ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
Dosar nr. 229.1/102/2007
Decizia penală nr. 63/R
Şedinţa publică din 10 Februarie 2010
Asupra recursului formulat:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 11 mai 2005, Judecătoria Reghin a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fot trimişi în judecată astfel:
- pentru inculpatul C A din infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal în infracţiunea prev. de art.290 alin.1 raportat la art.25 Cod penal;
- pentru inculpata C S R din infracţiunea prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal în infracţiunea prev. de art.290 alin.1 Cod penal;
- pentru inculpatul C A din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 215 alin.1, 2 Cod penal;
- pentru inculpata C S R din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 215 alin.1, 2 Cod penal;
- pentru inculpatul C A s-au eliminat disp.art.37 lit.a Cod penal;
- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor privind eliminarea disp.art.17 lit.c,h din Legea nr.78/2000;
- inculpatul C A - a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.25 raportat la art.17 lit.h din Legea nr.78/2000, art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea 41 alin.2, art.74 lit.c Cod penal la art.76 lit.d Cod penal;
- acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.h Cod penal raportat la art.76 lit.b Cod penal, precum şi la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.17 lit.h din Legea nr.78/2000, art.266 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, aplicarea art.74 lit.c Cod penal la art.76 lit.d Cod penal;
- a dispus în baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, contopirea pedepselor stabilite, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an închisoare;
- a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a,b,c,e Cod penal;
- inculpata C S R - a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.25 raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea 41 alin.2, art.74 lit.c Cod penal la art.76 lit.d Cod penal;
- aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal raportat la art.76 lit.c Cod penal, precum şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal şi art.76 lit.b Cod penal şi pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.266 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, aplicarea art.74 lit.c Cod penal la art.76 lit.d Cod penal;
- a dispus în baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, contopirea pedepselor stabilite, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an închisoare;
- a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a,b,c,e Cod penal;
- inculpatul M A I - a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau a normelor de creditare a destinaţiilor contractate ale creditelor, prev. de art.10 lit.b din legea nr.78/2000 modificată, cu reţinerea art.74 lit.c Cod penal şi art.76 lit.b Cod penal;
- a dispus în baza art.81 Cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.82, 83 şi 84 Cod penal, în condiţiile art.359 Cod procedură penală;
- inculpata I S M – fostă T – a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau a normelor de creditare a destinaţiilor contractate ale creditelor, prev. de art.10 lit.b din legea nr.78/2000 modificată, cu reţinerea art.74 lit.c Cod penal şi art.76 lit.b Cod penal;
- a dispus în baza art.81 Cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.82, 83 şi 84 Cod penal, în condiţiile art.359 Cod procedură penală;
- a anulat în baza art.445 Cod procedură penală factura fiscală nr.7689637/26.11.2001 şi balanţa analitică a conturilor pe luna octombrie 2001 a S.C. "F C" SRL Reghin;
- a constatat recuperarea prejudiciului cauzat S.C. "Banca" SA – Sucursala judeţului Mureş conform art.346 Cod procedură penală:
- în baza art.191 alin.2 Cod procedură penală inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpatul C A a tratat cu numitul T C ca acesta din urmă să aprovizioneze magazinul S.C. “F C” SRL al cărui asociat şi administrator era, până la data de 26 ianuarie 2000, când şi-a cesionat părţile sale în favoarea inculpatei C S R, care a preluat şi funcţia de administrator. Înţelegerea era solicitarea unei facilităţi de cont, iar de bani urma să beneficieze T C, care urma să procure marfă pentru societatea inculpaţilor.
La îndemnul inculpatului C A, inculpata C S R, a întocmit cererea de credit pentru facilitate în cont, înregistrată cu nr.2231 din 29.11.2001 la "Banca" SA – Agenţia Reghin, prin care S.C. “F C” SRL Reghin solicita suma de 125.000.000 lei, credit pentru cumpărare marfă, anexând în dovedirea cererii, factura fiscală seria MSCA nr.7689637 din 26.11.2001, prin care a confirmat fictiv că ar fi livrat S.C. “P C” SRL, jud. Vrancea, articole “second – hand” şi “produse alimentare” în valoare de 295.415.120 lei, precum şi balanţa analitică pe luna octombrie 2001, întocmită fictiv, ambele documente fiind necesare ofiţerului de credite pentru întocmirea fişei de evaluare, falsitatea acestor documente fiind confirmate de inculpaţi în etapa cercetării judecătoreşti, la fel şi starea de fapt descrisă în rechizitoriu.
Balanţa analitică pe luna octombrie 2001 evidenţia un profit net de 29.526.196 lei, deşi în tot cursul anului fiscal 2001, societatea inculpaţilor a înregistrat pierderi estimate la 85.728.000 lei la data de 31.12.2001, conform adresei DGFP Mureş – Direcţia Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului.
Cu toate acestea, ofiţerul de credite, inculpatul M A I, fără a verifica rulajul creditor al contului 411 – clienţi neîncasaţi, pentru a stabili ritmicitatea încasărilor de la clienţii pentru care agenţii economici au emis documentele înaintate pentru creditare, în vederea aprecierii încrederii pe care o reprezintă, existenţa relaţiilor comerciale între S.C “F C” SRL şi S.C “P C” SRL şi faptul că S.C “F C” SRL nu comercializase articole second-hand până atunci, eroarea de calcul privind preţul înscris în factură, acceptând o valoare de 100 de ori mai mare decât cea reală, faptul că factura fiscală era incompletă la poziţiile privind “Date referitoare la expediţie, semnătura cumpărătorului”, a aprobat creditul solicitat şi a întocmit referatul prevăzut de N.M.C.A –01 “Banca” SA
Inculpatul M A I a făcut verificările la care îl obligau atribuţiile de serviciu în aceeaşi zi, la 3.12.2001, şi care, în şedinţa nr.84, membrii comitetului de credit, inculpaţii M A I, I S M în calitate de coordonatori operaţiuni bancare şi V T, decedat la 29.05.2002 au aprobat acordarea creditului, contractul de credit pentru facilitate de cont nr.108013, fiind încheiat la data de 03.12.2001.
Inculpata I S M, tot conform atribuţiilor de serviciu, avea obligaţia să identifice disfuncţionalităţile apărute în activitatea ofiţerului de credite, ea fiind răspunzătoare şi de legalitatea documentelor pe care le-a întocmit, le-au semnat sau la care a participat şi care privesc utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti ale băncii. Contrar Normelor de creditare pentru termene a activităţii curente a agenţilor economici N.M.C.A - 01, aceasta nu a analizat balanţa de verificare, bilanţul contabil, cotele de profit şi pierderi, bugetul de venituri şi cheltuieli a S.C "F C" SRL Reghin, avizând şi semnând contractul de credit nr.108013/3.12.2001.
Ulterior încheierii contractului de credit cu nr.108013 din 3.12.2001, inculpatul C A a scos din bancă cu fila CEC nr.30801934707 suma de 30.000.000 lei pe care i-a remis-o lui T C, evidenţiind-o în registrul de casă ca "restituire avans". În aceeaşi zi, 3.12.2001, a semnat ordinele de plată cu nr.5 şi 6 prin care ar fi achitat sumele de 30.321.200 lei şi 30.270.000 lei S.C "S P" SRL Reghin, administrată de U S şi S.C "B" SRL Reghin, administrată de S I Lh cu care S.C. "F C" SRL Reghin n-a avut raporturi comerciale care să impună efectuarea plăţilor în cauză. Pentru a justifica plata S.C. "B" SRL, inculpatul C A a emis chitanţele seria MSALB nr.7324170 şi 7324171, nedatate pe care le-a menţionat în registrul jurnal ca plată a unei facturi inexistente, fără a evidenţia operaţiunea şi în registrul de casă. La fel a procedat şi cu S.C. "S P" SRL Reghin şi S.C "A T" SRL Reghin, prejudiciind astfel S.C "F C" SRL Reghin cu suma totală de 120.861.2000 lei, care potrivit declaraţilor martorilor T A M, S I L şi U S a fost dată lui T C pentru aprovizionarea magazinului S.C "F C" SRL Reghin, aprovizionare care nu a mai avut loc.
Ulterior inculpata C S R a vândut societatea numitei B D, care ulterior a părăsit ţara.
Creditul acordat se încadra în categoria creditelor pentru facilitate de cont, acordate pentru o perioadă de 21 de zile calendaristice. Acest credit se garantează cu cesiunea de creanţă asupra tuturor încasărilor agentului economic, gaj general asupra întregului patrimoniu şi se acordă pe baza cererii scrise însoţită de documentele emise spre încasare. Documentaţia trebuia să cuprindă: cererea tip credit, balanţa de verificare, situaţia privind rezultatele financiare.
Normele băncii impuneau ca agentul economic să nu fi înregistrat în ultimele 6 luni în mod nejustificat credite restante pe o perioadă mai mare de 60 de zile, iar facturile emise şi neîncasate să nu fie mai vechi de 30 de zile.
În ceea ce priveşte contractul de credit cu nr.108013 din 03.12.2001, s-a reţinut că cererea de credit a fost analizată în regim de urgenţă deşi dosarul nu conţinea toate actele impuse de N.M.C.A – 01 şi circulara nr.44/1999, nu s-a procedat la verificarea realităţii şi legalităţii documentelor ce privesc utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti ale băncii, datele incomplete înscrise pe factura fiscală, lipsa bilanţului contabil vizat de AFP.
În procesul de analiză şi aprobare a creditului inculpaţii au acordat cu mare uşurinţă actele atacate deşi aceştia răspundeau de legalitatea documentelor.
Coroborând întregul material, instanţa de fond a apreciat că inculpaţii sunt vinovaţi.
Prin decizia penală nr. 191/R/30 aprilie 2008, Curtea de Apel Tg.-Mureş a admis recursurile declarate de către DNA Serviciul Teritorial Tg.-Mureş şi de către inculpaţii C A şi C R S împotriva deciziei penale nr. 209/A/20 noiembrie 2007, a casat integral hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureş, cu motivarea că decizia vizată a instanţei de apel este lovită de nulitate întrucât a fost pronunţată fără să li se ofere inculpaţilor posibilitatea să facă noi declaraţii în apel.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 225/11 mai 2006 pronunţate de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1587/2005.
În motivarea apelului procurorului, aşa cum criticile au fost precizate la termenele din 7 noiembrie 2007 şi din 25 mai 2009, se sublinia că faptele reproşate inculpaţilor şi încadrate la data comiterii lor în prevăzute de art. 10 lit.b,c din Legea nr.78/2000, între timp au fost dezincriminate prin Legea nr. 69/2007, totodată în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Inculpaţii C A, C (H) S R, M A I şi I S M au declarat, la rândul lor apel împotriva sentinţei penale nr. 225/11 mai 2006 pronunţate de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1587/2005.
În motivarea apelurilor inculpaţilor C A şi C S s-a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de fond a reţinut în mod greşit forma continuată a acesteia, corect ar fi fost să se reţină prevederile art. 290 alin.1 cu aplicarea art.25 Cod penal pentru C A şi respectiv art.290 alin.1 pentru C S R.
În privinţa acestei fapte trebuia reţinut că sunt aplicabile disp.art.122 lit.d Cod penal privind împlinirea termenului de prescripţie, deoarece fapta s-a consumat la 3.12.2001 şi să dispună achitarea inculpaţilor.
În ceea ce priveşte actele reţinute ca fiind false, respectiv factura fiscală nr.7689637 din 26.11.2001 şi balanţa analitică pe luna octombrie 2001, inculpata C S R a recunoscut că ea a scris factura, fără să verifice calculele, însă aceasta nu a avut un rol decisiv la acordarea creditului, singurul efect juridic produs a fost acela al naşterii obligaţiei de livrare.
În privinţa balanţei analitice, veniturile societăţii au fost corect evidenţiate pentru luna oct.2001, iar neînregistrarea tuturor cheltuielilor nu constituie o operaţiune de falsificare şi nu produce nici un efect juridic.
Pentru aceste considerente solicitau achitarea de sub acuza comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, fapta nu există deoarece creditul acordat a fost rambursat integral, anterior începerii cercetărilor în cauză, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art.11 alin.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Au considerat că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea lor pentru infracţiunea prev. de art.266 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, textul fiind folosit cu rea-credinţă, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece nu s-a dovedit că inculpaţii şi-ar fi însuşit în vreun scop personal vreo sumă de bani din credit.
Pentru aceste motive solicitau achitarea lor, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimum special, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art.74 lit.a,b,c şi 76 Cod penal.
Ceilalţi doi inculpaţi nu şi-au motivat apelurile, cu prilejul dezbaterilor judiciare solicitând achitarea lor de sub acuza ce li se aduce având în vedere că prin Legea nr. 69/2007 infracţiunile au fost dezincriminate.
Prin decizia penală nr.248/A/19.06.2009 Tribunalul Mureş în conformitate cu art.379 pct.2 litera a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş şi de inculpaţii C A, C (H) S R, M A I şi I S M împotriva sentinţei penale nr. 225/11 mai 2006 pronunţate de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1587/2005 şi, în consecinţă:
A desfiinţat parţial sentinţa atacată şi în rejudecare, în baza art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:
În privinţa inculpatului C A:
Din fapta prev. de art. 25 Cod penal cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu reţinerea art. 13 Cod penal, în fapta prev. de art. 25 Cod penal cu referire la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu reţinerea art. 41 alin. 2 Cod penal ( două acte materiale), şi la art. 13 Cod penal;
Din fapta prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit. a Cod penal, în aceeaşi faptă prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal;
Din fapta prev. de art. 17 lit. h din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 266 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu reţinerea art. 37 lit. a Cod penal în fapta prev. de art. 266 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu reţinerea art. 13 Cod penal;
Din fapta prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 37 lit. a Cod penal, în aceeaşi faptă prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 13 Cod penal.
În privinţa inculpatei C R S:
Din fapta prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 alin. 1 Cod penal şi art. 291 Cod penal, în fapta prev. de art. 290 alin 1 Cod penal, cu reţinerea art. 41 alin 2 Cod penal ( două acte materiale), şi art. 13 Cod penal;
Din fapta prev. de art. 17 lit. h din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 266 alin 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în fapta prev. de art. 266 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu reţinerea art. 13 Cod penal;
Din fapta prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, în aceeaşi faptă prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
În privinţa inculpatului M A I:
- din infracţiunea prev. de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 în aceiaşi infracţiune, prev. de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
În privinţa inculpatei I S M:
- din infracţiunea prev. de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 în aceeaşi infracţiune, prev. de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
A respins chestiunea încadrării juridice pusă în discuţie la termenul din 30 ianuarie 2009 cu referire la situaţia inculpaţilor C A şi C R S, asupra infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma instigării şi respectiv a autoratului) şi infracţiunea de înşelăciune (ultima numai cu raportare la inculpata C R S)
Conform art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11, pct. 2, lit. b coroborat cu art. 10, lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C A pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 Cod penal cu referire la art. 290 alin. 1 Cod penal şi cu reţinerea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal.
În baza art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii instigării la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal .
În conformitate cu art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea prev. de art.266 alin.1 pct.2 Legea nr. 31/ 1990 cu reţinerea art. 13 Cod penal.
În conformitate cu art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală raportat la art.11 pct.2 lit. a, coroborat cu art.10 lit. b Cod procedură penală l-a achitat pe acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prev. de art. 10 lit. c Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 13 Cod penal.
Conform art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11, pct. 2, lit. b coroborat cu art. 10, lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C (H) S R pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal şi cu reţinerea art. 41 alin 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal.
În baza art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat-o pe aceeaşi inculpată de sub acuza săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin 1,2,3 Cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat-o pe aceeaşi inculpată de sub acuza săvârşirii infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea prev. de art. 266 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/ 1990, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
Potrivit art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală, a achitat-o pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prev. de art.10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
În baza art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul M A I de sub acuza săvârşirii infracţiunii de acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, prev. de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art.10 lit. b Cod procedură penală a achitat-o pe inculpata I S M de sub acuza săvârşirii infracţiunii de acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, prev. de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 13 Cod penal.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad şi în judecarea apelurilor au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul Mureş a avut în vedere următoarele:
Apelurile declarate în cauză sunt fondate, potrivit art. 379 pct.2 litera a Cod procedură penală, în următoarele limite:
Asupra încadrării juridice date faptelor deduse judecăţii prin rechizitoriul procurorului din 19 decembrie 2002:
În primul rând: a constatat că, infracţiunile care formează obiectul prezentei cauze se susţine că au fost săvârşite de inculpatul C A în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.205/1.03.2000 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare. Pe parcursul procedurilor în prezenta cauză, prin sentinţa penală nr. 189/5 martie 2003 a Judecătoriei Reghin, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 436/25 septembrie 2003 a Tribunalului Mureş, a constatat intervenită reabilitarea de drept a lui C A în privinţa condamnării de 8 luni închisoare. Întrucât sentinţa penală nr. 189/2003 a Judecătoriei Reghin, aşa cum a fost modificată de Tribunalul Mureş a intrat în puterea de lucru judecat, această instanţă neavând căderea să ridice îndoieli asupra temeiniciei ei, ci este ţinută să o respecte.
În acest sens, într-adevăr starea de recidivă se analizează în raport de momentul săvârşirii celei de a doua infracţiuni componente a pluralităţii. Cu toate acestea, însă, întrucât instituţia recidivei nu trebuie interpretată singular, ci trebuie observate în egală măsură toate celelalte instituţii ale dreptului penal incidente la un moment dat într-un proces, nu pot fi ignorate realităţile existente la data pronunţării hotărârii cu privire la infracţiunea care poate constitui al doilea termen al recidivei, prin urmare nu poate fi trecută cu vederea nici existenţa unei sentinţe definitive de reabilitare, cu toate consecinţele pe care reabilitarea le presupune, însemnând, în cauza de faţă, înlăturarea stării de recidivă din încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat inculpatul şi tratarea lui ca o persoană fără antecedente penale.
În al doilea rând: pe parcursul procesului, prin Legea nr. 69/2007, art. 10 al Legii nr. 78/2000 a suferit importante modificări sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii incriminate sub acest text. Întrucât faptele inculpaţilor care, la data lor şi pe durata judecăţii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 69/2007, erau încadrabile în infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, după noile modificări legislative nu îşi mai regăsesc incriminarea în vreun text legal, legea nouă, aşa cum s-a modificat prin Legea nr. 69/2007 este cea mai favorabilă, deoarece dezincriminează fapta, astfel încât, în cadrul încadrării juridice a infracţiunii de utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, vom reţine art. 13 C. pen., privind legea penală mai favorabilă.
În al treilea rând: în strânsă legătură cu cele de mai sus şi întrucât niciuna din faptele care se judecă nu se mai încadrează în categoria infracţiunilor de corupţie, asimilate acestora, nici prevederile art. 17 lit.h din Legea nr. 78/2000 în legătură cu infracţiunile de corupţie nu mai au aplicabilitate la speţă, astfel că art. 13 Cod penal este incident şi în acest caz.
În fine: s-a reţinut că inculpatul C A a instigat, iar inculpata C R S a falsificat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, factura fiscală seria MSCA nr.7689637 din 26.11.2001, emisă de SC F C SRL pentru beneficiarul SC P C SRL Focşani şi balanţa analitică pe luna octombrie 2001 întocmită pentru SC F C SRL. Pe de o parte cele două acte materiale se circumscriu infracţiunii continuate, iar, pe de altă parte, cele două înscrisuri nu au natura unor înscrisuri oficiale, ci a unor înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru motivele expuse, Tribunalul Mureş a procedat în modalitatea arătată în dispozitivul deciziei penale descris mai sus.
În privinţa fiecărui inculpat, în funcţie de limitele de pedeapsă menţionate mai sus, Tribunalul Mureş a examinat intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Potrivit art. 122, lit. d Cod penal, răspunderea penală se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârşirii infracţiunii, când legea prevede pentru această infracţiune pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Odată cu declanşarea procedurilor penale împotriva inculpaţilor, termenul de prescripţie a răspunderii penale, s-a întrerupt faţă de cei doi inculpaţi, în cauză sunt însă incidente dispoziţiile art. 124 Cod penal, privind prescripţia specială, în temeiul cărora “prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate”, în cauză 7 ani şi 6 luni, care s-au împlinit la 26 mai 2009, ceea ce a atras încetarea procesului penal faţă de cei doi inculpaţi, fără a mai analiza pe fond existenţa sau inexistenţa condiţiilor condamnării, din două motive: mai întâi, în respectul prezumţiei de nevinovăţie, apoi pentru că inculpaţii nu au solicitat continuarea procesului penal.
În al doilea rând, astfel cum a subliniat instanţa de prim control judiciar, la punctul anterior când a analizat încadrarea juridică a faptelor, prin Legea nr. 69/2007, art. 10 din Legea nr. 78/2000, a primit o altă formulă juridică care nu mai prevede actele inculpaţilor de acordare şi de utilizare a creditelor cu încălcarea legii şi a normelor de creditare, respectiv în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate ca fiind infracţiuni, aceste fapte neregăsindu-se în prezent în nici un text incriminator. În aceste circumstanţe, pentru faptele încadrate în art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 a intervenit dezincriminarea, ceea ce va atrage achitarea celor patru acuzaţi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, faptele nemaifiind prevăzute de legea penală.
În al treilea rând, în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, respectiv instigare la înşelăciune, de către inculpaţii C S şi C A, s-a reţinut, similar primei instanţe, că cei doi au indus în eroare Banca, folosind înscrisuri falsificate ca mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii contractului de credit pentru facilitate de cont nr.108013 din data de 3.12.2001, prezentându-i împrejurări nereale pentru a dovedi îndeplinirea unor condiţii necesare pentru obţinerea creditului în scopul obţinerii pe nedrept al unui folos material, constând în însuşirea creditului. Nu este îndeplinită, totuşi una dintre condiţiile de existenţă ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art.215 alin.1 Cod penal şi anume: să se fi cauzat o pagubă. Creditul obţinut a fost în întregime achitat, iar pentru întârzierea la plată au fost calculate şi percepute dobânzi penalizatoare, conform contractului – a se vedea Adresele de la filele 110 şi 112 dos.u.p., trimise de Banca – Sucursala Mureş. Mai mult, având în vedere plata în relativ scurt timp a creditului – în relativ 4 luni de la data contractării, cu greu s-ar fi putut reţine în latura subiectivă a infracţiunii, că inculpaţii ar fi avut intenţia, în momentul obţinerii creditului, să nu îl restituie. Aşadar, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, fiind aplicabile prevederile art.10 lit.d Cod procedură penală.
În al patrulea rând, asupra infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului sau bunurilor societăţii, într-un scop contrar intereselor acesteia, nici aceasta nu se poate reţine în sarcina celor doi inculpaţi. Acele ordine de plată către societăţi terţe, cu care SC F C SRL nu avea nici o relaţie comercială, ori, ridicarea în numerar a unei sume de bani din contul societăţii, înregistrată ca „restituire avans” nu sunt acte reale de favorizare a unor terţe persoane. Dimpotrivă, sunt acte simulate, realizate pentru a putea primi în mod efectiv banii împrumutaţi de bancă, în condiţiile în care, din coroborarea normelor aplicabile şi principiului bancar al acordării creditelor destinaţie precisă, rezulta că fără aceste acte banii ar fi rămas în bancă. În realitate sumele aparent plătite unor terţi au fost folosite tot de reprezentanţii SC F C SRL, cei doi inculpaţi, pentru afacerile societăţii. Oricum, fără toate aceste falsuri şi simulaţii, societatea nu ar fi beneficiat în primul rând de nici un credit, aşa că nu se poate susţine că inculpaţii ar fi folosit un credit sau un bun al societăţii. Aşa fiind, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, fiind aplicabile prev. art.10 lit.d Cod procedură penală.
Şi asupra acestor infracţiuni Tribunalul Mureş s-a pronunţat în modalitatea arătată în dispozitivul deciziei penale descris mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, prev. de art. 3853 alin. 1 Cod procedură penală, a declarat recurs Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg.Mureş, care solicită admiterea recursului, casarea parţială a deciziei atacate şi în rejudecare condamnarea inculpatului C A pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la înşelăciune, prev. de art.25 rap. la art.215 alin.1,2, 3 Cod penal şi folosirea cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea, prev.de art.266 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.12 Cod penal şi condamnarea inculpatei C R S pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2,3 Cod procedură penală şi folosirea cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 266 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.12 Cod penal şi menţinerea celorlalte dispoziţii din decizia penală atacată.
În motivarea recursului, parchetul arată că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de înşelăciune deoarece din provele dosarului rezultă că aceştia au indus în eroare SC Banca, folosind înscrisuri falsificate cu ocazia încheierii contractului de credit pentru facilitare de cont nr.108013 din 03.12.2001.
Cu privire la infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea se apreciază că în mod greşit s-a reţinut că ordinele de plată emise către terţe societăţi comerciale nu sunt acte reale de favorizare a unor terţe persoane aşa cum prevede textul de lege.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs şi din oficiu, în conformitate cu disp. art.3859 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursului este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea, instanţa de control judiciar apreciază că încadrarea juridică nu este cea corectă.
Instanţa de apel a reţinut în privinţa acestei infracţiuni disp. art.266 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, însă se constată că în prezent această infracţiune este reglementată în art.272 alin.1 pct.2 din aceiaşi lege ca urmare a modificărilor legislative intervenite între timp, astfel că s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice cu privire la această faptă, iar în baza art.334 Cod procedură penală s-a admis cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice în disp. art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 pentru ambii inculpaţi.
De asemenea, cu privire la această infracţiune în rechizitoriu se reţine că aceste fapte au fost comise în luna decembrie 2001.
Infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunului sau creditului de care se bucură societatea prev. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani, astfel că potrivit art.122 lit.d) Cod penal termenul de prescripţie este de 5 ani, iar potrivit art.124 Cod penal intervine prescripţia specială dacă termenul este depăşit cu încă jumătate, în cazul nostru fiind de 7 ani şi jumătate.
Având în vedere că infracţiunile s-au comis în cursul lunii decembrie 2001, instanţa constată că termenul de prescripţie specială s-a împlinit pentru ambii inculpaţi la sfârşitul lunii iunie 2009.
Prin urmare, ţinând cont că inculpaţii nu au solicitat continuarea procesului penal, în conformitate cu disp. art.13 din Cod procedură penală, cu toate că aveau avocat ales în cauză, instanţa urmează să dispună încetarea procesului penal, pentru ambii inculpaţi în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Cu privire la motivul de recurs privind condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de înşelăciune respectiv, instigare la înşelăciune, Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
În mod corect a reţinut tribunalul că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile de persistenţă ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 Cod penal şi anume să se fi cauzat o pagubă. Din actele dosarului rezultă că întregul credit a fost achitat, inclusiv dobânzile, într-un termen relativ scurt de 4 luni, astfel nu poate fi reţinută susţinerea că inculpaţii au luat creditul cu intenţia de a nu-l mai restitui şi prin aceasta au cauzat un prejudiciu SC Banca SA.
Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr.248/A din 19 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosar nr. 229.102/2007, urmând să caseze, în parte, decizia atacată şi rejudecând cauza, să dispună schimbarea încadrării juridice din fapta prev. de art. 266 alin.1, pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu reţinerea art. 13 Cod penal în art. 272 alin.1, pct.2, din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal pentru inculpaţii C A şi C R S .
De asemenea, urmează să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpaţilor C A şi C R S pentru comiterea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunului sau a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal, în baza art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale şi să menţină celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează să oblige inculpaţii la plata sumei de 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel şi recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr.248/A din 19 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosar nr. 229.102/2007.
Casează în parte decizia atacată şi rejudecând cauza:
În baza art. 334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice din fapta prev. de art. 266 alin.1, pct. 2 din legea nr. 31/1990 cu reţinerea art. 13 Cod penal în art. 272 alin.1, pct.2, din legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal pentru inculpaţii C A şi C R S.
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C A pentru comiterea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunului sau a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal, în baza art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei C R S pentru comiterea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunului sau a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 alin.1, pct. 1 din legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal, în baza art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
Obligă cei doi inculpaţi la plata sumei de 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel şi recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 600 lei se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 10.02.2010.
Alte legături de la această informaţie
Comunicat din data 28 martie 2003
