Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

Dosar nr. 2117/122/2016
805/2017

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 565/A
Ședința publică din data de 12 aprI. 2017
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:

GREFIER:

MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 69 din data de 01 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu – Secția Penală în Dosarul nr. 2117/122/2016.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 03 aprI. 2017 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, potrivit art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 12 aprI. 2017, când, în aceeași compunere, a decis astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 69 din data de 01 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2117/122/2016, Tribunalul Giurgiu – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art. 485 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și inculpatul I.A.
În temeiul art. 292 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. 2 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din același cod, pe o perioadă de 1 an și 4 luni.
În temeiul art. 65 alin. 1, 3 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care nu se va executa în perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 91 rap. la art. 92 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a-e din Codul penal, a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, a căror respectare va fi verificată de către Serviciul de Probațiune Giurgiu, conform art. 94 din același cod: să se prezinte la acel serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lui; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal, a impus inculpatul să urmeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Giurgiu sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal, a obligat pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, în cadrul Primăriei Crevedia Mare din județul Giurgiu.
În temeiul art. 96 din Codul penal, a atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor impuse, va fi revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și se va dispune executarea acesteia.
În temeiul art. 292 alin. 4 din Codul penal, a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 400 lei.
În temeiul art. 487 alin. 1 lit. a rap. la art. 404 alin. 4 lit. c din Codul de procedură penală, a menținut sechestrul asigurător dispus, prin ordonanța procurorului din data de 09 noiembrie 2016, asupra sumei de 400 lei, existentă în contul , deschis pe numele inculpatului .
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, să fie avansat din fondurile alocate de Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat dovedită, prin probele administrate în faza de urmărire penală, situația de fapt expusă în actul de sesizare (acordul de recunoaștere a vinovăției), constând în aceea că, la data de 01 august 2016, inculpatul I.A., în baza unei discuții anterioare, a dat martorului denunțător M. G. suma de 1.300 lei, pentru a interveni pe lângă polițiștii examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Giurgiu, în vederea facilitării promovării probei practice a examenului auto.
În concret, la data de 01 octombrie 2015, M. G., instructor auto și administrator al societății A.S.SRL, având ca obiect de activitate școli de pilotaj, a formulat un denunț cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență în legătură cu examenul pentru obținerea permisului de conducere susținut la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor (S.P.C.R.P.C.Î.V.) Giurgiu. Acesta a arătat că, începând cu anul 2009, P.M., ofițer de poliție și șef al S.P.C.R.P.C.Î.V. Giurgiu, în mod repetat, i-a pretins și a primit diferite sume de bani, cuprinse între 100 și 200 euro, în scopul de a facilita promovarea examenului auto de către elevi instruiți la școala sa de pilotaj. De asemenea, a arătat că, în aceste cazuri, el primea o sumă cuprinsă între 150 și 200 euro de la fiecare elev care dorea să intervină în favoarea sa pentru a îi facilita promovarea examenului auto la proba practică, din care suma de 100 euro îi revenea lui P.M.. În situația în care era vorba de un elev de etnie rromă, îi dădea ofițerului de poliție suma de 200 euro. Sumele de bani erau introduse în pachete de țigări KENT lung, pe care le punea în autoturismul ofițerului de poliție, conform uzanțelor.
Din probele administrate, a rezultat că inculpatul I.A. a absolvit cursurile de pregătire pentru susținerea examenului în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoria B, organizate de societatea A.S.SRL în luna aprI. 2016, instructor de conducere auto fiind chiar denunțătorul M. G.. Inculpatul a susținut proba teoretică pentru obținerea permisului de conducere la data de 30 mai 2016, pe care a promovat-o și a fost programat să susțină proba practică în data de 03 august 2016. În a doua jumătate a lunii iulie 2016, inculpatul a fost la instructorul auto, pentru a-1 ruga să îl ajute să promoveze proba practică, deoarece dorea să aibă certitudinea obținerii permisului de conducere la data când a fost programat pentru susținerea probei respective, dat fiind faptul că nu putea rămâne în România o perioadă mai lungă, având un loc de muncă în Anglia, unde se afla și familia sa. Inculpatul l-a întrebat pe instructorul auto, cu prilejul acelei vizite, care era suma pe care ar fi trebuit să o dea în acest scop și a aflat că acea sumă era de 200-250 euro. La data de 01 august 2016, inculpatul s-a întâlnit cu instructorul auto în zona stației de metrou, într-o benzinărie, ocazie cu care i-a dat acestuia suma de 1.300 lei, în scopul de a interveni, pe lângă polițiștii examinatori, pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului auto. Din acea sumă, 100 lei erau pentru a-l răsplăti pe instructorul auto pentru serviciul pe care urma să îl facă, fapt reliefat de înregistrarea în mediul ambiental a discuțiilor purtate între inculpat și acesta.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că nu știa în mod concret cu cine va vorbi instructorul auto, cum va proceda și dacă va da cuiva o parte sau toți banii primiți, însă a presupus că acesta „vorbea la șefii mai mari din Giurgiu”.
La data de 27 iulie 2016, instructorul auto M. G. l-a abordat pe P.M., rugându-l să îl ajute cu programarea inculpatului, dar și cu promovarea probei practice de către acesta.
La data de 03 august 2016, instructorul auto a vorbit din nou cu P.M., cerându-i să-l ajute pe inculpat, care a promovat proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere.
La data de 16 august 2016, P.M. a primit de la M. G. suma de 1.800 lei, din care 900 lei pentru că inculpatul a promovat acea probă.
În drept, prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Pe de altă parte, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 478-482 din Codul de procedură penală și, drept urmare, a admis, în temeiul art. 485 alin. 1 lit. a din același cod, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între procuror și inculpat, reținând că acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Întrucât, conform probatoriului cauzei, inculpatul a remis instructorului auto M. G. suma de 1.300 lei, pentru cumpărarea influenței acestuia, iar, din suma respectivă, 900 lei au ajuns la P.M., făcând obiectul unei măsuri asigurătorii în altă cauză, prima instanță a dispus confiscarea specială de la inculpat a diferenței de 400 lei, asupra căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător în prezenta cauză.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 10 februarie 2017) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Cererea de apel a Parchetului, însoțită de motivele scrise a fost înaintată de prima instanță, împreună cu dosarul cauzei și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 13 martie 2017.

Potrivit motivelor scrise de apel (atașate la filele 5-10 din dosar) și concluziilor formulate oral, de către reprezentantul Ministerului Public, în dezbaterile de la termenul de judecată din data de 03 aprI. 2017 (consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta decizie penală), Parchetul, invocând dispozițiile art. 93 alin. 3 din Codul penal, art. 61 alin. 1 din Legea nr. 252/2013 și art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, a criticat hotărârea primei instanțe sub un singur aspect, cel al omisiunii de indicare a două instituții din comunitate, în cadrul cărora inculpatul urmează să presteze munca neremunerată.
Inculpatul intimat I.A. s-a prezentat personal la judecarea apelului Parchetului, solicitând, în ultimul cuvânt, să fie obligat la prestarea de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Crevedia Mare sau în cadrul Primăriei Vânătorii Mici ori Primăriei Bucșani.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu unicul motiv invocat în susținerea căii de atac exercitate în cauză (prin care nu s-a contestat soluția de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției de către niciuna dintre părțile acestui acord), Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 zile, în condițiile stabilite de instanță.
Conform art. 93 alin. 4 din același cod, pentru stabilirea conținutului acestei obligații, instanța trebuie să consulte informațiile puse la dispoziție, periodic, de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare, existente la nivelul acelui serviciu și la nivelul instituțiilor din comunitate.
Potrivit art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cazul în care dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, instanța trebuie să indice două entități din comunitate unde condamnatul urmează a executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare a acelei obligații, existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune, iar consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care dintre cele două instituții din comunitate, menționate în hotărârea judecătorească, urmează a se executa obligația respectivă și tipul de activitate ce va fi prestată de către condamnat.
De asemenea, conform art. 61 alin. 1, 2 din Legea nr. 252/2013 (privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune), în vederea punerii în executare a obligației de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității, consilierul de probațiune manager de caz, în funcție de situația și nevoile persoanei condamnate și de utilitatea activităților pentru comunitate, stabilește în care dintre cele două instituții din comunitate, menționate în hotărârea judecătorească, urmează a se executa acea obligație, emițând o decizie prin care referă cazul către instituția stabilită.
Rezultă, astfel, din dispozițiile legale anterior citate, că, în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum în speță, este obligatorie indicarea de către instanța de judecată a două instituții din comunitate unde condamnatul urmează a executa obligația de a presta o muncă neremunerată, iar, dintre acele entități, consilierul de probațiune o va alege pe cea care, potrivit evaluării sale, este adecvată în raport cu situația și nevoile condamnatului, dar și cu utilitatea pentru comunitate a activității pe care o va realiza acesta.
Prima instanță, eludând aceste dispoziții legale, a indicat, în dispozitivul hotărârii pronunțate, numai o singură instituție din comunitate, pentru executarea de către condamnat a obligației de prestare a muncii neremunerate, făcând astfel imposibilă alegerea, de către consilierul de probațiune, a entității adecvate pentru realizarea acelei activități.
Drept urmare, în vederea respectării dispozițiilor legale incidente în speță și asigurării finalității obligației imperative ce însoțește suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii (prestarea unei munci neremunerate utile pentru comunitate, în raport cu nevoile sale, dar și cu datele personale ale condamnatului, a căror evaluare, din această perspectivă, intră în competența consilierului de probațiune), Curtea constată că se impune reformarea corespunzătoare a sentinței penale atacate, în sensul indicării a două instituții unde urmează a fi executată obligația respectivă.
Stabilirea acestor instituții se va realiza pe baza informațiilor puse la dispoziție de către Serviciul de Probațiune Giurgiu, pe site-ul Ministerului Justiției, la rubrica „Baza instituțiilor comunitare” și avându-se în vedere localitatea de domiciliu a condamnatului.

Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art. 488 alin. 2 și alin. 4 lit. b din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de Parchet, va desființa, în parte, numai în raport cu motivul anterior menționat, sentința penală atacată, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, va impune inculpatului I.A. obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei Crevedia Mare sau în cadrul Primăriei Vânătorii Mici, ambele din județul Giurgiu, astfel cum se va stabili de către consilierul de probațiune.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin deciziei Curții.
În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
De asemenea, în sarcina statului va rămâne, conform art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, și onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului intimat, care va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În temeiul art. 488 alin. 2 și alin. 4 lit. b din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 69 din data de 01 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu – Secția Penală în Dosarul nr. 2117/122/2016, cu privire la inculpatul I.A..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal, impune inculpatului I.A. obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei Crevedia Mare sau în cadrul Primăriei Vânătorii Mici, ambele din județul Giurgiu, astfel cum se va stabili de către consilierul de probațiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentințe penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprI. 2017.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,
	GREFIER,