesta a fost contextul în care au fost obținute cele două certificate fiscale și modalitatea în care au fost utilizate în relația cu APIA. Utilizarea acestora s-a făcut în contextul în care, prima tranșă a finanțării nerambursabile fusese acordată independent de aceste două certificate. Acest lucru este un aspect important pentru că nu a înțeles motivul pentru care s-a solicitat obligarea inculpatului la restituirea tranșei 1 care a fost acordată anterior problemei dedusă judecății și fără legătură cu cele două certificate, câtă vreme aceste două certificate au fost folosite pentru obținerea tranșei a doua, care nu a fost acordată. Pe baza suspiciunii de fraudă s-a suspendat acordarea tranșei a doua.
Deci, legal vorbind, instanța penală fiind investită cu soluționarea unei forme de răspundere delictuală atât în plan penal cât și în plan civil, nu putea hotărî cu privire la o răspundere contractuală și a decide obligarea inculpatului să restituie o tranșă care nu a avut legătură cu elementele materiale ale infracțiunii deduse judecății. Singura împrejurare în care instanța ar fi putut să se pronunțe cu privire la această chestiune și ar fi avut loc, era numai dacă instanța penală ar fi fost investită în temeiul art. 52 C.p.p. pe linia chestiunilor prealabile în procesul penal care permit instanței de judecată să soluționeze orice altă chestiune în legătură cu investirea sa, chiar dacă aceasta face parte din alte domenii - o eventuală cerere de anulare dar pe criteriul răspunderii civile contractuale, o solicitare de anulare a contractului de rambursare. Atunci instanța penală putea soluționa dincolo de chestiunile penale și această chestiune ce ținea de contenciosul administrativ și fiscal și ar fi putut ca și chestiune prealabilă să decidă în cadrul procesului penal constatarea nulității absolute a contractului, cu consecința obligării inculpatului să restituie prima tranșă - dar nu în situația procedurală de față, când tranșa 1 nu a avut nicio legătură cu cele două certificate, negăsindu-se temeiul pentru care inculpatul să fie obligat la restituirea acesteia. Inculpatul nu ar putea fi obligat la restituirea acesteia nici din perspectiva soluțiilor pe care din oficiu instanța de judecată conform art. 25 C.p.p. le dă. Soluția pe care instanța trebuie să se pronunțe din oficiu pe latură civilă vizează anularea înscrisurilor falsificate și restabilirea situației anterioare dar în cazul de față, restabilirea situației anterioare nu implică restituirea primei tranșe, pentru că, și anterior folosirii celor două certificate fiscale în discuție, tranșa 1 fusese acordată și nu avea legătură cu acesta.
Revenind la argumentele Ministerului Public în sprijinul ideii că inculpatul ar fi cunoscut sau că ar fi trebuit să cunoască caracterul nereal al celor două certificate fiscale, consideră că argumentele sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
S-a susținut inițial prin rechizitoriu ca inculpatul, ar fi cunoscut că înregistrează debite la bugetul local pentru că a anterior emiterii celor două certificate ar fi fost notificat de încă 6 ori cu privire la existenta unor debite. La cererea apărării instanța a verificat această susținere și a solicitat Primăriei Panciu să clarifice chestiunea celor 6 notificări. A rezultat din corespondența cu autoritatea locală că în evidențele sale ar fi existat un număr de 6 notificări emise la datele de 27.05.2015, 28.05.2015, 12.08.2015, 17.12.2015, 5.11.2015 și 19.05.2016 notificări adresate inculpatului.
Revenind cu solicitarea de clarificări, Primăria Panciu a susținut faptul că în realitate cu privire la 4 dintre acestea nu există dovada că ele au fost trimise destinatarului, iar cu privire la 2 dintre ele s-au făcut afirmații diferite. În ceea ce privește înștiințarea de plată din 5.11.2015, aceasta ar fi fost predată personal inculpatului odată cu eliberarea certificatului fiscal 16.532 din 5.11.2015 dată la care a fost achitată suma de 100 lei. Pentru corecta informare a instanței a parcurs declarația martorului dată de T.A. la fond și în apel care a exclus posibilitatea ca vreodată o astfel de înștiințare să fi fost comunicată inculpatului. Chiar dacă se acceptă că nu a existat o rigoare în ceea ce privește procedura de depunere și predare a certificatelor fiscale, se poate crede că la data emiterii certificatului P.V. prevalându-se de calitatea sa de consilier local, ar fi solicitat eliberarea certificatului prezentând o cerere semnată de fiul său. Nu ar fi fost o chestiune greu de imaginat, pentru a avea această solicitare să lase cererea și să ridice a doua zi certificatul, eventual să achite suma de 100 lei. Martorul T.A.I. a arătat că procedura practicată permitea o astfel de depunere/eliberare a documentelor. Nu este imposibil și nu poate fi un argument imbatabil a se susține că nu putea fi eliberat unei alte persoane decât inculpatului iar suma de 100 lei nu este o sumă care nu ar fi putut plătită de tatăl vitreg al inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea din 19.05.2016 s-a susținut că aceasta ar fi fost înmânată personal persoanei solicitante care a solicitat eliberarea certificatului, concomitent cu efectuarea unei plăți în aceeași zi în baza unei chitanțe, a unei părți de impozit. Același argument le are și în ceea ce privește a doua înștiințare, nu există o dovadă certă că a fost transmisă personal inculpatului, putând fi transmisă și persoanei - tatăl sau mama inculpatului care s/a prezentat să ridice certificatele fiscale.
Un alt argument că evidențele primăriei nu sunt în regulă și că trebuie privite cu reținere, este împrejurarea că aceleași evidențe atestă existența printre debitele datorate la bugetul local de către inculpat, a unei amenzi de circulație în sumă de 77 lei. Această amendă care este imposibil de asociat deși prezentă în rolul fiscal al inculpatului și este imposibil de imputat inculpatului câtă vreme potrivit unei adrese emise de MAI - Inspectoratul General al Poliției Române, rezultă că din 2013 și până în 2018 - inclusiv perioada anului 2015, inculpatul nu figurează cu mențiuni „istoric contravențional”. Nu se știe de unde provine amenda și dacă trebuie dată încredere datelor existente în rolul fiscal și dacă corespondența care emană de la primărie denotă și această împrejurare că apar debite constituite fără să se poată înainta titlu de creanță și fără să aibă legătură cu realitatea obiectivă. A fost întrebat la fond aceiași martor cum se realiza transmiterea corespondenței către debitorii care figurau cu restanțe bugetului local. Acesta a arătat că toată corespondența era transmisă pe numele cu care figurau în rolul fiscal. În rolul fiscal se poate observa că inculpatul figurează cu numele I.I.A. – probabil o contopire nedorită pe numele inculpatului și prenumele mamei. Nu se știe motivul pentru care s-a ajuns la o astfel de mențiune care nu corespunde cu modalitatea administrativă de identificare a unei persoane pe baza inițialei tatălui. Asocierea numelui inculpatului cu numele mamei nu ar fi permis primirea oricărei corespo9ndențe adresată acestuia de către primărie.
Nu poate fi considerat valid argumentul referitor la faptul că nu este veridic faptul că inculpatul nu știa ce bunuri are pe numele său. A arătat că evidențele locale nu sunt cele mai exacte, iar împrejurarea că în cursul urmăririi penale și-ar fin recunoscut semnătura de pe cererea prin care a solicitat eliberarea certificatului fiscal din 2015 arată că, s-a analizat înregistrarea și s-a putut observa că la momentul anchetei penale inculpatului i s-au pus în față sute de semnături, i s-a cerut să indice de pe fiecare pagină a dosarelor dacă semnăturile îi aparțin, maniera de parcurgere a fost extrem de rapidă, nu exclude posibilitatea ca din eroare să fi susținut că semnătura de pe cererea de eliberare a certificatului fiscale ii aparține și ulterior în fața instanței de judecată când a putut parcurge dosarul, să constate că semnătura nu-i aparține. Lipsa oricărei legături între semnătura de pe cererea de eliberare a certificatului fiscal din 2015 și persoana inculpatului a fost înlăturată prin mijlocul de probă științific, prin expertiza administrată în cauză. La momentul efectuării acestei expertize reprezentantul Ministerului Public nu a formulat opoziție sau alte elemente în legătură cu modalitatea de administrare a acestei probe.
Pentru aceste motive consideră că, sub aspectul laturii penale sentința fondului este legală și temeinică, că la momentul când a depus la APIA cele două certificate în modalitățile succesive - prima dată pentru eliberarea tranșei a doua, ulterior după respingerea cererii și soluționarea favorabilă a contestației însoțită de necesitatea reînnoirii actelor care nu mai erau valabile, a depus și cel de al doilea certificat, inculpatul nu a cunoscut caracterul fals al acestora, fiind de bună credință. Chiar inculpatul a precizat în fața instanței de judecată, dar și în fața instanței de apel că practic ajungea cu dosarul completat și la APIA i se cerea să semneze și să ștampileze fiecare pagină.
Apelul inculpatului vizează latura civilă și nu înțelege să-l susțină într-o manieră extinsă, pentru că în opinia sa, problema este aprofundată în motivele de apel astfel: dacă instanța va reține existența cauzei de neimputabilitate a erorii de fapt pe considerentul că inculpatul nu a cunoscut caracterul fals al celor două documente, arată că acest suport teoretic trebuia să se regăsească și în ceea ce privește latura civilă.
Instanța a procedat într-o manieră diferită și l-a obligat pe inculpat să restituie prima tranșă în contextul arătat anterior, deși această primă tranșă nu a avut nici o legătură cu aspectele judecate de instanța de control judiciar. S-a reținut că s-ar afla în prezența unei fapte ilicite - faptă care constă în aceea că a certificat cele două înscrisuri fără a fi în prezența originalelor. Hotărârea este criticabilă pentru că a acceptat modificarea situației de fapt descrisă în rechizitoriu și a considerat că este ilicit un aspect pe care inițial l-a considerat a fi licit, în contextul în care, în motivele pe care s-a sprijinit soluția pe latură penală, instanța a arătat în mod expres că semnarea și ștampilarea de către inculpat pentru conformitate a celor două certificate nu echivalează cu împrejurarea că inculpatul a cunoscut caracterul fals al acestora ci mai degrabă încrederea pe care a acordat-o tatălui său. De altfel această situație poate fi licită și ilicită - cert este că instanța nu a indicat norma legală care incriminează sau califică ca și acțiune ilicită această semnare și ștampilare pentru conformitatea unui act fără a fi în prezența originalului.
Necunoașterea de către inculpat a caracterului fals a celor două înscrisuri anihilează articolul din cele două componente ale vinovăției, anume faptul intelectiv care în mecanismul de luare a unei hotărâri unei decizii este cel care asigură acea componentă a conștientizării, a prevederii de către autorul faptei a caracterului infracțional al faptei. Odată ce această decizie și acest factor intelectiv se manifestă, atunci autorul conștientizează urmările antisociale ale faptei și decide a doua etapă sub aspectul factorului volitiv dacă acționează sau nu. Necunoașterea caracterului fals anihilează însăși funcționarea factorului intelectiv, nu se poate considera că inculpatul a avut reprezentarea consecințelor faptelor sale mai ales a consecințelor antisociale câtă vreme nu a cunoscut caracterul fals al acestora.
Într-o decizie de speță pe care a indicat-o în motivele de apel, Instanța Supremă a subliniat că răspunderea civilă se angajează numai dacă dintre conduitele pe care le poate alege inculpatul - anume de a încălca norma legală sau de a respecta norma legală, autorul faptei a ales-o pe cea antisocială - deși trebuia sau putea să se oprească la o altă compatibilă cu ordinea socială, cu drepturile și interesele sale. Această alegere între a se conforma normei și a acționa împotriva normei, este evident că inculpatul nu a avut-o pentru faptul că nu a putut realiza caracterul fals al celor două înscrisuri. Din această perspectivă opinia sa este că acțiunea civilă trebuia respinsă pentru neîntrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale sub aspectul existenței unei vinovății în sensul legii civile, pentru că pe latura civilă, instanța judecă potrivit dispozițiilor legii civile - parte pentru faptul că tranșa I nu a avut nicio legătură cu activitatea descrisă în rechizitoriu, iar instanța de judecată nu putea să statueze în planul unei răspunderi contractuale fără legătură cu răspunderea civilă delictuală asumată faptei dedusă judecății.
Din această perspectivă solicită admiterea apelului pe latură civilă și modificarea hotărârii apelate doar în sensul respingerii acțiunii civile. Pe rolul instanței de contencios administrativ există o acțiune având ca obiect anularea deciziei emise de AFIR pentru anularea finanțării și repunerea părților în situația anterioară - suspendată până la soluționarea cauzei de față. Are convingerea că latura civilă va fi soluționată în condiții de plină legalitate de instanța de contencios, investită cu cererea, și că dacă instanța penală va respinge trebuie să se conformeze cadrului procesual cu care a fost investită prin rechizitoriu.
Procurorul cu privire la acțiunea în contencios, arată că la termenul anterior a fost depusă în copie decizia Comisiei 27156 din 6.10.2016 prin care a fost respinsă contestația formulată de inculpat în legătură cu debitul de 106.668 lei care apare și în dosarul penal, iar aspectele invocate de inculpat în susținerea contestației și aduse la cunoștință, au fost respinse de Comisia din cadrul AFIR apreciindu-se că nu au relevanță în cauza respectivă și că s-a comis o abatere conform legislației din domeniul infracțiunilor la fondurile europene.
Apărătorul inculpatului arată că acțiunea a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Galați.
Inculpatul I.I. în ultimul cuvânt, arată că a stat mulți ani în străinătate și habar nu avea cum arată un certificat fiscal, că muncește agricultură și nu cunoaște așa ceva. A fost acuzat că a comis faptele, s-a prezentat la primărie să ceară un certificat fiscal dosarul era pregătit și pleca la Focșani.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 158/10.12.2018 Tribunalul Vrancea Conform art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală și art. 30 alin. 1 Cod penal, a achitat pe inculpatul I.I. pentru infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta, ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, întrucât în speță există o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea.
În baza art. 25 Cod procedura penala și art. 397 Cod procedura penala în referire la art. 1349 și art. 1357 Cod civil a obligat pe inculpat să plătească părții civile A.F.I.R. București suma de 106.668 lei, despăgubiri civile precum si accesoriile fiscale conform Codului de procedură fiscală până la achitarea integrală a debitului.
A menținut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanța procurorului nr. 205/P/2016 din 06.09.2017, până la achitarea integrală a prejudiciului către partea civilă A.F.I.R. București.
Conform art. 25 alin. 3 Cod procedură penală a dispus desființarea totală a certificatelor de atestare fiscală falsificate nr. 16523/05.11.2015 și nr. 2315/05.05.2016.
Conform art. 275 alin. 1 pct. 1 lit. c Cod procedura penala, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 205/P/2016 din 26.09.2017 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.I., CNP – (…….), pentru infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta, ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
Fapta reținută în sarcina inculpatului a constat, potrivit actului de sesizare, în aceea că la datele de 09.11.2015 si 06.05.2016 a depus la O.J.F.I.R. Vrancea cu rea - credință, în susținerea cererilor de acordare a ajutorului nerambursabil — tranșa a II - a nr. 4847/09.112015 și 1126/0605.2016, în cadrul măsurii 112 – ”instalarea tinerilor fermieri" pentru realizarea proiectului „Instalarea tânărului fermier prin dezvoltarea fermei vegetale proprii a P. F. I.I.", certificatul de atestare fiscală nr. 16523/05.11.2015 al cărui conținut a fost alterat pentru a atesta în mod nereal că titularul nu figurează cu datorii către bugetul local, si, respectiv, certificatul de atestare fiscală nr. 2315/05.05.2016, pretins emis de Primăria Orașului Panciu, jud. Vrancea, plăsmuit în totalitate, pentru justificarea îndeplinirii condițiilor de acordare a sprijinului financiar nerambursabil, din care încasase deja până la acel moment suma de 106.668 lei.
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească și a avut o poziție procesuală constantă. Acesta a declarat că a fost ajutat permanent de părinți în accesarea si derularea proiectului, pentru ”instalarea tânărului fermier”, tot ei fiind cei care i-au dat ideea de a accesa acest proiect pentru a rămâne in țară, inculpatul fiind plecat in străinătate la muncă o perioada îndelungata de timp. Inculpatul a mai precizat că, de regulă, părinții săi, care l-au și îndemnat să acceseze fondurile respective, se ocupau de procurarea fiecărui document care îi era necesar, de încheierea contractelor, etc. toate fiindu-i predate inculpatului, care le depunea la Autoritatea Contractantă. A precizat inculpatul că tatăl vitreg al acestuia, P.V., a fost consilier local la Panciu din anul 2000 până în anul 2015, astfel fiind explicabilă utilizarea unei ștampile scoase din uzul Consiliului Local Panciu pe certificatul de atestare fiscală nr. 2315/05.05.2016.
În concluzie, inculpatul a declarat că deși cele doua certificate de atestare fiscală incriminate ca fiind false au fost incluse în dosarul depus de el la autoritatea contractanta, el nu a formulat nicio cerere la Primăria Panciu pentru eliberarea vreunui certificat de atestare fiscală, nu a falsificat niciunul din cele 2 certificate fiscala și nici nu a cunoscut ca vreunul dintre acestea sunt falsificate sau plăsmuite, singura lui contribuție constând in aceea că le-a certificat pe amândouă, prin aplicarea ștampilei și semnăturii pe mențiunea conform cu originalul de pe cele doua certificate de atestare fiscala.
Persoana vătămata A.F.I.R, prin adresa nr. E18092/13.04.2017, a comunicat organelor de urmărire penala că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 106.668 lei, la care se adaugă și accesoriile fiscale calculate potrivit codului de procedura fiscala, constituire de parte civila pe care si-a menținut-o pe toata durata procesului penal.
În vederea recuperării acestei pagube, prin ordonanța procurorului din 06.09.2017 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea inculpatului I.I., până la concurența sumei de 106.668 lei, încheindu-se proces - verbal în acest sens: imobil situat în (……..), ce este alcătuit din teren curți - construcții în suprafață de 77,41 m.p. cu valoare de impunere de 52,39 lei și anexă-beton cu destinația garaj cu suprafața construită desfășurata de 120 mp (P+1), cu valoare de impunere de 165.600 lei și un autoturism marca (……….), cu nr. de înmatriculare (……..), an de fabricație (…), serie motor (…..), serie șasiu (…..).
În procedura de cameră preliminara nu au fost invocate de niciuna dintre părți cereri sau excepții ce pot forma obiectul acestei proceduri, astfel că prin Încheierea din 31.10.2017, rămasă definitivă, s-a constatat legalitatea sesizării instanței si s-a dispus începerea judecații in cauza.
In actul de sesizare al instanței a fost reținuta următoarea situație de fapt:
La data de 06.09.2016, M.A.D.R. – A.F.I.R a sesizat faptul că în urma verificării cererii de plată tranșa a II-a depusă la O.J.F.I.R. Vrancea cu nr. 1126/06.05.2016 de beneficiarul I.I. P.F.A. - proiect „Instalarea tânărului fermier prin dezvoltarea fermei vegetale proprii a P.F. I.I.", contract de finanțare nr. (…………..) - PNDR, 2007-2013 (…………..), s-a constatat că reprezentantul beneficiarului a prezentat un document neautentic, respectiv Certificatul de atestare fiscală nr. 2315/05.05. 201J5. Urmare a constatării neautenticității acestui document, A.F.I.R. a demarat activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare în conformitate cu prevederile OUG 66/2011, iar în data de 02.08.2016 a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr. 21498 și a fost constituit un debit in valoare de 106.668 lei reprezentând întregul ajutor financiar nerambursabil plătit beneficiarului.
La data de 04.06.2012, inculpatul I.I. a depus la O.J.F.I.R. Vrancea cererea de finanțare pentru proiectul „instalarea tânărului fermier prin dezvoltarea fermei vegetale proprii a P.F. I.I.". În descrierea succintă a proiectului său, inculpatul I.I. a atestat că s-a instalat pentru prima data ca șef al unei exploatații agricole cu profil agricol la data de 14.05.2012 si că deține în proprietate o suprafață totală de 5,494 ha de teren în două localități, respectiv în orașul Panciu deține o suprafață de 3,506 ha cultivată cu bostan comestibil și cu viță de vie, iar în comuna (……..) deține suprafața de 1,988 ha teren cultivat cu legume - bostan comestibil. Prin proiectul respectiv, inculpatul I.I. și-a propus creșterea dimensiunii economice a exploatației prin creșterea suprafeței cultivate cu legume cu 1,1 ha, față de suprafața cultivată inițial, în anul 0, de la 3,491 ha la 4,591 ha.
De asemenea, investiția propusă prin proiectul prezentat de I.I. a constat în achiziționarea de utilaje agricole necesare desfășurării activității, în valoare totală de 55.601 Iei = 12.430 euro (atomizor viticol purtat, semănătoare cu fertilizator, plug cultivator pentru vie), reprezentând 31% din fondurile nerambursabile de 40.000 euro - suma maximă acordată în cadrul acestei Masuri 112.
Planul de afaceri a fost elaborat de inculpatul I.I., purtând datele acestuia la secțiunea „elaborat de...", însă, din cercetări a rezultat faptul că de întocmirea acestui dosar s-au ocupat părinții inculpatului, respectiv mama sa, P.A., cercetată și ea și tatăl vitreg – P.V. (decedat pe parcursul urmăririi penale).
În Ghidul solicitantului s-a prevăzut și lista documentelor anexate proiectelor aferente Măsurii 112, printre acestea fiind si certificatul de atestare fiscală.
Constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de legislația în vigoare proiectul propus de inculpatul I.I. a fost declarat eligibil, încheindu-se astfel contractul de finanțare nr. (………..) pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului National pentru Dezvoltare Rurală, România, contract încheiat între (……….) (APDRP), în calitate de Autoritate Contractantă și I.I. PFA, în calitate de Beneficiar, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în următoarele condiții:
- acordarea finanțării nerambursabile se face pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. (………) intitulată „Instalarea tânărului fermier prin dezvoltarea fermei vegetale proprii a P.F. I.I.";
- durata de execuție a contractului este de maxim 36 luni calculate începând cu data semnării contractului de finanțare, la care se adaugă o perioadă de 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcute de Autoritatea Contractantă;
- autoritatea contractantă se angaja să acorde un sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maximum 40.000 euro, echivalentul a maximum 177.780 lei, prima transă de max. 24.000 euro (echivalentul a 106.668 lei), reprezentând 60% din valoarea totală a sprijinului și a doua tranșă de max. 16.000 euro (echivalentul a 71.112 lei), reprezentând 40% din valoarea totală;
- plata urma a se efectua în baza cererilor de plată formulate de solicitant în conformitate cu Instrucțiunile de plată, părțile obligându-se prin contractual de finanțare să-și respecte întocmai și cu bună credință dispozițiile contractului. După cum se observă din acest document ultim precizat, pentru transa a doua, în cazul achiziției de teren (care era unul dintre obiectivele principale ale proiectului propus de solicitantul Isac Ionuț, alături de achiziția de utilaje agricole), Autoritatea Contractantă solicita, în cadrul dosarului de cerere, și certificatul de atestare fiscală.
La data de 27.06.2013, inculpatul I.I. a depus cererea de acordare a tranșei I din ajutorul nerambursabil, cerere înregistrată sub nr. 1555, cerere ce a fost aprobată de Autoritatea Contractantă, inculpatul primind tranșa I, în valoare de 106.668 lei.
La data de 09.11.2015, la Autoritatea Contractantă a fost înregistrată sub nr. 733, cererea de acordare a tranșei a II – a din ajutorul nerambursabil, formulată de inculpatul I.I.. Conform anexei privind instrucțiunile de plată, la cerere a fost necesară și atașarea certificatului de atestare fiscală, alături de celelalte documente generale și specifice. La secțiunea corespunzătoare din formularul de cerere a fost bifat ca fiind depus acest certificat de atestare fiscal.
Într-adevăr, în cadrul documentelor anexate cererii de plată a tranșei a II-a, inculpatul a depus în copie, pe care el însuși a certificat-o ca fiind conformă cu originalul, certificatul de atestare fiscală nr. 16523/05.11.2015, emis de Primăria Orașului Panciu, Direcția de Impozite și Taxe Locale. Prin acest document, se atesta că solicitantul I.I. figurează în evidențele fiscale cu următoarele bunuri:
1.Teren cu valoarea de impunere de 264 lei, cu suprafața totală de 2.000 mp, suprafață construită = 0 mp în zona 1 (extravilan), situate la adresa str. N. Titulescu nr. 165, cota de impunere 100%;
2.Teren cu valoare a de impunere de 179 lei, cu suprafață totală de 2.000 mp, suprafață construită. = 0 mp în zona 1 (extravilan), situate Ia adresa (……..), cota de impunere 100% din care folosința: ARABIL PROPRIU - ZIS, cu suprafața de 1500 mp.
3.- că, la data de întâi a lunii următoare a eliberării prezentului certificat de atestare fiscală, solicitantul figurează în evidențele compartimentului fiscal cu următoarele creanțe bugetare de plată către bugetul local, conform evidențelor existente la data întocmirii: 1. IMPOZIT TEREN DIN EXTRAVILAN - 00,00. "
Pe parcursul cercetărilor efectuate, existând suspiciuni asupra autenticității acestui înscris, au fost solicitate relații de la Primăria Orașului Panciu, Direcția de Impozite și Taxe Locale, instituție de la care s-a cerut exemplarul 2 al acestui certificat de atestare fiscală.
Primind exemplarul 2 al certificatului de atestare fiscală eliberat solicitantului I.I., s-a constatat că acesta are un conținut identic, cu excepția paragrafului care atestă datoriile inculpatului I.I. către bugetul local Panciu. Astfel, în exemplarul original se constată că, la data de 05.11.2015, solicitantul I.I. figura în evidențele compartimentului fiscal al Primăriei orașului Panciu cu următoarei creanțe bugetare de plată către bugetul local:
1.IMPOZIT TEREN DIN) EXTRAVILAN: 2895 lei;
2.AMENZI CIRC. CD: 77 LEI.
S-a constatat astfel că asupra certificatului de atestare fiscală respectiv s-a intervenit prin scanarea conținutului acestuia, cu înlăturarea rândului 2 și modificarea rândului 1, aferent impozitului pe terenul extravilan, prin scrierea unei datorii de 00,00 lei, în loc de 2895 lei.
La data de 18.11.2015, AFIR a întocmit Raportul nr. 4818 asupra verificării dosarului cererii de plată pentru tranșa a II-a, verificarea făcându-se atât asupra documentelor depuse de solicitant (la birou), cât și pe teren.
Întrucât la vizita pe teren, inspectorii nu au putut identifica tarlalele și nu au găsit resturi vegetale de la culturile de ceapă și morcov, au declarat cererea de plată a tranșei a II-a neeligibilă.
Inculpatul I.I. a fost notificat cu privire la refuzul plății prin Notificarea nr. 5288/28.12.2015.
La data de 27.01.2016, a fost întocmit proiectul procesului - verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în cadrul căruia inculpatului - în calitate de beneficiar, i s-a acordat dreptul de exprima un punct de vedere în maxim 5 zile lucrătoare de la data primirii acestuia. Inculpatul și-a exprimat acest punct de vedere prin adresa înregistrată la Autoritatea Contractantă sub nr. 378/11.02.2016, însă nu a fost avut în vedere de către Autoritatea Contractantă, care a întocmit procesul - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6775/02.03.2016.
Inculpatul a formulat contestație împotriva acestui proces - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, iar aceasta a fost admisă prin decizia nr. 10598/12.04.2012 a Directorului General al AFIR. Pe cale de consecință, a fost anulat debitul de 106.668 lei stabilit în baza Procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6775/02.03.2016.
Având în vedere admiterea contestației inculpatului I.I., acesta a depus din nou cererea pentru plata tranșei a II-a din ajutorul nerambursabil, împreună cu documentele necesare, cuprinse în opisul de la fila 251 vol. II. Cererea și documentele au fost înregistrate la Autoritatea Contractantă sub nr. 1126/06.05.2016. După cum se poate observa în opisul anterior menționat, a fost depus de către inculpat un nou certificat de atestare fiscală, respectiv certificatul de atestare fiscală nr. 2315/05.05.2016 emis de Primăria Orașului Panciu, tot în copie pe care inculpatul I.I. a certificat-o prin semnătură ca fiind conformă cu originalul.
În legătură cu acest înscris A.F.I.R. a formulat sesizarea în prezenta cauză. Astfel, existând suspiciuni asupra autenticității acestuia, reprezentanții OJFIR Vrancea care au verificat documentele depuse au solicitat Primăriei Orașului Panciu să ateste că a eliberat acest înscris. Prin adresa nr. 8348/23.05.2016, Primăria Orașului Panciu a comunicat OJFIR Vrancea faptul că nu a eliberat certificatul pentru solicitantul I.I..
Acest fapt a mai fost confirmat pe parcursul urmăririi penale de către Primăria Orașului Panciu care prin adresa nr. 113486/14.07.2017 a comunicat că „documentul cu nr. 2315/05.05.2016, pe numele I.I., CNP (………), nu a fost eliberat de instituția noastră și nici cerere pentru eliberarea respectivului certificat nu a fost depusă." A fost înaintată, de asemenea, și copia de pe registrul de intrări - ieșiri al instituției pentru data de 05.05.2016, constatându-se că numerele de înregistrare pentru această zi au fost 7587 – 7654.
Observând vizual certificatul de atestare fiscală nr. 2315/05.05.2016, se constată că este identic ca și conținut cu certificatul de atestare fiscală nr. 16523/05.11.2015 falsificat în modalitatea anterior descrisă, acesta din urmă fiind cel mai probabil, scanat, după care s-au completat numărul de înregistrare, data, semnăturile din partea instituției emitente și ștampila.
Martorii B.E.G, secretar al UAT Panciu și T.A.I., inspector în cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale a Primăriei Panciu, au fost audiați și cu privire la acest certificate de atestare fiscala, martorul B.E.G. arătând că nu își recunoaște semnătura aplicată pentru primar, aceasta fiind imitată, iar martorul T.A.I. arătând că a văzut pentru prima data acest înscris în anul 2016, atunci când AFIR a solicitat Primăriei Panciu să comunice dacă a emis acest act, înaintând și o copie a acestuia. Martorul, având de răspuns solicitării venite din partea AFIR, a constatat că respectivul înscris este un fals, în primul rând dat fiind faptul că semnătura secretarului primăriei părea falsificată, în al doilea rând că numărul de înregistrare aferent datei de 05.0512016 era mic față de perioada respectivă a anului, al treilea rând că numărul de chitanță menționat în josul certificatului nu corespundea cu numerele emise automat de computerele instituției, cuantumul datoriilor solicitantului „00,00" era scris într-o manieră nespecifică Direcției de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Panciu (în cazul lipsei datoriilor solicitantului trecându-se doar cifra 0 - zero), și nu în ultimul rând, pentru faptul că semnătura executată la rubrica „întocmit" nu îi aparține fiind imitată, iar ștampila aplicată pe semnătura executată la rubrica „primar" nu era una aplicată în mod obișnuit de Serviciul de Impozite și Taxe, serviciu care are ștampilă specială, or pe actul respectiv apare impresiunea unei ștampile a Consiliului Local Panciu. Despre această ștampilă, martorul B.E.G. a declarat că s-a folosit pentru activitățile Consiliului Local Panciu până la apariția Legii nr. 215/2001, când ștampila era comună pentru primărie și consiliu local. În prezent, ștampila Consiliului Local Panciu are o altă impresiune, care a fost ridicată, ca model de comparație, de organele de cercetare penală.
De altfel, după depunerea la Autoritatea Contractantă a certificatului de atestare fiscală nr. 2315/05.05.2016, inculpatul și-a achitat datoriile restante la bugetul local Panciu prin chitanța 0007168/l9.05.2016, astfel cum rezultă din adresa nr. 14511/11.09.2017 emisă de Primăria orașului Panciu.
Din expunerea detaliată a situației de fapt reținuta in rechizitoriu, a rezultat că acuzarea nu susține ca inculpatul ar fi falsificat cele doua certificate de atestare fiscala, pentru aceasta infracțiune, de fals material in înscrisuri oficiale dispunându-se clasarea față de inculpat, întrucât s-a considerat că nu există probe că inculpatul a comis infracțiunea.
De altfel, pentru aceste fapte au fost cercetați și părinții inculpatului, P.A., pentru care s-a dispus clasarea cauzei întrucât nu au existat suficiente probe ca aceasta a falsificat cele doua înscrisuri, iar față de tatăl inculpatului, P.V. s-a dispus clasarea întrucât a intervenit decesul acestuia.
Acuzația care i se aduce inculpatului, prin actul de sesizare al instanței a constat în aceea că în cadrul depunerii documentelor la dosarul întocmit pentru eliberarea tranșei a II-a s-au aflat doua certificate de atestare fiscală, nr. 16523/05.11.2015, care a fost falsificat prin modificarea sa și atesta, in mod nereal ca inculpatul nu are datorii la bugetul local, deși figura cu impozit pe terenul intravilan in suma de 2.895 lei și nr. 2315/05.05.2016, care este fictiv, fiind plăsmuit în totalitate, un astfel de înscris nefiind emis de Primăria Panciu, iar inculpatul a cunoscut caracterul fals, nereal al acestor două înscrisuri. Ulterior și pe baza acestor înscrisuri false, inculpatul a obținut fraudulos suma de 106.668 lei (prima tranșă).
Tribunalul, analizând probele administrate pe tot parcursul procesului, a reținut că in speță nu există nicio proba, directă sau indirectă din care sa rezulte că inculpatul a cunoscut caracterul fals al celor doua certificate de atestare fiscala, nr. 16523/05.11.2015 și nr. 2315/05.05.2016.
Astfel, inculpatul a susținut, in mod constant că părinții lui și cu precădere tatăl (care fusese si consilier local la Panciu) se ocupa cu procurarea documentelor necesare întocmirii dosarelor pentru obținerea fondurilor nerambursabile, aspect care a fost reținut si de acuzare in rechizitoriu. Astfel, s-a reținut ca in aceasta modalitate se explica aplicarea unei ștampile scoase din uzul Consiliului Local Panciu, pe certificatul de atestare fiscala plăsmuit in totalitate, întrucât tatăl inculpatului fiind consilier local in perioada 2000 pana in 2015 a avut acces la acea ștampilă.
In aceste condiții susținerea inculpatului ca nu știe cum au ajuns cele doua certificate de atestare fiscala la dosar, este credibilă, câtă vreme s-a dovedit că tatăl său s-a ocupat de procurarea documentelor necesare obținerii fondurilor nerambursabile.
A mai susținut acuzarea ca inculpatul cunoștea caracterul fals al celor doua certificate de atestare fiscala prin prisma faptului că acesta cunoștea ca are datorii la bugetul local, fiind notificat de 6 ori să le achite iar in aceste condiții trebuia sa-si dea seama ca cele doua înscrisuri nu puteau sa conțină mențiunea ca nu are datorii la bugetul de stat, de vreme ce tocmai fusese notificat sa le achite. In plus la data de 19.05.2016 inculpatul a achitat aceste datorii, iar înainte de a se efectua plata i s-a transmis inculpatului ultima din cele 6 notificări.
In faza de cercetare judecătoreasca s-au solicitat relații de la Primăria Panciu în legătura cu aceste 6 notificări si din adresa nr. 1744/05.02.2018 a rezultat ca 4 dintre notificări, cele din 27.05.2015, 28.05.2015, 12.08.2015 și 17.12.2015 au fost comunicate inculpatului, fără confirmare de primire, notificarea din 05.11.2015 a fost înmânată personal odată cu eliberarea certificatului fiscal nr. 16523/05.11.2015, fără a exista o dovada in acest sens, iar notificarea din 19.05.2016 a fost înmânata personal, înainte de a se efectua plata, tot fără a exista vreo dovada in acest sens.
Întrucât pentru cele 4 notificări pretins trimise de primărie nu exista confirmare de primire sau vreo alta dovada ca au fost efectiv trimise inculpatului, tribunalul a reținut ca nu s-a făcut dovada ca acelea au ajuns la cunoștința inculpatului prin vreo modalitate.
Tot astfel s-a reținut si pentru celelalte doua notificări, pretins remise inculpatului la sediul primăriei la datele de 05.11.2015, respectiv 19.05.2016, având in vedere următoarele:
- inculpatul a negat in permanență ca s-a deplasat vreodată la sediul primăriei pentru a solicita eliberarea vreunui înscris ori pentru a ridica vreun înscris eliberat de primărie și nici nu a plătit impozitele si taxele restante pe data de 19.05.2016, de acest lucru ocupându-se exclusiv tatăl său, aspect reținut si de procuror in rechizitoriu;
- prin adresa nr. 4222/15.03.2018 Primăria Panciu confirmă că nu deține vreo dovadă din care sa rezulte că înștiințările de plată din 05.11.2015 și 19.05.2016 au fost înmânate personal inculpatului I.I.;
- declarația martorului T.A.I. de la instanța, care a precizat ca cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscala, precum si de ridicare a acestuia poate fi formulata se poate realiza si de o alta persoana decât solicitantul, daca cererea poarta toate datele personale ale solicitantului, inclusiv semnătura, in aceasta situație, in practica nu se procedează la identificarea persoanei care depune cererea.
Din cele anterior expuse a rezultat ca in speță nu s-a dovedit împrejurarea că inculpatul cunoștea că are datorii la bugetul local și ca el a fost cel care le-a achitat la 19.05.2016, pentru a putea pretinde că și-a dat seama de caracterul fals al certificatelor de atestare fiscala in care exista mențiunea că nu are datorii la bugetul local.
S-a mai susținut de acuzare ca inculpatul a fost cel care a scris și semnat cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscala nr. 16523/05.11.2015, ceea ce înseamnă că tot el l-a ridicat, moment in care ar fi putut sa vadă forma reală a acestuia care nu era aceeași cu cea falsificata si depusa la AFIR.
Inculpatul la urmărirea penala a recunoscut ca datorita emoțiilor determinate de proces a afirmat ca semnătura îi aparține, însă la instanța a contestat acest aspect, s-a efectuat o expertiza grafica de către Laboratorului de Expertize Criminalistice București, din cadrul INEC București, care prin raportul de expertiza nr. 280/12.10.2018 a concluzionat ca nici scrisul nici semnătura de pe acea cerere nu aparține inculpatului.
A rezultat că nici aceasta susținere a acuzării nu este fundamentată pe probe.
Faptul că inculpatul a recunoscut ca a semnat si stampilat pentru conformitate cele doua certificate de atestare fiscala, fără să fi avut și originalele acestora, nu echivalează cu împrejurarea ca inculpatul a cunoscut caracterul fals al celor doua înscrisuri. Poate semnifica, mai degrabă, încrederea pe care a acordat-o tatălui său, care se ocupa cu procurarea documentelor necesare iar apoi i le preda inculpatului, care le depunea la dosar si ulterior dosarul la autoritatea contractanta.
Caracterul intuitu personae al contractului de finanțare presupune îndeplinirea unor condiții specifice cu privire la vârsta solicitantului sau alte condiții referitoare la activitatea desfășurata, fără de care încheierea contractului nu ar fi posibilă și nicidecum nu semnifică faptul că solicitantul nu poate fi ajutat in derularea procedurilor de alte persoane.
De altfel si in rechizitoriu, la fila 11, s-a reținut ca faptul că inculpatul a fost ajutat efectiv in obținerea finanțării și, ulterior pe parcursul derulării contractului de finanțare rezulta atât din declarația inculpatului, a mamei acestuia, P.A., care a susținut ca tatăl inculpatului s-a ocupat de întocmirea întregii documentații pentru accesarea fondurilor nerambursabile in cadrul măsurii ”instalarea tânărului fermier”, după care îi chema pe ea și pe inculpat și le spunea unde trebuie sa meargă și ce trebuie sa facă mai departe, dar și a martorilor S.V. și M.M..
În concluzie, față de cele expuse, tribunalul a reținut că inculpatul nu a cunoscut caracterul fals al celor doua certificate de atestare fiscala pe care le-a depus la dosar in relația cu AFIR.
Infracțiunea prev. de art. 181din Legea nr. 78/2000 se comite doar cu intenție directa, având in vedere ca norma legala impune ca folosirea sau prezentarea de documente sau declarații să se facă cu rea-credință, ceea ce conduce la concluzia ca inculpatul trebuie sa cunoască caracterul fals al acestora si să le folosească in vederea obținerii, in mod fraudulos, de fonduri nerambursabile din bugetul Comunităților Europene.
În speță, s-a dovedit că inculpatul I.I. nu a cunoscut caracterul fals al celor doua certificate de atestare fiscala, el fiind doar cel care le-a depus la autoritatea contractanta.
În aceasta situație, tribunalul a reținut că inculpatul s-a aflat in eroare cu privire la aceasta situație, împrejurare de care depindea caracterul penal al faptei, fiind astfel incidente prevederile art. 30 Cod penal, cu privire la cauza de neimputabilitate a erorii.
În consecință, inculpatul a fost achitat, conform art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedura penala raportat la art. 30 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanța a constatat că in cazul achitării pe acest temei, nu poate fi lăsata nesoluționata, așa cum s-a solicitat de apărare.
În consecință, a fost soluționată în conformitate cu principiile răspunderii civile delictuale. S-a constatat astfel că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, in sensul că inculpatul a comis o fapta ilicita, aceea de a certifica cele două înscrisuri fără a fi în prezența originalelor și prin aceasta faptă comisa din culpă a cauzat parții civile AFIR București o paguba reprezentând prima tranșă din împrumutul acordat, in suma de 106.668 lei.
Altfel spus inculpatul nu obținea prima tranșă daca cele doua certificate de atestare fiscala confirmau realitatea existenta la primărie, respectiv împrejurarea ca inculpatul figura cu debite restante in suma de 2.895 lei.
Pentru acestea, conform art. 25 raportat la art. 397 Cod procedura penala si art. 1349, 1357 Cod civil, tribunalul a obligat pe inculpat să restituie părții civile prima tranșă din împrumut, împreuna cu accesoriile fiscale calculate potrivit codului de procedura fiscala.
A menținut măsura sechestrului asigurator instituita in cursul urmăririi penale, având in vedere ca aceasta a fost luata exclusiv in scopul reparării pagubei, iar aceasta nu a fost încă recuperata.
Conform art. 25 alin. 3 Cod procedura penală, s-a dispus desființarea totală a celor doua certificate de atestare fiscala falsificate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați și inculpatul I.I..
Procurorul a invocat, în esență, greșita achitare a inculpatului I.I. pentru faptele reținute prin rechizitoriu.
S-a subliniat, sub acest aspect, că probele administrate confirmă cu certitudine faptul că inculpatul nu s-a aflat în eroare în momentul în care a aplicat semnat pentru conformitate, astfel că fapta reținută în sarcina sa a fost săvârșită cu intenție directă.
În aceste condiții ținând cont și de celelalte motive scrise care au fost expuse a solicitat în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare infracțiunii reținute în sarcina sa cu menținerea sechestrului asigurator și obligarea acestuia la plata prejudiciului dar și a cheltuielilor judiciare.
Apelul inculpatului vizează soluționarea cauzei pe latură civilă. A susținut că acțiunea civilă trebuia respinsă pentru neîntrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale întrucât tranșa I nu a avut nicio legătură cu activitatea descrisă în rechizitoriu, iar instanța de judecată nu putea să statueze în planul unei răspunderi contractuale fără legătură cu răspunderea civilă delictuală asumată faptei dedusă judecății.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați este nefondat, iar apelul inculpatului I.I. este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reține următoarele:
În coordonate obiective, situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță și, cu excepțiile ce vor fi analizate în prezenta decizie, nu a fost contestată, în substanță, de către participanții procesuali în cel de-al doilea grad de jurisdicție.
Circumstanțele spațio-temporale în care s-au realizat acțiunile de folosire a celor două certificate de atestare fiscală de către inculpat au fost stabilite concordant împrejurărilor ce rezultă din probatoriu, temeinic evaluat prin sentință.
Probatoriul administrat în apel, limitat la reaudierea martorului T.A.I., nu a adus modificări esențiale sub acest aspect. Drept urmare, în limitele particularităților de ordin obiectiv ale acuzațiilor, Curtea constată integral temeinice argumentele și concluziile instanței de fond.
În acest context, apreciază neutilă o eventuală reluare, în considerentele prezentei decizii, a tuturor elementelor probatorii pe care s-au întemeiat aceste concluzii, urmând a detalia propria analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a criticilor punctuale formulate în apel.
În mod special, instanța de apel va avea în vedere că, în cel de-al doilea grad de jurisdicție, poziția procurorului reflectă, în principal, contestarea concluziilor instanței de fond cu privire la aspectul subiectiv al acuzației și, în mod cu totul indirect, cele statuate cu privire la conținutul obiectiv al faptei, în materialitatea sa.
Într-o primă fază, se observă că judecătorul fondului a stabilit corect lipsa oricărei implicări a inculpatului I.I. în activitatea de falsificare a înscrisurilor respective. De altfel, nici procurorul nu a susținut această acuzație, reținând că cercetările efectuate în cauză au relevat că părinții inculpatului s-au ocupat de procurarea și întocmirea documentației necesare obținerii finanțării. O relevanță deosebită a acordat procurorul declarației suspectei P.A., în care – referitor la înscrisurile falsificate – P.V. a afirmat în cadrul unei discuții telefonice că „așa a fost îndrumat să facă”. Prin urmare, prin rechizitoriu s-a configurat o contribuția integrală a făptuitorului P.V. la falsificarea certificatelor, însă s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 lit. f Cod procedură penală, întrucât a intervenit decesul acestuia. În orice caz, acest episod al activității infracționale nu se circumscrie obiectului judecății.
Faptele concret imputate inculpatului vizează exclusiv conduita ulterioară falsificării înscrisurilor, concretizată în folosirea acestora, interesând mai cu seamă dacă acesta a cunoscut caracterul lor contrafăcut.
În acest sens, avem în vedere declarațiile inculpatului, potrivit cărora cu precădere tatăl său vitreg s-a ocupat de procurarea documentelor, aspect reținut - de altfel - și în rechizitoriu. În acest fel s-a explicat și utilizarea la contrafacerea unui înscris a unei ștampile scoase din uzul Consiliului Local Panciu, cu o altă impresiune, ștampilă la care P.V. a avut acces, fiind consilier local in perioada 2000- 2015.
Probatoriile administrate în cauză nu au demonstrat că inculpatul ar fi avut cunoștință la data depunerii documentației despre existența datoriilor la bugetul local, în condițiile în care, potrivit relațiilor comunicate de Primăria Panciu, niciuna dintre notificări nu a fost comunicată cu confirmare de primire. Nu s-a dovedit că inculpatul ar fi semnat de primire nici la comunicarea celor 4 (patru) notificări din 27.05.2015, 28.05.2015, 12.08.2015 și 17.12.2015, după cum nu rezultă nici că inculpatul s-ar fi prezent la sediul primăriei în momentul eliberării certificatului fiscal nr. 16523/05.11.2015, probele administrate în cauză dovedind contrariul. În privința notificării din 19.05.2016, se observă că aceasta este nerelevantă, fiind ulterioară perioadei în care se reține desfășurarea presupuse activități infracționale (în speță interesând reprezentarea avută de inculpat la data de 06.05.2016, moment în care s-a înregistrat la Autoritatea Contractantă cererea pentru plata tranșei II, înregistrată sub nr. 1126/06.05.2016).
Din probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor T.A.I., B.E.G.) nu rezultă cu certitudine că inculpatul s-a deplasat la sediul primăriei pentru a solicita eliberarea certificatului fiscal, de acest aspect ocupându-se exclusiv tatăl său.
Se au în vedere și precizările angajaților instituției în sensul că în perioada de referință, la nivelul Serviciului Taxe și Impozite, depunerea cererii de eliberare a certificatului de atestare fiscala, precum si ridicarea acestuia, se puteau realiza si de o alta persoana decât solicitantul, în condițiile în care cererea conținea datele personale ale solicitantului, inclusiv semnătura. În practica nu se proceda la identificarea persoanei care depune cererea în numele solicitantului, iar la eliberarea actului nu se solicita semnarea vreunui document pentru confirmarea primirii. Inspectorii fiscali nu au putut oferi detalii cu privire la împrejurările eliberării certificatului în discuție și nu au putut confirma prezența inculpatului I.I. la sediul primăriei, precizând că nu-și amintesc cine a depus cererea și nici cine a ridicat actul. Intervenind la un interval de timp semnificativ, aceste declarații apar veridice, Curtea neidentificând elemente obiective, care să justifice credibil memorarea cu acuratețe a detaliilor unui eveniment absolut obișnuit în practica Serviciului Taxe și Impozite și reactivarea, în amintirea angajaților – inspectori fiscali, a acestui episod aparent banal, după un interval de timp atât de îndelungat.
Din declarația martorei P.A., rezultă ca tatăl inculpatului s-a ocupat de întocmirea întregii documentații pentru accesarea fondurilor nerambursabile, după care îi indica pașii următori. Aceleași aspecte rezultă și din depozițiile martorilor S.V. și M.M..
Prin raportul de expertiza grafica nr. 280/12.10.2018 efectuat de Laboratorului de Expertize Criminalistice București, din cadrul INEC București, s-a concluzionat ca nici scrisul, nici semnătura de pe cererea de eliberare a certificatului nu aparțin inculpatului, astfel că apar credibile susținerile potrivit cărora nu dânsul, ci P.V. a obținut înscrisul.
În concluzie, față de cele expuse, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a cunoscut caracterul fals al celor doua certificate de atestare fiscala pe care le-a depus la dosar in relația cu AFIR.
Curtea constată, similar primei instanțe, că elementele obiective analizate fac neplauzibilă ipoteza, vehiculată în actul de acuzare și reiterată în apel, a unei conivențe infracționale între făptuitorul P.V. și inculpatul I.I., și a implicării conștiente, voluntare, a celui din urmă în semnarea pentru conformitate a celor două înscrisuri.
Sub aspect obiectiv, probatoriul administrat nu a permis decelarea unei acțiuni comune, concertate, a celor două persoane, orientate spre inducerea în eroare a reprezentanților ANIF.
Împrejurările reliefate de declarațiile persoanelor ascultate, înscrisurile ori constatarea tehnico-științifică nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că utilizarea celor două documente a reprezentat un episod integrat într-o activitate planificată cu implicarea directă a inculpatului, bazată, așadar, pe o înțelegere preexistentă între acesta și făptuitor.
Ipoteza contrară a acuzării sub acest aspect este dedusă din faptul singular al semnării pentru conformitate de către inculpat, în circumstanțele expuse. Nu există, însă, un minimum de probatorii care să releve că inculpatul ar fi cunoscut rezoluția infracțională a falsificatorului sau existența de datorii către bugetul de stat, ori că s-ar fi implicat conștient și cu rea-credință în activitatea ilicită orientată spre obținerea finanțării. O atare concluzie a fost formulată, de altfel, și de către instanța de fond, care a reținut explicit, în considerentele sentinței, caracterul plauzibil al susținerilor inculpatului referitoare la semnarea celor două înscrisuri fără a-și da seama de caracterul nereal al conținutului.
Or, în principiu, faptul obiectiv al semnării unui înscris în cuprinsul căruia au fost inserate date nereale nu dezvăluie întotdeauna, în mod automat și necondiționat de alte circumstanțe, atitudinea subiectivă a autorului semnăturii. Prezumția că autorul semnăturii cunoaște conținutul actului pe care îl semnează este una puternică, dar nu irefragabilă, nefiind exclus, la modul absolut, ca, în circumstanțe particulare, semnătura să fi fost aplicată fără cunoașterea exactă a conținutului documentului.
În orice caz, deplina clarificare a aspectului subiectiv presupune o necesară corelare a actului de conduită cu toate celelalte împrejurări obiective pertinente - anterioare, concomitente sau posterioare acestuia - numai astfel putându-se identifica, cu certitudine, atitudinea psihică a autorului faptei în raport cu propriile acțiuni și urmările acestora. În cauza de față, similar primei instanțe, Curtea nu identifică nici un element care să susțină credibil varianta vehiculată de procuror, ci dimpotrivă probele administrate dovedesc că rolul determinant în obținerea documentelor necesare îi revenea făptuitorului.
Curtea subliniază că regula in dubio pro reo complinește prezumția de nevinovăție consacrată de art. 4 alin. (1) Cod procedură penală și exclude valorificarea, în defavoarea acuzatului, a probelor al căror conținut este îndoielnic sub aspectul vinovăției sale. Altfel spus, atunci când probele administrate relevă variante divergente ale realității obiective, deopotrivă plauzibile, iar alte probe clarificatoare nu se întrevăd, exigențele acestei reguli se opun valorificării ca sigure a variantei defavorabile inculpatului, dubiul persistent având, așa cum s-a reținut în jurisprudența instanței supreme, semnificația unei „probe pozitive de nevinovăție” (Decizia penală nr.3465/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală).
Criticile procurorului referitoare la calificarea greșită a atitudinii subiective a inculpatului sunt nefondate.
Prima instanță a reținut că întreaga conduită a inculpatului a fost expresia unei poziții psihice specifice erorii, acesta semnând pentru conformitate cel mai probabil pe fondul încrederii pe care o avea în tatăl său. În acord cu prima instanță, Curtea constată că semnarea actelor fără a cunoaște conținutul acestora, pe fondul speculării unei relații de încredere existente, determină calificarea atitudinii subiective a inculpatului ca fiind specifică erorii. În ipoteza în care nu cunoaște sau cunoaște eronat conținutul acțiunii pe care o efectuează, inclusiv elementele colaterale verbum regens, dar atașate în mod necesar laturii obiective, inculpatul nu prevede consecințele faptelor sale. În această variantă, atitudinea sa psihică reprezintă expresia cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 30 Cod penal.
Eroarea este definita, în general, ca fiind reprezentarea greșita de către cel ce săvârșește o faptă prevăzută de legea penală a realității din momentul săvârșirii faptei, reprezentare determinata de necunoașterea sau cunoașterea greșita a unor date ale realității. Pentru a fi în prezența unei erori, s-a conchis, în doctrină, că sunt necesare 3 elemente si anume: săvârșirea unei fapte penale; făptuitorul, in momentul săvârșirii faptei penale, sa nu fi cunoscut anumite stări, situații sau împrejurări, pe tot parcursul desfășurării acțiunii; stările, situațiile si împrejurările care nu au fost cunoscute sa aibă legătura cu caracterul penal al faptei. Eroarea este exclusă în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură, deoarece în acest caz făptuitorul acceptă posibilitatea producerii rezultatul faptei și, deci, fapta este săvârșită cu intenție indirectă. Cel care acționează cu conștiința cunoașterii nesigure a realității acceptă riscul urmării prejudiciabile a faptei sale, atitudine caracteristică intenției indirecte. Tot astfel, nu poate fi considerată eroare incapacitatea sau neglijența.
Particularizând aceste considerații la datele speței, se constată că semnarea și folosirea certificatelor în discuție ar fi realizat conținutul infracțiunii deduse, numai în ipoteza în care inculpatul ar fi avut reprezentarea caracterului nereal al mențiunilor inserate și, în pofida acestor împrejurări, ar fi acceptat să le utilizeze, manifestând indiferență față de starea de pericol astfel creată. Or, o atare derulare obiectivă a evenimentelor nu a fost reținută de prima instanță și nici confirmată probator. Dimpotrivă, reconstituirea ideologică a împrejurărilor în care a acționat inculpatul a reliefat teza contrară, a necunoașterii caracterului mincinos al datelor consemnate în cuprinsul lor.
Se reține că documentația necesară a fost obținută de P.V. și anterior, la încheierea contractului de finanțare, concomitent obținerii primei tranșe, când nu a existat niciun incident referitor legalitatea actelor depuse, astfel încât este credibilă susținerea inculpatului în sensul că nu a resimțit nicio suspiciune, nicio îndoială, nicio nesiguranță privind rezultatul faptei, pe care nu l-a conceput niciun moment ca fiind posibil sau probabil.
Nu este de neglijat nici natura relațiilor dintre cei doi, P.V. fiind tatăl vitreg al inculpatului, între aceștia dezvoltându-se - pe parcursul multor ani - relații de încredere, afecțiune și sprijin, similare celor dintre membrii familiei.
Un alt aspect relevant în calificarea corectei atitudini psihice a inculpatului îl reprezintă aspectul aparent legal al certificatelor de atestare fiscală, tipul caracterelor, modalitatea de redactare, impresiunea ștampilelor, semnătura. În acest context, Curtea constată că, atât din punct de vedere al formei, cât și al conținutului, documentele aveau aparența unor înscrisuri oficiale autentice. Caracterul contrafăcut al mențiunilor nu era ușor identificabil pentru o persoană neavizată, date fiind mijloacele utilizate pentru falsificarea subscrierii.
În acest context, raportat la obligațiile instituite în beneficiarului de fonduri nerambursabile, Curtea conchide că semnarea pentru conformitate a celor două atestate cu aparență de autenticitate a fost conformă dispozițiilor legale. În plus, având în vedere circumstanțele speței, momentul și condițiile concrete în care inculpatul a depus la AFIR documentația, precum și aparența de veridicitate a înscrisurilor autentice falsificate (ce purtau semnătura și ștampila), o verificare normal diligentă a acestora nu îi permitea inculpatului să observe caracterul lor contrafăcut.
Drept urmare, absența unei conduite contrare legii, corelată cu imposibilitatea subiectivă a inculpatului de a prevedea caracterul contrafăcut al înscrisurilor și, implicit, urmarea acțiunilor sale, justifică concluzia primei instanțe și soluția de achitare dispusă în mod subsecvent.
Aspectele invocate de procuror ce țin de conduita inculpatului la momentul audierii inițiale (constând în inadvertențe privind prezența sa la momentul depunerii cererii de eliberare a certificatului), sunt elemente care nu infirmă concluzia anterior enunțată. Atitudinea inculpatului în interacțiunea cu procurorul este explicabilă, date fiind suspiciunile de fals ridicate, emoțiile inerente declanșate de o anchetă penală în curs și defensiva în care s-a plasat inculpatul în acest context. Oricum, concluziile raportului de expertiza grafica nr. 280/12.10.2018 efectuat de Laboratorului de Expertize Criminalistice București, din cadrul INEC București, în sensul ca scrisul și semnătura de pe cererea de eliberare a certificatului nu aparțin inculpatului, confirmă că acesta nu s-a prezentat personal la sediul primăriei, solicitarea de eliberare a atestatului fiind făcută de o altă persoană.
Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată. Nu se regăsește în speța de față împrejurarea invocată de procuror în sensul depunerii unui număr de două înscrisuri falsificate la acordarea unei singure tranșe. Dimpotrivă, în rechizitoriu se reține că la data de 09.11.2015, la Autoritatea Contractantă a fost înregistrată sub nr. 733, cererea de acordare a tranșei II din ajutorul nerambursabil, formulată de inculpatul I.I., la cerere fiind atașat certificatului de atestare fiscală nr. 16523/05.11.2015, ce atesta lipsa creanțelor bugetare de plată către bugetul local.
Întrucât inițial plata a fost inițial refuzată (notificarea nr. 5288/28.12.2015), inculpatul a formulat contestație împotriva procesului verbal de constatare nr. 6775/02.03.2016, iar prin decizia nr. 10598/12.04.2012 a (……..) al AFIR, aceasta a fost admisă, s-a dispus anularea debitului, iar inculpatului i s-a permis să reitereze cererea de acordare a tranșei II.
Inculpatul I.I. a depus din nou, la data de 06.05.2016, cererea pentru plata tranșei II, înregistrată la Autoritatea Contractantă sub nr. 1126/06.05.2016, la care a anexat un nou certificat de atestare fiscală, respectiv certificatul de atestare fiscală nr. 2315/05.05.2016 emis de Primăria Orașului Panciu, tot în copie pe care inculpatul I.I. a certificat-o prin semnătură ca fiind conformă cu originalul.
Față de o atare derulare obiectivă a evenimentelor, nu se poate reține forma continuată a infracțiunii, aflându-ne în prezența a două solicitări separate de acordare a fondurilor nerambursabile, conturate individual, comise la un interval de 6 luni, în executarea unor rezoluții distincte, prin folosirea unor înscrisuri diferite.
În fine, referitor la critica apelantului inculpat I.I. privind soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că instanța a fost sesizată cu fapte comise în perioada noiembrie 2015 – mai 2016 și doar în legătură cu obținerea tranșei II. Datorită neregulilor constatate, plata nu a fost efectuată, astfel încât nu s-a produs niciun prejudiciu prin comiterea faptei deduse judecății.
În legătură cu suma de 106.668 lei, primită în anul 2013, reprezentând tranșa I, Curtea constată că aceasta nu poate fi acordată, întrucât nu are legătură cu faptele deduse judecății. Instanței nu îi este îngăduit să se pronunțe peste limitele în care a fost învestită, judecata mărginindu-se la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței. Câtă vreme sesizarea instanței penale este făcută doar cu judecarea unei infracțiuni care nu a generat un prejudiciu material, persoana vătămată nu este îndreptățită să se constituie parte civilă în cauza respectivă și să alăture acțiunea sa civilă celei penale, prin efectul unei înțelegeri contractuale anterioare.
A considera altfel ar însemna să se admită posibilitatea exercitării și alăturării oricărei acțiuni civile la acțiunea penală, fără să decurgă din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guvernează procesul penal.
Curtea observă că partea civilă deține deja un titlu executoriu pentru suma de 106.668 lei, și anume decizia nr. 27156/06.10.2016 a (…………) al AFIR (depusă la fila 53 dosar apel), iar inculpatul a declanșat deja controlul judecătoresc în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, cauza aflându-se deja pe rolul Tribunalului Vrancea, judecata fiind suspendată până la finalizarea prezentei cauze.
Într-o altă ordine de idei, Curtea constată că părțile au încheiat un contract cu executare succesivă, iar neregulile au fost constatate pe parcursul executării, mai precis la data solicitării tranșei II. Doar în situația în care s-ar fi cauzat un prejudiciu și s-ar fi procedat la acordarea fondurilor nerambursabile aferente acestei ultime tranșe, ar fi fost posibilă antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului. Însă, pentru suma de 106.668 lei acordată în anul 2013, fără utilizarea unor mijloace frauduloase de natură penală și fără legătură cu fapta dedusă judecății, poate fi declanșată eventual răspunderea civilă contractuală, conform clauzelor stipulate de părți, iar instanța civilă va analiza întrunirea ori nu a condițiilor pentru rezilierea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
Pentru considerentele expuse, va admite apelul declarat de inculpatul I.I., va desființa în parte sentința penală nr. 158 din 10.12.2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2970/91/2017 și în rejudecare:
Va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății privind înlăturarea dispozițiilor art. 35 alin. 2 Cod penal, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați.
Va înlătura dispozițiile privind soluționarea laturii civile a cauzei.
Va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București ca neîntemeiată.
Va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, măsură instituită pin ordonanța nr. 205/P/2016 din 06.09.2017.
Va respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de inculpatul I.I. (fiul lui (…………..) și (………..), născut la (…………..), în orașul (……….), cu domiciliul în (……………………..), CNP – (………….).
Desființează în parte sentința penală nr. 158 din 10.12.2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2970/91/2017 și în rejudecare:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății privind înlăturarea dispozițiilor art. 35 alin. 2 Cod penal, formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați.
Înlătură dispozițiile privind soluționarea laturii civile a cauzei.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București ca neîntemeiată.
Dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, măsură instituită pin ordonanța nr. 205/P/2016 din 06.09.2017.
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2019.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
(…………) (…………)
Aflat în concediu de odihnă,
cf. art. 406 al. 4 Cod procedură penală,
Semnează,
PREȘEDINTELE CURȚII DE APEL GALAȚI
Judecător (……..)
pt. acesta – care se află în delegație
și având în vedere că și Vicepreședintele
Curții de Apel Galați,
Judecător (…………)
se află în concediul ptr. creștere copil,
cf. disp. art. 406 alin. 4 C.pr.penală,
art.. 7 alin. 1 lit. h din Hot. nr. 1375/17.12.2015 a Plenului CSM
pt. aprobarea ROIIJ și art. 1 din Ordinul de Serviciu nr. 1/03.01.2019,
Semnează
Președintele Secției I civilă a Curții de Apel Galați
Judecător (………..)
Pt. Grefier (……….),
Aflat în concediu de odihnă
Conf. art.406 alin.4 C.P.P
Grefier șef secție,
(……….)
Tehnored: R.Z./05.07.2019
Fond: P. M.
CT/ 2 ex.