Direcția Națională Anticorupție

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ


Discurs al procurorului șef al DNA la evenimentul special cu tema Analizarea principiilor de la Jakarta: întărirea independenței și eficienței agențiilor anticorupție organizat în cadrul celei de-a șaptea Sesiuni a Conferinței Statelor Părți (COSP) la Convenția ONU împotriva Corupției (UNCAC).

Viena – 9 noiembrie 2017

Protejarea independenței DNA: relevanța principiilor de la Jakarta


Mulțumesc pentru invitația de a participa la această conferință.

Mă bucur că am ocazia să vă vorbesc despre independența justiției din România, mai ales că, în această perioadă, se discută în țara noastră un proiect de lege care ar putea afecta grav independența magistraților.

În urmă cu 10 ani, corupția era un fenomen generalizat și reprezenta o problemă sistemică în România.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, statul roman a oferit un răspuns credibil prin înființarea unei structuri specializate în combaterea corupției la nivel înalt - Direcția Națională Anticorupție (DNA).
DNA a fost organizată în formă prezentă în 2005 și este formată din procurori, polițiști și experți tehnici, ceea ce asigură o independență investigativă importantă atunci când vorbim de lupta anticorupție.

În același timp, Comisia Europeană s-a implicat în susținerea eforturilor României de a crea un sistem de justiție independent și profesionist.

Ce s-a schimbat în România în lupta cu corupția în ultimii ani?

Din 2013 până în prezent, DNA a trimis în judecată 68 demnitari: 1 prim ministru, 2 vice premieri, 11 miniștri și foști miniștri, 39 deputați, 14 senatori și 1 membru al Parlamentului European.

Dintre aceștia, au fost deja condamnați definitiv 27 de demnitari pentru fapte de corupție sau fapte asimilate faptelor de corupție: 5 miniștri, 17 deputați, 4 senatori și un membru al Parlamentului European. Restul cazurilor sunt în curs de soluționare.

Recuperarea pagubelor cauzate prin infracțiuni reprezintă o componentă importantă în cauzele DNA. În aceeași perioadă, DNA a dispus măsuri asiguratorii de peste 2 miliarde euro.

Caracterul eficient și obiectiv al investigațiilor DNA a fost remarcat în rapoartele anuale ale experților europeni în cadrul mecanismului de verificare și cooperare.
Raportul Anticorupție al Uniunii Europene publicat în 2014 a prezentat DNA ca unul din cele 5 exemple de bune practici la nivelul Uniunii Europene.

Cum a obținut DNA aceste rezultate?

Trei premise au fost importante pentru obținerea unor rezultate credibile și reale în lupta cu corupția:
- independența sistemului judiciar
- o structură specializată în combaterea corupției
- legislație care să ofere instrumente investigative.

A fost esențială o independență reală a procurorilor față de factorii politici și s-a eliminat astfel riscul unor intervenții externe în activitatea procurorilor.
Această independență este dublată de responsabilitate. Doar un sistem de justiție profesionist, independent și integru poate lupta eficient cu corupția.

Și, când mă refer la independență, am în vedere ambele valențe. Independența sistemului de justiție raportată la relația cu autoritatea executivă și legislativă, dar și la independența individuală a procurorului în cadrul ierarhiei interne.

Haideți să facem un exercițiu de imaginație. Dacă procurorii ar fi subordonați executivului cum ar putea să deschidă ei investigații față de un membru al guvernului sau față de un secretar de stat? Sau față de altă persoană cu funcție importantă care este și membru al unui partid politic? Ar exista vreo garanție că investigația este corectă și imparțială? Ar exista vreo garanție că nu ar fi repercusiuni asupra magistratului care a deschis sau finalizat ancheta?
Dar dacă procurorii ar fi sub autoritatea Parlamentului, am mai vedea investigații privind deputați sau senatori?
Cu siguranță că rezultatele pe care vi le-am prezentat n-ar mai fi posibile dacă procurorii în România nu ar mai fi independenți. Nu ar mai exista șanse reale ca faptele de corupție la nivel înalt să fie investigate în mod egal, indiferent de funcția deținută sau de averea deținută de suspecți.

Independența justiției nu este un privilegiu pentru magistrați. Ci este un principu fundamental într-o societate democratică. Numai o justiție independentă poate asigura o judecată corectă. Numai o justiție independentă poate face ca legea să fie egală pentru toți.

Eforturile sistemului de justiție trebuie susținute de stabilitatea cadrului legislativ și instituțional pentru a avea eficiență în combaterea corupției.
Așa cum a fost stabilit și în Principiile de la Jakarta din 2012, stabilitatea legislativă și cea instituțională sunt vitale pentru ca procurorii anticorupție să fie eficienți.
Investigațiile efectuate au fost primite cu speranță și încredere de societate, dar nu este mai puțin adevărat că au mobilizat un întreg sistem compus din politicieni și oameni de afaceri, care se simte amenințat și care încearcă să își mențină controlul asupra resurselor publice.

Au existat încercări repetate de a limita eficiența investigațiilor, prin inițiative de modificare a legislației anticorupție, prin restrângerea instrumentelor folosite de procurori sau prin refuzul de a ridica imunitatea politicienilor acuzați de infracțiuni de corupție.
Întregul sistem de justiție s-a confruntat cu atacuri incredibile, pornind de la dezinformări calomnioase, până la angajarea unor firme specializate în acțiuni de intimidare.

Dar cea mai mare provocare este acum păstrarea independenței magistraților. Zilele acestea se dezbate în Parlamentul roman o lege vizând statutul magistraților, care daca va fi aprobată, va afecta grav independența justiției și va institui un control politic asupra activității procurorilor.
De aceea, recomandările de la Jakarta devin tot mai actuale și mai importante.

Chiar dacă provenim din sisteme juridice diferite, problemele noastre vizând independența și eficiența în combaterea corupției sunt aceleași.

Cred că trebuie să gândim împreună o soluție de monitorizare a modului în care principiile adoptate la Jakarta sunt implementate și respectate în statele semnatare ale Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției.
O soluție viabilă este si adoptarea unor declarații publice ale agențiilor anticorupție care să atragă atenția asupra pericolului de limitare a independenței.