Ministerul Public
MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL
DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

DNA
Direcţia Naţională Anticorupţie

RAPORT
privind activitatea desfăşurată
2009


CUPRINS

1. Consideraţii generale

1.1. Cadrul legislativ şi organizatoric de funcţionare al direcţiei

1.2. Influenţe legislative

1.3. Evaluări independente în anul 2009

2. Activitatea de urmărire penală

2.1. Analiza statistică a activităţii de urmărire penală

2.2. Activitatea Secţiei de combatere a corupţiei

2.3. Activitatea Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie

2.4. Combaterea infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari

2.5. Activitatea desfăşurată de serviciile teritoriale

2.6. Combaterea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

2.7. Activitatea ofiţerilor de poliţie judiciară şi a specialiştilor

2.8. Activitatea Serviciului tehnic

3. Activitatea judiciară în cauze penale

4. Evoluţii privind eficienţa şi celeritatea procesului penal în cauze de corupţie

4.1. Caracterul disuasiv al pedepselor aplicate în cauzele de corupţie

4.2. Consideraţii privind celeritatea procesului penal în cauzele de corupţie

4.3. Corupţia în instituţiile de aplicare a legii

4.4. Corupţia în instituţii din sistemul financiar-fiscal

5. Cooperarea internaţională şi legătura cu instituţii similare din alte state

5.1. Activităţi desfăşurate în domeniul relaţiilor cu Uniunea Europeană

5.2. Unitatea de Implementare Phare

5.3. Participarea la acţiuni de cooperare internaţională

5.4. Activitatea Biroului de legătură cu instituţii similare din alte state

5.5. Măsuri în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare

6. Resursele umane şi perfecţionarea profesională a personalului

7. Transparenţa şi relaţia cu publicul şi presa

7.1. Biroul de informare şi relaţii publice

7.2. Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul

8. Resursele financiare şi administrarea acestora

9. Informatizarea, accesul la baze de date şi informaţii clasificate

10. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici

11. Anexe

11.1. Anexa nr. 1 – Prezentarea unor cauze importante soluţionate prin rechizitoriu

11.2. Anexa nr. 2 – Prezentarea unor hotărâri penale definitive de condamnare

11.3. Anexa nr. 3 – Prezentarea achitărilor definitive din anul 2009

11.4. Anexa nr. 4 – Restituiri definitive

11.5. Anexa nr. 5 – Principalele obiective şi acţiuni pe anul 2010

11.6. Anexa nr. 6 – Situaţia încadrării cu personal la data de 31 decembrie 2009

11.7. Anexa nr. 7 – Organigrama Direcţiei Naţionale Anticorupţie

11.8. Anexa nr. 8 – Date statistice comparative privind activitatea desfăşurată în anii 2009 - 2008

11.9. Anexa nr. 9 – Grafice

1. Consideraţii generale

Corupţia constituie un fenomen dezavuat de orice societate, care în contextul evoluării conceptelor de stat de drept, democraţie şi respectarea drepturilor omului, a început să fie privită ca afectând principiile fundamentale ale societăţii, prin caracterul său permanent, extinderea accentuată şi diversificarea formelor sub care se manifestă în cotidian.

În considerarea efectelor grave şi subversive pe care corupţia le poate avea asupra membrilor societăţii şi a instituţiilor statului, comunitatea internaţională a sporit în ultima decadă eforturile pentru dezvoltarea unor instrumente utile pentru combaterea şi prevenirea eficientă a acestui fenomen, armonizarea legislaţiilor naţionale în ce priveşte sancţionarea penală a actelor de corupţie comise atât în sectorul public, cât şi în cel privat.
România s-a raliat acestor eforturi, începând cu anul 1999, fiind semnatara principalelor tratate şi convenţii internaţionale în acest domeniu şi dezvoltând o legislaţie specifică prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

Conform obligaţiilor asumate, România devenită stat membru al U. E. trebuie însă să asigure măsuri efective, proporţionale şi descurajatoare având în vedere gravitatea infracţiunilor de corupţie, conexe şi asimilate acestora, recunoscută la nivel european.
Totodată, Comisia Europeană, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare instituit cu scopul de a sprijini România să realizeze o reformă profundă a sistemului judiciar şi să obţină rezultate solide în lupta împotriva corupţiei, a dat publicităţii în luna iulie 2009 Raportul comprehensiv în cuprinsul căruia a consemnat faptul că, de la raportul anterior, au fost întreprinse o serie de măsuri cu caracter practic şi legislativ, inclusiv în ce priveşte activitatea desfăşurată de Direcţia Naţională Anticorupţie, şi s-a dat un nou impuls continuării procesului de reformă, dar subliniază faptul că este necesar ca România să realizeze un progres susţinut în acest domeniu, ceea ce presupune ca reforma judiciară să nu fie politizată, iar sistemul judiciar să funcţioneze independent astfel încât, anchetele nonpartizane în cauzele de corupţie să se finalizeze cu decizii rapide şi efective.

1.1. Cadrul legislativ şi organizatoric de funcţionare al direcţiei

Direcţia Naţională Anticorupţie este structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Menţinerea cadrului legislativ de organizare şi funcţionare a direcţiei, care nu a suferit modificări în anul 2009, a asigurat independenţa efectivă, funcţională şi financiară, specifică pentru exercitarea eficientă a funcţiei de luptă împotriva corupţiei, în concordanţă cu Recomandarea Consiliului Europei, prevederile Convenţiei penale a Consiliului Europei privind corupţia1, Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei2 şi principiilor directoare ale GRECO3.
În acest sens, Direcţia Naţională Anticorupţie este structură cu personalitate juridică, condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin intermediul procurorului şef al direcţiei, are un colegiu de conducere şi un regulament de ordine interioară4, este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.

Atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizează combaterea faptelor de corupţie de nivel înalt şi mediu aşa cum rezultă din competenţa sa materială, după obiect ori calitatea persoanei, stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Luând în considerare complexitatea fenomenului corupţiei, sfera competenţei parchetului specializat cuprinde nu doar infracţiunile de corupţie, conexe ori în legătură directă cu acestea, ci şi infracţiuni grave considerate a fi în strânsă legătură cu corupţia.
În primul rând, competenţa sa materială se referă la infracţiunile de corupţie, asimilate ori în legătură cu corupţia cuprinse în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, considerate ca depăşind nivelul corupţiei mici, fie prin întinderea pagubei (mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro), fie prin valoarea sumei ori bunului care a format obiectul faptei de corupţie (mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro).
Delimitarea sferei infracţiunilor de corupţie de nivel înalt şi mediu, s-a realizat implicit şi prin stabilirea competenţei după calitatea persoanei, direcţia fiind abilitată să efectueze urmărirea penală pentru toate infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2002, cu modificările şi completările ulterioare, comise de categoriile de persoane prevăzute expres şi limitativ prin actul normativ de organizare. Sub acest aspect, competenţa în combaterea corupţiei la nivel înalt este exclusivă, Direcţia Naţională Anticorupţie fiind singura structură abilitată să desfăşoare urmărirea penală a membrilor Parlamentului ori Guvernului, iar în ce priveşte corupţia la nivel mediu, prin modificările legislative finalizate în anul 2006, a fost reapreciată sfera acesteia, eliminându-se spre exemplu competenţa pentru primarii oraşelor şi comunelor, agenţi de poliţie şi notari.
Direcţia Naţională Anticorupţie are şi competenţa exclusivă de cercetare a infracţiunilor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene cuprinse în Legea nr. 78/2000, indiferent de cuantumul prejudiciului.
În al doilea rând, competenţa materială a direcţiei a fost extinsă, pentru anumite cazuri de infracţiuni cuprinse în Codul penal ori în legi speciale, prevăzute expres şi limitativ în art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 respectiv, înşelăciune şi formele abuzului în serviciu prevăzute în Codul penal, anumite infracţiuni prevăzute în Codul Vamal, precum şi infracţiunile prevăzute în Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro. S-a avut astfel în vedere faptul că, infracţiunile de abuz în serviciu reprezintă în fapt corupţie mascată, precum şi perspectiva confruntării cu lupta împotriva criminalităţii economico-financiare grave, fenomen strâns legat de cel al corupţiei.

Din punct de vedere funcţional, potrivit legii, direcţia îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, prin procurori specializaţi în lupta împotriva corupţiei, având în organizare o structură centrală şi o structură teritorială.

Totodată, specific activităţii sale este caracterul complex al cauzelor instrumentate, astfel încât potrivit dispoziţiilor legale vechimea de minim 6 ani în profesie este o condiţie obligatorie pentru a desfăşura activitatea în cadrul structurii specializate anticorupţie, dar şi caracterul pluridisciplinar al anchetelor desfăşurate, procurorii direcţiei fiind sprijiniţi în realizarea urmăririi penale de ofiţeri de poliţie, care constituie poliţia judiciară a direcţiei, precum şi de specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic şi în alte domenii, încadraţi în cadrul acesteia, numărul de personal fiind stabilit de prevederile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest context, în anul 2009, gestionarea resurselor umane şi materiale, a reprezentat o problemă pentru Direcţia Naţională Anticorupţie, ca de altfel, pentru întregul sistem judiciar, ca efect al pensionărilor masive în rândul magistraţilor, ceea ce a afectat şi eforturile de ocupare a posturilor de procuror vacante.
Referitor la structura de personal, în anul 2009 activitatea a fost desfăşurată cu un deficit de personal de circa 11% raportat la numărul de posturi prevăzut şi o fluctuaţie a acestuia de 11,28%. Sub acest din urmă aspect este relevant faptul că au fost încadrate 44 persoane, în timp ce 57 de persoane şi-au încetat activitatea. Efectele asupra continuităţii în activitatea de urmărire penală sunt evidenţiate de fluctuaţia manifestată în rândul magistraţilor, întrucât 23 de procurori şi-au încetat activitatea, în timp ce numai 10 procurori au fost numiţi în cadrul direcţiei. În vederea diminuării deficitului de personal instituţia delegării a fost utilizată cu atenţie, în funcţie de perioada în care aceste posturi au fost vacante.

Faptul că, activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în anul 2009 s-a înscris în parametrii cantitativi şi calitativi ai anilor precedenţi, cu nota pozitivă a creşterii numărului de persoane condamnate definitiv, demonstrează caracterul constant al eforturilor îndreptate spre asigurarea unui nivel corespunzător al eficienţei anchetelor penale realizate de procurorii anticorupţie.

1.2. Influenţe legislative

Este de remarcat pentru anul 2009 stabilitatea cadrului legislativ privind organizarea, funcţionarea şi competenţele Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a celui de sancţionare a faptelor de corupţie şi a celui referitor la normele procedurale, în sensul că nu au existat modificări legislative în materie.

Totodată, Curtea Constituţională a respins toate excepţiile de neconstituţionalitate5 legate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, confirmând, printr-o jurisprudenţă constantă, deplina concordanţă cu dispoziţiile legii fundamentale a textelor legale privind înfiinţarea şi funcţionarea Direcţia Naţională Anticorupţie

Soluţionarea proceselor în care Direcţia Naţională Anticorupţie a sesizat instanţele de judecată cu rechizitorii şi, în special, pronunţarea de soluţii în cauzele de mare corupţie, este tergiversată şi în continuare de suspendarea judecăţii, pentru sesizarea Curţii Constituţionale, ca urmare a invocării unor excepţii de neconstituţionale, în unele dosare chiar şi de mai multe ori.
Deşi se impunea o intervenţie legislativă, pentru realizarea unui cadru procesual care să asigure o durată rezonabilă a procedurilor judiciare, în acord şi cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în şedinţa din data de 4.05.2009 Senatul, ca şi cameră decizională, a respins, cu caracter definitiv (pe motiv de neîntrunire a numărului de voturi cerut în cazul unei legi organice), proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură penală şi a Codului de procedură civilă, ce avea în vedere eliminarea obligativităţii suspendării judecării cauzelor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

În fine, legat de acelaşi aspect, al constituţionalităţii dispoziţiilor legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul în interesul legii prin Decizia nr. 9 din 9 februarie 20096, a decis că „încheierea prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionale nu este supusă căii de atac a recursului”.
Hotărârea instanţei supreme, dincolo de clarificarea problemei de practică neunitară în interpretarea unor dispoziţii legale de ordin procedural, a avut ca şi efect lipsirea de dreptul de a mai ataca hotărârile de suspendare, în contextul în care se cristalizase o practică a instanţelor de recurs în a atribui caracter facultativ dispoziţiilor privind suspendarea proceselor până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate. Prin urmare, în activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în cursul anului 2009, s-au înregistrat un număr de 7 situaţii în care recursurile declarate au fost, pe acest temei, retrase.

1.3. Evaluări independente în anul 2009

În cursul anului 2009, activitatea şi funcţionalitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a continuat să se afle sub observaţia Comisiei Europene, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare instituit de acest organism european, cu scopul de a sprijini România să realizeze o reformă profundă a sistemului judiciar şi să obţină rezultate solide în lupta împotriva corupţiei. Reamintim că una din cele trei condiţionalităţi ale Mecanismului de Cooperare şi Verificare vizează „Continuarea progreselor deja înregistrate în procesul de investigare cu imparţialitate a faptelor de mare corupţie”, iar în acest context Comisia Europeană a continuat şi în anul 2009 să monitorizeze atât activitatea şi performanţele direcţiei cât şi modul în care ceilalţi factori responsabili la nivel politic şi judiciar contribuie la menţinerea stabilităţii cadrului legislativ şi instituţional anticorupţie şi la obţinerea de rezultate concrete în combaterea corupţiei la nivel înalt.

Ca şi în anii anteriori, în anul 2009, Comisia europeană a dat publicităţii două rapoarte privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, un raport intermediar la data de 12 februarie 2009 şi un raport comprehensiv la data de 22 iulie 2009.

Raportul intermediar din februarie 2009, având la bază datele privind activităţile desfăşurate de autorităţile române, în a doua parte a anului 2008 şi în prima lună a anului 2009, a concluzionat că, pe fondul unei slăbiri a ritmului reformelor înregistrat în această perioadă, s-au constatat totuşi unele semnale pozitive. Printre acestea se numără aprecierea că „Direcţia Naţională Anticorupţie continuă să înregistreze un parcurs pozitiv şi stabil de instrumentare a cazurilor de corupţie la nivel înalt”, fiind citate în acest sens rezultatele privind trimiterea în judecată în perioada de referinţă a patru membri ai Parlamentului, a unui fost ministru, a unor directori de companii naţionale, prefecţi, ofiţeri de poliţie. În acelaşi raport se semnalează necesitatea îmbunătăţirii modului de gestionare a cazurilor de mare corupţie la nivelul Parlamentului, scurtarea duratei proceselor în aceste cauze, asigurarea unei jurisprudenţe unitare şi a unor pedepse disuasive.

În vederea fundamentării analizei ce a stat la baza raportului din 22 iulie 2009, Comisia Europeană a organizat o misiune de peer review în trei etape, în cursul lunilor mai-iunie 2009, una din instituţiile vizitate fiind DNA. Printre aspectele referitoare la activitatea, funcţionalitatea şi performanţele direcţiei au fost verificate: datele statistice privind numărul de dosare penale instrumentate de DNA în perioada de raportare, numărul de rechizitorii, de hotărâri de condamnare şi achitare pronunţate în dosarele DNA, durata anchetelor şi durata judecăţii în faţa instanţelor, gravitatea pedepselor aplicate de instanţa de judecată şi modul lor de executare. De asemenea, a fost evaluată capacitatea funcţională a DNA, respectiv nivelul resurselor umane, financiare şi de training de care dispune direcţia, cooperarea internaţională şi inter-instituţională.

Raportul comprehensiv din iulie 2009 a consemnat faptul că, de la raportul anterior, au fost întreprinse o serie de măsuri cu caracter practic şi legislativ şi s-a dat un nou impuls continuării procesului de reformă. În ceea ce priveşte DNA, raportul apreciază că aceasta „şi-a menţinut bilanţul pozitiv de anchete imparţiale privind cauzele de corupţie la nivel înalt” şi „a sesizat instanţele în legătură cu un număr ridicat de asemenea cazuri”. Se constată că natura dosarelor (faptul trimiterii în judecată a unor persoane cu înalte demnităţi publice) şi numărul cauzelor remise judecăţii de către DNA constituie o dovadă de continuare a istoricului pozitiv al anchetelor imparţiale desfăşurate în cazurile de înaltă corupţie. Multe din investigaţii sunt iniţiate ca urmare a plângerilor înaintate de cetăţeni sau din oficiu, ceea ce reflectă încrederea publică în DNA precum şi abordarea proactivă a procurorilor anticorupţie în ce priveşte iniţierea anchetelor. În acelaşi timp, raportul semnalează durata, în continuare, mare a desfăşurării proceselor de corupţie în faţa instanţelor de judecată, ceea ce întârzie obţinerea unor hotărâri, chiar şi în primă instanţă. Acest lucru se datorează în principal formulării de cereri şi excepţii repetate din partea apărării privind sesizarea Curţii Constituţionale sau de strămutare repetată a cauzelor. De asemenea, sunt în continuare înregistrate îngrijorări cu privire la caracterul nedisuasiv al pedepselor pronunţate în cauzele de corupţie.

În condiţiile în care România mai are paşi de parcurs în vederea consolidării progresului înregistrat în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt şi obţinerii unor rezultate concrete în acest domeniu, raţiune pentru care monitorizarea Comisiei Europene prin intermediul Mecanismului de Cooperare şi Verificare continuă şi în prezent, Direcţia Naţională Anticorupţie urmăreşte menţinerea şi îmbunătăţirea eforturilor şi ritmului activităţilor care se circumscriu dezvoltării capacităţii sale operaţionale, asigurării unei calităţi optime a activităţii procesuale desfăşurate, a unei reacţii prompte în ceea ce priveşte declanşarea anchetelor în cauzele de competenţa sa, precum şi luarea tuturor măsurilor pe care Codul de procedură penală le pune la îndemâna procurorului în vederea asigurării celerităţii procesului penal şi obţinerii unor sentinţe de condamnare la pedepse descurajante a persoanelor găsite vinovate de săvârşirea infracţiunilor de corupţie aflate în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

2. Activitatea de urmărire penală

2.1. Analiza statistică a activităţii de urmărire penală

Activitatea de urmărire penală a Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost desfăşurată, în anul 2009, în medie de 74 procurori, din care 28 procurori de la cele 3 secţii operative ale structurii centrale, iar 46 procurori ce au funcţionat la structura teritorială. Alţi circa 31 procurori au desfăşurat activitate judiciară, respectiv cei 12 procurori din cadrul Secţiei judiciare penale (timp de numai 5 luni fiind în activitate 13 procurori), 1 procuror din cadrul Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, precum şi circa 18 procurori din cadrul structurii teritoriale (în general câte 1 procuror de la fiecare serviciu teritorial, precum şi 1 procuror din birourile teritoriale).

În anul 2009, Direcţia Naţională Anticorupţie a avut de soluţionat 4.866 de cauze penale (faţă de 3.959 în anul 2008), în creştere cu 22,91%, din care a soluţionat 2.642, reprezentând o creştere cu 14,7% comparativ cu 2.302 cauze penale soluţionate în anul 2008 şi au rămas de soluţionat 2.224 de cauze, inclusiv cauzele cu autor necunoscut (7).
Cauzele soluţionate reprezintă 54,3% din totalul cauzelor de soluţionat, iar cauzele declinate ori conexate reprezintă 15,8% din totalul cauzelor de soluţionat.
Dintre acestea, în 1.871 au fost dispuse soluţii pe fondul cauzei, în creştere cu 15,2% faţă de anul precedent (1.624), iar în 771 s-a dispus declinarea competenţei ori conexarea dosarelor.
La sfârşitul perioadei se aflau în curs de cercetare penală 12 învinuiţi şi inculpaţi arestaţi preventiv, comparativ cu 3 în anul 2008.

Din cele 1.871 de cauze soluţionate pe fond, în 168 s-a dispus trimiterea în judecată a 552 de inculpaţi, iar în 1.703 au fost date soluţii de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale ori de neîncepere a urmăririi penale (din care în 24 cauze au fost aplicate dispoziţiile art. 181 din Codul penal faţă de 1.219 învinuiţi, comparativ cu 14 cauze privind 86 învinuiţi, în anul 2008).

Prin 168 de rechizitorii (faţă de 163 în anul 2008) au fost trimişi în judecată 552 de inculpaţi, din care 81 în stare de arest preventiv (faţă de 683 inculpaţi, din care 65 în stare de arest preventiv, în anul 2008), iar alţi 22 inculpaţi au fost cercetaţi în stare de arest preventiv şi trimişi în judecată în stare de libertate.

Se constată o creştere cu 3% a numărului rechizitoriilor şi o creştere cu 24,6% a numărului inculpaţilor care au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, ceea ce evidenţiază îmbunătăţirea şi din punct de vedere calitativ nu doar cantitativ a activităţii, faptele cu care au fost sesizate instanţele de judecată fiind apreciate ca prezentând o gravitate sporită, ce a justificat luarea de către judecător a acestei măsuri preventive în cazul a 18,6% din inculpaţii deferiţi instanţei.

Dintre cei 552 inculpaţi trimişi în judecată, majoritatea sunt bărbaţi (474), au vârste cuprinse între 21- 54 ani (457) şi provin din mediul urban (481). De asemenea, 355 inculpaţi au studii superioare, 6 sunt cetăţeni străini, 1 inculpat este persoană juridică (societate comercială), 24 sunt recidivişti şi 33 au antecedente penale.
Este de menţionat că, din cei 552 inculpaţi trimişi în judecată, 244 erau persoane care au ocupat funcţii de conducere, control, demnităţi publice ori alte funcţii importante. Exemplificativ, au fost emise acte de inculpare privind 9 demnitari (1 fost prim-ministru, 1 fost ministru, 2 deputaţi, 1 director al unui serviciu de informaţii cu rang de secretar de stat, 2 subprefecţi, 1 preşedinte al unei agenţii a statului cu rang de secretar de stat, 1 preşedinte al ONPCSB), 3 magistraţi (2 procurori şi 1 judecător), 7 avocaţi, 1 notar public, 39 poliţişti, 14 lucrători vamali, 8 comisari de gardă Financiară, 34 de jandarmi, 10 primari, 4 viceprimari, 1 preşedinte de partid, 1 contraamiral comandant de flotă, 4 cadre ale unui serviciu de informaţii.

Infracţiuni reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009

Prin cele 168 de rechizitorii au fost deduse judecăţii un număr de 1.097 infracţiuni, a căror structură se prezintă în principal, după cum urmează:

Infracţiuni prevăzute în Legea 78/2000 reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009

Se înregistrează creşterea sesizării instanţelor de judecată cu infracţiuni asimilate corupţiei, spre exemplu, 167 infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 (comparativ cu 141 în anul 2008, respectiv 46 în anul 2007), precum şi menţinerea la acelaşi nivel a sesizărilor privind unele infracţiuni de natură economică în strânsă legătură cu acestea, cum ar fi, 19 infracţiuni de spălare a banilor (comparativ cu 19 în anul 2008, respectiv 14 în anul 2007).

Prejudiciul total reţinut prin rechizitorii este de peste 295 milioane lei şi peste 131 milioane euro, comparativ cu peste 530 milioane lei, la care se adaugă peste 237 milioane euro în 2008, iar valoarea măsurilor asigurătorii este de peste 114 milioane lei, faţă de 775 milioane lei în perioada de comparat.

Menţinerea unei ponderi importante a cauzelor complexe, rezultă atât din numărul persoanelor cu funcţii importante faţă de care s-a efectuat cercetarea şi s-a dispus trimiterea în judecată (244 din 552, comparativ cu 284 din 683 în anul 2008), valoarea ridicată a prejudiciului cauzat reţinut prin actele de inculpare, cât şi din instrumentarea unor cauze în care au fost implicaţi un număr mare de învinuiţi/inculpaţi, relevant fiind faptul că prin 168 de rechizitorii au fost trimişi în judecată 552 de inculpaţi, iar în 24 cauze au fost aplicate sancţiuni administrative faţă de 1219 învinuiţi.

Nu au fost înregistrate cazuri de învinuiţi sau inculpaţi arestaţi preventiv, faţă de care să se fi dispus soluţii de netrimitere în judecată.

Având în vedere complexitatea cauzelor, operativitatea soluţionării acestora a fost bună, întrucât din cele 2.642 de cauze soluţionate, 12,9% au fost soluţionate în peste 1 an de la prima sesizare (343 de cauze), iar 8,3% au fost soluţionate în peste 2 ani de la sesizare (219 cauze).
Din cele 2.642 de cauze soluţionate, 12,9% au fost soluţionate în peste 1 an de la prima sesizare (343 de cauze), iar 8,3% au fost soluţionate în peste 2 ani de la sesizare (219 cauze).

În ceea ce priveşte indicatorii de evaluare a calităţii actului de urmărire penală privind infirmări, redeschideri, achitări şi restituiri, situaţia se prezintă sintetic, după cum urmează:

Au fost infirmate soluţiile dispuse în 23 de dosare şi redeschisă urmărirea penală în 8 dosare.
Din analiza evoluţiei principalilor indicatori de evaluare a calităţii actului de urmărire penală se constată că rezultatele obţinute în anul 2009 sunt pozitive, întrucât a scăzut cu 28% numărul cauzelor în care soluţia a fost infirmată ori s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, reprezentând 1% din totalul cauzelor soluţionate, şi anume, 31 astfel de soluţii comparativ cu 43 în anul 2008. Au fost infirmate soluţiile dispuse în 23 de cauze (38 în anul 2008) şi redeschisă urmărirea penală în 8 cauze (5 în anul anterior).
Majoritatea acestor infirmări şi redeschideri a urmăririi penale au fost dispuse de către procurorul ierarhic superior, fie ca urmare a verificării din oficiu a legalităţii şi temeiniciei soluţiei, fie în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 C. pr. pen. Numai în 3 cazuri (2 de infirmare şi 1 de redeschidere) măsura a fost dispusă în procedura prevăzută de art. 2781 C. pr. pen., de către instanţele de recurs (comparativ cu 4 în anul 2008).

Au rămas definitive un număr de 81 hotărâri de condamnare privind 131 inculpaţi (comparativ cu, 63 de hotărâri definitive privind 97 inculpaţi, în anul 2008).

Instanţele de judecată au achitat, prin 7 hotărâri definitive, un număr de 22 de inculpaţi (comparativ cu 23 în anul 2008). La aceste soluţii se adaugă încă 6 hotărâri prin care alţi 12 inculpaţi au fost achitaţi ca urmare a dezincriminării faptelor (comparativ cu 27 în anul 2008).
Analizând motivele care au fost avute în vedere la pronunţarea soluţiilor de achitare, altele decât cele determinate de dezincriminarea faptelor, se constată următoarele:
1 caz - inculpatul a fost condamnat pe parcursul ciclului procesual, atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel;
1 caz - 5 inculpaţi au fost arestaţi preventiv de către procuror, însă măsura a fost prelungită, succesiv, de către instanţă, pe o perioadă cuprinsă între 1 lună şi 1 an şi 1 lună;
Având în vedere că, în cele două situaţii magistraţii judecători au luat măsuri ori au dat soluţii în sensul existenţei probelor care dovedeau comiterea infracţiunilor, trimiterea în judecată nu poate fi imputată procurorilor.
1 caz - soluţia a fost determinată de schimbarea, în cursul cercetării judecătoreşti, a declaraţiilor de martori date în faza de urmărire penală, ceea ce a condus la sesizarea procurorilor anticorupţie pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă;
2 cazuri - probatoriul administrat în cauză a fost interpretat diferit atât de instanţa de fond, cât şi de instanţele de control judiciar;
2 cazuri - prevederile legale au primit o altă interpretare din partea judecătorilor, decât cea dată de organele de urmărire penală normei de incriminare.
În situaţia a două dosare, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 3 inculpaţi, s-a apreciat că soluţia de achitare este imputabilă procurorilor de caz, pentru considerentele expuse în analiza prezentată în Anexa nr. 3.

Au fost pronunţate 3 hotărâri definitive de restituire a cauzei (comparativ cu 6 în anul 2008), din care 1 ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale privind art. 172 din Codul de procedură penală. Una dintre acestea a fost apreciată ca imputabilă procurorului aşa cum rezultă din analiza prezentată în Anexa nr. 4

În anul 2009, au rămas definitive un număr de 81 hotărâri de condamnare privind 131 inculpaţi (faţă de 63 de hotărâri definitive privind 97 inculpaţi, în anul 2008).
Dintre aceştia, 36 inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate (28 în anul 2008), faţă de 45 inculpaţi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei (42 în anul 2008), iar faţă de 50 inculpaţi s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (26 în anul 2008).
În concluzie, din cele 91 hotărâri rămase definitive (exceptând cele 6 hotărâri prin care s-a dispus achitarea ca urmare a dezincriminării faptelor), un procent de 89% sunt hotărâri de condamnare a inculpaţilor.

Principalii indicatori statistici se prezintă astfel:
Cauze de soluţionat în 2009 comparativ cu 2008Cauze soluţionate în 2009 comparativ cu 2008

Variaţii ale numărului de cauze

a. Analiza statistică a activităţii de urmărire penală la nivelul Structurii centrale

Structura centrală a Direcţiei Naţionale Anticorupţie are în compunere trei secţii care desfăşoară activitatea de urmărire penală, şi anume: Secţia de combatere a corupţiei, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie şi Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.
Astfel, în anul 2009, activitatea de urmărire penală a fost desfăşurată de un număr total de 28 de procurori care activau în cele trei secţii ale structurii centrale a direcţiei.

La nivelul structurii centrale procurorii au avut de soluţionat cu 19,87% mai multe cauze decât în anul 2008, respectiv 1.309 de cauze faţă de 1.092, din care au soluţionat 676, ceea ce reprezintă o creştere cu 15,95%, faţă de 583 cauze soluţionate în anul precedent.
Dintre acestea, 475 sunt soluţii pe fondul cauzei (faţă de 416 în anul 2008, reprezentând o creştere cu 14%) şi 201 soluţii de declinare a competenţei ori de conexare a dosarelor.
La sfârşitul anului 2009 se aflau în curs de urmărire penală 3 inculpaţi arestaţi preventiv, comparativ cu 2 la finalul anul 2008.

Au rămas nesoluţionate 633 de cauze, din care 276 au depăşit 1 an de la data primei sesizări (reprezentând 43,6% din total, comparativ cu 47,5% în anul 2008, respectiv 50% în anul 2007), iar 81 au depăşit 6 luni de la data începerii urmăririi penale (reprezentând 12,79% din total, comparativ cu 86 de cauze, reprezentând 16,89% din total în anul 2008).

S-a acordat o atenţie sporită soluţionării operative a cauzelor, astfel încât, din cele 475 de cauze soluţionate pe fond în 167 a fost depăşit termenul de 1 an de la data primei sesizări (reprezentând 35%), comparativ cu 176 de cauze din cele 416 soluţionate pe fond în anul 2008 (reprezentând 42%).

Din cele 475 cauze soluţionate pe fond, în 48 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor (faţă de 52 în anul 2008), iar în 427 au fost date alte soluţii.
Rechizitoriile reprezintă 10% din soluţiile pe fond (comparativ cu 12,5% în 2008), în condiţiile în care faţă de numărul 1098 învinuiţi s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. (comparativ cu 23 în anul 2008).

Dintre cei 201 de inculpaţi trimişi în judecată, un număr de 181 provin din mediul urban. Majoritatea inculpaţilor sunt bărbaţi (170), au vârste cuprinse între 21 - 54 de ani (162) şi au studii superioare (130). Un număr de 12 inculpaţi sunt recidivişti şi alţi 18 au antecedente penale.
Un număr de 101 inculpaţi trimişi în judecată deţineau funcţii de conducere, control, demnităţi publice ori alte funcţii importante.
S-a dispus trimiterea în judecată şi faţă de 1 persoană juridică.

În anul 2009, nu s-au înregistrat cazuri de învinuiţi sau inculpaţi arestaţi preventiv, faţă de care să se fi dispus soluţii de netrimitere în judecată.
Au fost infirmate soluţiile dispuse în 9 cauze şi dispusă redeschidere urmăririi penale în 2 cauze, toate ca urmare a exercitării controlului ierarhic fie din oficiu fie în procedura prevăzută de art. 278 C. pr. pen.

În cursul anului 2009, instanţele au dispus condamnarea definitivă a 60 de inculpaţi, trimişi în judecată de către procurorii celor trei secţii din cadrul structurii centrale.

Prin 3 hotărâri definitive s-a dispus achitarea a 15 inculpaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen., la care se adaugă 2 hotărâri definitive prin care alţi 4 inculpaţi au fost achitaţi ca urmare a dezincriminării faptelor.
Instanţele de judecată au dispus, prin 2 hotărâri definitive, restituirea cauzelor la procuror.

Infracţiuni reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009 (Structura Centrală)

Prin cele 48 rechizitorii (comparativ cu 52 în anul 2008), au fost trimişi în judecată 201 inculpaţi (faţă de 273 în anul 2008) pentru săvârşirea a 406 infracţiuni (comparativ cu 601), după cum urmează:
Prejudiciul total reţinut în rechizitorii este de circa 113 milioane lei la care se adaugă peste 106 milioane euro (comparativ cu 386 milioane lei la care se adaugă peste 204 milioane euro în 2008).
Valoarea măsurilor asiguratorii dispuse de procurori este de circa 38.588.296 milioane lei, din care cele aplicate de Secţia de combatere a corupţiei în sumă de 584.658 lei, de Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie în cuantum de circa 37 milioane lei şi de Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari în valoare de 1.003.638 lei.

Principalii indicatori de activitate înregistraţi la secţiile operative ale structurii centrale:
Nr. crt.Denumirea indicatorilorSecţia de combatere a corupţieiSecţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţieSecţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari
1.Cauze de soluţionat546607156
2.Cauze soluţionate pe fond24117757
3.Declinări şi conexări709338
4.Cauze rămase de soluţionat23533761
5.Rechizitorii23187
6.Inculpaţi trimişi în judecată1036830
7.Inculpaţi trimişi în judecată în stare de arestat preventiv1022
8.Prejudiciul total reţinut în rechizitoriuPeste 2.600.000 lei şi 105 milioane euroCirca 109 milioane leiPeste 1.500.000 lei şi 40.000 euro
9.Numărul învinuiţilor faţă de care s-au aplicat dispoziţiile art. 181 C. pen. 3106134
10.Hotărâri definitive de restituire a cauzelor011
11.Hotărâri definitive de achitare140
12.Cauze infirmate şi redeschise740
13.Dosare soluţionate, cu depăşirea termenului de 1 an de la data primei sesizări5510012
14.Dosare nesoluţionate, cu depăşirea termenului de 1 an de la data primei sesizări7417329
15.Dosare nesoluţionate, cu depăşirea termenului de 6 luni de la data începerii urmăririi penale14625
b. Analiza statistică a activităţii de urmărire penală la nivelul Structurii teritoriale

Structura teritorială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie este organizată în 15 servicii teritoriale, din care 3 au în compunere şi câte 1 birou teritorial, respectiv Serviciul teritorial Bucureşti cu Biroul teritorial Slobozia, Serviciul teritorial Craiova cu Biroul teritorial Târgu Jiu şi Serviciul teritorial Oradea cu Biroul teritorial Satu Mare.
În anul 2009, activitatea de urmărire penală a fost desfăşurată în medie de 46 procurori din structura teritorială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în timp ce alţi 18 procurori au desfăşurat preponderent ori exclusiv activitate judiciară.

Serviciile teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie au avut de soluţionat 3557 de cauze (faţă de 2867 în 2008), din care au soluţionat 1966, respectiv 1396 soluţii pe fondul cauzei (faţă de 1.719 din care 1208 soluţii pe fond, în anul 2008) şi 570 soluţii de declinare a competenţei ori conexare a dosarelor (faţă de 511 în 2008).
Operativitatea soluţionării cauzelor a fost bună, astfel încât din cele 1396 de dosare soluţionate pe fond, în 395 a fost depăşit termenul de 1 an de la data primei sesizări (reprezentând 28%), comparativ cu 320 din 1.208 cauze soluţionate pe fond în anul 2008 (reprezentând 26%).
Au rămas nesoluţionate un număr de 1591 de cauze, din care 702 mai vechi de 1 an de la prima sesizare, iar 115 mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, comparativ cu 1148 de cauze rămase de soluţionat în anul 2008, din care 665 mai vechi de 1 an de la prima sesizare, iar 86 mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.
La sfârşitul perioadei se aflau în curs de urmărire penală 9 inculpaţi arestaţi preventiv, comparativ cu 1 la finele anului 2008.

Din cele 1.396 de cauze soluţionate pe fond, în 120 s-au emis rechizitorii (reprezentând 8,6% din total), iar în 1276 au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată. Comparativ, în anul 2008 au fost 1.208 de cauze soluţionate pe fond, din care în 111 s-au emis rechizitorii (reprezentând 9% din total), iar în 1097 au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată.
Faţă de 121 învinuiţi s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. (63 în anul 2008).

Un număr de 9 servicii teritoriale (circa două treimi din structura teritorială) au întocmit cel puţin 8 rechizitorii, după cum urmează: 15 rechizitorii - Bucureşti (privind 32 de inculpaţi), câte 11 rechizitorii - Piteşti (privind 47 de inculpaţi) şi Alba-Iulia (privind 42 de inculpaţi), respectiv câte 8 rechizitorii - Oradea (privind 33 de inculpaţi), Craiova (privind 23 de inculpaţi), Ploieşti (privind 22 de inculpaţi), Suceava (privind 20 inculpaţi), Bacău (privind 14 inculpaţi) şi Constanţa (privind 10 de inculpaţi).
De asemenea, alte 5 servicii teritoriale au întocmit cel puţin 5 rechizitorii, după cum urmează: câte 7 rechizitorii - Tîrgu Mureş (privind 31 de inculpaţi), Cluj (privind 27 de inculpaţi) şi Galaţi (privind 12 de inculpaţi), 6 rechizitorii - Braşov (privind 9 de inculpaţi) şi 5 rechizitorii - Timişoara (privind 13 de inculpaţi).
Serviciul teritorial Iaşi a întocmit 3 rechizitorii cu 5 inculpaţi.

Rechizitoriile reprezintă 8,6% din soluţiile dispuse pe fondul cauzei (9,2% în anul 2008).
Instanţele au fost sesizate, prin cele 120 rechizitorii (comparativ cu 111 în anul 2008), cu judecarea unui număr de 351 inculpaţi, din care 67 în stare de arest preventiv (comparativ cu 410 inculpaţi, din care 28 arestaţi preventiv, în 2008).

Din cei 351 inculpaţi trimişi în judecată un număr de 161 aveau funcţii importante. Majoritatea inculpaţilor trimişi în judecată provin din mediul urban (300), au studii superioare (225), sunt bărbaţi (304), au vârste cuprinse între 21 - 54 ani (295), 6 sunt cetăţeni străini, 12 sunt recidivişti şi alţi 15 au antecedente penale.

Infracţiuni reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009 (Structura Teritorială)

Prin cele 120 rechizitorii au fost reţinute săvârşirea a 691 de infracţiuni (faţă de 703 în 2008), după cum urmează:
Prin rechizitorii a fost reţinut un prejudiciul total de circa 182 milioane lei la care se adaugă 25 milioane de euro, comparativ cu circa 144 milioane lei la care se adaugă 33 milioane de euro, în anul 2008.
Valoarea măsurilor asiguratorii dispuse de procurori este de circa 77 milioane lei, comparativ cu 79 milioane lei în anul 2008.

În anul 2009 nu au fost înregistrate cazuri de învinuiţi sau inculpaţi arestaţi preventiv faţă de care să se fi dispus soluţii de netrimitere în judecată.

Au fost infirmate soluţiile dispuse în 14 cauze şi s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în 6 cauze, majoritatea fiind rezultatul controlului ierarhic declanşat la plângerea prealabilă a persoanelor interesate ori din oficiu. Numai în 3 cazuri măsura a fost dispusă de instanţele de judecată, în procedura prevăzută de art. 2781 C. pr. pen., respectiv 2 infirmări şi 1 redeschidere a urmăririi penale.

În cursul anului 2009, instanţele au dispus condamnarea definitivă a 71 de inculpaţi, trimişi în judecată de către procurorii celor 15 servicii teritoriale.

Prin 4 hotărâri definitive s-a dispus achitarea a 7 inculpaţi, din care 3 în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. pr. pen. şi 3 în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen., la care se adaugă 4 hotărâri definitive prin care alţi 8 inculpaţi au fost achitaţi ca urmare a dezincriminării faptelor.

Instanţele de judecată au pronunţat 1 hotărâre definitivă de restituire a cauzei la procuror.

2.2. Activitatea Secţiei de combatere a corupţiei

Secţia de combatere a corupţiei, în anul 2009, a avut de instrumentat 546 dosare penale cu 13,8% mai mult ca în anul 2008, dintre acestea 347 cauze fiind înregistrate în perioada de referinţă, iar 199 în anii anteriori.
La nivelul secţiei, şi-au desfăşurat activitatea 12 procurori, cu excepţia lunii ianuarie 2009, când au fost încadraţi 14 magistraţi, numărul mediu de dosare în lucru/procuror fiind de 45, iar soluţionate de 25 cauze.

Procurorii din cadrul secţiei, au soluţionat din cele 546 cauze avute în lucru 311, numărul acestora crescând cu 10,7% faţă de anul precedent, când au fost finalizate 281 de dosare, rămânând în lucru 235. Dintre soluţiile date, 241 au vizat fondul cauzei, iar în 70 de cazuri s-a dispus declinarea competenţei ori conexarea la alte dosare, înregistrându-se o majorare cu 5,7%, respectiv 32%, pe fiecare tip de soluţii, comparativ cu anul 2008.

S-au întocmit 23 rechizitorii (faţă de 26 în anul 2008), reprezentând 9,5% din dosarele instrumentate pe fond, iar în celelalte 218 cauze s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată, fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancţiuni administrative faţă de 3 învinuiţi (comparativ cu 2 în anul 2008).
Au fost trimişi în judecată, prin cele 23 rechizitorii, 103 inculpaţi (faţă de 96 în anul 2008), dintre care 10 în stare de arest preventiv (comparativ cu 37 în anul 2008), iar în sarcina acestora s-au reţinut 163 infracţiuni (faţă de 185 în anul 2008). Printre cei trimişi în judecată se numără 102 persoane fizice, 84 bărbaţi şi 18 femei, precum şi 1 persoană juridică.

Infracţiunile cu care s-a dispus sesizarea instanţelor de judecată sunt, după cum urmează:
Majoritatea inculpaţilor trimişi în judecată au ocupat sau ocupă demnităţi sau funcţii publice importante, după cum urmează: 1 ministru (în prezent senator), 2 experţi parlamentari, 1 arhitect şef, 2 magistraţi, 2 avocaţi, 11 ofiţeri şi agenţi de poliţie, 3 comisari ai Gărzii Financiare, 4 inspectori primărie, 2 preşedinţi de Agenţii Naţionale, 1 comisar general de autoritate publică, 1 director general de autoritate publică şi 1 inspector general de stat.

Se constată că, în anul 2009, deşi, numărul cauzelor penale soluţionate prin rechizitoriu şi al infracţiunilor reţinute în actul de sesizare a instanţei, a scăzut cu 11,6%, respectiv 11,9%, comparativ cu anul precedent, a crescut cu 7,3% numărul inculpaţilor deferiţi justiţiei, care în majoritatea cazurilor deţineau funcţii sau demnităţi publice importante, fapt ce a reprezentat tocmai premisa comiterii infracţiunilor, întrucât, de regulă, poziţia pe care au ocupat-o le-a permis, ca în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să săvârşească fapte de corupţie. Astfel, raportându-ne la calitatea persoanei, întinderea prejudiciului, valoarea bunurilor şi a sumelor pretinse şi/primite cu titlu de mită ori foloase necuvenite, la numărul actelor materiale, precum şi la gravitate faptelor penale, rezultă că dosarele soluţionate prin rechizitoriu au avut un grad sporit de complexitate şi au vizat cu preponderenţă segmentul corupţiei mari.
În legătură cu cele 23 cauze penale soluţionate prin rechizitoriu, este de menţionat că, dată fiind calitatea inculpaţilor, complexitatea şi amploarea activităţii infracţionale, valoarea sumelor pretinse sau primite, 11 pot fi considerate importante, spre exemplu:

În fapt s-a reţinut că, în perioada 2001-2002, inculpatul M. T. M. a pretins şi primit de la inculpata I. P. J. foloase în cuantum de 927.420,25 lei, constând în contravaloarea unor lucrări de construcţii executate de trei societăţi comerciale, la imobilul proprietatea mamei sale, iar în schimbul acestora folosindu-se de autoritatea şi prerogativele conferite de funcţia de ministru a numit-o pe inculpată - inspector şef adjunct şi, ulterior, a promovat - o în funcţia de inspector general de stat şi preşedinte al Consiliului de Conducere la I. S. C. (perioada 2001-2004).
De asemenea, ulterior declanşării cercetărilor penale inculpatul P. N. a falsificat, la solicitarea inculpatului M. T. M., o autorizaţie de construcţie prin inserarea unor date nereale, înscris care a fost folosit în dosarul penal în scopul zădărnicirii aflării adevărului.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului M. T. M., doar în limita valorii de 7.359.08,85 lei, întrucât în perioada 2005 – 2006, acesta a achitat suma de 191.511,40 lei urmare a demersurilor efectuate de către una dintre societăţile comerciale care au executat lucrările de construcţie.

Inculpatul R. D., judecător la tribunal a pretins, prin intermediul inculpatei P. V. I., suma de 25.000 euro şi a acceptat promisiunea oferirii sumei de 3.000 euro de la inculpaţii S. I. şi S. Z. pentru a înlesni punerea în libertate a lui S. Z., cercetat în stare de arest preventiv într-o cauză ce-i fusese repartizată spre soluţionare. În perioada iulie - octombrie 2009, judecătorul a primit în două tranşe, prin intermediul inculpatei, suma de 21.000 euro, în schimbul banilor punându-l în libertate pe inculpatul S. Z.
Folosind acelaşi mod de operare, în cursul lunii octombrie 2009, inculpatul R. D. a primit, prin intermediul complicei P. V. I., suma de 9.000 euro, din cei 20.000 euro pretinşi de la inculpatul M. E. şi a dispus punerea în libertate a unei persoane arestate preventiv într-o altă cauză pe care o judeca.
Au fost indisponibilizate, prin instituirea sechestrului, bunuri imobile aparţinând inculpaţilor R. D. şi P. V. I. până la concurenţa sumei de 30.000 euro, respectiv sumei de 18.000 euro.

La data de 28 august 2008, inculpatul H. V., în calitate de subcomisar în cadrul Poliţei - formaţiunea poliţiei rutiere, împreună cu coinculpaţii S. G. şi V. B., agenţi principali în cadrul aceleiaşi unităţi de poliţie, au falsificat procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante în care denunţătoarea P. D. era cercetată pentru producerea unui accident rutier cu vătămare corporală, sub influenţa băuturilor alcoolice, omiţând să insereze orice fel de date sau împrejurări privind vătămarea persoanei accidentate.
Ulterior producerii accidentului, inculpatul Ţ. A. D. a pretins prin intermediul inculpaţilor L. M., L. A., şi L. M. suma de 2.500 euro, de la denunţătoare, pretinzând că are influenţă asupra angajaţilor Serviciului de Medicină Legală judeţeană, pentru a-i determina să diminueze sub limita legală rezultatul analizei de stabilire a alcoolemiei acesteia.
În cursul lunii octombrie 2008, inculpatul P. M., în calitate de agent şef de poliţie a primit de la aceeaşi denunţătoare suma de 300 euro pentru ca pe parcursul cercetărilor penale privind accidentul rutier să nu se reţină date sau împrejurări referitoare la vătămarea corporală a persoanei accidentată de către aceasta, precum şi pentru a nu fi făcute demersuri în vederea recalculării alcoolemiei denunţătoarei.
De asemenea, la data de 17 noiembrie 2008, în calitate de procuror, inculpatul I. E. R. a pretins şi primit de la denunţătoarea P. D. suma de 700 euro pentru a dispune în cauza o soluţie favorabilă acesteia, respectiv de netrimitere în judecată pentru producerea accidentului rutier sub influenţa băuturilor alcoolice şi pentru vătămare corporală din culpă.

În fapt, inculpatul S. D. a pretins de la P. I. suma de 50.000 euro şi a primit de la acesta, în două tranşe, suma de 18.000 de dolari, promiţându-i în schimb că va interveni pe lângă primarul comunei, pentru ca acesta, în virtutea atribuţiilor de serviciu şi inclusiv de preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, să-l pună în posesie cu suprafeţele de teren asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate printr-o sentinţă judecătorească rămasă irevocabilă, precum şi să-i aprobe schimbul unui teren proprietate personală cu un altul, aflat în administrarea primăriei.

În perioada 2007-2008, inculpaţii constituindu-se într-un grup infracţional organizat, în realizarea obiectului de activitate al societăţii comerciale, au indus în eroare mai multe firme de leasing, creând aparenţa existenţei unui număr de 60 utilaje ce urmau a fi livrate, în baza celor 45 de contracte de leasing încheiate în scopul achiziţionării acestora şi producând un prejudiciu în valoare de 9.830.065 euro.
Astfel, societăţile comerciale care şi-au manifestat aparent interesul de a achiziţiona utilaje industriale, au încheiat, în acest sens, contracte cu firma a cărei tragere la răspundere penală s-a solicitat prin rechizitoriu, achitând mărfurile prin convenţii de leasing încheiate cu firmele de profil. În realitate, reprezentanţii legali ai firmelor „beneficiare” acţionau în înţelegere cu inculpaţii, societăţile finanţatoare fiind induse în eroare cu privire la existenţa bunurilor achiziţionate.
În vederea recuperării prejudiciului în cuantum de 9.830.065 euro, s-a instituit sechestru asigurător asupra unor sume de bani, în lei şi valută, ale inculpaţilor, fiind indisponibilizate şi unele sume de bani aflate în contul societăţii comerciale care comercializa presupusele utilaje.

La data de 23 februarie 2009, inculpaţii V. A. şi T. M. I., cu ocazia controlului efectuat, în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, la punctul de lucru al unei societăţi comerciale, fiind ajutaţi şi de inculpatul I. E., au primit de la reprezentantul firmei suma de 1.000 lei pentru ca, în schimbul banilor, să aplice, în mod nelegal, o sancţiune contravenţională mai blândă pentru neregulile constatate în legătură cu comercializarea băuturilor alcoolice, întocmind, în fals, un proces-verbal de constatare a contravenţiei în care au consemnat date nereale cu privire la cantitatea de băuturi alcoolice deţinute ilegal de comerciantul respectiv, document pe care l-au depus la sediul Gărzii Financiare. Prin această modalitate, reprezentanţii societăţii comerciale controlate au fost exoneraţi de la plata unei amenzi contravenţionale într-un cuantum cuprins între 20.000 şi 100.000 lei, precum şi de la confiscarea cantităţii de 180 de litri de băuturi alcoolice.

În cursul anului 2008, inculpatul M. C. I., asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, a achiziţionat ilegal de la diverşi furnizori persoane fizice, cantitatea de 10 tone motorină şi alte tipuri de produse petroliere, pe care le-a depozitat într-un imobil proprietatea sa, în recipiente improprii deţinerii unor astfel de substanţe periculoase, şi astfel autorităţile fiscale (D. J. A. O. V.) au fost în imposibilitate de a lua la cunoştinţă despre existenţa acestor mărfuri impozabile, purtătoare de accize şi TVA, care au fost vândute de către inculpat la preţuri superioare celor de achiziţie.
Pentru a evita un control al autorităţilor fiscale cu consecinţă aplicării de sancţiuni contravenţionale şi confiscării produselor, inculpatul M. C. I. i-a solicitat inculpatului G. S., şeful reprezentanţei R. A. R. să îl determine pe inculpatul G. C. V., director executiv al D. J. A. O. V., să stopeze orice verificare a activităţii sale ilicite în domeniul traficului cu produse petroliere.
Astfel, la data de 6 noiembrie 2008, inculpatul G. C. V. aprobând raportul de misiune al lucrătorilor vamali, ce nu conţinea nicio menţiune cu privire la produsele petroliere deţinute de inculpatul M. C. I., a ordonat inculpaţilor S. G., P. M. şi C. V. să nu efectueze control la imobilul în care locuia acesta, şi mai mult nu a întreprins niciun demers pentru urmărirea cazului.

S-a reţinut că, inculpatul D. D., în calitate de preşedinte al unei Agenţii a statului, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin emiterea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale, cauzând agenţiei o pagubă de 88.284.000 euro, ce reprezentă contravaloarea terenului dat în compensare, în suprafaţă de 147,14 ha din Popeşti Leordeni şi a obţinut astfel un avantaj patrimonial pentru N. D. C., constând în terenul pe care i l-a dat în mod nelegal.
Cauze, apreciate ca relevante, soluţionate prin rechizitoriu sunt expuse în Anexa nr. 1.

În perioada analizată, nu au existat cazuri de inculpaţi arestaţi preventiv, netrimişi în judecată.
Din cele 33 de plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor luate de procuror 3 au fost admise.
Au fost infirmate soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror în 6 dosare, întrucât s-a constatat că cercetările nu erau complete, iar redeschiderea urmăririi penale s-a dispus la 1 cauză, cu consecinţa reluării cercetărilor.
Prin hotărâri definitive, au fost condamnaţi 35 de inculpaţi, trimişi în judecată prin rechizitorii întocmite de procurorii secţiei.
Instanţele de judecată au dispus, printr-o hotărâre definitivă, achitarea a 5 inculpaţi, însă nu au pronunţat soluţii de restituire în dosarele instrumentate de procurorii secţiei. S-a apreciat că trimiterea în judecată şi în consecinţă, soluţia de achitare nu sunt imputabile procurorului de caz, aşa cum rezultă din analiza prezentată în Anexa nr. 3.

La sfârşitul anului 2009, din cele 235 dosare penale rămase nesoluţionate, 74 aveau o vechime mai mare de un 1 an de la data primei sesizări, în timp ce numai 14 cauze erau mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale. Deşi, în comparaţie cu anul 2008, numărul cauzelor mai vechi de 1 an de la data sesizării a crescut cu 12 dosare, acestea reprezintă, în continuare, 31% din totalul celor rămase de soluţionat, exact ca în perioada precedentă. Numărul relativ mare al acestei categorii de cauze a fost determinat, pe de o parte de faptul că, procurorilor anticorupţie le-au revenit dosare, spre competentă soluţionare, prin declinare de la alte unităţi de parchet, la date la care indicatorii de calitate privind operativitatea erau deja depăşiţi, cât şi de complexitatea acestora, precum şi de fluctuaţia de personal, înregistrându-se situaţii când acelaşi dosar a fost repartizat spre instrumentare mai multor magistraţii. În legătură cu dosarele mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale, se constată că, numărul celor rămase de soluţionat cu depăşirea acestui interval, a scăzut cu 26,3% faţă de anul precedent, ceea ce demonstrează preocuparea procurorilor secţiei de a se conforma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul instrumentării într-un termen cât mai scurt, dar cu respectarea garanţiilor procesuale, a cauzelor cu persoane puse sub învinuire.

2.3. Activitatea Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie


Procurorii din cadrul Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţiei au avut de soluţionat, în anul 2009, 607 dosare penale (în comparaţie cu 464 în anul 2008), dintre acestea 252 rămânând din anii precedenţi, iar 355 cauze fiind înregistrate, în perioada de referinţă.
În cadrul secţiei au activat 12 procurori, numărul mediu de dosare în lucru/procuror fiind de 50, iar soluţionate de 22 cauze.

Dintre cele 607 cauze, au fost instrumentate 270, cu 27,4% mai mult ca în anul anterior, când au fost finalizate doar 212 dosare, iar din soluţiile date, 177 (128 în anul 2008) au vizat fondul cauzei, restul de 93 (faţă de 84 în anul 2008) fiind declinări de competenţă ori conexări la alte dosare. La finalul anului au rămas de soluţionat un număr de 337 dosare penale.

În cele 177 de dosare soluţionate pe fond, s-au întocmit 18 rechizitorii (la fel ca în anul 2008), reprezentând 10,2% din soluţiile date pe fond, iar în celelalte 159 cauze s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată, fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancţiuni administrative faţă de 1.061 învinuiţi.

S-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 68 de inculpaţi (faţă de 161 în anul 2008), dintre care 2 în stare de arest preventiv, reţinându-se în sarcina acestora 123 infracţiuni (faţă de 373 în anul 2008).
Printre cei trimişi în judecată se numără şi 2 deputaţi, 20 funcţionari publici, 16 persoane ce deţin funcţii publice de conducere, 27 oameni de afaceri.

Infracţiunile reţinute în sarcina celor trimişi în judecată au fost următoarele:

Cu toate că numărul inculpaţilor trimişi în judecată şi al infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, a scăzut, în anul 2009, cu 57,8%, respectiv 68%, faţă de anul precedent, iar numărul cauzelor penale soluţionate prin rechizitoriu a fost acelaşi, se constată că dosarele finalizate cu sesizarea instanţelor au avut un grad sporit de complexitate, determinat de calitatea persoanelor puse sub acuzare, fiind trimişi în judecată inculpaţi ce deţineau funcţii sau demnităţi publice; de gravitatea faptelor comise, acestea încadrându-se, de regulă, în sfera infracţionalităţii economico-financiare, a administrării şi folosirii bunurilor proprietate publică, a privatizării agenţilor economici, a achiziţiilor publice, a valorilor mobiliare, a subvenţiilor, a fondului funciar şi a creditelor garantate din fondurile publice sau rambursate din fonduri publice; de consecinţele produse, inclusiv întinderea pagubei produse, valoarea prejudiciului fiind de 108.938.186 lei; de multitudinea activităţilor efectuate de organele de urmărire penală.

Dintre cele 18 cauze penale soluţionate prin rechizitoriu, 8 pot fi considerate importante, spre exemplu:

Prin rechizitoriul nr. 227/P/2006 din 19 octombrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. A. (deputat, fost prim - ministru) pentru infracţiunea de dare de mită, M. I., (fost preşedinte al O. N. P. C. S. B.) pentru infracţiunile de luare de mită, divulgare de informaţii nedestinate publicităţii şi distrugere de înscrisuri şi P. R. (fost consilier al prim - ministrului) pentru infracţiunile de complicitate la dare şi luare de mită.
În cursul lunii noiembrie 2000, inculpatul M. I., în calitate de membru al Plenului O. N. P. C. S. B., i-a contactat, cu sprijinul denunţătorului, pe inculpaţii P. R. şi N. A., cărora le-a comunicat că, în cadrul instituţiei se află în lucru, cu propunere de informare a organelor urmărire penală competente, o lucrare având ca obiect depunerea unei sume de 400.000 dolari, într-un cont bancar al soţiei inculpatului N. A., ocazie cu care i-a promis acestuia că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că aceasta trebuie să dispară, propunere acceptată de inculpatul N. A.
La data de 28 decembrie 2000, după numirea sa în funcţia de prim-ministru al guvernului, inculpatul N. A. a determinat, în prima şedinţă de guvern, emiterea unei hotărâri prin care inculpatul M. I. a fost numit în funcţia de preşedinte al O. N. P. C. S. B., fiind revocat fostul preşedinte, precum şi acel membru al Plenului care se ocupase de coordonarea verificărilor privind provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 dolari în contul soţiei prim-ministrului.
Inculpatul M. I., abuzând de prerogativele ce-i au fost conferite, precum şi de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor la nivelul oficiului, a sustras lucrarea ce o viza pe soţia inculpatului N. A şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, inculpatului P. R., consilier al prim - ministrului, pentru a-i fi remisă acestuia.

La data de 9 octombrie 2009, prin rechizitoriul nr. 218/P/2006 din 9 octombrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D. M. T. (fost preşedinte al Consiliului de administraţie şi director general al C. N. P. R.), L. E. (fost director economic executiv al C. N. P. R.), M. A. (fost director executiv al Direcţiei de dezvoltare strategică a C. N. P. R.) pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, B. L. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, P. N. şi M. D. (administratori la societăţi comerciale) pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, spălare de bani şi evaziune fiscală, P. M. pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată şi spălare de bani şi D. I. (administrator la o societate comercială) pentru infracţiunea de spălare de bani.
În cursul anului 2006, inculpaţii D. M. T., L. E. şi M. A., în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie şi director general, director economic executiv, şi respectiv director executiv al Direcţiei de dezvoltare strategică al C. N. P. R., au iniţiat şi au aprobat încheierea, pentru angajaţii companiei, a 6 poliţe de asigurare pentru risc (de accidente, boli profesionale, sănătate, etc.) cu trei societăţi de asigurări, cu încălcarea regulamentelor C. N. P. R. şi a condiţiilor generale şi specifice privind asigurările de viaţă. cauzând un prejudiciu în patrimoniul Poştei Române, în valoare de 14.387.819,59 lei.
La încheierea acestor poliţe au participat în mod fictiv, ca intermediari, inculpaţii P. N. şi M. D., în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale şi inculpatul B. L., beneficiind astfel, în mod nelegal, de comisionul de intermediere în valoare de 6.944.765 lei, iar inculpatul P. M. a dobândit suma de 6.781.465 lei. De asemenea, inculpatul P. M. a folosit suma de 1.741.500 lei, în interes personal, transferând-o către alte persoane fizice sau persoane juridice, deşi cunoştea că provine din infracţiuni.
La rândul lor, cunoscând că suma de 12.892.273,86 lei provine din încheierea nelegală a poliţelor de asigurare, inculpaţii P. N., M. D. şi D. I. au înregistrat-o în contabilitatea societăţilor comerciale administrate de ei şi controlate de inculpatul P. M., iar ulterior, a transferat-o, prin diferite modalităţi, către alte persoane fizice sau persoane juridice, pentru a ascunde originea ilicită a banilor. Totodată, inculpaţii P. N. şi M. D. au înregistrat în contabilitatea firmelor cheltuieli fictive, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit către bugetul de stat, în valoare de 2.313.439 lei.
În vederea recuperării prejudiciului de 18.031.723,56 lei, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor T. D. M., M. A., L. E., P. M., B. L., M. D., P. N., precum şi asupra imobilului unei societăţi comerciale.

În dosarul nr. 124/P/2009, la data de 17 iulie 2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii R. G. M. (director general al S. C. Electrica T. N., în anii 2000 - 2006), M. P. (fost şef al Serviciului aprovizionare din cadrul S. I. S. E. T. N.) pentru infracţiunile de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi spălare de bani, toate în formă continuată, S. I. C. (director la S. I. S. E. T. N. în 2002-2005) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, C. V. pentru infracţiunile de dare de mită, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, spălare de bani şi concurenţă neloială, toate în formă continuată, C. O. M. şi R. G. T. pentru infracţiunile de complicitate la luare de mită şi complicitate la spălare de bani, ambele în formă continuată, O. D. (acţionar şi administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de spălare de bani, N. P. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani şi C. C. pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită şi spălare de bani.
S-a reţinut în fapt că, în perioada 2002-2004, un grup infracţional iniţiat şi condus de inculpatul C. V., în baza unui plan amănunţit, de amploare şi cu mari sume de bani rulate, a furnizat produse contrafăcute pentru două sucursale din cadrul S. C. Electrica S. A., în condiţiile în care conducătorii acestor instituţii au încălcat legislaţia referitoare la achiziţiile publice, în schimbul unor foloase materiale. Planul presupunea vânzarea, la preţuri supraevaluate, de produse electrice inferioare calitativ, dar purtând fraudulos marca „Siemens”, către sucursale şi filiale ale S. C. Electrica S. A.
În perioada septembrie - octombrie 2003, inculpatul R. G. M., în calitate de director general al S. C. Electrica T. N., a pretins şi primit de la inculpatul C. V., prin intermediul inculpaţilor C. C. (fiul mituitorului) şi R. G. T. (fiul său), suma de 550.000 lei, pentru ca, în schimbul mitei, să achiziţioneze pentru instituţia pe care o coordona, prin încălcarea legii şi a atribuţiilor de serviciu, produse electrice în condiţii păgubitoare. În acelaşi scop, inculpatul M. P. (şeful serviciului aprovizionare în cadrul S. I. S. E. E. T. N.), a pretins şi primit mobilier, aparatură IT şi suma de 8.000 lei de la inculpatul C. V., prin intermediul fiicei acestuia şi a unei fundaţii.
De asemenea, inculpaţii R. G. M., S. I. C. şi M. P., cu sprijinul inculpatului C. V., au aprobat achiziţionarea de produse electrice contrafăcute, inscripţionate în mod fraudulos cu marca „Siemens”, cu în călcarea normelor legale privind achiziţiile publice.
S-a mai reţinut că, inculpaţii R. G. M., M. P. (cu ajutorul inculpatei C. O. M.), R. G. T., C. V., C. C. şi O. D. (cu ajutorul inculpatului N. P.) au disimulat adevărata natură şi provenienţă a sumelor pretinse şi date cu titlu de mită, prin intermediul unor operaţiuni bancare, conturi fictive, acte bancare false şi contracte fictive de sponsorizare, consultanţă sau împrumut, inculpatul O. D. (cumnatul inculpatului C. V.) obţinând astfel, un folos în valoare de 60.000 lei.
În vederea recuperării prejudiciului de 4.128.969,65 lei s-a dispus instituirea sechestrului asigurător.

Prin rechizitoriul nr. 121/P/2005 din 12 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. M. (fost director general al C. N. C. F. R.) pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, M. M. G. (fost director comercial al C. N. C. F. R.), O. V. (fost director al Direcţiei economice din C. N. C. F. R.), V. D. V. (fost şef al Serviciului aprovizionare din C. N. C. F. R.), V. I. (fost funcţionar la Serviciului aprovizionare din C. N. C. F. R.) şi N. A. (fost director al Bazei de aprovizionare şi coordonator achiziţii al Serviciului aprovizionare) pentru câte două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată.
În perioada 2002 - 2003, inculpatul N. M., în calitate de director general al C. N. C. F. R., a semnat, cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea şi oportunitatea achiziţiei întrucât furnizorul nu fusese autorizat de către AFER, un număr de 23 de comenzi de achiziţii de piese pentru instalaţii feroviare către o societate pe acţiuni. Comenzile au fost semnate fără derularea unor proceduri de achiziţii publice şi încheierea unor contracte prevăzute de lege, în mod obligatoriu.
De asemenea inculpatul N. M. a semnat, în mod nelegal, instrumente de plată în valoare de 5.567.676,569 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile şi cumpărate la suprapreţ şi a acceptat semnarea nelegală de către alte persoane a unor instrumente de plată.
S-a reţinut şi că, în aceiaşi perioadă, folosind acelaşi mod de operare, inculpatul N. M. a mai semnat un număr de 4 comenzi către o societate comercială-furnizor neautorizat AFER-, cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea şi oportunitatea achiziţiei, fără a derula proceduri de achiziţii publice şi a încheia contractele prevăzute de lege, în mod obligatoriu.
Ulterior, în mod nelegal, inculpatul a semnat instrumente de plată în valoare de 2.523.004,96 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile şi cumpărate la suprapreţ, pentru o parte din aceste produse neexistând nici comenzi scrise.
În realizarea activităţii infracţionale, inculpatul N. M. a fost ajutat prin diferite activităţi nelegale de subordonaţii săi, inculpaţii M. M. G., O. V., V. D. V., V. I. şi N. A.
Pentru recuperarea pagubei de 13.353.720,203 lei produsă în patrimoniul C. N. C. F. R. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător doar asupra a două imobile proprietatea inculpatului V. I., întrucât celelalte bunuri imobile şi sume de bani din conturi bancare ale inculpaţilor au fost indisponibilizate în cauze penale.

La data de 16 ianuarie 2009, prin rechizitoriul nr. 27/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. A. (fost preşedinte al unui partid), pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, J. I. P. (fost inspector general de stat al Inspectoratului Stat în Construcţii) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, fals intelectual sub forma participaţiei improprii, folosirea creditului societăţii într-un scop contrar intereselor societăţii sub forma participaţiei improprii, toate în formă continuată, G. D. (fost inspector general de stat adjunct al I. S. C.), pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, V. M. C. (director general al unei societăţi comerciale), pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată, P. B. şi P. M. I. pentru infracţiunile de spălare de bani, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată.
În cursul anului 2004, Inspectoratului de Stat în Construcţii, sub conducerea inculpatei J. I. P., a iniţiat organizarea unui simpozion, care în realitate, reprezenta prin instituirea unor taxe de participare, un cadru de strângere a unor sume de bani pentru campania electorală preşedinţială a inculpatului N. A.
Evenimentul a fost organizat ca urmare a exercitării de către inculpat a influenţei şi autorităţii sale, în calitate de preşedinte al partidului asupra inculpatei J. I. P. (numită în funcţia de inspector general în cadrul I. S. C. datorită legăturilor apropiate cu persoane marcante din partidul respectiv), a inculpatului P. B. (fost membru al CFSN şi apropiat al familiei lui N. A.), a inculpatei P. M. I. (persoană care, împreună cu P. B. controla un grup important de firme), a inculpatului V. M. C. (administrator al unei societăţi comerciale ce beneficiase de contracte importante pentru tipărirea unor materiale electorale ale PSD şi care avea legături cu persoane importante din cadrul partidului), precum şi asupra altor persoane care erau fie membrii ai partidului cu funcţii importante la nivelul unor instituţii publice(companii şi agenţii naţionale), fie lideri de partid locali, primari şi preşedinţi de consilii judeţene.
De asemenea, inspectorii de specialitate când au avizat lucrările unor societăţi comerciale de construcţii, au înmânat reprezentanţilor acestor societăţi invitaţii de participare la simpozion, ocazie cu care au solicitat şi copia ordinului de plată, exercitând astfel o constrângere morală şi asupra acestora.
Taxele de participare în valoare de 500 lei pentru persoană fizică şi 1.500 lei pentru persoană juridică, au ajuns la un total de 6.746.397,24 lei, bani care, deşi potrivit legii constituiau venituri la bugetul I. S. C. (instituţie publica) au fost încasaţi direct de patru societăţi comerciale controlate de inculpaţii P. B. şi P. M. I., din dispoziţia inculpatei J. I. P., care ajutată fiind de inculpata G. D. nu a urmărit modul de utilizare a sumelor încasate şi nu a întocmit decontul pentru cheltuieli, astfel încât prin încălcarea prevederilor legale cheltuielile efectuate cu organizarea simpozionului nu au fost decontate în mod corespunzător.
Societăţile implicate în organizarea evenimentului au colectat taxele de participare şi au subcontractat executarea serviciilor de pregătire a simpozionului, iar pentru a acoperi diferenţa dintre suma încasată de la participanţi şi cheltuielile efectiv realizate, cele patru societăţi au încheiat contracte cu o altă firmă, controlată tot de inculpaţii P. B. şi P. M. I., societate comercială ce avea ca obiect, în principal, servicii de „concepţie” şi „organizare”, contactele fiind menite să justifice 92% din totalul cheltuielilor pentru o serie de servicii care, în realitate, nu au fost efectuate.
Ulterior, pentru a se disimula provenienţa banilor, prin operaţiuni de spălare de bani (cesiune de acţiuni, majorare de capital, contracte false de vânzări de terenuri şi prestări servicii) desfăşurate prin intermediul a trei societăţi comerciale, toate controlate de soţii P. B. şi P. M. I., suma de 5.325.633,88 lei a fost transferată în conturile societăţii inculpatului V. M. C., iar 3.384.173,44 lei din această sumă, au fost plătiţi de către inculpat pentru materialele de propagandă electorală pentru campania preşedinţială a lui N. A.
De asemenea, inculpatul V. M. C., pentru a ascunde destinaţia ilicită a banilor proveniţi din organizarea simpozionului, a întocmit, atât personal, cât şi prin interpuşi, documente comerciale şi financiar-contabile false, şi astfel sub aparenţa unor cheltuieli efectuate cu activităţi de publicitate pentru societatea sa, prin falsificarea înscrisurilor menţionate, a achiziţionat, a livrat şi a plătit contravaloarea materialelor de propagandă electorală pentru inculpatul N. A.
În acelaşi mod, inculpatul N. A. a mai obţinut foloase necuvenite în cuantum de 38.217,20 lei, şi de la societatea controlată de inculpata J. I. P., acestea reprezentând contravaloarea unor materiale de propagandă electorală şi alte cheltuieli efectuate în cu acest scop.
A fost instituit sechestrului asigurător asupra sumei de 118.650 dolari aparţinând inculpatului N. A. şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor J. I. P., G. D., P. B., P. M. I., M. C. V. până la concurenţa sumei de 6.481.384,49 lei, fiind indisponibilizate şi imobilele proprietatea inculpaţilor V. M. C., J. I. P., G. D., P. B. şi P. M. I., măsuri dispuse fie în vederea confiscării foloaselor necuvenite, fie pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 6.961.155,21 lei, produs în patrimoniul I. S. C.

Cauze, apreciate ca relevante, soluţionate prin rechizitoriu sunt expuse în Anexa nr. 1.

În perioada analizată, nu au existat cazuri de inculpaţi arestaţi preventiv, netrimişi în judecată.
Din cele 43 de plângeri împotriva formulate actelor şi măsurilor luate de procuror, 5 au fost admise.
Au fost infirmate soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror în 3 dosare, întrucât s-a constatat că cercetările nu erau complete, iar redeschiderea urmăririi penale s-a dispus la 1 cauză, cu consecinţa reluării cercetărilor.

Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi un număr de 16 inculpaţi, trimişi în judecată prin rechizitorii întocmite de procurorii secţiei.

Au fost pronunţate 2 hotărâri definitive de achitare a unui număr de 10 inculpaţi, care s-a apreciat că nu sunt imputabile procurorilor care au dispus trimiterea în judecată, aşa cum rezultă din analiza prezentată în Anexa nr. 3. La acestea se adaugă alte 2 hotărâri definitive de achitare a unui număr de 4 inculpaţi, pe temeiul dezincriminării faptelor.

S-a pronunţat 1 hotărâre definitivă de restituire a cauzei la procuror, considerată ca fiind imputabilă magistratului, pentru considerentele expuse în Anexa nr. 4.

Dintre cele 337 dosare penale rămase nesoluţionate la sfârşitul anului 2009, 173 aveau o vechime mai mare de un 1 an de la data primei sesizări, iar 62 cauze erau mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale. Chiar dacă, numărul cauzelor mai vechi de 1 an de la data sesizării a crescut în perioada de referinţă, cu 4 dosare, acestea reprezintă doar 51% din totalul celor rămase de soluţionat, comparativ cu anul precedent, când constituiau 68% din totalul dosarelor nesoluţionate. Rezultă, deci, că procurorii au acordat o atenţie sporită instrumentării într-un termen rezonabil a cauzelor ce le-au fost repartizate, cu atât mai mult cu cât, numărul dosarelor avute în lucru a crescut cu 31%, comparativ cu anul 2008, iar la nivelul secţiei au funcţionat, tot 12 magistraţi, la fel ca în perioada precedentă.
Pe de altă parte, în cazul dosarelor soluţionate, comparativ cu anul anterior, s-a înregistrat o creştere atât a soluţiilor date pe fondul cauzei, cât şi a celor de declinare a competenţei şi conexare la alte cauze, cu 27,7%, respectiv 10,7%, ceea ce indică o creştere a operativităţii sub aspect cantitativ şi calitativ.
Celeritatea urmăririi penale a fost influenţată de specificul şi complexitatea cauzelor, investigarea infracţiunilor impunând efectuarea unui volum sporit de activităţi, inclusiv expertize, constatări tehnico ştiinţifice şi lucrări realizate atât de specialişti din cadrul direcţiei, cât şi de cei ai Gărzii Financiare, Administraţiei Naţionale a Finanţelor Publice şi Curţii de Conturi.

2.4. Combaterea infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari


În anul 2009, Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari a avut în lucru 156 cauze penale (în comparaţie cu 148 în anul 2008), dintre acestea fiind soluţionate 95 (faţă de 90 în anul 2008), rămânând de instrumentat 61, din care în 12 dosare s-a început urmărirea penală.
La nivelul secţiei şi-au desfăşurat activitatea 5 procurori militari (faţă de 7 procurori militari în anul 2008), din care 1 a participat cu preponderenţă la şedinţele de judecată ale instanţelor militare din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, în timp ce 1 alt magistrat a asigurat, cu delegaţie, până în luna iulie 2009 conducerea secţiei, dată la care a fost definitivat pe funcţie.

Din cele 95 de dosare instrumentate, în 57 au fost date soluţii pe fond, iar în 38 s-a dispus declinarea competenţei sau conexarea la alte dosare, numărul cauzelor soluţionate crescând cu 5,6%, faţă de anul anterior. Această împrejurare a fost determinată de modificarea competenţei materiale a parchetelor militare, şi a avut drept consecinţă sporirea cu 31%, comparativ cu anul 2008, a soluţiilor de declinare în favoarea procurorilor civili, în cazurile în care nu sunt cercetate doar cadre militare.

Au fost întocmite, în cele 57 dosare instrumentate pe fond, un număr de 7 rechizitorii (faţă de 8 în anul 2008), iar în celelalte 50 cauze s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată, fiind dispusă în 4 cazuri scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancţiuni administrative faţă de 34 de învinuiţi (comparativ cu 21 în anul 2008).

Prin cele 7 rechizitorii, au fost trimişi în judecată 30 inculpaţi, din care 2 în stare de arest preventiv, alţi 9 inculpaţi fiind arestaţi pe parcursul urmăririi penale (faţă de 16 în anul 2008, şi niciun arestat preventiv), iar în sarcina acestora s-au reţinut 120 infracţiuni (comparativ cu 43 în anul 2008) constând în fapte de corupţie, în legătură directă cu acestea sau asimilate celor de corupţie, după cum urmează:

Toţi inculpaţii trimişi în judecată sunt bărbaţi, au studii superioare şi vârste cuprinse între 21 şi 55 ani, dintre care 29 de inculpaţi provin din mediul urban şi doar 1 din mediul rural.

Se constată că, deşi au fost întocmite doar 7 acte de inculpare, cu 1 rechizitoriu mai puţin ca anul anterior, ceea ce reprezintă 12,28% din soluţiile dispuse de procurorii militari pe fond. Atât numărul inculpaţilor trimişi în judecată, cât şi al infracţiunilor reţinute în sarcina acestora a crescut de două, respectiv de trei ori, împrejurare ce demonstrează complexitatea dosarelor finalizate cu sesizarea instanţei, prin raportare la numărul persoanelor şi faptelor cercetate, amploarea activităţii infracţionale, gravitatea urmărilor produse, ce se reflectă şi în valoarea de 1.698.636 lei şi 24.028 euro a prejudiciului cauzat, precum şi la multitudinea actelor de urmărire penală efectuate.

În ceea ce priveşte cele 7 de cauze penale soluţionate prin rechizitorii pot fi considerate importante 3 dintre acestea, după cum urmează:

Prin rechizitoriul nr. 120/P/2006 din 29 decembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a lt. col. (r) B. F. (fost ofiţer în cadrul Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (7 acte materiale), de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (221 acte materiale), de fals intelectual şi uz de (228 acte materiale) şi de sustragere sau distrugere de înscrisuri, toate în formă continuată, col. Z. G. (ofiţer în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de complicitate la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată (181 acte materiale), de fals intelectual şi uz de fals în formă continuată (182 acte materiale) şi de sustragere sau distrugere de înscrisuri, lt. col. C. Ş. (ofiţer în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (6 acte materiale), de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor (40 acte materiale) şi de fals intelectual şi uz de fals(46 acte materiale) toate în formă continuată şi cpt. H. N. F. (ofiţer în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor(6 acte materiale) de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (40 acte materiale) şi de fals intelectual şi uz de fals (46 acte materiale), toate în formă continuată.
S-a reţinut că, inculpaţii în cursul anului 2006, cu ocazia desfăşurării concursului de ocupare a unui număr de 191 de posturi subofiţeri din cadrul I. S. U., şi-au exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu cauzând o vătămare intereselor unor persoane, sens în care cu complicitatea unor membri ai comisiilor de examinare, au fraudat concursul susţinut în două sesiuni, prin modificarea rezultatelor la probele sportive şi prin supraevaluarea notelor la testul grilă, favorizând, astfel 63 de candidaţi în detrimentul altora. De asemenea, inculpaţii B. F. şi Z. G., în calitate de preşedinte, respectiv secretar al comisiilor de examinare, au sustras şi distrus o serie de documente întocmite şi semnate de membrii comisiilor la probele sportive, pentru a nu se putea stabili corectitudinea rezultatelor obţinute de candidaţi, la aceste probe.

În dosarul nr. 92/P/2007, prin rechizitoriul, au fost trimişi în judecată inculpaţii gen. mr. (r) T. P. (fost şef al Inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă), contraamiral R. M. (fost comandant al Flotei M. Ap. N.), col. C. V. (inspector şef al I. S. U.), col. C. N. (prim-adjunct al I. S. U.), col. N. A. G., col. A. V., col. G. D. M., lt. col. D. C., lt. col. C. S. M., mr. D. L. G., mr. D. L., mr. A. G., cpt. B. M. S., cpt. N. F., cpt. C. N. C., lt. Ţ. D., lt. B. A. M., plt. adj. T. M. (cadre din acelaşi I. S. U.) şi col. R. E. (din Statul Major al Forţelor Terestre ale M. Ap. N.) pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, toate în formă continuată şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, fapte penale comise de către inculpaţi în diferite forme de participaţie (instigare, complicitate, autorat).
La nivelul inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă s-a organizat, în luna august 2007, concursul pentru ocuparea unui mare număr de posturi de subofiţeri, comisia de corectare fiind compusă din cadrele acestei unităţi.
Cu această ocazie, inculpaţii gen. mr. (r) T. P., contraamiral R. M., col. C. N., col. R. E. şi col. C. V. au exercitat, în diferite moduri, presiuni şi influenţe asupra comisiei de corectare a lucrărilor scrise, în scopul declarării, în mod fraudulos, ca admişi a unui număr de 205 candidaţi, prin falsificarea foilor de concurs a acestor candidaţi de către membrii comisiei.
Prin această modalitate au fost vătămate interesele legale a 46 de persoane care, deşi obţinuseră medii de admitere, au fost declarate respinse ca urmare a fraudării rezultatelor examenului, dintre acestea 37 constituindu-se părţi civile, cu consecinţa instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor până la concurenţa sumei de 1.276.500 lei.
La data de 24 martie 2009, prin rechizitoriul nr. 32/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului col. (r) D. N. C. (inspector şef al inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă) pentru infracţiunile de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, înşelăciune, delapidare, toate în formă continuată, pentru câte două infracţiuni de fals intelectual şi uz de fals, precum şi pentru cinci infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă.
În perioada 2004-2007, inculpatul col. (r) D. N. C., în calitate de inspector şef al inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă, a obligat 803 cadre militare să-şi achiziţioneze, din bani personali, costume militare şi alte efecte, deşi aceste obiecte, în condiţiile legii, erau gratuite, asigurând, astfel câştiguri materiale firmelor producătoare, de la care a primit, în mod repetat, cu titlu de mită, sume de bani şi bunuri, în cuantum de 8.000 lei şi creând o pagubă cadrelor militare în valoare de 352.430 lei.
De asemenea, inculpatul a mai solicitat cadrelor militare să strângă din drepturile lor salariale, sume în cuantum de 14.485 euro şi 12.455 lei, motivând că banii sunt necesari pentru aducerea unor maşini de intervenţie, donate de pompierii englezi, chiar dacă, în realitate, toate cheltuielile legate de această operaţiune, fuseseră deja asigurate de I. G. S. U, şi a mai însuşit, pentru sine, din patrimoniul inspectoratului suma de 42.552,61 lei, cu titlu de cheltuieli de deplasare, iar prin inducere în eroare a creat un prejudiciu în valoare de 9.543 euro, 7.605 lire sterline şi 7.588,35 lei Fondului de Ajutor Social.
S-a mai reţinut în actul de sesizare că inculpatul a întocmit şi semnat în fals, la data de 14 iulie 2005, o adresă către ambasada unui stat la Bucureşti pentru a-i obţine concubinei sale, viză de intrare în respectiva ţara, precum şi că ulterior, începerii cercetărilor penale a solicitat unui subofiţer din subordine să falsifice, prin adăugare, un proces-verbal al unei şedinţe de comandă, pentru a-l putea folosi ca probă în apărare şi a instigat cinci subordonaţi, audiaţi ca martori în cauza sa, la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumelor indicate.

Cauze, apreciate ca relevante, soluţionate prin rechizitoriu sunt expuse în Anexa nr. 1.

În perioada analizată, nu au existat cazuri de inculpaţi arestaţi preventiv, netrimişi în judecată.
Nu a fost dispusă infirmarea soluţiei ori redeschiderea urmăririi penale, din cele 36 de plângeri formulate împotriva soluţiilor date de procuror, 10 au fost trimise la alte organe, iar celelalte 26 au fost respinse ca neîntemeiate.

Au fost condamnaţi, prin hotărâri definitive, un număr de 9 inculpaţi, trimişi în judecată prin rechizitorii întocmite de procurorii secţiei
Nu au fost pronunţate soluţii de achitare în dosarele instrumentate de procurorii militari.
Instanţele de judecată au dispus, definitiv, 1 restituire a cauzei la procuror, ca urmarea a declarării neconstituţionale a dispoziţiilor art. 172 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală, astfel cum fuseseră modificate prin Legea nr. 356/2006. S-a considerat că soluţia de restituire nu e imputabilă procurorului.
Prezentarea acesteia se regăseşte în Anexa nr. 4.

La finalul anului 2009, dintre cele 61 de cauze nesoluţionate, un număr de 29 aveau o vechime mai mare de 1 an de la data sesizării, iar 5 cauze erau mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale. Se constată că faţă de anul 2008, deşi a crescut semnificativ numărul cauzelor nesoluţionate în termen de 1 an de la data sesizării, s-a diminuat cu 50% numărul celor rămase de instrumentat mai vechi de 6 luni de la declanşarea urmăririi penale, ceea ce evidenţiază preocuparea procurorilor de a finaliza într-un termen cât mai scurt dosarele cu urmărirea penală începută, împrejurare de natură a asigura dreptul la un proces echitabil a celor învinuiţi, inclusiv sub aspectul soluţionării într-un termen rezonabil a acuzaţiilor penale.
Celeritatea efectuării urmăririi a fost influenţată de existenţa unor cauze complexe în care s-au încuviinţat administrarea probei cu expertiza, efectuarea de constatări tehnico ştiinţifice, precum şi de faptul că mai multe dosare au fost primite prin declinare de competenţă de la alte parchete, având la data înregistrării la secţie, deja depăşiţi, indicatorii de calitate privind operativitatea de soluţionare.
Pe de altă parte, în cazul dosarelor soluţionate, comparativ cu anul anterior, s-a înregistrat o creştere de 5,6% (95 cauze comparativ cu 90), precum şi o diminuare cu 25% (de la 16 cauze la 12) a numărului celor instrumentate cu depăşirea termenului de 1 an de la data primei sesizări, ceea ce indică o creştere a operativităţii sub aspect cantitativ şi calitativ.

2.5. Activitatea desfăşurată de serviciile teritoriale

Structura teritorială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie este organizată în 15 servicii teritoriale, din care 3 au în compunere şi câte 1 birou teritorial, respectiv Serviciul teritorial Bucureşti cu Biroul teritorial Slobozia, Serviciul teritorial Craiova cu Biroul teritorial Târgu Jiu şi Serviciul teritorial Oradea cu Biroul teritorial Satu Mare.
La finele anului 2009, în cadrul structurii teritoriale îşi desfăşurau activitatea 64 procurori, din care 57 numiţi şi 7 delegaţi, rezultând că din totalul de 69 posturi de prevăzute în organigramă, 82,6% sunt ocupate de procurori numiţi în cadrul direcţiei.
Activitatea de urmărire penală a fost desfăşurată în medie de 46 procurori din structura teritorială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar activitatea judiciară de circa 18 procurori, de regulă, câte 1 procuror de la fiecare serviciu şi birou teritorial realizând exclusiv ori preponderent activitate judiciară.

În anul 2009, Serviciile teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie au avut de soluţionat un număr de 3.557 cauze penale, în creştere cu 24% faţă de anul 2008 (2.867 cauze), din care au soluţionat 1.966 cauze, respectiv mai mult cu 14,3% (1.719 cauze în 2008). Cauzele soluţionate reprezintă 55,27% din totalul cauzelor de soluţionat.
Au fost dispuse 1.396 soluţii pe fondul cauzei (1.208 în anul 2008) şi 570 soluţii de declinare a competenţei ori conexare a dosarelor (faţă de 511 în 2008).
Totodată, nu au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată faţă de învinuiţi/inculpaţi arestaţi preventiv.

Prin cele 120 rechizitorii emise (111 în anul 2008), reprezentând 8,6% din totalul soluţiilor pe fond s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 351 inculpaţi (410 în anul 2008), din care 67 în stare de arest preventiv (28 în 2008).

Un număr de 9 servicii teritoriale (circa două treimi din structura teritorială) au întocmit cel puţin 8 rechizitorii, după cum urmează: 15 rechizitorii - Bucureşti (privind 32 de inculpaţi), câte 11 rechizitorii – Piteşti (privind 47 de inculpaţi) şi Alba-Iulia (privind 42 de inculpaţi), respectiv câte 8 rechizitorii – Oradea (privind 33 de inculpaţi), Craiova (privind 23 de inculpaţi), Ploieşti (privind 22 de inculpaţi), Suceava (privind 20 inculpaţi), Bacău (privind 14 inculpaţi) şi Constanţa (privind 10 de inculpaţi).
Totodată, alte 5 servicii teritoriale au emis cel puţin 5 rechizitorii, respectiv: câte 7 rechizitorii - Târgu Mureş (privind 31 de inculpaţi), Cluj (privind 27 de inculpaţi) şi Galaţi (privind 12 de inculpaţi), 6 rechizitorii - Braşov (privind 9 de inculpaţi) şi 5 rechizitorii - Timişoara (privind 13 de inculpaţi).
Serviciul teritorial Iaşi a întocmit 3 rechizitorii cu 5 inculpaţi.

Analiza indicatorilor statistici relevă că, în anul 2009, activitatea desfăşurată de structura teritorială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a încadrat în parametrii cantitativi şi calitativi din ultimii ani, aspect relevat sintetic prin creşterea numărului cauzelor soluţionate şi a numărului de rechizitorii, valoarea totală a prejudiciului reţinut prin actele de sesizare a instanţei (circa 182 milioane lei la care se adaugă 25 milioane de euro), dar şi prin sporirea gravităţii faptelor deduse judecăţii, demonstrată de creşterea exponenţială a numărului inculpaţilor trimişi în judecată în stare de arest preventiv (67 faţă de 28 în anul 2008).

Constatăm că sporirea eficienţei a constituit o coordonată importantă a activităţii şi este evidenţiată de creşterea în continuare a ponderii serviciilor care au emis minim 8 rechizitorii, şi anume, circa 2/3 din totalul structurii teritoriale. Comparativ, în anul 2008, aproape 1/2 din serviciile din cadrul structurii teritoriale se încadrau în această categorie.

Activitatea desfăşurată de fiecare serviciu teritorial al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în cursul anului 2009, prin prisma analizării tuturor indicatorilor statistici, se prezintă după cum urmează:

În anul 2009, activitatea Serviciului teritorial Piteşti a continuat parcursul ascendent înregistrat în anul anterior, marcând creşteri cantitative şi calitative. Se remarcă modul în care procurorul şef al serviciului teritorial s-a implicat, împreună cu colectivul, în identificarea şi aplicarea unor măsuri corespunzătoare în vederea eficientizării activităţii acestei structuri.

În concret, din punct de vedere cantitativ, a crescut numărul cauzelor de soluţionat cu 35% (281 faţă de 208 cauze în anul 2008) şi al cauzelor soluţionate cu 4% (132 faţă de 127 cauze în anul 2008) Au fost soluţionate pe fond 85 cauze.
A sporit numărul actelor de inculpare, fiind emise 11 rechizitorii prin care au fost trimişi în judecată 47 inculpaţi, din care 15 în stare de arest preventiv (comparativ cu 9 rechizitorii vizând 39 de inculpaţi, din care 6 arestaţi preventiv). De asemenea, în 4 cauze a fost dispusă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, în baza art. 181 C. pen., faţă de 16 învinuiţi, comparativ cu 8 învinuiţi faţă de care s-a dispus această măsură în anul 2008.
Din punct de vedere calitativ, se remarcă faptul că, rechizitoriile reprezintă 12,8% din totalul soluţiilor dispuse pe fondul cauzei, iar în condiţiile creşterii cu 21% a numărului inculpaţilor trimişi în judecată, faptele deduse instanţei au fost apreciate ca prezentând o gravitate ce a justificat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive faţă de 32% din inculpaţii trimişi în judecată.
Complexitatea cauzelor rezultă şi din faptul că cei 47 inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea a 97 infracţiuni, fiind reţinut prin actele de inculpare un prejudiciul total de 12.788.683 lei (comparativ cu 8.219.011 lei în anul 2008). Dintre inculpaţii trimişi în judecată, 7 au avut funcţii publice de conducere, iar 6 erau funcţionari publici.

Operativitatea a fost bună, din cele 132 cauze soluţionate, în 18 fiind depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare şi doar 1 cauză soluţionată cu depăşirea termenului de 6 luni de la începerea urmăririi penale
Creşterea indicatorilor privind cauzele rămase nesoluţionate (149 faţă de 81 în anul 2008) şi cauzele mai vechi de 1 an de la prima sesizare (50 faţă de 17 în anul 2008) apreciem că nu denotă deficienţe în ce priveşte operativitatea, ci se datorează cauzelor obiective ce decurg din numărul mare al cauzelor nou înregistrate (200), în contextul deficitului şi fluctuaţiei de personal fiind realizată creşterea numărului cauzelor soluţionate şi a rechizitoriilor emise.
Se remarcă atenţia acordată pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor în care a fost începută urmărirea penală, întrucât există numai 2 cauze nesoluţionate mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale (comparativ cu 3 în anul 2008).

Referitor la calitatea actelor de urmărire penală, menţionăm că nu au fost dispuse infirmări sau redeschideri ale urmăririi penale şi nu au fost pronunţate hotărâri definitive de restituire a cauzei la procuror.
A fost pronunţat 1 hotărâre definitivă de achitarea unui număr de 2 inculpaţi, în temeiul art. 10 lit a) C. pr. pen., care a fost apreciată ca imputabilă procurorului care a dispus trimiterea în judecată, pentru considerentele expuse în Anexa nr. 3
La aceasta se adaugă 1 hotărâre definitivă de achitarea unui număr de 3 inculpaţi, pe temeiul dezincriminării faptelor.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 4 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Activitatea a fost desfăşurată în medie de 3 procurori din numărul de 4 posturi prevăzut în organigramă, fiind marcată şi de fluctuaţia personalului întrucât, numai 2 posturi au fost ocupate permanent, în timp ce 1 procuror şi-a încetat activitatea, postul fiind ocupat ulterior prin delegare.
Volumul mediu este de circa 44 cauze soluţionate/procuror şi de circa 50 cauze rămase în lucru /procuror. În concret, se constată că s-a reuşit implicarea în activitatea de urmărire penală şi a procurorului ce a desfăşurat preponderent activitate judiciară (care a emis 31 soluţii de neurmărire), precum şi faptul că procurorul şef are cel mai mare volum de activitate, inclusiv în ce priveşte emiterea de rechizitorii.

Din cauzele finalizate prin rechizitoriu exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 4/P/2007, emis la data de 11 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G. M. (primar al municipiului) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., M. N. (consilier juridic la Primăria municipiului) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi G. I. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, în perioada mai-iunie 2005, inculpatul G. M., în calitate de primar al municipiului, împreună cu inculpatul M. N., consilier juridic la primărie, cu intenţie şi-au exercitat în mod defectuos sarcinile de serviciu, prin iniţierea şi derularea unei proceduri de achiziţie publică având ca obiect „Dotări locuri de joacă pentru copii", cu încălcarea normelor legale.
Deşi s-a derulat o singură procedură, prin cerere de ofertă, stabilindu-se achiziţionarea unui singur loc de joacă, primăria municipiului, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu societatea comercială reprezentată de inculpatul G. I. un număr de 6 contracte de furnizare de produse, plătind suma de 852.636 lei. Componentele celor şase locuri dejoacă au fost cumpărate de la o firmă din străinătate, la preţul de 321.622 lei, prin interpunerea a două societăţi comerciale la care inculpatul G. I. este administrator, astfel încât primăria a achitat către beneficiarul contractului de achiziţie publică suma de 531.014 lei, în plus faţă de valoarea reală a bunurilor. Această sumă reprezintă valoarea avantajelor patrimoniale obţinute de inculpatul G. I. cu ajutorul celorlalţi doi inculpaţi, prin interpunerea celor două societăţi, în detrimentul bugetului instituţiei publice.
Se menţionează că, primăria municipiului avea posibilitatea ca, prin reprezentanţii legali să lanseze invitaţii-oferte de achiziţie direct către firma din străinătate, despre ale cărei produse şi preţuri inculpatul G. M. se informase înainte de lansarea procedurii de achiziţie publică, când s-a deplasat personal în străinătate împreună cu inculpatul G. I., administratorul firmei care avea să fie ulterior declarată câştigătoare a contractului de achiziţie publică.
Prejudiciul cauzat Consiliului local şi Primăriei municipiului este de 545.568,11 lei, reprezentând diferenţa dintre totalul sumei achitate de autoritatea contractantă şi valoarea preţurilor medii de achiziţie ale locurilor de joacă de pe piaţă, iar în cauză au fost luate măsuri asigurătorii, în vederea acoperirii prejudiciului şi s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 531.014 lei, obţinute ca avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul prin săvârşirea infracţiunilor.

La data de 25 iunie 2009, prin rechizitoriul nr. 97/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a 14 inculpaţi, din care 4 în stare de arest preventiv, respectiv inculpaţii P. Gh. C. (acţionar majoritar la o societate comercială, iar prin intermediul acestei societăţi acţionar majoritar la un club sportiv) pentru săvârşirea a trei infracţiuni de dare de mită (dintre care două în formă continuată), fapte prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, precum şi a infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, F. L. I. (director general în cadrul societăţii comerciale), pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită în formă continuată, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 5 alin. (6) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de deţinere, fără autorizaţie, de substanţe clasificate în categoria precursorilor de droguri, faptă prevăzută de art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2006, L. D. C. (fost director al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită faptă prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi C. Gh. (fost preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul Federaţiei Române) pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită fapte prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 şi a infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Totodată, în stare de libertate, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S. M., C. S., D. C. L., C. S. C. (arbitrii) şi L. M. (observator federal şi fost vicepreşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor), în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, B. D. A. (arbitru), în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, P. G. (administrator la societatea comercială şi la clubul sportiv), în sarcina căruia s-au reţinut trei infracţiuni de complicitate la dare de mită în formă continuată, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, complicitate la cumpărare de influenţă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, M. C. (preşedinte al clubului sportiv), în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, P. F. (director de Relaţii Internaţionale în cadrul Federaţiei Române), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 6 din Lege anr. 78/2000 şi C. D. (director în cadrul societăţii comerciale), în sarcina căreia s-a reţinut infracţiunea de favorizare a infractorului în formă continuată, faptă prevăzută de art. 17 lit. a) din Legea 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. în legătură directă cu art. 255 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că, în perioada 2006-aprilie 2009, inculpaţii P. Gh. C., F. L. I., M. Cr., P. G. şi C. Gh. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracţiuni grave de corupţie prin care să obţină beneficii financiare sau materiale.
Astfel, în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008, inculpaţii P. Gh. C., F. L. I. şi P. G. au remis sume de bani inculpaţilor B. D. A. (5.000 dolari şi 374 lei), S. M. (3.000 dolari), L. M. (2.000 dolari), C. S. (15.000 dolari), D. L. (5.000 dolari) şi C. S. C. (2.000 dolari) pentru ca aceştia, în calitate de arbitri, respectiv observatori din cadrul Federaţiei Române, să îşi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu în sensul favorizării echipei aparţinând clubului sportiv în meciurile disputate cu alte trei echipe. La data de 3 septembrie 2007, inculpatul P. Gh. C. a remis suma de 20.000 lei inculpatului C. Gh., pentru ca, în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din România, să delege la meciurile disputate de echipa favorizată, în sezonul competiţional 2007 - 2008, anumiţi arbitri solicitaţi de finanţatorul acestei echipe, P. Gh. C. Suma remisă cu titlu de mită a fost a pusă la dispoziţia inculpatului P. Gh. C. de inculpatul P. G., în calitate de administrator al societăţii comerciale, acesta cunoscând destinaţia banilor.
De asemenea, în perioada 14 decembrie 2008 - 12 martie 2009, inculpaţii P. Gh. C. şi P. G. au remis în două tranşe suma de 290.000 lei inculpatului C. Gh., preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul Federaţiei Române, pentru ca să delege anumiţi arbitri agreaţi de P. Gh. C. la meciurile disputate de clubul spotiv în sezonul competiţional 2008-2009 şi pentru ca să promoveze în lotul de arbitri un arbitru protejat de P. Gh. C.
În aceeaşi cauză, în perioada 30 septembrie 2008-3 noiembrie 2008, inculpatul P. Gh. C., cu ajutorul inculpaţilor M. C. şi P. G., a remis suma totală de 14.000 dolari inculpatului P. F., director de Relaţii Internaţionale în cadrul Federaţiei Române (în condiţiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influenţă reală asupra membrilor comisiei de Disciplină şi Comisiei de Apel din cadrul Federaţiei Române) pentru ca P. Gh. C. să nu fie sancţionat sau să fie sancţionat cu o amendă în cuantum redus în două cauze având ca obiect abaterile disciplinare prevăzute de art. 52 alin. (1) lit. b) şi art. 52 alin. (5) din Regulamentul Disciplinar al Federaţiei Române, vizând comportarea jignitoare, calomnioasă şi declaraţii care afectează imaginea fotbalului.
La data de 13 aprilie 2009, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului F. L. I. au fost găsite 190 fiole a câte 5 ml. efedrina fiecare, substanţă clasificată din categoria precursorilor de droguri, pentru care inculpatul nu deţinea autorizaţie legală.
De asemenea, la data de 13 aprilie 2009, în timpul percheziţiilor efectuate la sediul societăţii comerciale, inculpata C. D. a sustras documente şi a completat dispoziţii de plată şi borderouri de achiziţie pentru justificarea sumelor retrase de către inculpatul P. Gh. C., încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului.
În cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor P. Gh. C., P. G., F. L. I., C. Gh., C. S., B. D. A., S. M., L. M., C. S. C., D. C. L., M. C., P. F., L. D. C., până la concurenţa sumelor care reprezintă obiectul infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina acestora.

Prin rechizitoriul nr. 115/P/2009 emis la data de 14 octombrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor S. A., (director coordonator al unei secţii judeţene de Gărzii Financiare), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, P. G. (administrator a trei societăţi comerciale), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi P. GH. C. (acţionar în cadrul unei societăţi comerciale şi asociat în cadrul a trei societăţi comerciale), pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, în perioada 5 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008, inculpatul S. A., în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare, Secţia judeţeană, a primit în mod repetat în tranşe lunare, de 2.000 lei, cu titlu de mită de la inculpatul P. Gh. C., fie direct, fie prin intermediul inculpatului P. G., suma totală de 43.000 lei, iar în perioada 13 iunie 2006 - 6 aprilie 2007 a primit mită bunuri în valoare totală de 1.540,58 lei de la o societate comercială la care inculpaţii P. Gh. C. şi P. G., erau acţionar, respectiv administrator.
Banii şi bunurile i-au fost remise inculpatului S. A., pentru ca acesta, în calitate sa de comisar şef al Gărzii Financiare, să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să protejeze interesele nelegale ale firmelor controlate de P. Gh. C., implicate în activităţi de evaziune fiscală de circa 1 milion de euro, ce fac obiectul unui dosar distinct.

Serviciul teritorial Bucureşti este o altă unitate care se remarcă prin rezultatele constant pozitive ale activităţii realizate, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Este componenta structurii teritoriale care, în anul 2009, a avut un volum de activitate aproape dublu faţă de oricare din celelalte servicii, atât raportat la cauzele de soluţionat, cât şi la cele soluţionate. S-a reuşit ocuparea integrală a schemei de personal în a doua jumătate a anului 2009, noul procuror şef al serviciului împreună cu colectivul, realizând o dinamizare evidentă a activităţii.

Cantitativ, a crescut numărul cauzelor de soluţionat cu 47,8% (637 faţă de 431 în anul 2008), a celor soluţionate cu 65,7% (378 faţă de 228 în anul 2008) şi a soluţiilor pe fondul cauzei cu 56% (242 faţă de 155 în anul 2008).
Se constată că, circa 68% din cauzele de soluţionat sunt nou înregistrate (434 din cele 637).
Au fost emise 15 rechizitorii (12 în anul 2008) prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 32 de inculpaţi, din care 2 în stare de arest preventiv (la fel ca în anul 2008). Rechizitoriile reprezintă 6% din numărul cauzelor soluţionate pe fond.
Cauzele soluţionate prin trimitere în judecată au fost complexe şi variate ca obiect, fiind sesizată instanţa de judecată cu infracţiuni de corupţie, asimilate infracţiunilor de corupţiei, de înşelăciune ori de evaziune fiscală. Totodată, 2 cauze privind 2 inculpaţi au avut ca obiect săvârşirea de infracţiuni contra intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, reţinându-se un prejudiciu total de 50.420,08 euro.

Operativitatea a fost bună, din cele 378 cauze soluţionate, în 113 fiind depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare şi în 15 cauze cel de termenului de 6 luni de la începerea urmăririi penale
Creşterea cu 61 cauze (de la 97 la 158) a numărului celor nesoluţionate care au depăşit 1 an de la prima sesizare este obiectiv motivată, raportat la creştere cu 206 a numărului cauzelor de soluţionat (de la 431 la 637) Numai creşterea cauzelor de soluţionat are o valoare mai mare decât totalul cauzelor de soluţionat la alte 8 servicii teritoriale.
Apreciem că activitatea desfăşurată a fost eficientă întrucât, în condiţiile creşterii cu mai mult de două treimi a dosarelor soluţionate şi cu aproape jumătate a numărului dosarelor de soluţionat, indicatorul privind numărul cauzelor nesoluţionate a crescut cu mai puţin de o treime (27%, respectiv de la 203 la 259), iar cauzele nesoluţionate care au depăşit 6 luni de la începerea urmăririi penale reprezintă 3,8% din totalul celor rămase (10 cauze). În acest context, este relevantă creşterea an de an a unor indicatori statistici principali. Astfel, comparativ cu anul 2006, în anul 2009 cauzele de soluţionat au fost de 4 ori mai multe, iar rechizitoriile emise de aproape 2 ori mai multe.

Calitatea actelor de urmărire penală a fost corespunzătoare, existând 1 cauză în care s-a dispus infirmarea soluţiei, pe calea controlului ierarhic, nefiind înregistrate redeschideri ale urmăririi penale, nici hotărâri definitive de achitare şi restituire a cauzei la procuror.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 6 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Din luna iulie 2009, s-a reuşit ocuparea completă a posturilor de procuror prevăzute în organigramă, activitatea fiind desfăşurată de 8 procurori (2 în cadrul Biroului teritorial Slobozia), din care 7 au realizat numai activitate de urmărire penală. În rândul celor 6 procurori care activează la nivelul serviciului s-a înregistrat o fluctuaţie de personal întrucât, 1 procuror şi-a desfăşurat activitatea în perioada ianuarie-iunie, în timp ce alţi 2 procurori au fost delegaţi începând cu luna iunie, respectiv iulie 2009 La finele anului sunt 4 procurori numiţi şi 2 delegaţi.
Volumul mediu este de circa 54 cauze soluţionate/procuror şi de circa 37 cauze rămase în lucru/procuror.

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 90/P/2008 emis la data de 15 decembrie 2009, s-a trimis în judecată a inculpaţilor F. I. R. pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., din care una în forma tentativei şi R. A. L., pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 13 octombrie 2005, cu ocazia încheierii în formă autentificată a unui antecontract de vânzare-cumpărare, inculpatul F. I. R., în calitate de promitent vânzător, l-a indus în eroare pe promitentul-cumpărător cu privire la calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 13,25 ha teren situat într-un oraş, pe care a convenit să îl vândă cu preţul de 5.300.000 euro., vânzarea nefiind perfectată deoarece promitentul - cumpărător nu a putut achita preţul convenit.
De asemenea, în perioada octombrie - decembrie 2005, inculpatul F. I. R., cu ocazia încheierii în formă autentică, în calitate de promitent-vânzător, a unui antecontract de vânzare-cumpărare şi a două acte adiţionale acestui antecontract, a indus în eroare o societate comercială (promitent-cumpărător) angajându-se să vândă aceeaşi suprafaţă de teren, de această dată preţul convenit fiind de 4.900.000 euro. Firma respectivă a fost prejudiciată cu suma de 1.250.000 euro achitată cu titlu de avans.
În ambele situaţii, F. I. R. cunoştea faptul că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului respectiv au fost folosite unele înscrisuri false (două certificate de legatar, un raport de expertiză extrajudiciară topo - cadastrală) de natură să ateste calitatea de moştenitor a unei persoane.
În demersul său, inculpatul a fost ajutat de R. A. L., care a acţionat ca mandatar al inculpatului F. I. R.

La data de 19 iunie 2009, prin rechizitoriul nr. 182/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a 12 inculpaţi, respectiv S. Gh., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi instigare la fals, în formă continuată, respectiv uz de fals şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (1), 2 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen., C. N. pentru complicitate la dare de mită, instigare la fals şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen, N. I. (director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, membru în Comisia judeţene pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Instituţiei prefectului) pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, fals şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 289 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Z. V. (viceprimar comună) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., A. G. (primarul comunei) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen., Ş. J. (prefectul judeţului, preşedinte al Comisiei judeţene pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Instituţiei prefectului) şi C. E. D. (subprefectul judeţului, secretar al Comisiei judeţene pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Instituţiei prefectului), ambii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., a inculpaţilor C. A., C. T. Gh.,C. C. şi I. F. Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. şi a inculpatului P. S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 261 alin. (1) C. pen.,
S-a reţinut în fapt că, inculpaţii S. Gh., C. N. şi N. I. au constituit o asociere infracţională cu scopul de a obţine terenuri, la care nu aveau dreptul, prin reconstituirea dreptului de proprietate, la această asociere aderând ulterior şi ceilalţi inculpaţi, scopul tuturor fiind acela de a obţine avantaje materiale - prin luarea unor sume de bani, cu titlu de mită, în cazul funcţionarilor publici (N. I., Z. V.), respectiv prin obţinerea unor sume de bani în urma vânzării acestor terenuri, de către ceilalţi membrii ai asocierii infracţionale menţionate, condusă de către inculpatul C. N. (ai cărui bani au fost folosiţi atât pentru mituirea funcţionarilor publici, cât şi pentru crearea aparenţei legalităţii tranzacţiilor de vânzare între membrii asocierii).
În concret, în vara anului 2006, inculpaţii S. Gh. şi C. N., au cunoscut faptul că în rezerva Primăriei comunei există un teren, pe suprafaţa căruia nu urma să fie reconstituit dreptul de proprietate al vreunei persoane, întrucât destinaţia acestuia era de izlaz. Terenul era deţinut în baza unui Protocolul încheiat în anul 1993 cu o comună situată în alt judeţ.
Cei doi inculpaţi, s-au înţeles să facă demersuri ilegale pentru a obţine diferite suprafeţe, din cuprinsul terenului menţionat, ştiind faptul că acesta se învecinează cu o autostradă şi cu drumul judeţean, situaţie care, în raport de cerinţele deosebite existente pe piaţa imobiliară, i-ar fi avantajat din punct de vedere pecuniar. Niciunul dintre aceşti inculpaţi sau membrii lor de familiei nu aveau dreptul să obţină terenuri pe raza comunei, întrucât nu deţinuseră niciodată terenuri pe raza administrativ-teritorială a acesteia şi, implicit, nu puteau solicita reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Aceştia au hotărât să se asocieze pentru ca, astfel, să sporească forţa lor de acţiune, stabilind, în mod concret, modul în care urmau să devină proprietari ai terenurilor iar, ulterior, să vândă succesiv bunurile imobiliare (la diferite persoane, membri ai familiei inculpatului C. N.), pentru a crea aparenţa de legalitate şi a obţine sume de bani ilegal.
Astfel, au stabilit ca fiecare să se folosească de relaţiile pe care le aveau, întrucât inculpatul S. Gh. îl cunoscuse pe inculpatul N. I. (director al O. C. P. I), iar la rândul său, inculpatul C. N. era în relaţii apropiate atât cu primarul comunei, învinuitul A. G., cât şi cu viceprimarul acestei comune, inculpatul Z. V., cunoscând astfel modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate şi putând obţine, prin intermediul acestora, procesele verbale de punere în posesie, iar pe baza acestora, titlurile de proprietate eliberate de O. C. P. I.
Inculpatul N. I. (director al O. C. P. I.) a fost de acord ca, în schimbul unor sume de bani în valută, să îşi exercite în mod contrar atribuţiile de serviciu, prin emiterea şi completarea titlurilor de proprietate, primind, la diferite intervale de timp, în perioada martie – iulie 2007, de la inculpaţii S. Gh. şi C. N., suma totală de 47.000 euro.
Acesta a şi „sprijinit” asocierea infracţională, sugerând inculpaţilor să cumpere adeverinţe de proprietar ale unor persoane, pentru a avea un temei în baza cărora să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri. Ca urmare, inculpatul S. Gh. a cumpărat patru adeverinţe de proprietate, în cursul anului 2006, de la diferite persoane ce domiciliau pe raza unei comune din judeţ. Mai mult, întrucât a întâmpinat opoziţia primarului comunei, învinuitul A. G., inculpatul N. I. a influenţat decizia de punere în posesie, precizând inculpatului Z. V. (viceprimarul comunei) că, în cazul în care nu v-a elibera procesele verbale de punere în posesie inculpatului C. Gh. şi membrilor familiei inculpatului C. N. (inculpata C. C. - mama concubinei acestuia şi inculpata I. F. Ş. - concubina acestuia), Protocolul încheiat în anul 1993 va fi reziliat, astfel încât terenul în cauză va reintra în posesia unei comune din alt judeţ.
Ca urmare, inculpatul Z. V., în calitate de viceprimar al comunei, a eliberat, în fals, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, 5 procese verbale de punere în posesie, tipizatele nefăcând parte din cele folosite de Primăria comunei, iar conţinutul acestora nefiind conform realităţii, întrucât persoanele menţionate ca titulare nu aveau dreptul la nicio suprafaţă de teren. Au fost astfel eliberate procese-verbale de punere în posesie având ca titulari pe inculpatul C. Gh. (pentru o suprafaţă totală de 4,5 ha), inculpata C. C. (pentru o suprafaţă de 8,8085 ha), inculpata I. F. Ş. şi pe antecesorului învinuitului T. Ş, defunctul T. I (pentru o suprafaţă de 5,36 ha, act neînregistrat şi nedatat la Primăria comunei, numitul T. I. fiind decedat la data emiterii procesului verbal de punere în posesie şi având reconstituit dreptul de proprietate pe raza unei comune din alt judeţ, unde deţinuse în mod real terenuri).
Inculpatul Z. V. a procedat astfel, „aderând şi sprijinind” asocierea infracţională, în schimbul promisiunii acceptate, de a primi de la inculpatul C. N., după reconstituirea dreptului de proprietate, o suprafaţă de aproximativ 2 ha teren, având o valoare de piaţă de aproximativ 1,2 milioane euro, primind în fapt suma de 2.000 lei în toamna anului 2008.
Comisia judeţeană, în perioada 2 august -19 septembrie 2007 a emis titlurile de proprietate, pentru suprafeţele şi amplasamentele menţionate în procesele verbale de punere în posesie întocmite de inculpatul Z. V., inculpaţii Ş. J. şi C. E. D. (prefectul judeţului, în calitatea de preşedinte al acesteia, respectiv subprefectul, în calitate de secretar al comisiei) îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile în ce priveşte verificarea amplasamentului terenurilor şi a corectitudinii datelor.
La data de 8 ianuarie 2008, inculpatul Z. V. a mai emis 2 procese verbale de punere în posesie, false, înregistrate la data de 14 februarie 2008, având ca titulari pe membrii ai familiei inculpatului C. N., care au fost înaintate către O. C. P. I., însă întrucât în luna ianuarie 2008 inculpatul N. I. a fost destituit din funcţia de director al instituţiei menţionate, nu au mai fost valorificate în sensul emiterii titlurilor de proprietate.
După obţinerea titlurilor de proprietate, conform înţelegerii, terenurile au făcut obiectul unor vânzări succesive, la 7 septembrie 2007, respectiv 17 octombrie 2007, învinuitul T. Ş., inculpatul C. Gh. şi învinuita C. C. vânzând suprafeţele de teren obţinute nelegal inculpatului C. A., care a procedat la dezmembrarea şi alipirea terenurilor, înstrăinându-le în luna decembrie 2007. Învinuita I. F. Ş., la 17.10.2007, a vândut întreaga suprafaţă de teren obţinută învinuitului C. T. Gh., un alt fiu inculpatului C. N., care a înstrăinat ulterior o parte a acestuia.
În cursul urmăririi penale inculpatul P. S., prin ameninţări ori oferire de beneficii materiale, a încercat să determine doi martori să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului.

O îmbunătăţire a indicatorilor statistici se înregistrează la Serviciul teritorial Suceava, fără ca aceasta să semnifice îmbunătăţirea pe fond a activităţii de cercetare, sub aspectul complexităţii şi diversităţii activităţilor infracţionale investigate, constatându-se faptul că rechizitoriile privesc într-o pondere redusă fapte clasice de corupţie ori infracţiuni de o gravitate la nivel mediu, comparativ cu celelalte servicii, impunându-se o dinamizare a activităţii serviciului.

S-a înregistrat o creştere semnificativă, cu 78%, a cauzelor de soluţionat (cu 71 mai multe, respectiv 162 faţă de 91 în anul 2008) şi cu 92% a cauzelor soluţionate (77 comparativ cu 40), din care 66 soluţionate pe fond, comparativ cu 33 în anul 2008 (când se constata scăderea numărului cauzelor soluţionate în condiţiile creşterii numărului cauzelor de soluţionat).
A crescut numărul rechizitoriilor şi a inculpaţilor trimişi în judecată, fiind întocmite 8 rechizitorii cu 20 inculpaţi, comparativ cu 5 rechizitorii cu 11 inculpaţi, în anul 2008. Rechizitoriile reprezintă 12% din totalul cauzelor soluţionate pe fond, fiind trimişi în judecată ofiţeri de poliţie, personal vamal, dar şi funcţionari publici ce deţineau funcţii de conducere.
Prin actele de inculpare s-a reţinut săvârşirea a 44 infracţiuni, din care: 12 de corupţie, 25 asimilate infracţiunilor de corupţie, 4 infracţiuni contra intereselor financiare ale CE şi 3 infracţiuni de evaziune fiscală. Se constată însă că, din cele 8 rechizitorii, numai 2 privesc infracţiuni de corupţie, şi anume săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, iar alte 2 rechizitorii au avut ca obiect fraudarea fondurilor europene, reţinându-se un prejudiciu total de 72.559,20 euro.

Operativitatea bună a soluţionării cauzelor este relevată de faptul că, din cele 77 cauze soluţionate, în 27 a fost depăşit termenul de 1 an de la sesizare, iar în 3 cauze cel de 6 luni de la începerea urmăririi penale.
Creşterea numărului cauzelor rămase nesoluţionate, de la 51 la 85, din care 35 mai vechi de 1 an de la prima sesizare (faţă de 11 în anul 2008), se datorează unor cauze obiective, majoritatea cauzelor de soluţionat fiind cauze nou înregistrate (111 din cele 162), remarcându-se totodată preocuparea pentru creşterea celerităţii soluţionării dosarelor penale ce rezultă din faptul că au rămas în lucru numai 2 cauze mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale (3 cauze în anul 2008).

Referitor la calitatea actelor de urmărire se constată că nu au existat situaţii de infirmare ori redeschidere a urmăririi penale şi nici soluţii definitive de restituire a cauzei la procuror.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 15 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.
S-au pronunţat 2 hotărâri definitive de achitarea privind 4 inculpaţi pe temeiul art. 10 lit. d) C. pr. pen., apreciate ca neimputabile, aşa cum rezultă din Anexa nr. 3.

Schema de procurori a fost completă, activitatea fiind desfăşurată de 4 procurori din care, 1 procuror a realizat exclusiv activitate judiciară. Procurorul şef serviciu a fost numit în ultimul trimestru al anului 2008, anterior deţinând o funcţie similară în cadrul altei unităţi teritoriale, astfel încât, împreună cu întregul colectiv urmează a-şi orienta activitatea înspre descoperirea şi investigarea cauzelor clasice de corupţie, concomitent cu reducerea numărului cauzelor nesoluţionate.
Volumul mediu al dosarelor este de circa 25 cauze soluţionate/procuror şi de circa 28 cauze rămase în lucru /procuror.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 50/P/2008 din data de 23 martie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. D. F. (director executiv adjunct la DSVSA) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi P. C. (medic veterinar la CSV) pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/20002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În rechizitoriu s-a reţinut că, în perioada 16 august 2005-17 mai 2007, inculpata, în calitate de director executiv adjunct economic la DSVSA, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a efectuat un număr de 25 plăţi ilegale prin întocmirea de ordonanţări de plată şi ordine de plată către cabinetul medical al inculpatului P. C., deşi nu au existat documente justificative care să ateste prestarea serviciilor ori aferente unor cheltuieli care nu au fost angajate, lichidate şi ordonanţate la plată, cauzându-se o pagubă bugetului de stat în sumă totală de 658.907 lei.
Totodată, pentru inculpatul P. C. s-a creat un avantaj patrimonial în sensul că, suma încasată ilegal de către acesta a fost folosită în interes personal şi al firmei unde avea calitatea de administrator, efectuând operaţiuni de transfer sau retragere în numerar atât direct cât şi prin folosirea conturilor bancare ale firmei, deşi cunoştea faptul că este o plată nedatorată, fiind rezultatul comiterii unor infracţiuni de către inculpata B. D. F.
Pentru recuperarea prejudiciului s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând celor doi inculpaţi.

La data de 17 iulie 2009, prin rechizitoriul nr. 22/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R. O. (persoană privată de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă) pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, folosirea instrumentelor oficiale şi uzurparea de calităţi oficiale, fapte prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi R. S. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că, învinuitul R. O., aflat în executarea unei pedepse private de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă, prin stabilirea exclusivă de contacte telefonice cu persoanele denunţătoare, a lăsat să s creadă că este preşedintele Curţii de Apel sau Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, identităţi în legătură cu care a afirmat că îi asigură influenţă asupra judecătorilor, procurorilor, experţilor IML, a unui funcţionar din conducerea MIRA şi îi poate determina pe aceştia să îndeplinească acte din sfera atribuţiilor de serviciu de natură să rezolve realizarea intereselor cumpărătorilor de influenţă.
Ca urmare a activităţilor infracţionale inculpatul R. O. a pretins cu titlu de plată a influenţei promise de la un număr de 9 persoane denunţătoare, prin intermediu fratelui său R. S., suma totală de 107.600 euro şi 13.200 lei, din care a primit efectiv suma de 100.852 euro şi 3.200 lei. Prejudiciul a fost parţial recuperat prin măsurile asiguratorii dispuse.

Serviciul teritorial Craiova şi-a îmbunătăţit simţitor activitatea, constatându-se efectul pozitiv al continuităţii în activitate a procurorilor şi al ocupării integrale a schemei de personal.

Au fost constatate valori pozitive la majoritatea indicatorilor statistici, înregistrându-se creşterea cu 36,7% a dosarelor de soluţionat (324 faţă de 237 în 2008), cu 42,8% a dosarelor soluţionate (200 faţă de 140 în 2008) şi cu circa 77% a numărului inculpaţilor trimişi în judecată. Dosarele soluţionate reprezintă 61,7% din cauzele de soluţionat, fiind dispuse 148 soluţii pe fondul cauzei şi 52 cauze declinate ori conexate.
Prin cele 8 rechizitorii (comparativ cu 7), reprezentând 5,4% din soluţiile pe fond emise, au fost trimişi în judecată 23 inculpaţi (faţă de 13 în anul 2008), din care 3 în stare de arest preventiv (niciunul în perioada de comparat).
Se remarcă şi complexitatea cauzelor deduse judecăţii, prin prisma calităţii persoanelor şi a naturii infracţiunilor. Astfel, printre cei 23 inculpaţi trimişi în judecată se numără 1 deputat, 1 viceprimar de municipiu, 2 avocaţi, 1 ofiţer de poliţie judiciară şi alte 5 persoane cu funcţii de conducere ori control în cadrul unor unităţi publice. De asemenea, printre cele 38 de infracţiuni cuprinse în rechizitorii sunt 6 de corupţie, 9 asimilate infracţiunilor de corupţie, 10 contra intereselor financiare a le CE, 4 de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, 3 de spălare a banilor, 4 de evaziune fiscală şi 2 de fals în declaraţii. A fost emis 1 rechizitoriu având ca obiect fraudarea fondurilor europene prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 5 inculpaţi, reţinându-se cauzarea unui prejudiciu de 68.288,48 euro.

Operativitatea soluţionării cauzelor a fost bună, având în vedere că 34 de cauze au fost soluţionate în mai mult de 1 an de la prima sesizare, iar 6 cauze în peste 6 luni de la începerea urmăririi penale.
Creşterea an de an a numărului dosarelor de soluţionat (cu 37% în 2007, cu 21% în 2008), a determinat creşterea cu 27,8% a numărului cauzelor rămase nesoluţionate (124 faţă de 97 în anul 2008), din care 36 depăşesc termenul de 1 an de la prima sesizare (comparativ cu 21 în anul 2008), reprezentând 11% din numărul cauzelor de soluţionat şi doar 2 depăşesc termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale (1 în anul 2008), ceea ce denotă o activitate corespunzătoare sub aspectul operativităţii. Menţionăm totodată că, este unitatea care la care a fost înregistrat cel mai mare număr de cauze nou intrate, şi anume 227.

Calitatea actelor de urmărire penală a fost bună, constatându-se că a scăzut numărul cauzelor în care s-a dispus infirmarea ori redeschiderea urmăririi penale (3 comparativ cu 4 în anul 2008), niciuna nefiind dispusă de instanţa de judecată.
Nu există soluţii definitive de achitare ori restituire a cauzei la procuror (faţă de 1 achitare definitivă pe temeiul dezincriminării faptei în anul 2008).
Prin hotărâri definitive a fost condamnat 1 inculpat trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de acest serviciu teritorial.

Din iunie 2009 au fost ocupate toate cele 6 posturi de procuror, pe parcursul anului 1 procuror desfăşurând exclusiv activitate judiciară, iar în cadrul biroului teritorial activitatea judiciară fiind împărţită între cei 2 procurori, în funcţie de necesităţi.
Volumul mediu este de circa 50 cauze soluţionate/procuror şi de circa 31 cauze rămase în lucru /procuror.

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

La data de 29 octombrie 2009, prin rechizitoriul nr. 178/P/2009 al Biroul teritorial Târgu Jiu, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D. A. (consilier superior în cadrul Direcţiei Tehnico-Economice a Consiliului judeţean), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, în calitate de consilier superior în cadrul Direcţiei Tehnico-Economice a Consiliului judeţean, în cursul lunii decembrie 2008, inculpatul a pretins şi primit suma de 2.899 lei de la denunţătorul M. F. în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă secretarul Consiliului judeţean, Z. Z., în vederea efectuări demersurilor necesare deblocării unui post în cadrul Consiliului judeţean şi angajarea, pe acest post, a soţiei denunţătorului. De asemenea, în cursul lunii februarie 2009 a pretins sumele de 6.000 euro, respectiv, 5.000 euro şi a primit în perioada martie - septembrie 2009, în mai multe rânduri, sume de bani totalizând 44.150 lei, iar la data de 13 octombrie 2009, când a fost prins în flagrant, suma de 2000 lei pentru a interveni pe lângă preşedintele Consiliului judeţean pentru angajarea soţiei denunţătorului, respectiv pe lângă directorii S. R. I. pentru angajarea denunţătorului.

Prin rechizitoriul nr. 73/P/2009 din 25 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului Ş. G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, în perioada februarie - iunie 2009, inculpatul a pretins, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma totală de 650.000 lei în scopul de a interveni pe lângă directorii Uzinei Hidroelectrica şi Sucursalei Hidroelectrica pentru a-i determina să permită scoaterea din incinta unităţilor a cantităţii de 120 tone deşeuri de cupru fără întocmirea formelor legale, fiind prins în flagrant în timp ce primea de la denunţător prima tranşă în valoare de 6.000 lei din totalul sumei pretinse.

La data de 21 mai 2009, prin rechizitoriul nr. 10/P/2008 al Biroul Teritorial Târgu Jiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. D. (director general al unui Complex energetic), B. S. (director al Direcţiei Investiţii şi Achiziţii Terenuri al Complexului energetic) şi V. I. V. (director al Direcţiei Comerciale al Complexului energetic) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen., precum şi a inculpaţilor S. M. (administrator al unei societăţi comercială, ulterior deputat) şi B. S. (administrator al altei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen.
S-a reţinut în fapt că, inculpaţii C. D., B. S. şi V. I. V., în calitate de director general, director al Direcţiei Investiţii şi Achiziţii Terenuri respectiv, director al Direcţiei Comerciale, toate din cadrul unui Complex Energetic, au realizat achiziţionarea în regim de urgenţă a unui utilaj terasier multifuncţional la valoarea de 836.570 lei de la o societate comercială, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, cunoscând faptul că utilajul este uzat, având defecţiuni ce făceau imposibilă utilizarea în scopul pentru care fusese achiziţionat. S-a produs în acest mod un prejudiciu în valoare de 836.570 lei Complexului energetic, spre a se obţine un avantaj patrimonial în sumă de 586.570 lei unei alte societăţi comerciale, controlate de inculpatul S. M.
Totodată, inculpaţii S. M. şi B. S. i-au ajutat pe directorii Complexului energetic să achiziţioneze, cu încălcarea legii, utilajul şi au ascuns provenienţa reală a banilor obţinuţi din relaţia comercială cu acest Complex, întocmind acte de vânzare-cumpărare care să dea aparenţa de legalitate transferului sumei de 586.570 lei din contul societăţii comerciale furnizoare în contul societăţii comerciale aflate sub controlul inculpatului S. M.
Pentru acoperirea prejudiciului în cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpatului C. D. în valoare de 774.702,68 lei şi poprirea sumei de 61.867,32 lei.
Inculpaţii au fost cercetaţi în stare de libertate, iar cu judecarea acestei cauze a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, competenţa fiind determinată de calitatea de deputat a unuia dintre inculpaţi trimişi în judecată, S. M.

O activitate bună prezintă în anul 2009 Serviciul teritorial Ploieşti care, fiind unul din cele cinci servicii teritoriale (cu schemă similară de personal) cu peste 200 cauze de soluţionat, a realizat o pondere de 55,4% a cauzelor soluţionate. Remarcăm şi în acest caz, influenţa pozitivă a continuităţii în activitate a 3 procurori, dar şi faptul că există o îmbunătăţire a indicatorilor statistici, în condiţiile în care, pe parcursul anului 2009, încă 1 post de procuror a fost ocupat cu fluctuaţie, respectiv 4 luni de o persoană, iar 6 luni de altă persoană.

S-a constatat că a continuat să crească numărul dosarelor de soluţionat, cu 17,4%, şi a celor soluţionate cu 30% (similar anului precedent). Există o uşoară scădere în ce priveşte actele de inculpare, fiind întocmite 8 rechizitorii privind 22 inculpaţi (faţă de 9 privind 24 de inculpaţi, din care 1 arestat preventiv, în anul 2008). Faţă de 4 învinuiţi (comparativ cu 10 în anul 2008) au fost aplicate dispoziţiile art. 181 C. pen.
Din totalul de 242 cauze de soluţionat, au fost soluţionate 134 (comparativ cu 103 cauze soluţionate din 206 cauze de soluţionat, în anul 2008), din care 105 soluţii au fost emise pe fondul cauzei (91 în anul 2008).
Rechizitoriile reprezintă 7,6% din soluţiile dispuse pe fond. Dintre acestea, 2 rechizitorii privind 4 inculpaţi au avut ca obiect fraudarea fondurilor europene, reţinându-se un prejudiciu total de 320.595,98 lei şi 148.228 euro.

Calitatea şi operativitatea au fost bune, fiind înregistrată 1 infirmare a soluţiei, dispusă de procurorul ierarhic superior (comparativ cu 3 în anul 2008, din care 1 dispusă de instanţa de judecată).
Nu au fost înregistrate achitări sau restituiri definitive.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 7 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Numărul cauzelor nesoluţionate se menţine în parametrii asemănători anului precedent (108 în anul 2009, 103 în anul 2008), indicator apreciat ca pozitiv în condiţiile în care 139 de cauze au fost nou înregistrate în anul 2009. Din cauzele rămase nesoluţionate, în 12 cauze a fost depăşit termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale (faţă de 14), înregistrându-se creşterea numărului cauzelor mai vechi de 1 an de la prima sesizare (58 faţă de 42), care reprezintă însă o pondere mai mică din cauzele de soluţionat (circa 24% faţă de 31% în anul 2008). Mai mult, din cele 58 dosare, un număr de 14 erau mai vechi de 1 an de la data sesizării în momentul primirii de la alte structuri, inclusiv cele 12 dosare mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.
Preocuparea pentru îmbunătăţirea indicatorului privind celeritatea urmăririi penale rezultă şi din faptul că, din cele 134 cauze soluţionate, 31 cauze depăşiseră 1 an de la prima sesizare, iar 6 cauze erau mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Volumul mediu este de circa 44 cauze soluţionate/procuror şi de circa 36 cauze rămase în lucru /procuror. Activitatea a fost desfăşurată, în medie de 4 procurori, corespunzător numărului de posturi prevăzut în organigramă, din care 1 post de procuror a fost ocupat, cu fluctuaţie, circa 10 luni, toţi realizând şi activitate judiciară.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 105/P/2008 emis la data de 30 aprilie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. N. M. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunilor în formă continuată de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. şi participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 2005-2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a indus şi menţinut în eroare 11 instituţii financiare nebancare (de leasing), cu prilejul încheierii şi derulării a 29 contracte având ca obiect dobândirea în sistem de leasing financiar a unor bunuri constând în echipamente de panificaţie, utilaje de construcţii şi autovehicule, prin: depunerea, alăturat cererii de finanţare, a unor situaţii financiare ale societăţii (balanţe şi bilanţuri) conţinând date nereale, prezentarea unor documente de provenienţă (facturi şi procese-verbale de predare-primire) care atestau în mod nereal existenţa echipamentelor de panificaţie şi a utilajelor de construcţii, documente emise de societăţi deţinute de el şi familia sa, precum şi cesionarea fictivă a părţilor sociale deţinute în patru societăţi comerciale către persoane neidentificabile sau care nu au recunoscut preluarea acestora, în scopul de a beneficia de autovehiculele obţinute prin contractele menţionate, fără a mai achita ratele de leasing, precum şi de a se sustrage eventualelor verificări ale organelor în drept, vizând relaţiile derulate cu societăţile de leasing.
S-a cauzat astfel instituţiilor financiare nebancare un prejudiciu total în sumă de 1.961.999,62 de euro.

La data de 18 septembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 106/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I. M. (subprefect al judeţului) pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., G. E. V. (consilier în cadrul Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. şi L. D. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 25 C. pen. combinat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. şi uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul I. M., în calitate de subprefect al judeţului, cu ştiinţă şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna decembrie 2006 a refuzat semnarea unui titlu de proprietate din 29 noiembrie 2006 întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale şi conform dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1584 din 30 august 2006 a Judecătoriei, dispunând rescrierea acestuia, iar în luna ianuarie 2007, în aceeaşi calitate, a semnat noul titlu de proprietate din 30 ianuarie 2007, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale ale unei societăţi comerciale (o atingere adusă dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.400 mp pe care se afla o sondă), prin aceasta obţinând totodată un avantaj patrimonial pentru alţii, constând în dreptul de proprietate al moştenitorilor defunctului L. I. (bunicul matern al inculpata L. I. D.) asupra aceluiaşi teren, precum şi dreptul de a câştiga foloase materiale ca urmare a existenţei pe amplasamentul respectiv, dobândit ilegal, a unei sonde petroliere.
La săvârşirea infracţiunii inculpatul a fost instigat de inculpata L. I. D. (moştenitoarea defunctului L. I.) care a şi formulat acţiunea înregistrată la judecătorie în anul 2006, la care a ataşat, în fotocopie, extras din „Planul parcelar cu reconstituirea dreptului de proprietate”, vizat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cunoscând că acesta conţine menţiunea falsă „L. I. ” în Tarlaua 11, parcela 564/21, în vederea admiterii acţiunii având ca obiect modificarea titlului de proprietate nr. 118618/2005.
Inculpata G. E. V., în calitate de consilier în cadrul Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în luna ianuarie 2007, cu ştiinţă, a vizat procesul-verbal de punere în posesie nr. 1131 din 20 noiembrie 2006 al Comisiei Locale de fond funciar a oraşului, rescris şi întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale şi contrar sentinţei civile, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale ale unei societăţi comerciale, obţinând totodată un avantaj patrimonial pentru alţii, aşa cum s-a arătat mai sus.


Serviciul teritorial Galaţi a continuat, în anul 2009, să desfăşoare o activitate bună, deşi a înregistrat o scădere a indicatorilor statistici comparativ cu anul precedent. Această concluzie se desprinde din faptul că este una din structurile teritoriale cu cel mai mare număr de cauze de soluţionat (303), din care a soluţionat 56,7%, dar şi din analiza integrată a datelor statistice relevante.

În concret, a crescut cu 5,2% numărul cauzelor de soluţionat (303, faţă de 288 în anul 2008) şi a scăzut cu circa 12% numărul cauzelor soluţionate (172, faţă de 196 în anul 2008). Scăderea numărului actelor de inculpare se înregistrează pe fondul creşterii numărului inculpaţilor arestaţi preventiv. Astfel, au fost întocmite 7 rechizitorii privind 12 inculpaţi, din care 5 arestaţi preventiv, comparativ cu 9 rechizitorii privind 23 inculpaţi din care 3 arestaţi preventiv, în anul 2008. Rechizitoriile reprezintă 6,3% din soluţiile pe fond emise, iar faţă de 2 învinuiţi au fost aplicate dispoziţiile art. 181 C. pen.
Chiar dacă au înregistrat scăderi, aceşti indicatori relevă o activitate bună, întrucât în 111 cauze au fost dispuse soluţii pe fond, valoare mai mare decât cea exprimată de totalul cauzelor soluţionate de către 8 dintre celelalte servicii teritoriale, iar numărul cauzelor nesoluţionate mai vechi de 1 an de la sesizare reprezintă o pondere de 11,8% din cauzele de soluţionat, fiind mai mică decât cea calculată la nivelul întregii structuri teritoriale, şi anume, 19,7%. De asemenea, scăderea cauzelor soluţionate este motivată obiectiv de numărul mare al cauzelor nou înregistrate, respectiv 211 cauze, din care 78 înregistrate în ultimul trimestru al anului 2009.
Se va avea în vedere necesitatea dinamizării în continuare a activităţii.

În ce priveşte complexitatea cauzelor se constată că a fost deduse judecăţii săvârşirea a 13 infracţiuni, din care 2 de evaziune fiscală, 9 de corupţie şi 2 asimilate infracţiunilor de corupţie.
Operativitatea soluţionării cauzelor a fost bună, având în vedere că, deşi numărul cauzelor rămase nesoluţionate a crescut, sunt 2 cauze mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, comparabil cu anul precedent (1 cauză). Totodată, din cele 172 cauze soluţionate, în 12 a fost depăşit termenul de 1 an de la data sesizării (faţă de 26 cauze din 196 cauze soluţionate, în anul 2008), în nicio cauză nefiind depăşit termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Referitor la calitatea actelor de urmărire penală se constată că nu au fost înregistrate infirmări ori redeschideri ale urmăririi penale şi nici hotărâri definitive de restituire a cauzei la procuror.
S-a pronunţat 1 hotărâre definitivă de achitare definitivă privind 1 inculpat, apreciată ca imputabilă, aşa cum rezultă din Anexa nr. 3.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 4 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Volumul mediu este de circa 86 cauze soluţionate/procuror şi de circa 65 cauze rămase în lucru/procuror, în anul 2009, activitatea fiind realizată de 3 procurori, din care 1 procuror a desfăşurat exclusiv activitate judiciară (faţă de numărul de 4 posturi prevăzute în organigramă).

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

La data de 3 decembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 82/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor T. S. (avocat) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi B. I. A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78 /2000.
S-a reţinut că inculpatul T. S., în calitate de avocat în cadrul Baroului de Avocaţi, în perioada mai-noiembrie 2009, a pretins sume de bani de la martora denunţătoare C. G. pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluţionau dosarul penal nr. 1012/121/2008 al Curţii de Apel, în care martora denunţătoare avea calitatea de inculpată, în scopul obţinerii liberării sale din starea de arest preventiv, a acceptat promisiunea oferirii sumei de 30.000 euro transmisă de martora denunţătoare prin intermediul inculpatei B. I. A şi a primit în două tranşe sumele de 1.000 lei şi 2.150 lei (echivalentul sumei de 500 euro), de la investigatorul sub acoperire P. N., în scopul menţionat anterior.
Inculpata B. I. A. a comunicat inculpatului T. S. că a verificat şi a constatat că martora denunţătoare are cu certitudine disponibilă suma de 30.000 euro pentru a obţine liberarea sa din starea de arest preventiv, întărind, în acest mod, convingerea inculpatului că denunţătoarea dispune de suma de bani pretinsă.
La data de 5 noiembrie 2009, inculpatul T. S. a fost prins în flagrant în momentul când a primit suma de 5.000 euro de la investigatorul sub acoperire P. N., în scopul menţionat anterior.
În cauză, au fost luate măsuri asigurătorii, prin instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei B. I. A., până la concurenţa sumei de 3150 lei. În privinţa inculpatului T. S. nu au fost luate măsuri asigurătorii, deoarece nu deţine bunuri mobile sau imobile.

Prin rechizitoriul nr. 61/P/2007 din 20 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor S. G. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi Z. V. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. Inculpatul Z. V. este cetăţean moldovean şi are domiciliul în Republica Moldova; acesta s-a sustras de la urmărirea penală, arestarea sa preventivă dispunându-se în lipsă.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul Z. V., în calitate de administrator a trei societăţi comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin mai multe acte materiale săvârşite la scurte intervale de timp, în perioada 13 septembrie 2004 - 29 iulie 2005, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a taxei pe valoare adăugată prin omisiunea, în tot, a înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate şi cauzarea în acest mod a unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului în valoare de 545.5276,6. lei
De asemenea, inculpatul S. G., în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin mai multe acte materiale săvârşite la scurte intervale de timp, în perioada 2 aprilie 2003 - 13 septembrie 2004, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale, de natura impozitului pe profit, a taxei pe valoare adăugată şi a accizelor prin omisiunea, în tot, a înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate şi cauzarea în acest mod a unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului în valoare de 16.729.053,2 lei.
Prejudiciul total cauzat de cei doi inculpaţi bugetului general consolidat al statului este în sumă de 22.184.329,9185 lei, echivalentul sumei de 5.884.365,526 euro. Acest prejudiciu nu a fost recuperat, motiv pentru care s-a luat măsura asiguratorie asupra unui autoturism aparţinând inculpatului S. G. în valoare de 50.000 lei.

Serviciul teritorial Alba Iulia a menţinut o activitate bună, înregistrând o uşoară creştere, cu circa 4%, a cauzelor soluţionate în condiţiile menţinerii la aceeaşi parametrii a numărului cauzelor de soluţionat, creşterii numărului de rechizitorii şi scăderii numărului cauzelor rămase nesoluţionate.

Au fost 227 cauze de soluţionat (230 în anul 2008), din care soluţionate 203 cauze (faţă de 195 în anul 2008) şi nesoluţionate 24 cauze (faţă de 35 în anul 2008). Se constată că, un număr relativ mare, 192 cauze, au fost nou înregistrate în anul 2009. Din cele 203 cauze soluţionate, în 177 soluţiile au privit fondul cauzei (106 în anul 2008), iar în 7 cauze au fost aplicate faţă de 22 învinuiţi dispoziţiile art. 181 C. pen.
O creştere semnificativă priveşte numărul actelor de inculpare, fiind emise un număr de 11 rechizitorii vizând 42 inculpaţi din care 6 arestaţi preventiv (comparativ cu 7 rechizitorii privind 12 de inculpaţi, în anul 2008). Un număr de 5 rechizitorii privind 13 inculpaţi au avut ca obiect fraudarea fondurilor europene, reţinându-se un prejudiciu total de 813.428,60 euro la care se adaugă 191.918,11 lei (faţă de 2 rechizitorii privind 4 inculpaţi şi un prejudiciu de 60.001 euro şi 35.816,81 lei, în anul 2008). Rechizitoriile reprezintă 6,2% din totalul soluţiilor pe fond. Rechizitoriile, care reprezintă 6,2% din totalul soluţiilor pe fond, au un caracter mult mai complex, raportat la valoarea prejudiciilor, numărul şi calitatea persoanelor inculpate, natura infracţiunilor deduse judecăţii, inclusiv din sfera infracţiunilor de corupţie.


Se constată că operativitatea a fost bună, cauzele nesoluţionate reprezentând 10% din cauzele de soluţionat, numai în 2 cauze nesoluţionate fiind depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare (6 în anul 2008) şi în 2 cauze depăşit termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale, similar anului anterior. Totodată, din cele 203 cauze soluţionate, în 18 cauze a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 9 termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Referitor la calitatea actelor de urmărire penală, se constată că s-a dispus infirmarea soluţiilor în 3 cauze (7 în anul 2008) şi redeschiderea urmăririi penale în 3 cauze (2 în anul 2008), care au fost emise în cadrul controlului ierarhic. Soluţia adoptată ulterior a fost diferită în 2 situaţii.
A scăzut semnificativ numărul achitărilor, existând 1 inculpat achitat definitiv pe motivul dezincriminării faptelor (comparativ cu 6 inculpaţi achitaţi pe motivul dezincriminării faptelor şi 2 inculpaţi achitaţi pe alte temeiuri, în anul 2008), aşa cum rezultă din Anexa nr. 3 .
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 2 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.
Nu s-a dispus prin hotărâre definitivă restituirea cauzei la procuror (comparativ cu 1 restituire definitivă a cauzei în anul 2008).

Activitatea a fost desfăşurată cu continuitate de 3 procurori (din care 1 a realizat exclusiv activitate judiciară) şi încă 1 post de procuror a fost ocupat cu fluctuaţie timp de 11 luni (7 luni 1 procuror, ulterior 4 luni alt procuror).
Volumul mediu a fost de circa 67 cauze soluţionate/procuror şi de circa 8 cauze rămase în lucru /procuror.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 58/P/2009, emis la data de 18 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. C. M. (inspector şef adjunct al unui Inspectorat Judeţean de Poliţie, cu grad de comisar şef) şi a inculpatului P. G. D. (subofiţer în cadrul aceluiaşi Inspectat Judeţean de Poliţie) pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a persoanelor care au comis o infracţiune de luare de mită, faptă prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, la data de 4 decembrie 2008, inculpatul T. C. M., după ce a luat cunoştinţă prin citirea şi semnarea unui înscris conţinând informaţii nepublice, clasificate secrete de stat şi care aveau ca obiect efectuarea unor activităţi investigative – operative într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel şi care privea activitatea infracţională de corupţie desfăşurată de numitul B. S. D. - director la Registrul Auto Român, a transmis, după o prealabilă înţelegere cu inculpatul P. G. D. şi prin intermediul acestuia, cu intenţie directă, numitului B. S. D., date privind activităţile investigative desfăşurate de organele judiciare, în scopul de a-l favoriza şi a-l pune pe acesta la adăpost de consecinţele legii penale.

La data de 9 martie 2009, prin rechizitoriul nr. 52/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a 18 inculpaţi, respectiv D. A. A. (primar al municipiului), D. P. R., B. A., S. P., C. I., N. P., F. M., I. C., B. V., Ş. N., B. O. N., B. I., (consilieri locali ai municipiului),D. N. (consilier local al municipiului şi senator), I. J., S. G., R. I., Ş. R. C. şi C. M. (expert evaluator), pentru săvârşirea infracţiunii de stabilire cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, faptă prevăzută de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000, săvârşită în forma de participaţie a autoratului şi a complicităţii, şi a infracţiunii de fals intelectual săvârşite în scopul ascunderii unei infracţiuni de corupţie, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 31 alin. (2) C. pen., această faptă fiind reţinută în sarcina inculpatului Ş. R. C.
S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că inculpatul D. A. A., în calitatea sa de primar al municipiului, a iniţiat un proiect de hotărâre în scopul aprobării vânzării unui teren, cu complicitatea inculpaţilor D. P. R. B. A., S. P., C. I., N. P., F. M., I. C., B. V., Ş. N., B. O. N., B. I., D. N., I. J., S. G., R. I., Ş. R. C., care, în calitatea lor de consilieri locali ai municipiului, au aprobat înstrăinarea la o valoarea situată sub cea de inventar, preţul fiind mult inferior valorii sale reale de circulaţie. Inculpaţii au fost ajutaţi de învinuitul C. M. – expert evaluator şi membru al Biroului Local de Expertize Judiciare – care a întocmind expertiza de evaluare a suprafeţei de teren aflată în patrimoniul municipiului, în suprafaţă de 243.923 m. p., a stabilit nemotivat o valoarea sub cea de inventar.
În sarcina inculpatului Ş. R. C. s-a mai reţinut că, uzând de funcţia sa, de preşedinte al comisiei de licitaţie publică, cu strigare, a terenului aparţinând municipiului, cu ocazia verificării dosarelor depuse de cei doi participanţi la licitaţie, a determinat membrii comisei şi pe secretarul acesteia să ateste în mod necorespunzător adevărului că participanţii la licitaţie îndeplinesc condiţiile cerute în caietul de sarcini, cu consecinţa juridică a nedescalificării participantului societate comercială pe acţiuni care nu a depus ,,balanţa contabilă la ultima lună încheiată” conform H. C. L. nr. 506/2006, neamânarea licitaţiei publice din acest considerent şi câştigarea licitaţiei de către această societate, cu rezultatul direct al cumpărării terenului astfel licitat la un preţ inferior valorii sale reale de circulaţie.
Fapta a fost comisă de inculpaţi în scopul obţinerii dreptului de proprietate asupra acestui teren de către societatea comercială în mod necuvenit şi în avantajul patrimonial al acesteia, iar prejudiciul cauzat municipiului este în sumă de 3.380.772,78 euro, reprezentând diferenţa dintre valoarea de circulaţie reală a terenului şi valoarea cu care a fost înstrăinat prin manoperele ilegale.
În cauză s-a procedat la indisponibilizarea mai multor bunuri imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor. Inculpaţii au fost cercetaţi în stare de libertate, iar cu judecarea acestei cauze a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, competenţă determinată de calitatea de senator a unuia dintre inculpaţi trimişi în judecată, D. N.

În anul 2009 Serviciul teritorial Bacău a realizat o activitate bună, aşa cum rezultă din analizarea principalilor indicatori statistici, prin creşterea numărului rechizitoriilor, diversificarea infracţiunilor deduse judecăţii, cu o preponderenţă a celor de corupţie clasică.

În concret, a crescut numărul cauzelor de soluţionat, similar cu anul precedent, cu 26,1% (164 faţă de 130) şi numărul cauzelor soluţionate cu 12% (99 comparativ cu 88), reprezentând 60,3% din cauzele de soluţionat. Dintre acestea un număr de 69 cauze au fost soluţionate pe fond
Au fost emise 8 rechizitorii (faţă de 5 în anul 2008), prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 14 inculpaţi, din care 2 în stare de arest preventiv (comparativ cu 24 inculpaţi în anul 2008, însă nici un arestat). Rechizitoriile reprezintă 11,5% din cauzele pe fond soluţionate. Referitor la faptele deduse judecăţii, s-a constatat că 1 rechizitoriu privind 2 inculpaţi (4 rechizitorii din totalul de 5 privind 21 de inculpaţi din totalul de 24, în anul 2008) are ca obiect fraudarea fondurilor fiind reţinut un prejudiciu total de 109.874,60 lei, alte 6 rechizitorii au avut ca obiect infracţiuni de corupţie, iar 1 rechizitoriu infracţiuni asimilate corupţiei.

Se impune o dinamizare, sub aspectul operativităţii, în desfăşurarea urmăririi penale întrucât a crescut numărul cauzelor nesoluţionate la 65 (faţă de 42 în anul 2008), din care 22 cauze depăşesc termenul de 1 an de la prima sesizare (7 în anul 2008), reprezentând o pondere de 13,4% din totalul dosarelor de soluţionat şi 8 cauze depăşesc termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale (1 cauză în anul 2008). Totodată, din cele 99 cauze soluţionate, în 12 cauze a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 8 termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Din prisma indicatorilor privind calitatea actelor de urmărire penală întocmite, se constată că s-a dispus infirmarea soluţiei în 2 cauze (1 cauză în anul 2008), ambele pe calea controlului ierarhic. Nu există cazuri de redeschidere a urmăririi penale şi nici hotărâri definitive de restituire a cauzei la procuror.
A fost pronunţată 1 hotărâre definitivă de achitare privind 3 inculpaţi, pe temeiul dezincriminării faptelor, aşa cum rezultă din Anexa nr. 3.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 9 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Sunt complet ocupate cele 4 posturi de procuror, însă din luna septembrie 2009, desfăşoară activitatea efectiv 3 procurori (1 a intrat în concediu de îngrijire a copilului), activitatea judiciară fiind realizată preponderent de 1 procuror.
Prin urmare, volumul mediu este de circa 33 cauze soluţionate/procuror şi de circa 21 cauze rămase în lucru /procuror.

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 21/P/2008 din 31 iulie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. L. (director la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi A. V. (primar al municipiului), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul A. V., primar al municipiului la data săvârşirii faptei, a pretins în ziua de 29 iulie 2007 o sumă de bani nedeterminată, de la inculpata C. L., pentru ca, în virtutea atribuţiilor de serviciu, să permită vânzarea imobilului şi pentru a asigura obţinerea de către cumpărători a autorizaţiilor de construire necesare pentru derularea investiţiei. În ziua de 30 iulie 2007 inculpatul A. V. a primit suma de 30.000 lei de la inculpata C. L. şi a pretins o sumă suplimentară de 50.000 euro în acelaşi scop.

Serviciul teritorial Cluj a desfăşurat o activitatea bună, referindu-ne în special la numărul de inculpaţi trimişi în judecată, la calitatea acestora şi la faptul că se află printre cele 3 servicii teritoriale cu un număr foarte mare de inculpaţi arestaţi preventiv.

În concret, din 196 cauze de soluţionat (192 în anul 2008) au fost de 81 cauze soluţionate (comparativ cu 110 în anul 2008), în scădere cu 26, 37%, din care 53 soluţii pe fondul cauzei (64 în anul 2008). Au rămas 115 cauze nesoluţionate (faţă de 82 în anul 2008).
Prin cele 7 rechizitorii s-a dispus trimiterea în judecată a 27 inculpaţi din care 15 în stare de arest preventiv. A crescut cu 16,6% numărul inculpaţilor trimişi în judecată în stare de arest preventiv (15 comparativ cu 9 în anul 2008).
Se constată că, deşi strict numeric indicatorii statistici au înregistrat scăderi, analiza principalilor indicatori care evidenţiază eficienţa dovedesc o activitate bună, ponderea cauzelor soluţionate fiind de 45,7% din totalul cauzelor de soluţionat, a rechizitoriilor fiind de 13,2% din totalul soluţiilor pe fond emise, iar ponderea inculpaţilor arestaţi preventiv fiind de 55,5% din totalul inculpaţilor trimişi în judecată.

Orientarea activităţii spre finalizarea prin rechizitoriu a unor cauze complexe rezultă şi din faptul că instanţele au fost sesizate cu 72 infracţiuni din care, 21 de corupţie, 10 asimilate infracţiunilor de corupţie (abuzul în serviciu prevăzut de art. 13² din legea nr. 78/2000), 21 în legătură directă cu infracţiunile de corupţie (inclusiv infracţiuni de spălare a banilor) şi 3 infracţiuni de evaziune fiscală. Au fost instituite măsuri asiguratorii asupra sumelor de bani şi bunuri în valoare totală de 16.869.711 lei (echivalentul a circa 3.989.809 euro). Totodată, prejudiciul material total reţinut în rechizitorii urmare a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi evaziune fiscală a fost de 12.395.723 lei (echivalentul a circa 3.300.000 euro).
Inculpaţii trimişi în judecată au ocupat ori ocupă funcţii publice de conducere şi control în cadrul unor autorităţi şi instituţii publice judeţene ori municipale (persoane cu funcţii de conducere ori de control în cadrul unor Direcţiei Generale a Finanţelor Publice ori în instituţii de învăţământ universitar, consilier judeţean, ş. a.). Exemplificativ, într-o cauză au fost trimişi în judecată 8 inculpaţi ce deţineau funcţia de directori, şefi de serviciu ori inspectori în cadrul DGFP, din care 6 în stare de arest preventiv. Printre inculpaţii trimişi în judecată în stare de arest preventiv se află şi 1 avocat.

Calitatea actelor de urmărire penală este evidenţiată de faptul că, au fost infirmate doar 2 soluţii, similar anului 2008, ambele pe calea controlului ierarhic, instanţa de judecată respingând cele 13 plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. pr. pen.
Nu au existat hotărâri definitive de achitare ori restituire a cauzei la procuror (2 inculpaţi achitaţi definitiv în anul 2008), în timp ce 3 inculpaţi au fost condamnaţi definitiv, în cauze instrumentate de serviciul teritorial.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 3 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Referitor la operativitatea soluţionării cauzelor se constată că din cele 81 cauze soluţionate în 23 cauze a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 5 termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale. A crescut însă numărul cauzelor nesoluţionate la 115 (faţă de 82 în anul 2008), din care 62 cauze depăşesc termenul de 1 an de la prima sesizare (45 în anul 2008), reprezentând o pondere de 31,6% din totalul dosarelor de soluţionat şi 12 cauze depăşesc termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale (13 cauze în anul 2008).

Din cele 6 posturi de procuror prevăzute în schemă, pe parcursul întregului an, au activat 5 procurori, din care 1 a realizat exclusiv activitate judiciară, iar 1 procuror împarte activitatea de urmărire penală cu cea de judiciar. La sfârşitul primului trimestru procurorul şef al serviciului teritorial şi-a încetat activitatea în cadrul acestei structuri.
Prin urmare, volumul mediu este de circa 20 cauze soluţionate/procuror şi de circa 49 cauze rămase în lucru /procuror, urmând ca noul procuror şef al serviciului să identifice măsurile necesare în vederea îmbunătăţirii celerităţii activităţii de urmărire penală.

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 46/P/2009 din data de 10 noiembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 10 inculpaţi, din care 6 în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, trafic de influenţă; dare şi luare de mită, abuz în serviciu, şantaj şi spălare de bani, în legătură cu fraudarea bugetului de stat prin rambursări ilegale de TVA, fapte prin care s-a generat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 12.395.723 lei, echivalentul a 3.300.000 euro .
În fapt, s-a reţinut că în perioada 2007-februarie 2009, inculpaţii T. O. C. (director executiv al D. G. F. P. în perioada aprilie –august 2008 şi şef serviciu în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii în perioada septembrie 2008-februarie 2009), G. C. D. (şef adjunct Administraţie Inspecţie fiscală Contribuabili Mijlocii în cadrul D. G. F. P.) şi K. R. D., D. R. A., P. G. V., A. C. S., C. D. (inspectori fiscali la D. G. F. P.) şi cu numitul B. R. (decedat) s-au asociat în scopul de a obţine sume de bani provenind, în principal, din rambursări ilegale de T. V. A., dar şi din alte infracţiuni cum ar fi luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor publice. Astfel, inculpaţii ocupau posturi de la toate nivelele ierarhice ale organizării serviciilor de inspecţie (inspector sau consilier, şefi de serviciu, şef administraţie adjunct cu atribuţii de coordonare şi control a activităţilor de inspecţie fiscală ori funcţia de director executiv al D. G. F. P.) şi au atras în activitatea infracţională numeroase societăţi comerciale, prin intermediul cărora erau solicitate rambursări de T. V. A., iar după ce aceste societăţi primeau banii de la bugetul statului, funcţionarii publici solicitau de la administratorii societăţilor să le predea în totalitate sau cea mai mare parte din aceste sume de bani.
Societăţile comerciale care furnizau facturi fictive erau în general societăţi ai căror administratori aveau diverse relaţii cu inspectorii fiscali, iar societăţile comerciale care au acceptat, voit sau nevoit, să înregistreze facturile fictive şi să solicite rambursările ilegale de T. V. A. au fost selectate pe baza informaţiilor fiscale pe care le deţineau, în virtutea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii inspectori fiscali.
La această activitate infracţională s-au mai asociat şi inculpatul P. G. V., respectiv numitul B. D. care, în calitate de administratori la diferite societăţi comerciale au participat cu rea credinţă la stabilirea taxelor sau contribuţiilor faţă de bugetul de stat, obţinând fără drept sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la buget. De asemenea, cei doi inculpaţi au evidenţiat în actele contabile şi în documentele legale ale societăţilor comerciale pe care le administrau cheltuieli fictive pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale.
Astfel, în luna martie 2008, T. O. C., în calitate de funcţionar public cu atribuţii de control, în cursul unei inspecţii generale la o societate comercială, prin intermediul coinculpatului K. R. D., a pretins ca administratorul societăţii respective să îi executate o instalaţie de încălzire în valoare de 2.500 euro, pentru a ignora abaterile fiscale de care avea cunoştinţă, iar în luna noiembrie 2008, K. R. D., în calitate de funcţionar public cu atribuţii de control, în cursul unei inspecţii generale la o societate comercială, a pretins de la administratorul acesteia suma de 70.000 lei din care a primit efectiv suma de 25.000 lei pentru a ignora abaterile fiscale de care avea cunoştinţă. Acelaşi inculpat, în anul 2008, i-a predat coinculpatului C. D. suma de 1.000 euro pentru ca acesta să o remită mai departe unor auditori publici externi la Camera de Conturi (martori în cauză) pentru ca aceştia să nu constate ilegalitatea rambursărilor de T. V. A. efectuate în anul 2007 la o societate comercială şi de asemenea să nu constate încălcarea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici în cazul acestor rambursări ilegale de T. V. A.
S-a mai reţinut că, C. D., în calitate de şef serviciu la D. G. F. P., funcţionar public cu atribuţii de control, a primit de la inculpatul K. R. D. suma de 5.000 lei pentru a aproba în timp scurt rambursările de T. V. A. la o societate comercială şi a nu constata abaterile fiscale de care avea cunoştinţă, iar în anul 2008, inculpatul G. C. D., pentru a ascunde şi a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani rezultate din comiterea de infracţiuni, a achiziţionat autoturismul marca Mercedes Benz ML500 şi a construit o casă cu o suprafaţă desfăşurată de 480 fără autorizaţie de construcţie. Pentru a ascunde şi a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani rezultate din comiterea de infracţiuni, inculpaţii K. R. D., D. R. A. şi P. G. V., au schimbat şi au transferat sume de bani prin conturi bancare, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni.
În luna decembrie 2007 şi în toamna anului 2008, inculpatul A. E. S., în calitate de inspector fiscal la D. G. F. P., cu ocazia efectuării unor inspecţii fiscale sau controale la două societăţi comerciale, a aprobat sau a creat condiţiile aprobării rambursării ilegale a unor sume de bani reprezentând T. V. A.
În anul 2008, inculpatul M. D., în timp ce se ocupa de înregistrările contabile la o societate comercială, fără a-i comunica administratorului, a evidenţiat în actele contabile şi în documentele legale ale acestei societăţi comerciale cheltuieli fictive pentru a eluda plata obligaţiilor fiscale. De asemenea, a falsificat facturi fiscale şi chitanţe pentru a fi înregistrate în contabilitatea acelei societăţi.
Din prejudiciul de 12.395.723 lei, a fost recuperată în cursul urmăririi penale suma de 6.968.539 lei şi totodată s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale tuturor inculpaţilor şi ale firmelor implicate.

La data de 30 noiembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 100/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. M. D., (avocat în Barou şi practician în insolvenţă) cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în exercitarea atribuţiilor de lichidator judiciar şi în legătură directă cu această calitate, a pretins şi a primit suma de 1.000 de euro de la C. D., administrator al unei societăţi comerciale, atât pentru a îndeplini acte privitor la îndatoririle sale (întocmirea şi depunerea raportului final al lichidatorului), cât şi pentru a nu îndeplini astfel de acte (vânzarea bunurilor din averea debitorului) atribuţie ce-i revine în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 modificată privind procedura insolvenţei.

Prin rechizitoriul nr. 19/P/2009 emis la data de 25 martie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului V. F. (fost colonel în Serviciul de Investigaţii, Protecţie şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Justiţiei), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că, în cursul lunii februarie 2009, inculpatul V. F. a lăsat pe M. N. şi C. C. L., reprezentanţii unei societăţi comerciale, să creadă că are influenţă pe lângă unii din membrii comisiei de licitaţie din cadrul unei unităţi militare, licitaţie ce privea „serviciul de hrănire a personalului militar din garnizoana” şi, contra unei sume de bani al cărei cuantum solicitat iniţial a fost de 45.000 euro (1,5% din valoarea contractului de circa 3.000.000 euro) şi ulterior de 15.000 euro (0,5% din valoarea aceluiaşi contract), îi va ajuta să câştige această licitaţie.

O îmbunătăţire a activităţii a realizat Serviciul teritorial Oradea, remarcându-se numărul mare al inculpaţilor trimişi în judecată, din care aproape jumătate (15 din 33) în stare de arest preventiv.

S-a constatat creşterea cu circa 19% a dosarelor de soluţionat (111 faţă de 93 în anul 2008), din care majoritatea sunt cauze nou înregistrate. A crescut şi numărul dosarelor soluţionate la 74 (54 în anul 2008), reprezentând 66,6% din cauzele de soluţionat, din care 50 soluţionate pe fond (faţă de 36 în anul 2008). Cauzele nesoluţionate au rămas în aceeaşi parametrii (37 faţă de 39 în anul 2008).
A crescut numărul actelor de inculpare, fiind emise 8 rechizitorii privind 33 de inculpaţi din care 15 inculpaţi arestaţi preventiv (faţă de 7 rechizitorii vizând 15 inculpaţi din care 3 arestaţi preventiv, în anul 2008). Rechizitoriile au o pondere de 16% din cauzele soluţionate pe fond, iar aproape de jumătate din inculpaţi au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, în condiţiile dublării numărului persoanelor deferite instanţei.

Operativitatea soluţionării cauzelor a fost bună, din cele 50 cauze soluţionate pe fond, în 11 cauze a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 4 termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale. A crescut numărul cauzelor nesoluţionate care depăşesc termenul de 1 an de la prima sesizare (13 faţă de 7 în anul 2008), care însă au o pondere de 11,7% din totalul dosarelor de soluţionat şi la 8 numărul celor care depăşesc termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale (5 cauze în anul 2008).

Calitatea actelor de urmărire penală este relevată de faptul că nu există cauze în care să se fi dispus infirmarea soluţiei ori redeschiderea urmăririi penale (1 soluţie infirmată în anul 2008), nici hotărâri definitive de achitare ori restituire a cauzei la procuror (1 inculpat achitat definitiv în anul 2008).
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 3 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Schema de personal este completă, în anul 2009 fiind în activitate 5 procurori (din care, 2 funcţionează în cadrul Biroului teritorial Satu Mare), câte 1 procuror din cadrul serviciului, respectiv biroului desfăşurând concomitent şi activitate judiciară.
Volumul mediu este de circa 18 cauze soluţionate/procuror şi de circa 9 cauze rămase în lucru /procuror.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 39/P/2009 emis la data de 29 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. S. (fost component al echipei naţionale de fotbal), pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi dare de mită, şi în stare de libertate, a inculpatului O. G. (preşedinte al unui club de fotbal) pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina acestuia că, în perioada 8 - 13 iunie 2009, a pretins de la inculpatului O. G. (preşedinte al unui club de fotbal), suma de 30.000 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra preşedintelui altui club de fotbal şi asupra jucătorilor, pentru ca aceştia să nu-şi apere în mod corect şansele şi să piardă meciul programat în ziua de 13 iunie 2009. Conform înţelegerii, în ziua meciului, în pauza dintre reprize, inculpatul C. S. a intrat în vestiarul echipei şi le-a oferit jucătorilor 25.000 euro, la care a mai adăugat încă 10.000 euro, pentru ca aceştia să piardă meciul.
Sumele constituind obiectul infracţiunilor au fost ridicate şi indisponibilizate în vederea confiscării speciale.

La data de 18 mai 2009, prin rechizitoriul nr. 42/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a 13 inculpaţi, din care 9 în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de contrabandă calificată, prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din grup au făcut parte un ofiţer de poliţie judiciară din I. P. J. şi trei agenţi ai I. J. P. F.
Valoarea totală a ţigărilor de contrabandă, introduse în ţară de grupul infracţional organizat în perioada iulie 2008-ianuarie 2009, a fost de 2.001.516 euro.
În cauză s-a reţinut că, în cursul anului 2008, inculpatul M. V. a iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, care a acţionat pe raza judeţului, cu precădere în zona de frontieră, pe raza a două localităţi, având ca scop săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări provenite din străinătate, pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar. Din grup au făcut parte inculpaţii D. F., F. I., B. P., B. V., H. A. I. şi Ş. T., aceştia având rolul de a introduce în ţară ţigări prin contrabandă, de la linia de frontieră, până unde erau aduse de cetăţeni străini, respectiv de a le transporta şi depozita în diverse locuri din zona celor două localităţi. De aici, ţigările de contrabandă erau transportate fie de către învinuitul B. Z., fie de către inculpatul C. M. în alte locuri (depozite) din judeţ, acestea fiind pe urmă încărcate în mijloace mari de transport (autocamioane, etc.) de către cumpărători, în vederea revânzării acestora fie în alte judeţe din ţară, fie în alte state U. E.
La acest grup infracţional a aderat şi oferit sprijin concret şi inculpatul M. S. (subinspector în cadrul I. J. P., coordonator al Compartimentului Urmăriţi General), afin (cumnat) al liderului M. V. care, cunoscând provenienţa ilicită a ţigărilor, s-a implicat în transportarea şi plasarea unor cantităţi de ţigări către diverşi cumpărători, folosind calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară pentru a asigura reuşita activităţilor ilicite. De asemenea, acesta a transportat sume importante în lei şi valută, pentru inculpatul M. V., pentru plata furnizorilor de ţigări din străinătate.
Grupul infracţional a fost sprijinit de inculpaţii H. G. S., K. R. şi G. C., toţi agenţi de poliţie de frontieră din cadrul I. J. P. F. care, cu intenţie, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, oferind cu regularitate liderului grupului, inculpatul M. V., sau altor membri ai grupării, contra cost, informaţii despre securizarea liniei de frontieră şi dispozitivul de pază. Aceşti agenţi ai poliţiei de frontieră au asigurat protecţia activităţii grupului, precum şi suportul informaţional legat de modul de organizare şi desfăşurare a pazei frontierei de stat, prin furnizarea de informaţii operative membrilor grupării infracţionale în legătură cu zilele, orele şi locurile de la frontieră prin care se pot introduce prin contrabandă în România ţigări, fără nici un fel de riscuri. De asemenea, agenţii poliţiei de frontieră sus-amintiţi au permis membrilor grupului infracţional să aducă din străinătate cantităţi importante de ţigări, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în speţă în zonele exterioare punctelor vamale, unde ei erau planificaţi să efectueze serviciul de pază şi patrulare.
În cauză au fost luate măsuri asiguratorii.

Serviciul teritorial Constanţa a desfăşurat o activitate relativ bună, fiind înregistrată creşterea numărului de rechizitorii şi a numărului inculpaţilor trimişi în judecată, însă se înregistrează un număr foarte mare de cauze nesoluţionate mai vechi de 1 an de la prima sesizare.

În concret, în condiţiile creşterii cu 6% a cauzelor de soluţionat (298 faţă de 281 în anul 2008), a continuat să scadă, cu 14%, numărul cauzelor soluţionate (116 faţă de 135 în anul 2008), însă a crescut numărul cauzelor soluţionate pe fond (64 faţă de 58 în anul 2008). Corelativ a crescut cu 24,6% numărul cauzelor nesoluţionate.
Au fost emise un număr de 8 rechizitorii privind 10 inculpaţi, din care 1 arestat preventiv, comparativ cu 6 rechizitorii privind 6 inculpaţi, din care 1 arestat preventiv în anul 2008. Rechizitoriile reprezintă 10,7% din totalul soluţiilor pe fondul cauzei (56).
Cauzele deduse judecăţii privesc 23 infracţiuni (12 în anul 2008), din care 2 de corupţie, 4 contra intereselor financiare ale CE, 6 de evaziune fiscală. Prejudiciul total reţinut prin rechizitorii a fost de 11.598.528 lei şi 29.790 euro, din care cuantumul de 114.787,56 lei şi 18.644,15 euro reprezintă prejudiciul total constatat în cele 3 rechizitorii, privind 4 inculpaţi, care au avut ca obiect fraudarea fondurilor europene. Se constată un număr nesemnificativ de fapte de corupţie reţinute în actele de inculpare, ceea ce necesită o orientare mai pregnantă a procurorilor din cadrul serviciului spre investigarea faptelor de această natură.

Calitatea actelor de urmărire a fost corespunzătoare, întrucât a fost înregistrată 1 infirmare a soluţiei, dispusă de instanţa de judecată în procedura prevăzută de art. 2781 C. pr. pen. şi nu există hotărâri definitive de achitare sau restituire (situaţie similară anului precedent).
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 4 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Operativitatea desfăşurării urmăririi penale este un indicator negativ, cauzele nesoluţionate care au depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare (122 faţă de 79 în anul 2008), reprezentând 40,9% din cauzele de soluţionat, iar cele care au depăşit termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale dublându-se (24 faţă de 11 în anul 2008). Deşi e motivată obiectiv de numărul mare a dosarelor nesoluţionate în anul 2008 (când nu erau ocupate toate posturile de procuror) şi de numărul mare al cauzelor nou intrate, respectiv 152 (comparabil cu numărul cauzelor de soluţionat la alte servicii teritoriale), îmbunătăţirea celerităţii desfăşurării urmăririi penale trebuie să fie în atenţia permanentă a întregului colectiv.
În ce priveşte operativitatea soluţionării cauzelor se constată că, în 25 cauze a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 6 termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

În anul 2009, activitatea a fost desfăşurată de 4 procurori, fiind ocupate toate posturile prevăzute în organigramă.
Volumul mediu este de circa 29 cauze soluţionate/procuror şi de circa 45 cauze rămase în lucru/procuror.

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 121/P/2009 emis la data de 4 noiembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. M. (director coordonator adjunct în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul C. M., având o funcţie cu atribuţii de control, la data de 8 octombrie 2009, a pretins foloase materiale neprecizate, iar la data de 13 octombrie 2009 a primit suma de 2.500 lei de la denunţătorul D. D., promiţând în schimb că va interveni, în sensul de a influenţa inspectorii de muncă cărora le va fi repartizată spre soluţionare sesizarea adresată instituţiei menţionate de numitul N. L., fost angajat al societăţii reprezentate de denunţător în calitate de asociat unic şi administrator, astfel încât măsurile ce ar putea fi luate în legătură cu încălcarea raporturilor de muncă de către angajatorul reclamat să fie favorabile acestuia din urmă.

Pe acelaşi palier se înscrie activitatea Serviciului teritorial Târgu Mureş, care deşi strict statistic a cunoscut creşteri la majoritatea indicatorilor, raportat la urmărirea penală desfăşurată de celelalte unităţi din structura teritorială continuă să înregistreze cel mai mic număr de cauze de soluţionat şi un număr mic al cauzelor soluţionate.

A crescut numărul cauzelor de soluţionat (99 faţă de 66 în anul 2008), al celor soluţionate (65 faţă de 33 în anul 2008), din care 52 soluţii pe fondul cauzei, menţinându-se constant numărul cauzelor nesoluţionate (34 faţă de 33 în anul 2008).
Prin cele 7 rechizitorii s-a dispus trimiterea în judecată a 31 inculpaţi (comparativ cu 9 rechizitorii privind 13 inculpaţi în anul 2008), iar faţă de 23 învinuiţi au fost aplicate dispoziţiile art. 181 C. pen. (8 în anul 2008). Au fost emise tot 2 rechizitorii privind 3 inculpaţi având ca obiect fraudarea fondurilor europene, cu un prejudiciu total de 55.963 lei şi 85.931,78 euro. Referitor la calitatea inculpaţilor, menţionăm că s-a dispus trimiterea în judecată a 16 consilieri locali, 1 primar de municipiu, 1 notar public. Rechizitoriile au o pondere de 13,4% din cauzele soluţionate pe fond.

Operativitatea a fost bună, în 20 de cauze nesoluţionate fiind depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare (12 în anul 2008), reprezentând 20% din cauzele de soluţionat, iar în 6 cauze termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale dublându-se (3 în anul 2008).
Referitor la operativitatea soluţionării cauzelor se constată că, în 16 cauze a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 4 termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Calitatea actelor de urmărire penală a fost bună, nefiind înregistrate situaţii de infirmare a soluţiei ori redeschidere a urmăririi penale şi nici hotărâri definitive de restituire a cauzei la procuror (faţă de 1 restituire definitivă în anul 2008).
Instanţele, au dispus achitarea definitivă faţă de 1 inculpat în temeiul dezincriminării faptelor, aşa cum rezultă din prezentarea ce se regăseşte în Anexa nr. 3.
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 6 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Volumul mediu a fost de circa 16 cauze soluţionate/procuror şi de circa 8 cauze rămase în lucru/procuror, activitatea a fost desfăşurată de 4 procurori (schema complet ocupată).

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 23/P/2008 din 15 septembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a 4 inculpaţi, respectiv F. Gh. Ş. (cms. şef de poliţie), pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., art. 290 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, F. N., pentru infracţiunile de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi de uz de fals, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen., art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, M. I., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen. şi F. E. E., pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin.1 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că, inculpatul F. Gh. Ş., în calitate de şef Birou Înmatriculare şi Evidenţa Vehiculelor Rutiere, în perioada septembrie 2007 – iunie 2008, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, îndeplinindu-şi defectuos, cu ştiinţă, atribuţiunile de serviciu, a acordat cu încălcarea dispoziţiilor legale autorizaţii provizorii de circulaţie şi a înmatriculat permanent pe numele unor persoane cu handicap, scutite de plata taxei de primă înmatriculare, mai multe autoturisme (marca Audi A4, Ford Lincon Limousine, Mitsubishi Pajero, Mercedes Benz, Opel Fronttera), transcrise ulterior pe numele altor persoane şi societăţi comerciale, precum şi pe numele său. De asemenea, pentru aceste autoturisme înmatriculate permanent a semnat în fals mai multe documente, respectiv fişe de înmatriculare auto, cereri de înmatriculare, contracte de vânzare-cumpărare pentru vehicule folosite.
Procedând în acest mod, inculpatul a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 9.384,88 lei şi de asemenea, un avantaj patrimonial pentru alţii, respectiv în sumă de 83.526,45 lei pentru o societate comercială şi în sumă de 20.527,75 lei pentru învinuitul F. E. E. Prejudiciul adus avutului public este în cuantum de 113.439.08 lei, reprezentând totalul taxelor de primă înmatriculare de care au fost scutiţi pe nedrept.
În cauză, au fost luate măsuri asiguratorii până la concurenţa sumei de 113.439.08 lei.

Serviciul teritorial Timişoara a înregistrat o activitate relativ bună, având în vedere că, în cursul anului 2009 au avut loc schimbări semnificative în componenţa de personal, procurorul şef serviciu începând activitatea în cadrul structurii la sfârşitul trimestrului I, iar 2 procurori fiind delegaţi numai de la jumătatea trimestrului II.

Din numărul de 191 cauze de soluţionat, reprezentând o creştere de 48% (129 în anul 2008), au fost soluţionate 92 cauze, în scădere cu 14% (comparativ cu 107 cauze soluţionate în 2008), din care 66 soluţii pe fond. Corelativ, a crescut numărul cauzelor nesoluţionate 99 (egal cu numărul cauzelor nou intrate), faţă de 22 în anul 2008, apreciindu-se ca pozitiv faptul că ponderea cauzelor soluţionate este de 48% din cauzele de soluţionat.
Numărul actelor de inculpare s-a menţinut în aceeaşi parametrii, prin cele 5 rechizitorii (faţă de 6 în anul 2008) fiind trimişi în judecată 24 inculpaţi (un număr aproape dublu, comparativ cu 13 inculpaţi în anul 2008, din care 2 în stare de rest preventiv , reţinându-se o pagubă totală de 23.145.134 lei. Totodată, au fost aplicate dispoziţiile art. 181 C. pen. faţă de 20 de învinuiţi (6 în anul 2008). Rechizitoriile reprezintă 7,5% din cauzele soluţionate pe fond.

Calitatea activităţii de urmărire penală a fost bună, fiind dispusă 1 infirmare a soluţiei de către procurorul şef serviciu şi nefiind pronunţate hotărâri definitive de achitare ori restituire a cauzei la procuror (faţă de 1 restituirea definitivă a cauzei în anul 2008).
Prin hotărâri definitive au fost condamnaţi 6 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile întocmite de acest serviciu teritorial.

Operativitatea a fost bună, în 12 din cauzele soluţionate fiind depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 5 cauze cel de 6 luni de la începerea urmăririi penale, în timp ce au rămas nesoluţionate 13 cauze mai vechi de 1 an de la prima sesizare, reprezentând 6,8% din cauzele de soluţionat, iar 1 cauză mai veche de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Volumul mediu a fost de circa 30 cauze soluţionate/procuror şi de circa 33 cauze rămase în lucru /procuror. Menţionăm că această medie trebuie apreciată şi prin prisma faptului că activitatea a fost desfăşurată de către 4 procurori (numărul complet al posturilor) numai 8 luni, procurorul şef serviciu începând activitatea în cadrul structurii numai la finalul trimestrului I. Dintre aceşti, 2 sunt numiţi şi 2 delegaţi, iar activitatea judiciară a fost desfăşurată preponderent de 1 procuror.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 98/P/2008 emis la data de 10 martie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. F. şi C. R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, în vara anului 2006, inculpaţii M. F. şi C. R. au pretins denunţătorului D. A., administrator la o societate comercială şi asociatului aceleiaşi societăţi comerciale, martorul A. D., suma totală de 40.000 euro, pentru a interveni la reprezentanţii legali ai unei societăţi pe acţiuni, antreprenor general al lucrării de consolidare şi apărare drumuri pe DN 57, şi a-i determina pe aceştia să încheie un contract de prestări servicii pentru această lucrare cu societatea comercială, dându-le de înţeles că au influenţă asupra acestora şi că pot să-i determine, în schimbul sumei de bani pretinse, să încheie contractul de prestări servicii.
Urmare a înţelegerii intervenite între învinuiţi şi denunţătorul D. A., acesta din urmă a remis două bilete la ordin, care erau parţial completate, unul în valoare de 70.000 lei (echivalentul a 20.000 euro), pentru învinuitul M. F. şi unul în valoare de 52.500 lei (echivalentul a 15.000 euro), pentru învinuitul C. R., ca o garanţie a faptului că îşi va îndeplini obligaţia de plată a sumei pretinse, al cărei cuantum a fost stabilit după negocieri la 35.000 euro, cu ocazia încasării primei tranşe din valoarea lucrărilor contractate şi executate în baza contractului de prestări servicii,
Deşi între cele două societăţi nu s-a încheiat vreun contract de prestări servicii, învinuitul M. F., la data de 7 septembrie 2007, a introdus în circuitul bancar biletul la ordin emis la data de 8 august 2006 pentru suma de 70.000 lei şi, acesta fiind refuzat la plată din lipsă de disponibil, a solicitat Tribunalului la data de 24 iunie 2008, declanşarea procedurii falimentului societăţii comerciale, acţiune care se află pe rol. Inculpatul C. R. i-a restituit denunţătorului biletul la ordin emis în favoarea sa, în valoare de 52.500 lei.

La data de 6 noiembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 84/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D. A. (administrator al unei societăţi comerciale), pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr 656/2002, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din C. pen. şi de uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen., K. F. G. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătura privată prevăzută de art. 290 din C. pen. şi A. R., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen.
S-a reţinut că, în baza contractului cadru, atestat la data de 13 februarie 2008 la avocatul P. P., învinuiţii D. A. şi K. F. G., în calitate de împuterniciţi ai unei societăţi comerciale, au cesionat în luna iunie 2008 părţile sociale ale acesteia (care ca unic acţionar al altei societăţi comerciale era titular exclusiv al dreptului de exploatare ape minerale din izvorul Domogled), către o altă societate comercială, fără a înregistra în contabilitatea societăţii operaţiunea efectuată şi fără a vira impozitul pe profit datorat bugetului de stat, creând o pagubă de 1.840.000 euro.
Cu aceeaşi ocazie şi prin acelaşi contract cadru, inculpatul K. F. G. a vândut activele (instalaţii) necesare pentru derularea activităţii de exploatare ape minerale (deţinute în calitate de persoană fizică) către aceeaşi societate comercială contra sumei de 1.274.947 euro, iar inculpatul A. R., ca persoană fizică, a vândut imobilele reprezentând „teren arabil” şi „Fabrică de îmbuteliat apă plată” în valoare totală de 1.001.995 euro, către acelaşi beneficiar.
Inculpaţii D. A. (ca împuternicit al lui K. F. G.) şi A. R. (în nume personal), au transferat din conturile lor personale în contul societăţii comerciale banii obţinuţi din vânzarea activelor şi imobilelor, iar de aici banii au fost transferaţi împreună cu suma obţinută de societate din vânzarea părţilor sociale, prin conturile deschise la o unitate bancară, către o firmă din străinătate, în baza unor documente fictive de achiziţie de orez (contracte şi facturi proformă).
Totodată, conform concluziilor raportului de expertiză grafică întocmit în cauză, inculpatul D. A. l-a semnat în fals pe inculpatul K. F. G. pe dispoziţiile/declaraţiile de plată externă din zilele de 23 iunie 2008 când s-a transferat suma de 11.500.000 euro şi din 24.06.2008 (operaţiune finalizată în 27 iunie 2008) când s-a transferat suma de 2.276.943 euro, ambele în contul societăţii din străinătate, cunoscând că o parte din banii transferaţi provin din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora.

Pe aceeaşi linie se înscrie activitatea Serviciului teritorial Braşov care a menţinut numărul de rechizitorii emise şi a soluţiilor pe fond, în condiţiile creşterii numărului cauzelor de soluţionat, deşi a continuat să se înregistreze deficit de personal (2 procurori activau în semestrul I, respectiv 3 în semestrul II, faţă de numărul de 4 posturi prevăzute în organigramă) fiind necesare eforturi suplimentare în vederea îmbunătăţirii indicatorilor statistici relevanţi.

În concret, au crescut cu 20% cauzele de soluţionat (131 comparativ cu 109), dar au scăzut cu 11,5% cauzele soluţionate (46 comparativ cu 52), reprezentând o pondere de 35% din totalul cauzelor de soluţionat, fiind astfel unitatea din cadrul structurii teritoriale care a soluţionat cel mai mic număr de dosare.
Totuşi, a fost menţinut la acelaşi nivelul numărul soluţiilor pe fond (37 faţă de 36 în anul 2008).
Prin cele 6 rechizitorii s-a dispus trimiterea în judecată a 9 inculpaţi din care 2 în stare de arest preventiv, comparativ cu 6 rechizitorii privind 32 de inculpaţi, din care 1 în stare de arest preventiv. Numărul rechizitoriilor raportat la numărul dosarelor soluţionate pe fond a rămas constant, respectiv 16%.
Cauzele finalizate prin rechizitoriu au vizat săvârşirea a 15 infracţiuni, din care 5 de corupţie, 5 contra intereselor financiare ale CE. Referitor la calitatea inculpaţilor trimişi în judecată, menţionăm că 1 procuror şef secţie urmărire penală la un parchetul de pe lângă Tribunal şi 1 ofiţer de poliţie judiciară se aflau în stare de arest preventiv la data sesizării instanţei. Un număr de 2 rechizitorii privind 3 inculpaţi au avut ca obiect fraudarea fondurilor europene, fiind reţinut un prejudiciu total de 139.700 lei şi 59.708,75 euro.

Operativitatea în soluţionarea cauzelor a fost relativ bună, în 21 din cauzele soluţionate fiind depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 3 cauze cel de 6 luni de la începerea urmăririi penale, în timp ce au rămas nesoluţionate 45 cauze mai vechi de 1 an de la prima sesizare, reprezentând 34,3% din cauzele de soluţionat, şi 8 cauze mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

S-a menţinut în aceeaşi parametrii calitatea activităţii, fiind înregistrată 1 infirmare a soluţiei şi 1 redeschidere a urmăririi penale, aceasta din urmă fiind dispusă de instanţa de judecată în procedura prevăzută de art. 2781 C. pr. pen.
Totodată, nu a fost pronunţată nicio hotărâre definitivă de achitare (comparativ cu 2 inculpaţi achitaţi definitiv în anul 2008) şi s-a pronunţat 1 hotărâre definitivă de restituire a cauzei la procuror, apreciată că ne fiind imputabilă procurorului, aşa cum rezultă din prezentarea care se regăseşte în Anexa nr. 4.
Nu au rămas definitive hotărâri de condamnare.

Volumul mediu a fost de circa 15 cauze soluţionate/procuror şi de circa 28 cauze rămase în lucru /procuror. Menţionăm că, această medie trebuie privită şi prin prisma faptului că activitatea a fost desfăşurată timp de 5 luni de către 2 procurori, din totalul de 4 posturi prevăzute în organigramă, în restul perioadei activând 3 procurori. Remarcăm şi numărul mare al cauzelor soluţionate, inclusiv prin emiterea de rechizitoriu, dar şi a celor aflate în lucru la procurorul şef al structurii.

Dintre cauzele importante soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 emis la data de 29 decembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului K. A. (procuror şef al Secţiei de urmărire penală în cadrul unui Parchet de pe lângă Tribunalul) pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din C. pen., ambele în formă continuată.
S-a reţinut în fapt că, la datele de 9 decembrie 2009 şi 15 decembrie 2009, în calitate de procuror şef al Secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunal, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a pretins martorului S. K., de fiecare dată, suma de 2.000 lei pentru a-i restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări într-un dosar penal instrumentat de el, bani pe care i-a primit la 15 decembrie 2009 şi 18 decembrie 2009 (când s-a realizat procedura constării infracţiunii flagrante).
De asemenea, inculpatul a înlocuit trei săbii samurai şi un briceag dintre corpurile delicte ale dosarului, cu produse asemănătoare ca serie, prin aceasta ajutând pe martorul S. K. să îngreuneze sau să zădărnicească judecata sa, prin punerea instanţei în imposibilitatea de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 279 C. pen.

La data de 2 martie 2009, prin rechizitoriul nr. 54/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. D. (funcţionar cu atribuţii de decizie în cadrul Centralei unei Bănci comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, B. I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi I. V. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Ca stare de fapt s-a reţinut că, inculpatul B. D., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada august-noiembrie 2008, în calitate de manager de risc mediu din cadrul Direcţiei Managementului Riscului Retail al unei Bănci Comerciale (funcţionar cu atribuţii de decizie în cadrul Centralei Băncii), a pretins prin intermediul fratelui său, inculpatul B. I., de la administratorii a două societăţi comerciale sumele de 10.000 de euro, 25.000 lei şi, respectiv 10.000 lei, în scopul aprobării cererilor de credite bancare formulate de aceştia, din care a primit efectiv suma de 25.000 lei de la inculpatul I. V., administratorul uneia dintre societăţi.

Serviciul teritorial Iaşi a înregistrat o scădere în activitate la majoritatea indicatorilor statistici, dar a menţinut un procent corespunzător al raportului cauzelor soluţionate şi al cauzelor mai vechi de 1 an la prima sesizare din cele de soluţionat. Activitatea a fost influenţată, de unele cauze obiective, respectiv fluctuaţia şi numărul de procurori în activitate (din 4 posturi prevăzute, 3 au fost ocupate pe parcursul întregului an, iar 1 ocupat fluctuant timp de 9 luni, respectiv 6 luni o persoană, iar 3 luni de altă persoană) şi de perioada afectată mutării sediului într-o altă locaţie.
Prin urmare, procuror şef serviciu numit în luna mai 2009, trebuie să intensifice eforturile de identificare a măsurilor manageriale necesare dinamizării activităţii şi îmbunătăţirii majorităţii indicatorilor statistici relevanţi.

În concret au crescut cu 8,5% cauzele de soluţionat (191 comparativ cu 176) şi au fost soluţionate cu 4 cauze mai puţin (97 comparativ cu 111), menţinându-se un procent bun al ponderii cauzelor soluţionate din care totalul cauzelor de soluţionat, respectiv 50,7% şi acelaşi număr al soluţiilor pe fondul cauzei, respectiv 77.
A scăzut numărul actelor de inculpare, fiind emise 3 rechizitorii privind 5 inculpaţi din care 1 în stare de arest preventiv (comparativ cu 5 rechizitorii privind 9 inculpaţi, în anul 2008), o cauză având ca obiect infracţiuni de corupţie, iar 2 infracţiuni conexe sau asimilate infracţiunilor de corupţie. Rechizitoriile reprezintă doar 3,8% din soluţiile pe fondul cauzei, comparativ cu 6,5% în anul 2008.

Referitor la operativitatea în soluţionarea cauzelor se constată că, în 22 din cauzele soluţionate a fost depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare, iar în 13 cauze cel de 6 luni de la începerea urmăririi penale, în timp ce au rămas nesoluţionate 29 cauze mai vechi de 1 an de la prima sesizare, reprezentând 15% din cauzele de soluţionat, şi 11 cauze mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.
Calitatea actelor de urmărire penală efectuate rezultă din reducerea cazurilor de infirmare a soluţiei, 1 infirmare, dispusă de către instanţa de judecată (comparativ cu 5 în anul 2008) şi lipsa cazurilor de redeschidere a urmăririi penale ori a hotărârilor definitive de achitare sau restituire a cauzei la procuror (comparativ cu 4 inculpaţi achitaţi definitiv în anul 2008).
Prin hotărâri definitive a fost condamnat 1 inculpat trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de acest serviciu teritorial.

Volumul mediu a fost de circa 24 cauze soluţionate/procuror şi de circa 23 cauze rămase în lucru/procuror.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm:

Prin rechizitoriul 48/P/2008 emis la data de 10 noiembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. S. (inspector guvernamental, fost subprefect al judeţului), L. G. (consilier în cadrul Prefecturii) şi H. M. (funcţionar public în cadrul A. D. S.) pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi a infracţiunii de uz de fals în formă continuată, toate în forma participaţiei improprii.
S-a reţinut în fapt că, în luna ianuarie 2008, inculpaţii au procedat la falsificarea hotărârii nr. 242/2007 adoptată de către Comisia Judeţeană de fond funciar din cadrul Prefecturii, pentru a determina ca reconstituirea dreptului de proprietate a numitului C. C. S. să aibă loc pe teritoriul municipiului, , cu toate că terenul pe care l-a avut în proprietate se afla pe raza unei comune, la peste 20 de kilometri distanţă de municipiu, iar prin această manoperă s-a urmărit creşterea de peste 18 ori a valorii de piaţă a terenului, care se afla în administrarea unei Staţiuni de Cercetare Dezvoltare pentru Pajişti şi făcea parte din domeniul public al statului, astfel că nu putea face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice.
Prejudiciul care s-ar fi produs în dauna Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pajişti este de 3.127.046 lei, iar folosul (avantajul patrimonial) ce s-ar fi obţinut pentru numitul C. C. S. este de 2.957.958,54 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea terenului ce urma să îi fie atribuit prin hotărârea falsificată şi valoarea terenului la care avea dreptul conform hotărârii reale.

Exemple de rechizitorii întocmite în anul 2009 de Serviciile teritoriale sunt prezentate în Anexa nr. 1.

2.6. Combaterea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene


Direcţia Naţională Anticorupţie are competenţa exclusivă în domeniul investigării fraudelor la fondurile comunitare, indiferent de cuantumul prejudiciului cauzat ori calitatea persoanelor ce au comis una din infracţiunile prevăzute de art. 181- 185 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.
Activitatea de urmărire penală pe acest segment specific este realizată de Serviciul de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, organizat în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei, structură care instrumentează cauzele în care activitatea infracţională are întindere naţională ori de o complexitate deosebită, precum şi de Serviciilor teritoriale ale direcţiei, care soluţionează celelalte cazuri de fraudare a fondurilor europene, comise pe raza lor teritorială.
Serviciul de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în anul 2009, a continuat să monitorizeze activitatea la nivel naţional, gestionând baza de date constituită pe acest domeniu şi realizând, periodic, analize şi informări privind rezultatele obţinute.
Au fost organizate întâlniri de lucru cu investigatori ai Oficiului European de Lupta Antifraudă, în legătură cu instrumentarea unor cauze penale în care activitatea infracţională implica un caracter transfrontalier, atât la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi la sediul altor autorităţi judiciare din statele membre ale U. E. În acest context, s-a solicitat sprijin pentru stabilirea unor contacte externe cu instituţii din cadrul Comisiei Europene şi autorităţi judiciare din state membre ale U. E., în scopul obţinerii de date şi informaţii privind suspiciunile de fraudă şi contractele de asistenţă financiară supuse verificărilor.
S-a colaborat constant cu instituţiile naţionale şi internaţionale cu atribuţii în domeniu, în special cu Ministerul Dezvoltării Regionale (fostul Minister al Integrării Europene), Garda Financiară, Departamentul pentru Luptă Antifraudă din cadrul Guvernului României (DLAF) şi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), care au transmis note de control ori sesizări privind eventualele suspiciuni de fraudă identificate în derularea unor proiecte finanţate extern, ce au stat la baza sau au contribuit la soluţionarea cauzelor penale, respectiv către care au fost transmise informaţii relevante privind rezultatele obţinute în activitatea de urmărire penală.

Procurorii Serviciului de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au instrumentat şi alte cauze complexe referitoare la infracţiuni de corupţie clasică şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În concret, au avut de soluţionat 98 cauze, din care au soluţionat 61 cauze (comparativ cu 95 cauze din care au soluţionat 49, în 2008).
Au fost emise 8 rechizitorii prin s-a dispus trimiterea în judecată a 49 de inculpaţi, din care 5 în stare de arest preventiv (comparativ cu 9 rechizitorii, privind 24 inculpaţi, din care 8 în stare de arest preventiv, în anul 2008).
S-a reţinut prin actele de inculpare un prejudiciu de 15.639.856,67 euro la care se adaugă 578.087,29 lei (comparativ cu 8.835.000 euro la care se adaugă 321.978 lei în anul 2008).
Un număr de 5 rechizitorii privind 41 inculpaţi, din care 5 în stare de arest preventiv, au avut ca obiect cauze complexe referitoare la infracţiuni de corupţie clasică şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Spre exemplu, 1 rechizitoriu priveşte săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. şi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune şi obţinerii directe de beneficii financiare, prevăzute de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin acesta fiind dispusă trimiterea în judecată a 30 inculpaţi şi a 1 persoane juridice, reţinându-se un prejudiciu total de 9.830.065 euro. Totodată, în celelalte 4 rechizitorii având ca obiect infracţiuni clasice de corupţie au fost luate măsuri asigurătorii în vederea confiscării speciale, pentru suma totală de 68.000 euro, reprezentând produs infracţional.

În anul 2009, la nivel naţional, în domeniul combaterii activităţilor de fraudare a fondurilor provenind din bugetele Comunităţilor Europene, au fost de soluţionat 266 cauze, dintre care 132 cauze nou înregistrate în evidenţele penale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind soluţionate 109 cauze, din care 101 soluţii pe fond (reprezentând 40% din cauzele de soluţionat).
Din cele 156 cauze nesoluţionate, numai în 6 cauze a fost depăşit termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale, 2,25% din cauzele de soluţionat. Menţionăm că, urmărirea penală este începută în 29 din cauzele nesoluţionate.

Au fost întocmite 23 rechizitorii prin care au fost trimişi în judecată 46 de inculpaţi (comparativ cu 32 rechizitorii privind 77 de inculpaţi în anul 2008). S-a dispus aplicarea prevederilor 181 C. pen. în 1 cauză, scoaterea de sub urmărire penală în 9 cauze şi neînceperea urmăririi penale în 68 de cauze.
Rechizitoriile reprezintă 22,7% din cauzele soluţionate pe fond.
Deşi se constată o scădere a numărului de cauze soluţionate prin rechizitoriu faţă de anul anterior, trebuie precizat că cele 23 de rechizitorii au fost emise în dosare de fraudă cu un caracter mult mai complex, atât în ceea ce priveşte modul de operare cât şi prejudiciile aduse bugetului general al Comunităţilor Europene în cuantum de 7.127.000,71 euro la care se adaugă 1.510.933,64 lei, faţă de anul 2008, când cuantumul total al prejudiciilor reţinute în rechizitorii a fost de 2.669.285,64 euro şi 1.874.599,47 lei.
Un număr de 9 rechizitorii au fost întocmite ca urmare a sesizărilor DLAF (comparativ cu 16 în anul 2008), fiind astfel trimişi în judecată un număr de 17 inculpaţi din totalul de 46 (comparativ cu 28 din totalul de 70, în anul 2008).
De asemenea, un număr de 4 rechizitorii au avut la bază sesizările APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură), 1 rechizitoriu sesizarea formulată de Garda Financiară, iar alte 3 rechizitorii au avut ca punct de plecare sesizări realizate de alte autorităţi, respectiv MAI (Ministerul Administraţiei şi Internelor), MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) şi MDR (Ministerul Dezvoltării Regionale, fost Minister al Integrării Europene).

La nivelul Serviciului de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost întocmite 3 rechizitorii prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 8 inculpaţi privind fraudarea fondurilor europene (comparativ cu 2 rechizitorii privind 2 inculpaţi, în anul 2008), înregistrându-se un prejudiciu total în cuantum de 5.809.791,67 euro şi 578.087, 29 lei (comparativ cu 40.000 euro şi 321.978 lei, în anul 2008), cauzat ca urmare a săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1)-(3) şi art. 182 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/ 2000.
În toate cele trei dosare au fost luate măsurile asigurătorii prevăzute la art. 163 şi urm. C. pr. pen.

Structurile teritoriale ale direcţiei au întocmit în anul 2009 un număr de 20 rechizitorii privind 41 de inculpaţi, comparativ cu 29 rechizitorii privind 74 de inculpaţi în anul 2008. Prejudiciul total reţinut prin actele de inculpare a fost în cuantum de 1.317.209,04 euro şi 932.846,35 lei.
Cele 20 de rechizitorii au fost întocmite de 9 dintre serviciile teritoriale, şi anume Alba-Iulia (5 rechizitorii privind 13 inculpaţi), Constanţa (3 rechizitorii privind 4 de inculpaţi), Ploieşti (2 rechizitorii privind 4 inculpaţi), Braşov (2 rechizitorii privind 3 inculpaţi), Târgu Mureş (2 rechizitorii privind 3 inculpaţi) Bucureşti (2 rechizitorii privind 2 inculpaţi), Suceava (2 rechizitorii privind 2 inculpaţi), Craiova (1 rechizitoriu privind 5 inculpaţi) şi Bacău (1 rechizitoriu privind 2 inculpaţi).

Prezentăm, în continuare, câteva exemple de cauze privind fraudarea fondurilor europene, finalizate prin emiterea de rechizitorii:

Prin rechizitoriul nr. 211/P/2005 emis la data de 22.12.2009, Serviciul de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale C. E. prevăzute de art. 181 alin. (1), (3) şi art. 182 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000, a inculpaţilor B. D. E (director executiv al unei societăţi comerciale) şi C. M. (diriginte de şantier).
S-a reţinut în fapt că, inculpatul B. D. E, în calitate de reprezentant legal al unei societăţi comerciale participante la o procedură de licitaţie pentru adjudecarea unui contract de lucrări, a prezentat o serie de documente inexacte şi incomplete privind datoriile la bugetele de stat şi cel al asigurărilor sociale, precum şi privind situaţia unor litigii comerciale, în baza cărora societatea a fost declarată câştigătoare, obţinând pe nedrept suma de 5.709.791,67 euro fonduri PHARE.
Ulterior, cu sprijinul inculpatului C. M., a întocmit situaţii de lucrări cu un conţinut nereal pe care le-a înaintat spre decontare Autorităţii Contractante – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, justificând astfel, în mod fictiv, executarea unor lucrări pentru care obţinuse fondurile europene. În realitate, sumele de bani alocate pentru executarea unui centru de testare feroviară au fost deturnate de la scopul iniţial fiind utilizate pentru acoperirea unor debite ale societăţii (credite restante, plată utilităţi şi furnizori, etc.).
Pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 5.709.791,67 euro, au fost instituite măsurii asiguratorii prin sechestrarea unor bunuri imobile.

Serviciul teritorial Ploieşti, prin rechizitoriul emis în dos. nr.4/P/2009 la 28 decembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P. C. (administrator al unei societăţi comerciale), în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale C. E., înşelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase, uz de fals şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 181 alin (1)-(3) din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1), (2),(3) şi (5) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. şi S. V. C. (inspector principal în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice) în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 289 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul P. C., în calitate de administrator al unei societăţi comerciale şi responsabil legal a două proiecte cu finanţare PHARE, a prezentat în cursul anului 2007 Autorităţii Contractante - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, două declaraţii pe proprie răspundere la 29.05.2007 şi 05.06.2007, prin care atesta, în mod nereal, că societatea sa nu înregistra datorii la bugetul general consolidat al statului, precum şi certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice emis la data de 15.11.2007, de inculpatul S. V. C., ca inspector în cadrul D. G. F. P. - Administraţia Finanţelor Publice, în care se menţiona, în fals, inexistenţa obligaţiilor bugetare restante.
Folosirea acestor trei documente cu conţinut nereal de către inculpatul P. C. a determinat declararea ca eligibile a proiectelor prezentate şi obţinerea pe nedrept a două finanţări nerambursabile în valoare de 59.988 euro, respectiv 88.240 euro, sume cu care Autoritatea Contractantă s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În cauză nu a fost posibilă instituirea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului întrucât, din verificările efectuate, s-a constatat că inculpatul P. C. nu deţine bunuri mobile sau imobile.

În dosarul nr. 13/P/2008, Serviciul teritorial Târgu Mureş, prin rechizitoriul emis la data de 10 decembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. Z. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru comiterea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale C. E., instigare la fals, fals, şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 181 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că, inculpatul R. Z., în calitate de administrator şi reprezentant legal al unei societăţi comerciale responsabil pentru implementarea şi derularea Proiectului „Construirea pensiunii turistice”, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, în cursul anilor 2005 şi 2006, în scopul obţinerii cofinanţării din fonduri europene, a prezentat Agenţiei SAPARD – BRIPS, documente false, inexacte sau incomplete, anexate cererii de finanţare, dosarelor de achiziţii şi de plată.
Pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al comunităţilor europene, a semnat procesul verbal de începere a lucrărilor din 17.06.2006 din care, contrar adevărului, rezulta că lucrările de construcţie a pensiunii au început la acea dată, deşi în fapt acestea erau începute din 11.05.2006. Totodată, a determinat pe S. C., T. L. şi S. Ş., ingineri şef la societatea ce executa lucrările, să întocmească şi să semneze înscrisuri sub semnătură privată conţinând date şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar în luna noiembrie 2006, a determinat-o, cu intenţie, pe făptuitoarea M. H., inspector de specialitate cu atribuţiuni de control la Inspectoratul Judeţean în Construcţii, să falsifice un înscris oficial (prima filă a Procesului verbal de control al calităţii lucrărilor în faze determinante din 25.05.2006) înregistrat la Inspectoratul judeţean în construcţii şi la societatea executantă a lucrărilor pe care îl întocmise anterior, prin modificarea datei verificărilor şi întocmirii, respectiv să facă menţiunea „20.06.2006”, în loc de „25.05.2006”.
În aceeaşi calitate, inculpatul nu a comunicat Agenţiei SAPARD modificările produse asupra regimului proprietăţii terenului, nu a informat Autoritatea Contractantă despre conflictul de interese apărut ca urmare a faptului că parte din materialul lemnos utilizat la construcţia pensiunii turistice provenea de la o altă societate comercială la care avea calitatea de administrator, valoarea acestor materiale ridicându-se la suma de 56.300 lei. obţinând pe nedrept, cele două tranşe din finanţare, în sumă totală de 286.994,48 lei (85.931,78 euro).
Procedând în acest mod, din suma totală de 364.520 lei, reprezentând finanţarea nerambursabilă acordată prin Programul SAPARD (75% din fonduri europene şi 25% fonduri acordate de la bugetul de stat), inculpatul a obţinut pe nedrept, în două tranşe, suma totală de 286.994,48 lei (85.931,78 euro).
În cauză s-a aplicat sechestru asigurator asupra imobilului „Pensiune turistică, aparţinând părţii responsabile civilmente şi inculpatului R. Z.

Serviciul teritorial Craiova, prin rechizitoriul nr. 84/P/2008 din data de 21 decembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a 5 inculpaţi, respectiv S. I. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale C. E. şi fals şi prevăzute de art 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, art. 182 alin (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 alin. (1) C. pen., B. L., D. S. F., P. A. M. şi P. E. (administratori ai altor societăţi comerciale) pentru complicitate la infracţiunile amintite, iar ultimul dintre aceşti şi pentru încercarea de a determina mărturia mincinoasă, infracţiune prevăzută de art. 261 alin (1) C. pen.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul S. I., în calitate de reprezentant al unei societăţi comerciale, a obţinut pe nedrept fonduri comunitare nerambursabile în cuantum de 68.288,48 euro şi 91.824,45 lei, în cadrul unui program PHARE, prin simularea licitaţiilor şi prezentarea de documente false sau inexacte, respectiv contractele încheiate cu alte 3 societăţi comerciale, precum şi toate înscrisurile ce au făcut obiectul licitaţiilor organizate în anul 2004. Destinaţia fondurilor astfel obţinute a fost schimbată de acelaşi inculpat prin virarea sumelor menţionate în conturile a 3 societăţi comerciale, administrate de inculpaţii D. S. F., P. A. M., respectiv B. L., cu titlu de plăţi (nedatorate pentru operaţiuni comerciale fictive), pentru ca ulterior, sumele de bani să ajungă în contul altei societăţi comerciale, unde inculpatul S. I. era asociat şi administrator.
În cursul urmăririi penale, inculpatul P. E. a exercitat presiuni materiale şi morale asupra a doi martori în vederea determinării acestora să dea declaraţii mincinoase.
Astfel, ceilalţi inculpaţi l-au ajutat pe inculpatul S. I. să acceseze şi să primească aceste fonduri, facilitând introducerea documentelor fictive în circuitul actelor necesare obţinerii de fonduri nerambursabile.
În cauză s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpaţilor.

Analizând eficienţa activităţii de urmărire penală desfăşurată pe acest segment, prin prisma finalităţii procesului penal, se constată că:
În anul 2009, au fost pronunţate 7 hotărâri definitive de condamnare a 9 inculpaţi la pedeapsa închisorii, din care 1 cu executare, 5 cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi 3 cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. (comparativ 1 hotărâre privind 1 inculpat condamnat definitiv la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării, în anul 2008).
Dintre cei 9 inculpaţi, faţă de 3 inculpaţi au fost aplicate circumstanţe atenuante, în timp ce în 2 situaţii circumstanţele atenuante au fost înlăturate de instanţele de control judiciar.
Majoritatea pedepselor aplicate au fost de 3 ani (5 cazuri), iar cea mai mică pedeapsă a fost de 1 an şi 6 luni.
Au fost pronunţate alte 11 hotărâri nedefinitive de condamnare a unui număr de 21 inculpaţi.

S-a pronunţat 1 hotărâre definitivă de achitare a 2 inculpaţi, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C,pr,pen, într-un dosar instrumentat de Serviciul teritorial Piteşti, prezentat în Anexa nr. 3.
De asemenea, s-a înregistrat 1 hotărâre definitivă de restituire a cauzei la procuror, apreciată ca neimputabilă procurorului care a dispus trimiterea în judecată, aşa cum rezultă din Anexa nr. 4.

2.7. Activitatea ofiţerilor de poliţie judiciară şi a specialiştilor


În considerarea complexităţii cauzelor de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, printre categoriile de personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei instituţii se numără ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii, care împreună cu procurorii asigură formarea echipelor complexe multidisciplinare şi astfel aduc o contribuţie importantă la finalizarea anchetelor penale.

Poliţia judiciară

Activitatea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară, în conformitate cu prevederile în vigoare, cu ordinele, instrucţiunile şi regulile specifice activităţii de poliţie judiciară, s-a desfăşurat sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor care efectuează urmărirea penală şi sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Selecţionarea acestora s-a realizat din rândul ofiţerilor şi agenţilor de poliţie din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
La sfârşitul anului 2009, personalul poliţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie era format din 156 ofiţeri şi 3 agenţi de poliţie judiciară (79 ofiţeri şi 3 agenţi la nivel central şi 77 în teritoriu), comparativ cu 156 ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară în anul 2008 (78 la nivel central şi 78 în teritoriu).

Din dispoziţia procurorilor direcţiei, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară au contribuit la efectuarea actelor de urmărire penală în 3.195 de dosare (comparativ cu 2.622 dosare în anul 2008). În exercitarea activităţilor de serviciu, aceştia au acţionat în mod direct pentru obţinerea de date şi informaţii referitoare la locurile, mediile, anturajele frecventate şi mijloacele de comunicaţii folosite de către făptuitori şi au efectuat investigaţii complexe, folosind diferite combinaţii informativ-operative, care au fost exploatate în timpul urmăririi penale.

În concret, referitor la principalele activităţi realizate în legătură cu cauzele penale, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară au efectuat un număr de 237 percheziţii domiciliare în baza autorizaţiilor emise (comparativ cu 122 în anul 2008), au aplicat 294 sechestre asigurătorii (comparativ cu 420 în anul 2008), au identificat şi audiat circa 14.000 de persoane (comparativ cu 17.600 în anul 2008) şi au pus în executare 288 mandate de aducere (comparativ cu 125 în anul 2008).
Au fost efectuate un număr de 3.356 de proceduri de ridicări de obiecte şi înscrisuri

Ofiţeri de poliţie judiciară funcţionează şi în cadrul Serviciului tehnic al direcţiei (inclusiv în centrele zonale) unde desfăşoară activităţile specifice, în cadrul Biroului de legătură cu instituţiile similare din alte state, compartiment în care a ofiţerul de poliţie a sprijinit activitatea de întocmire a documentelor necesare îndeplinirii solicitărilor de comisii rogatorii internaţionale, precum şi de traducere autorizată a unor materiale în/din limbile germană şi engleză ori în cadrul Biroului de informare şi relaţii publice, contribuind la redactarea proiectelor de comunicate de presă şi a celor de răspuns la solicitările făcute în baza Legii nr. 544/2001 ori întocmind note privind reflectarea în presa scrisă a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
La Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul, ofiţerii de poliţie judiciară desemnaţi şi-au adus contribuţia la activităţile de primire în audienţă a unui număr de peste 1.286 de persoane, iar în cadrul Serviciului de resurse umane, pregătire şi perfecţionare profesională ofiţerul de poliţie judiciară a participat la întocmirea documentelor privind evoluţia profesională a poliţiştilor, respectiv pentru numire şi detaşare, ori revocare din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Au fost luate măsuri pentru înlăturarea disfuncţionalităţilor ori neajunsurile ivite în activitatea unor ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, în anul 2009 fiind dispusă revocarea din funcţie a 1 ofiţer de poliţie judiciară, iar 1 ofiţer a fost sancţionat disciplinar cu mustrare scrisă.

Specialiştii

La finele anului 2009, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi desfăşurau activitatea 49 specialişti (comparativ cu 52 în anul 2008), cu expertiză în domenii de interes pentru activitatea direcţiei, respectiv evaluare imobiliară, achiziţii publice, privatizării, domeniului vamal, informatic ori bancar, ş. a. Aceştia şi-au adus contribuţia la desfăşurarea anchetelor penale ori au asigurat realizarea atribuţiilor unor compartimente ale instituţiei.
Prin prisma atribuţiilor specifice, cei 49 de specialişti au fost repartizaţi să îşi desfăşoare activitatea, după cum urmează: 23 în cadrul Serviciului specialişti, organizat la nivelul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, 17 în cadrul structurilor teritoriale, 7 în cadrul Serviciului informaţiilor clasificate şi de centralizare a datelor privind corupţia (specialişti I. T. în programe soft şi administrare reţea); 1 în cadrul Serviciului tehnic şi 1 în cadrul Biroului de Informare şi Relaţii Publice.

Specialiştii din cadrul Serviciului specialişti şi de la nivelul serviciilor teritoriale au întocmit un număr de 352 lucrări, comparativ cu 388 în anul 2008, respectiv 205 rapoarte de constatare tehnică-ştiinţifică, 47 note de constatare, 15 rapoarte de constatare suplimentare în dosare de urmărire penală, 24 referate cu propuneri de obiecţiuni la expertize ori răspunsuri la obiecţiuni referitoare la rapoartele de constatare întocmite şi 61 note de constatare cu propuneri de solicitare a documentelor suplimentare.

Referitor la complexitatea lucrărilor efectuate este de menţionat că, au fost întocmite rapoarte de constatare privind achiziţiile publice de lucrări de către o regie autonomă locală; stabilirea prejudiciului creat în urma asocierii unui consiliu municipal cu o societate comercială, privatizarea unei societăţi comerciale pe acţiuni şi a unui combinat, achiziţii publice efectuate de un spital municipal, stabilirea prejudiciului suferit ca urmare a fraudării unui fond de investiţii, fraudare unor fonduri europene.

În ceea ce priveşte pregătirea profesională, pe parcursul anului 2009, aceasta s-a realizat prin participarea tuturor specialiştilor cu calificare în domeniul achiziţiilor publice la cursuri de training organizate sub egida Comisiei Europene, precum şi prin perfecţionare individuală, ca urmare a absolvirii cursurilor de masterat, doctorat, ori ale altor studii de natură universitară.

Diminuarea volumului de activitate s-a datorat, în principal, unor cauze obiective, fiind proporţională cu scăderea numărului de specialişti. S-a constatat însă că, s-au înregistrat întârzieri semnificative, de regulă, în cauzele având ca obiect identificarea şi evaluarea imobilelor, determinate de creşterea numărului de solicitări pe acest segment, motiv pentru care se impune, în condiţiile în care în acest domeniu lucrează doar 2 specialişti, să se identifice măsurile apte să conducă la dinamizarea activităţii pentru asigurarea celerităţii urmăririi penale.

2.8. Activitatea Serviciului tehnic


Serviciul tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost creat în scopul desfăşurării, prin mijloace proprii, a activităţilor pentru care anterior se solicita sprijin tehnic, criminalistic sau operativ din partea altor instituţii cu atribuţii specifice, astfel încât să poată fi asigurat, cu promptitudine, suportul de specialitate în timpul urmăririi penale în toate cauzele, atât la nivel central, cât şi pe raza de competenţă a serviciilor teritoriale.
Începând cu anul 2009, Serviciul a funcţionat efectiv sub forma a două birouri (Biroul tehnic şi Biroul telecomunicaţii), un compartiment de intervenţii şi escortă, precum şi a trei centre zonale, structuri în care îşi desfăşoară activitatea ofiţeri/agenţi de poliţie judiciară şi un specialist.

Dată fiind şi eficienţa centrelor zonale, în anul 2009, Serviciul tehnic a contribuit, în mod direct, la constatarea unui număr de 20 infracţiuni flagrante de corupţie (comparativ cu 14 în anul 2008), fiind întreprinse toate activităţile operative şi criminalistice aferente.

Privit prin prisma atribuţiilor funcţionale, Serviciului tehnic şi centrelor zonale le-au fost repartizate, în vederea punerii în aplicare, un număr de 143 de autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice ori ambientale (faţă de 129 autorizaţii în anul 2008), emise ori confirmate de către judecători, în cauzele aflate în lucru, fapt ce a presupus realizarea, atât a înregistrărilor şi imprimarea acestora pe suporturi optice, cât şi întocmirea actelor procedurale subsecvente (procese-verbale de realizare a înregistrărilor, cele de redare integrală ori rezumativă a conţinuturilor dialogurilor şi întocmirea planşelor fotografice ce au cuprins imagini fixate în cursul desfăşurării activităţilor infracţionale).

Totodată, atât la structura centrală cât şi în cadrul centrelor zonale, s-au realizat un număr total de 197 activităţi de natură criminalistică (comparativ cu 190 în anul 2008) constând în fixarea, prin fotografiere ori video-filmare judiciară a prezentărilor pentru recunoaştere, marcarea chimică a bancnotelor ce au constituit sumele pretinse ori primite de infractori, efectuarea percheziţiilor domiciliare şi controlul autoturismelor, aplicarea sechestrului asigurător ş. a., fiind întocmite, ulterior, planşele fotografice aferente.
Concomitent cu punerea în aplicare a autorizaţiilor au fost realizate 52 de alte activităţi de natură tehnică (comparativ cu 30 realizate în cursul anului 2008), materializate prin întocmirea proceselor-verbale de redare a conţinuturilor înregistrărilor prezentate de părţi, efectuarea unor copii ale suporturilor audio-video şi fixarea prin video-filmare a activităţilor de prezentare a materialului de urmărire penală.

Pe de altă parte, Serviciul tehnic a colaborat cu celelalte structuri ale direcţiei (Serviciul de Cooperare Internaţională, de Informare şi Relaţii Publice, Serviciul de Studii, Resurse Umane şi Perfecţionare Profesională) prin participarea activă la prezentarea activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie în faţa magistraţilor străini ce au vizitat instituţia, precum şi prin efectuarea unor activităţi de natură tehnică.

În acest mod, activităţile tehnico-criminalistice descrise, desfăşurate în strictă concordanţă cu reglementările procesual penale în materie, au condus la obţinerea şi administrarea unor probe pertinente, concludente şi utile, adaptate specificului investigării infracţiunilor de corupţie.

3. Activitatea judiciară în cauze penale


Activitatea judiciară a Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost desfăşurată de circa 31 de procurori, respectiv 12 procurori din cadrul Secţiei judiciare penale (timp de numai 5 luni fiind în activitate 13 procurori), 1 procuror de la Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, precum şi circa 18 procurori de la nivelul structurilor teritoriale (în general câte 1 procuror de la fiecare serviciu teritorial, precum şi 1 procuror din birourile teritoriale).
Procurorii anticorupţie au participat în 4962 de cauze ale direcţiei, dintre acestea 1358 fiind susţinute de magistraţi din cadrul structurii centrale, precum şi la judecarea unui număr de 1904 de cauze penale ceea ce reprezentă o creştere cu 19%, faţă de anul precedent când au pus concluzii în 1600 dosare soluţionate. În 726 cauzele judecate au participat procurorii din cadrul structurii centrale (faţă de 860 în anul 2008), iar în 1178 dosare cei de la serviciile teritoriale, participările acestora din urmă înregistrând o creştere de 59% faţă de anul precedent.

Au fost declarate 295 apeluri şi recursuri privind 675 inculpaţi (faţă de 277 căi de atac, privind 594 de inculpaţi, în anul 2008), reprezentând o creştere cu 6,5%. Dintre acestea 83 au fost promovate de structura centrală (privind un număr de 167 inculpaţi), iar 212 au fost exercitate de serviciile teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (privind un număr de 508 inculpaţi).

Comparativ cu anul 2008, când nu a fost retras nici un apel sau recurs declarat de procuror, în anul 2009 au fost retrase 7 recursuri promovate de procuror, privind 29 inculpaţi, situaţia fiind determinată de soluţia adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru unificarea practicii judiciare, care prin decizia nr. 9 din 9 februarie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 694 din 15 octombrie 2009) a admis recursul în interesul legii şi a statuat că încheierea prin care se dispune suspendarea cauzei, în conformitate cu art. 303 alin. (6) C. pr. pen., nu este supusă căii de atac a recursului.

În anul 2009, au fost soluţionate un număr de 291 apeluri şi recursuri declarate de procuror, privind 652 inculpaţi (faţă de 250 privind 521 inculpaţi, în anul 2008), dintre care au fost admise 181 privind 438 inculpaţi (faţă de 132 privind 295 inculpaţi, în anul 2008). Prin urmare, a crescut cu 16,4% numărul apelurilor şi recursurilor judecate şi cu 37% numărul celor admise, procentul de admisibilitate crescând de la circa 53% în anul 2008 la circa 62% în anul 2009.

Căile de atac promovate au vizat şi în anul 2009 atât aspecte de nelegalitate, cât şi aspecte de netemeinicie în legătură cu modalitatea de individualizare a pedepselor, întrucât, în continuare, s-a considerat că faptele de corupţiei sunt sancţionate excesiv de blând prin raportare la exigenţele opiniei publice şi la caracterul şi rolul disuasiv al pedepselor.

Au fost pronunţate, în anul 2009, un număr de 81 hotărâri definitive de condamnare privind 131 inculpaţi, în creştere faţă de anul 2008, când prin 63 de hotărâri definitive au fost condamnaţi 97 inculpaţi.
Pedepse privative de libertate cu executare în regim de detenţie s-au aplicat faţă de 36 inculpaţi (comparativ cu 29 în anul 2008), în timp ce pentru 43 de inculpaţi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei (cu 1 inculpat mai mult ca în anul 2008), iar pentru 52 inculpaţi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (comparativ cu 26 în anul 2008).

Astfel, spre exemplu:

Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 17 din 10 ianuarie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1643 din 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, i-a condamnat pe inculpaţii U. D. G. şi T. G. la câte o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, inculpaţii, în calitate de director general şi, respectiv, director economic al unei societăţi comerciale, au dezafectat şi au vândut către diferite persoane fizice şi persoane juridice 11 spaţii comerciale incluse în capitalul social al firmei pe care o coordonau, cauzând astfel un prejudiciu 111.847,5 lei.
De asemenea, inculpatul U. D. G. având ajutorul inculpatului T. G., a falsificat anumite acte referitoare la organizarea societăţii comerciale, pe care le-a folosit pentru a induce în eroare o instituţie publică.

Prin sentinţa penală nr. 55 din 4 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20 din 12 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T. I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 18.08.2006, inculpatul T. I., în calitate de procuror la un parchet de pe lângă o judecătorie, a pretins şi primit suma de 500 lei de la două persoane cercetate pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în scopul adoptării unei soluţii favorabile acestora.
În schimbul sumei primite, inculpatul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor cercetaţi, cu aplicarea unor sancţiuni administrative, favorizându-i astfel pe cei doi.

Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală a dispus, prin sentinţa penală nr. 1051 din 12 septembrie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1083 din 25 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, condamnarea inculpatului G. I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului P. M. O. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În luna martie a anului 2008, inculpatul G. I. ajutat de coinculpatul P. M. O. a pretins şi primit de la martorul denunţător suma de 15.000 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul unor instanţe şi astfel, poate interveni, în vederea punerii în libertate a denunţătorului care era cercetat în stare de arest preventiv, într-un dosar penal.

Prin sentinţa penală nr. 1114 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curii de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, inculpatul L. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a reţinut că, inculpatul, în calitate de judecător a pretins suma de 30.000 euro, din care a primit, în două tranşe, suma de 25.000 euro, pentru a pronunţa o soluţie favorabilă denunţătorului, într-o cauză penală ce-i fusese repartizată spre soluţionare.

Prin sentinţa penală nr. 140 din 14 martie 2007 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1315 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, au fost condamnaţi inculpatul U. C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 şi art. 258 C. pen., şi cu aplicarea art. 41 alin(1) C. pen. şi inculpaţii U. D. şi G. I. M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 cu referire la art. 2481 şi art. 258 C. pen., şi cu aplicarea art. 41 alin(1) C. pen., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul U. C., în calitate de director al unei societăţi bancare şi inculpata U. D., în calitate de ofiţer de credite la aceeaşi unitate, în perioada 1999 - 2000, prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi încălcarea normelor bancare, au aprobat şi acordat credite, societăţilor comerciale reprezentate de inculpata G. I. M., deşi aceste firme nu îndeplineau condiţiile legale şi regulamentare, creând astfel o pagubă în patrimoniul băncii în valoare de 1.646.675 lei.

În Anexa nr. 2 sunt prezentate exemple de hotărâri penale definitive.

Prin hotărâri penale nedefinitive, au fost condamnaţi, în anul 2009, un număr de 169 inculpaţi în 81 de cauze, comparativ cu 122 inculpaţi condamnaţi prin 71 de hotărâri nedefinitive în anul 2008. Dintre aceştia 88 inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse cu executare în regim de detenţie (faţă de 38 în anul 2008), 59 inculpaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (faţă de 58 în anul 2008) şi 22 inculpaţi cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (faţă de 20 în anul 2008).
Printre persoanele faţă de care s-au pronunţat asemenea condamnări se află 1 parlamentar, 2 secretari de stat (la data comiterii faptelor), deveniţi ulterior parlamentari, 2 directori de companii naţionale, 1 director de casă judeţeană de pensii, 1 director de casă de asigurări de sănătate, 3 primari, precum şi alte persoane cu funcţii publice.
Se constată că, în anul 2009, instanţele nu au mai pronunţat soluţii de condamnare a inculpaţilor la pedeapsa amenzii, comparativ cu anul anterior când au fost aplicate asemenea pedepse pentru 6 inculpaţi.

Menţionăm că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea cauzelor în 12 dosare (comparativ cu 6 în anul 2008), din care 8 la cererea inculpaţilor (comparativ cu 5 în anul 2008) şi 3 la cererea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (comparativ cu 1 în anul 2008).

În cursul anului 2009, instanţele de judecată au achitat prin 7 hotărâri definitive, un număr de 22 de inculpaţi (faţă de 23 în anul 2008).
Dintre cei 22 de inculpaţi achitaţi definitiv, un număr de 15 inculpaţi au fost trimişi în judecată în dosare instrumentate de procurorii din cadrul structurii centrale , iar 7 prin rechizitorii întocmite de către procurori ai serviciilor teritoriale.

Soluţiile de achitare au fost dispuse, fie în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. pr. pen. (6 inculpaţi), fie în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. pr. pen. (16 inculpaţi).
Aceste hotărâri s-au fundamentat pe interpretarea diferită dată unor prevederi ale legii (2 cauze); considerarea ca prioritare a probelor administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti în detrimentul celor strânse la urmărire penală, deşi acestea în viziunea instanţei au constituit temei legal al trimiterii în judecată, dar nu şi pentru pronunţarea unei condamnări şi retractarea depoziţiilor de martori date în faza de urmărire penală, procurorii sesizându-se faţă de 3 persoane pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă (2 cauze); reaprecierea probelor şi înlăturarea unor mijloace de probe ca fiind obţinute în mod nelegal, probe încuviinţate şi administrate în baza autorizării date de judecător (1 cauză); insuficienţa materialului probator administrat în vederea dovedirii acuzaţiilor penale, cu consecinţa răsturnării prezumţiei de nevinovăţie (2 cauze), în aceste din urmă cazuri trimiterea în judecată a celor 3 inculpaţi fiind apreciată ca imputabilă procurorului de caz, aşa cum rezultă din analiza prezentată în Anexa nr. 3.

În perioada de referinţă, au mai fost achitaţi şi alţi 12 inculpaţi, ca urmare a dezincriminării faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, comparativ cu 27 inculpaţi în anul 2008.

Prin hotărâri definitive, s-a dispus restituirea unui număr de 3 cauze la procuror din care 1 ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale privind dispoziţiile art. 172 alin. (1) teza I C. pr. pen. (comparativ cu 6 în anul 2008, din care 3 ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale pronunţată în materia răspunderii ministeriale).
A fost apreciată ca imputabilă procurorului 1 soluţie de restituire a cauzei, pentru motivele arătate în Anexa nr. 4.

În concluzie, activitatea judiciară desfăşurată de procurorii anticorupţie a înregistrat, în anul 2009, o creştere atât cantitativă cât şi calitativă, sens în care s-au majorat cu 19% participările la judecarea cauzelor de competenţa direcţiei, cu 6,5% numărul căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în fond sau în apel, precum şi cu 37% cel al apelurilor şi recursurilor admise, în condiţiile sporirii cu 16,4% a căilor de atac soluţionate, comparativ cu anul precedent.

4. Evoluţii privind eficienţa şi celeritatea procesului penal în cauze de corupţie


Rezultatele anuale obţinute în activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în ce priveşte instrumentarea cauzelor de corupţie, permit o vedere de ansamblu a modului de combatere a acestui fenomen infracţional numai prin completarea analizei indicatorilor statistici relevanţi ai activităţii de urmărire penală, cu observarea finalităţii exercitării acţiunii penale, ce transpare din hotărârile definitive de condamnare dispuse de instanţele judecătoreşti.
Considerăm că aplicarea fermă a mijloacelor de constrângere penală şi prezentarea modului de finalizarea a procesului penal pot influenţa conduita socială şi modifica tendinţa de acceptare a corupţiei ca fiind un fenomen intrinsec societăţii, precum şi atitudinea tolerantă faţă de diversele forme de manifestare a acesteia.

Din punct de vedere statistic, în anul 2009 instanţele de judecată au condamnat definitiv un număr de 131 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriile emise de procurorii anticorupţie, comparativ cu 97 inculpaţi în anul 2008.
Persoanele condamnate definitiv, provin atât din mediul public, cât şi din cel privat, unele deţinând funcţii de conducere. Astfel, au fost condamnaţi, printre alţii, 6 magistraţi (3 judecători şi 3 procurori), din care 3 cu funcţie de conducere (1 vicepreşedinte de judecătorie, 1 prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie, 1 procuror şef secţie), 3 avocaţi, 22 ofiţeri şi subofiţeri de poliţie (dintre care 3 deţineau funcţii de conducere), 4 ofiţeri din cadrul M. A. N. (din care 1 comandant de UM, 1 comandant de garnizoană, 1 comandant al unui Spital militar), 1 ofiţer de jandarmi funcţie de conducere, 3 ofiţeri şi subofiţeri ISU (din care 1 cu funcţie de conducere), 10 lucrători vamali (din care 1 cu funcţie de conducere), 1 comisar al Gărzii Financiare, 4 inspectori ai DGFPS, 2 inspectori AVAS, 1 administrator insolvenţă, 1 lichidator judiciar, 2 cadre universitare, 7 directori/preşedinţi de societăţi comerciale şi 23 asociaţi/administratori de societăţi comerciale.

În cursul aceluiaşi an, instanţele au dispus prin hotărâri nedefinitive condamnarea unui număr de 169 inculpaţi, comparativ cu 122 inculpaţi în anul 2008.
Printre persoanele condamnate nedefinitiv, se găsesc 1 parlamentar, 2 secretari de stat (deveniţi ulterior parlamentari), 2 directori ai unor companii naţionale, 1 director al unei Case judeţene de pensii, 1 director al unei Case judeţene de asigurări de sănătate şi 3 primari.

Analiza hotărârilor de condamnare, structurată pe principalele aspecte asupra cărora ne-am aplecat începând din anul 2006, va prezenta succint caracterul disuasiv/nondisuasiv al pedepselor aplicate, durata procesului penal şi corupţia manifestată în mediul public pe unele segmente relevante, pentru a putea observa menţinerea ori modificarea tendinţelor înregistrate în ultimii ani. Totodată, vor fi analizate şi aspecte noi, reliefate de practica judiciară a anului 2009, şi anume corupţia în domeniul financiar-fiscal.

4.1. Caracterul disuasiv al pedepselor aplicate în cauzele de corupţie


Pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive în cursul anului 2009, se circumscriu în parametrii principali constataţi în anii anteriori, manifestându-se şi unele tendinţe noi, după cum urmează:

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, din cei 131 inculpaţi condamnaţi definitiv, pentru infracţiuni de corupţie, asimilate ori conexe acestora, 36 inculpaţi vor executa pedeapsa în regim de detenţie, în timp ce pentru 95 inculpaţi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, în baza art. 81 C. pen., sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 861 C. pen.
Deşi se înregistrează o creştere cu 35% a numărului persoanelor condamnate definitiv, respectiv cu 28,6% a celor care vor executa pedeapsa în detenţie, în concret ponderea pedepselor privative de libertate a scăzut procentual de la 29% la 27,4%, comparativ cu anul 2008.

Se observă astfel că, se menţine caracteristica anilor 2007 şi 2008, şi anume că, puţin peste un sfert din cei condamnaţi vor executa pedepsele în detenţie.

Raportat la sectorul public sau privat în care activau când au comis faptele, rezultă că 66 dintre condamnaţi provin din sectorul public (magistraţi, poliţişti, personal vamal, ofiţeri de armată, directori de instituţii publice, persoane cu funcţii de control în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice), iar 65 provin din sectorul privat (avocaţi, experţi, lucrători bancari, directori sau administratori ai unor societăţi comerciale ş. a.) sau erau persoane fără ocupaţie.
Din cei 36 inculpaţi condamnaţi cu privare de libertate, 18 provin din mediul public, comparativ cu anul 2008 când majoritatea activau în mediul privat sau erau fără ocupaţie (16 din 28 inculpaţi ce executau pedeapsa în detenţie) în timp ce 12 erau funcţionari publici.

Prin urmare ponderea persoanelor din sectorul public condamnate pentru fapte de corupţie reprezintă jumătate dintre persoanele ce execută pedeapsa în regim de detenţie, fiind în creştere acest segment comparativ cu anii anteriori când majoritatea proveneau din mediul privat.

Aspectul referitor la individualizarea pedepselor, prin modul de aplicare a circumstanţelor atenuante, a condus la constatarea că în anul 2009 a sporit la o treime numărul celor condamnaţi care au beneficiat de circumstanţe atenuante judiciare, comparativ cu o pătrime în anul precedent.
Pedeapsa a fost aplicată sub minimul special, ca efect a clauzei prevăzute de art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, doar în 1 caz (faţă de 2 în anul 2008).

În concret, din cei 131 de condamnaţi definitiv în anul 2009, unui număr de 40 le-au fost aplicate circumstanţe atenuante judiciare, ceea ce a avut ca efect reducerea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut în textul de incriminare, Se constată că a crescut la 30,5% ponderea cazurilor de aplicare a circumstanţelor atenuante, comparativ cu 28% în anul 2008.
Dintre aceşti 40 de condamnaţi, un număr de 38 au beneficiat de circumstanţe atenuante aplicate de instanţa care a judecat fondul cauzei, alţi 2 au beneficiat de circumstanţe atenuante aplicate de instanţele de apel, în timp ce pentru 2 inculpaţi acestea au fost înlăturate de instanţa de recurs.

Tot în procesul de individualizare a pedepselor se constată că, pentru un număr de 44 de inculpaţi condamnaţi instanţele au aplicat pedepse situate la minimul special, ceea ce reprezintă o pondere de 33,5% din numărul total al condamnaţilor.
Prin urmare, 64% din condamnaţi au primit pedepse la minimul şi sub minimul special prevăzut de textul de incriminarea a infracţiunii comise, reliefându-se o tendinţă de creştere a numărului persoanelor cărora li se aplică pedepse modice (de la o pondere de 58%, în anul 2008), ceea ce evident nu poate să realizeze scopul preventiv al sancţiunilor aplicate de instanţe.

În concret, au fost aplicate faţă de 107 inculpaţi (reprezentând 81,6% din totalul persoanelor condamnate) pedepse cuprinse între 2 luni şi 3 ani, faţă de 14 inculpaţi pedepse cuprinse între 3 ani şi jumătate şi 4 ani şi faţă de 4 inculpaţi pedepse de 5 ani.
Se remarcă însă faptul că, faţă de 6 inculpaţi pedepsele aplicate au fost orientate spre maximul special, din care 4 pedepse de 10 ani, 1 pedeapsă de 8 ani şi 1 pedeapsă de 6 ani (comparativ cu 1 pedeapsă orientată spre maximul special, respectiv 9 ani, în anul 2008).

În concluzie, în condiţiile creşterii cu 35% a persoanelor condamnate definitiv, ponderea pedepselor orientate spre maxim a crescut la 4,5% (comparativ cu 1% în anul 2008), ceea ce arată o uşoară tendinţă de înăsprire a caracterului sancţionator, menţinându-se însă un procent ridicat (64%) al ponderii pedepselor aplicate la minim ori sub minimul special,

Cert este că, analizele de până acum, relevă o diferenţă între pericolul social abstract al faptelor de corupţie, determinat de legiuitor prin stabilirea limitelor de pedeapsă şi pericolul social concret recunoscut de instanţele judecătoreşti prin pedepsele aplicate.

Acest aspect a reieşit şi din cuprinsul studiului realizat Grupul de lucru constituit din magistraţi români, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2723/C/2008, care a analizat, sub aspectul modalităţii de individualizare, pedepsele aplicate prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia corupţiei, în intervalul 2004-2008.
În acest sens, Grupul de lucru a constatat că magistraţii români apreciază că gradul de pericol social generic al infracţiunilor de corupţie este unul ridicat, însă această opinie nu se reflectă în pedepsele concret aplicate, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât şi al modalităţii de executare. O altă concluzie a fost aceea că, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru astfel de infracţiuni este motivată cu caracter de generalitate, stereotip, fără o prezentare a datelor concrete ale cauzelor, accentuându-se însă, în mod deosebit, aspectele care ţin de persoana inculpatului, în detrimentul altor criterii de individualizare prevăzute de lege, atunci când se motivează totuşi tratamentul sancţionator aplicat. Totodată, analiza efectuată de Grupul de lucru, a reliefat că nu există o jurisprudenţă unitară şi previzibilă în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor sau modalitatea de executare a acestora, astfel că au fost propuse o serie de măsuri cu caracter legislativ, organizatoric şi tehnic care să conducă în final la obţinerea unor rezultate efective şi descurajatoare, corespunzătoare gravităţii acestor infracţiuni.

Se remarcă, totuşi, o tendinţă accentuată de înăsprire a tratamentului sancţionator, în special în ceea ce priveşte modalitatea de executare, în cazul hotărârilor judecătoreşti nedefinitive de condamnare, pronunţate de către instanţele de fond în cursul anului 2009. Astfel, din cei 169 inculpaţi condamnaţi nedefinitiv, pentru un număr de 88 inculpaţi s-au pronunţat pedepse privative de libertate, ceea ce reprezintă o pondere de 52% . Astfel, faţă de anii 2007 şi 2008, procentul pedepselor privative de libertate s-a dublat.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, se constată că, în cazul a 47 de persoane instanţele au reţinut circumstanţe atenuante, ceea ce reprezintă un procent de 28%. De asemenea, în cazul a 35 de persoane condamnate cuantumul pedepselor a fost situat la minimul legal prevăzut de textul incriminator, ceea ce reprezintă iun procent de 20%.
Şi din acest punct de vedere, se constată o agravare a pedepselor aplicate faţă de anii precedenţi, în condiţiile în care a scăzut procentul pedepselor situate la minim şi sub minim (48%, comparativ cu 58% în cazul pedepselor definitive aplicate în anul 2008 şi cu 64% , în cazul pedepselor definitive aplicate în anul 2009).

Un aspect nou se observă în ce priveşte modul de individualizare a pedepselor, în acelaşi caz, de către instanţele de fond, pe de o parte, şi de către instanţele de apel ori recurs, pe de altă parte.

Din cei 131 inculpaţi condamnaţi definitiv, 60 inculpaţi execută o pedeapsă care a fost modificată faţă de cea aplicată de instanţa de fond, reprezentând un procent de 45,8%.
Referindu-ne la pedepsele modificate în căile de atac, analiza relevă faptul că, acestea au fost modificate, în sensul agravării lor, în majoritatea situaţiilor (78,3%, respectiv 47 de inculpaţi), în timp ce în cazul a numai 13 inculpaţi regimul sancţionator a fost atenuat (21,6%).
În concret, pedepsele au fost majorate în ce priveşte cuantumul în cazul a 23 de inculpaţi, la care se adaugă alţi 14 inculpaţi condamnaţi de către instanţele de control judiciar după ce au fost achitaţi iniţial de instanţa de fond. Au fost înăsprite prin modificarea modalităţii de executare pedepsele aplicate altor 10 inculpaţi, prin înlăturarea suspendării condiţionate a executării pedepsei (6 inculpaţi) sau prin înlocuirea suspendării condiţionate cu suspendarea pedepsei sub supraveghere (4 inculpaţi).
Cuantumul pedepselor de executat au fost reduse în cazul a 11 inculpaţi, din care 3 ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante, 1 ca urmare a schimbării încadrării juridice şi 1 ca urmare a înlăturării sporului de contopire aplicat de instanţa de fond. Totodată, pedeapsa a fost mai blândă prin schimbarea modalităţii de executare, în cazul a 2 inculpaţi, fiind aplicate dispoziţiile privind aplicarea suspendării condiţionate.
Procentul semnificativ al cazurilor în care regimul sancţionator, modificat în căile de atac, a reprezentat o înăsprire a pedepsei, în ce priveşte fie cuantumul fie modalitate de executare, conturează o tendinţă manifestată la nivelul instanţelor de control judiciar de schimbare a practici judiciare, în sensul orientării graduale spre aplicarea unui regim sancţionator mai sever faptelor de corupţie, asimilate ori conexe.

Se constată însă că, circumstanţele atenuante sunt aplicate în proporţii asemănătoarea indiferent de sectorul public ori privat în care activau inculpaţii (18 din cei 66 care activat în sectorul public, respectiv 21 din cei din cei 65 care activau ăn sectorul privat), ceea ce nu asigură efectul descurajant al pedepsei aplicate.
Menţinerea acestei tendinţe, constatate şi în anii anteriori, de a considera că, prin aplicarea unei pedepse sub minim sau orientată spre minim faţă de un funcţionar public, se realizează scopul preventiv al sancţiunii penale, întrucât persoana este exclusă din activitatea de demnitate publică, face ca efectul sancţionator să fie practic lipsit de eficacitate, în cazul corupţiei care se manifestă în mediul public.

4.2. Consideraţii privind celeritatea procesului penal în cauzele de corupţie


În anul 2009, au rămas definitive un număr de 81 hotărâri de condamnare privind 131 de inculpaţi, comparativ cu anul 2008 când au rămas definitive 63 de condamnări privind 97 de inculpaţi.

Analizarea datelor ce reflectă celeritatea procesului penal faţă de inculpaţii condamnaţi definitiv, în anul 2009, în cauzele de corupţie instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie, relevă faptul că, activitatea judiciară s-a desfăşurat în parametrii constataţi şi în anul 2008, atât sub aspectul duratei procesului penal (de la data sesizării organelor judiciare şi până la rămânerea definitivă a hotărârii), cât şi cele trei faze procesuale (urmărirea penală, judecata în fond, judecata în căile ordinare de atac).

I. Durata urmăririi penale

Analiza hotărârilor definitive a relevat că durata urmăririi penale în cazul a 123 de inculpaţi a fost de maxim 1 an şi 6 luni de la data sesizării, ceea ce reprezintă un procent de 94%. Doar în cazul a patru inculpaţi urmărirea penală a durat circa 4 ani (în 2 dosare).
Concret, în 22 cazuri urmărirea penală a durat maxim 1 lună, în 15 cazuri a durat cel mult 3 luni, în 29 cazuri a durat maxim 6 luni, în 33 de cazuri a fost finalizată în maxim 1 an, în 20 cazuri nu a depăşit 2 ani, în 7 cazuri nu a depăşit 2 ani şi 7 luni.
Spre deosebire de anul 2008, când durata urmăririi penale a fost de maxim 2 ani şi 9 luni, în anul 2009 se constată că în 1,5% din cazuri a fost depăşit acest termen, respectiv 2 cazuri în care durata a fost de 3 ani şi 10 luni, respectiv 4 ani şi 3 luni.

Cea mai scurtă durată a urmăririi penale a fost de 13 zile în cazul unei infracţiuni de trafic de influenţă constatate în flagrant, comisă vicepreşedintele unei judecătorii, iar durata judecăţii în fond şi căile de atac în acest dosar a fost de 3 ani si 4 luni (situaţie similară anului 2008).
La polul celălalt, dosarul în care urmărirea penală a durat cel mai mult, respectiv 4 ani şi 3 luni, a avut ca obiect o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor comisă de un director de agenţie bancară, ajutat de ofiţerul de credite, care prin încălcarea normelor bancare şi a atribuţiilor de serviciu, a cauzat un prejudiciu de peste 200.000 lei. Durata judecăţii în această cauză a fost de 3 ani şi 10 luni, deci mai mică decât cea a urmăririi penale.
De fapt, în total, numai în 3 cazuri din cele 131 durata urmăririi a fost mai mare decât procedura de judecată în faţa instanţei.

II. Durata judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei

Se constată că, în circa 58% din cazuri, durata judecării cauzelor până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei a fost de maxim 3 ani, situaţie aproape identică cu cea constatată în anul precedent.
Concret, în 15 cazuri procesul s-a situat sub 1 an, în 12 cazuri a durat maxim 1 an şi 6 luni, în 18 cazuri nu a depăşit 2 ani, în 17 cazuri s-a situat sub 2 ani şi 6 luni, în 14 cazuri a durat maxim 3 ani, în alte 12 cazuri a durat maxim 3 ani şi 6 luni, în 10 cazuri s-a situat sub 4 ani, în 10 cazuri nu a depăşit 4 ani şi 6 luni şi în 7 cazuri procesul a durat maxim 5 ani.
Spre deosebire de anul 2008, când durata maximă a judecăţii a fost de 5 ani, se constată că în 6% din cazuri durata procesului a depăşit acest termen, respectiv în 16 cazuri a durat între 5 ani şi 6 ani şi 4 luni.


Procesul care s-a finalizat cel mai rapid a durat 4 luni (cu durata la urmărire de 22 zile),priveşte 2 inculpaţi condamnaţi pentru trafic de influenţă, iar procesul cel mai lung a avut o durată de 6 ani şi 2 luni (cu o durată a urmăririi penale de 5 luni) priveşte condamnarea a 9 inculpaţi care s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, inclusiv a celor prevăzute de prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (au fost 2 cicluri procesuale, instanţa de apel trimiţând iniţial cauza spre rejudecare instanţei de fond, hotărâre casată de instanţa de recurs). Aceste limite se referă la durata judecăţii în toate gradele de jurisdicţie.
Se constată totodată că, în 128 din cele 131 de cazuri de inculpaţi condamnaţi, procesul în faţa instanţei a durat mai mult decât urmărirea penală efectuată în acea cauză, fapt explicabil prin particularitatea procedurilor judiciare.

Judecata pe fond a unei cauze s-a situat între 1 lună şi maxim 5 ani şi 6 luni (între 1 lună şi maxim 3 ani şi 6 luni, în anul 2008).
Cea mai scurtă durată a judecării în fond, de 1 lună, priveşte cauza care s-a soluţionat definitiv în cel mai scurt timp, în toate gradele de jurisdicţie, iar cea mai lungă durată a judecării în fond, de 5 ani şi 6 luni, priveşte o cauza ce a avut 2 cicluri procesuale, fiind trimisă instanţei de fond pentru rejudecare, iar ulterior rămânând definitivă prin neapelare.

Hotărârile definitive de condamnare relevă şi faptul că, în 26 cazuri din cele 131 de cazuri, ciclul procesual a fost reluat cel puţin 1 dată, ca urmare a casării şi trimiterii spre rejudecare, reprezentând un procent de 20% (comparativ cu 14 cazuri, reprezentând 14% în anul 2008).
Totodată, în 8 cazuri, pe parcursul ciclului procesual s-a dispus strămutarea judecării cauzelor.

III. Durata judecării în fond comparativ cu căile de atac

În majoritatea situaţiilor analizate judecata în faţa instanţei de fond a durat mai mult decât judecata în căile de atac, referindu-ne la un număr de 104 de cazuri, ceea ce reprezintă 79% (65% în anul 2008).
Am identificat dintre acestea, 21 de cazuri în care durata judecării în faţa instanţei de fond a fost cel puţin dublă faţă de durata judecării în căile de atac (28 în anul 2008).

Numai în 27 de cazuri, judecata în căile de atac a durat mai mult decât judecata în fond, reprezentând 21% (comparativ cu 34 de cazuri, reprezentând 35%, în anul 2008).
Dintre acestea, în 14 cazuri judecata în căile de atac a fost cel puţin dublă ca durată, comparativ cu judecata în faţa instanţei de fond (12 în anul 2008).

4.3. Corupţia în instituţiile de aplicare a legii


În încercarea de a observa unele caracteristici ale corupţiei descoperite în cadrul instituţiilor de aplicare a legii am luat în considerare în această secţiune două categorii de persoane şi anume, magistraţi şi ofiţeri/subofiţeri de poliţie.

Având în vedere atribuţiile specifice strâns legate de administrarea veniturilor bugetare, infracţiunile de corupţie săvârşite de comisari de Gardă Financiară, personalul Direcţiilor generale a finanţelor publice şi de personalul vamal fac obiectul unei analize realizate distinct, din perspectiva combaterii corupţiei în sectorul financiar-fiscal.


Pornind de la prezentarea unor date statistice, vom expune câteva aspecte ce suscită interes.

a. Magistraţi

Pentru fapte de corupţie, în anul 2009, au fost trimişi în judecată 2 procurori şi 1 judecător, iar instanţele de judecată au pronunţat hotărâri definitive de condamnare faţă de 6 magistraţi, respectiv 3 judecători şi 3 procurori, puşi sub acuzare prin rechizitorii întocmite în anii precedenţi.

În primul rând, este de menţionat că, în comparaţie cu anii anteriori, toţi cei 9 magistraţi funcţionau, la data săvârşirii faptelor, la judecătorii sau tribunale, respectiv în cadrul parchetelor de pe lângă aceste instanţe, nefiind inculpaţi ori condamnaţi judecători şi procurori care să-şi fi desfăşurat activitatea la nivelul curţilor de apel ori al instanţei supreme, respectiv la unităţile arondate acestor instanţe. Un singur judecător condamnat, deşi avea grad de curte de apel, funcţiona efectiv, la data comiterii faptei, în cadrul unui tribunal.

De remarcat, este şi faptul că 5 dintre aceşti magistraţi deţineau funcţii de conducere, fiind trimişi în judecată 1 preşedinte de secţie şi 1 procuror şef secţie, iar condamnaţi 1 vicepreşedinte de judecătorie, 1 prim-procuror de parchet de pe lângă judecătorie şi 1 procuror şef secţie. Se observă, deci, că din cei 9 judecători şi procurori trimişi în judecată sau condamnaţi mai mult de jumătate ocupau funcţii de conducere.

În cvasitotalitatea cazurilor analizate, infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor trimişi în judecată sau a celor condamnaţi definitiv au fost cele clasice de corupţie, respectiv luare de mită (7 cazuri) şi trafic de influenţă (1 caz). Într-un singur caz, 1 judecător a fost condamnat pentru 1 infracţiune asimilată celor de corupţie, respectiv pentru cea încriminată în art. 11 din Legea nr. 78/2000.
Toate faptele clasice de corupţie au fost comise în legătură cu instrumentarea dosarelor aflate în lucru la judecătorii şi procurorii trimişi în judecată sau condamnaţi, ori la colegii acestora, având drept scop pronunţarea unor soluţii favorabile justiţiabililor ca, netrimiterea în judecată, achitarea, punerea în libertate ori admiterea, respectiv respingerea unor acţiuni civile sau comerciale. În situaţia în care magistraţii au realizat actul pentru care au primit foloase necuvenite, aceştia au fost inculpaţi sau condamnaţi şi pentru alte infracţiuni concurente, cum ar fi uzul de fals sau favorizarea infractorului.
Infracţiunea asimilată celor de corupţie a fost comisă de magistrat, în calitatea sa de judecător sindic, deci tot în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce priveşte, cuantumul sumelor pretinse şi primite de subiecţii activi ai infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, s-a constatat că acesta diferă în mod semnificativ, pornind de la valoarea de 130 euro până la aceea de 45.000 euro. Astfel, 1 procuror de la un parchet de pe lângă judecătorie a pretins şi primit echivalentul a cca.130 euro, în timp ce 1 judecător de la tribunal a pretins 45.000 euro, primind efectiv suma de 30.000 euro.
De altfel, se observă că procurorii au primit sume relativ mici, respectiv 120 euro, 250 euro, 600 euro, 700 euro ori 1000 euro, prin comparaţie cu judecătorii care au pretins şi primit sume mult mai mari, adică în cuantum de 1.800 euro, 30.000 euro şi 45.000 euro, împrejurare ce îşi găseşte explicaţia, în faptul că, de cele mai multe ori, decizia finală îi aparţine magistratului judecător.

Un alt aspect ce trebuie evidenţiat, este acela că în majoritatea cazurilor au fost reţinute acte multiple în sarcina inculpaţilor trimişi în judecată sau a condamnaţilor, fie mai multe infracţiuni săvârşite în concurs real (7 cazuri), fie mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi fapte, sub formă continuată (1 caz).

În ce priveşte tratamentul sancţionator, sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor aplicate celor condamnaţi, se observă că nu există diferenţe semnificative, 2 magistraţi executând pedepse privative de libertate, iar pentru 4 dintre aceştia dispunându-se suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În fine, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii, cuantumul acesteia a fost la minim sau orientate spre minimul special. În cazul a 2 magistraţi pedepsele au fost situate la minimul special, iar în cazul 1 magistrat minimul special (de 2 ani) a fost depăşit cu 2 luni.
De asemenea, au fost aplicate de către instanţe şi pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, situaţie în care s-au reţinut circumstanţe atenuante. Astfel, din cei 6 procurori şi judecători condamnaţi definitiv, pentru 3 au fost aplicate pedepse situate sub minimul special, sens în care s-au reţinut ca circumstanţe atenuante conduita bună avută anterior săvârşirii faptelor, poziţia socială şi cariera profesională ca magistrat.

Se constată că în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate pentru faptele de corupţie analizate, cea mai mare pedeapsă a fost de 3 ani închisoare, cu precizarea că în sarcina condamnatului au fost reţinute în concurs real, atât o infracţiune de corupţie clasică, cât şi o infracţiune în legătură directă cu aceasta, iar executarea pedepsei privative de libertate a fost suspendată sub supraveghere.
Sub acelaşi aspect, este de menţionat că 2 ani şi 6 luni a fost cea mai grea pedeapsă privativă de libertate dispusă a fi executată în regim de detenţie, fiind aplicată unui judecător care în schimbul sumei de 30.000 euro a pronunţat o soluţie favorabilă martorului denunţător, iar cea mai uşoară a fost de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, deşi magistratul judecător fusese, deja, condamnat pentru fapte concurente de corupţie.

Constatăm astfel că, din cei 6 magistraţi condamnaţi definitiv 5 au primit pedepse aplicate la minim şi sub minimul special şi doar într-un singur caz, pedeapsa a depăşit nesemnificativ minimul special, ceea ce arată un tratament sancţionator excesiv de blând şi care nu poate avea, în niciun caz, efect disuasiv.

b. Ofiţeri şi subofiţeri de poliţie

Direcţia Naţională Anticorupţie, în anul 2009, a dispus trimiterea în judecată a 39 ofiţeri şi agenţi de poliţie pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.
Instanţele de judecată, în aceeaşi perioadă, au dispus prin hotărâri definitive condamnarea a 22 poliţişti, din care 16 ofiţeri şi 6 subofiţeri, şi prin hotărâri nedefinitive condamnarea a 25 poliţişti, din care 1 subofiţer.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor condamnaţi definitiv au fost cele clasice de corupţie, respectiv luare de mită (16 cazuri), trafic de influenţă (4 cazuri) şi primire de foloase necuvenite (1 caz). Într-o singură situaţie inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire de acte falsificate, prevăzută de 26 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Situaţia e similară şi în ce priveşte hotărârile nedefinitive, numai în 2 cazuri ofiţerii de poliţie fiind condamnaţi pentru infracţiuni conexe infracţiunilor de corupţie, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (1 caz) şi infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen. în referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 (1 caz).

Referindu-ne la condamnările definitive, constatăm că, din cele 17 cazuri de luare de mită şi primire de foloase necuvenite, 9 au fost comise în legătură cu cauze penale aflate în lucru ori cu verificări efectuate în vederea depistării de infracţiuni.
Cele 6 cazuri, în care faptele de corupţie au fost săvârşite în legătură cu dosarele penale aflate în lucru poliţiştii condamnaţi, au avut drept scop urgentarea cercetărilor penale ori favorizarea autorilor unor infracţiuni. Dintre acestea, 1 caz priveşte favorizarea de către ofiţerul de poliţie BCCO delegat să efectueze acte de urmărire penală, a 5 inculpaţi arestaţi.
În 2 situaţii, mita a fost cerută şi primită în scopul neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către 1 ofiţer de poliţie din cadrul Serviciului de Investigaţii Fraude cu ocazia controlului economic efectuat la o societate comercială, respectiv de 1 ofiţer de poliţie din cadrul DGIPI pentru a nu da curs verificărilor faţă de denunţător şi alte persoane din anturajul acestuia, cu privire la implicarea lor în săvârşirea unor infracţiuni de criminalitate organizată.
Un ofiţer de poliţie cu funcţie de conducere, şef al Serviciului economico-financiar din cadrul IPJ, a acceptat mita pentru a restitui unei societăţi comerciale acte ridicate de subordonaţii săi şi care urmau a fi trimise către Garda Financiară în vederea realizării verificărilor.

În celelalte 8 cazuri, faptele au fost comise în scopul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către poliţiştii condamnaţi (altele decât cele legate de soluţionarea dosarelor penale).
Astfel, în 5 cazuri, faptele au fost comise în legătură verificările efectuate, în trafic, de poliţiştii din cadrul poliţiei rutiere, în scopul neaplicării măsurilor contravenţionale.
Într-un caz, poliţistul din cadrul Serviciului arme, explozivi şi substanţe toxice, în complicitate cu un avocat, a primit mită pentru a facilita autorizarea deţinerii de arme şi pentru ulterioara înscriere în permisele port armă solicitate de circa 22 de persoane ce nu îndeplineau condiţiile legale.
Un ofiţer de poliţie cu funcţie de conducere, şef al Poliţiei municipale, a pretins şi primit mită pentru a face acte contrare atribuţiilor de serviciu, în sensul de a tolera şi proteja practicarea prostituţiei pe zona de competenţă teritorială a unităţii de poliţie pe care o conducea.

Din cele 4 cazuri de trafic de influenţă, în 2 au fost promise intervenţii în cadrul sistemului, poliţiştii lăsând să se înţeleagă că pot să intervină pentru angajarea/transferul în cadrul structurilor de poliţie, iar în 2 intervenţiile erau promise la alte instituţii cu care Ministerul Administraţiei şi Internelor conlucrează, în sensul influenţării expertului auto chemat să efectueze expertiza într-o cauză având ca obiect o vătămare corporală din culpă, respectiv în sensul determinării funcţionarilor din cadrul primăriei de pe raza unităţii de poliţie să facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu.

Menţionăm că jumătate din poliţiştii condamnaţi au săvârşit şi alte infracţiuni concurente, de cele mai multe ori tocmai pentru a îndeplini actele contrare atribuţiilor de serviciu promise, 6 dintre aceştia comiţând în concurs câte 2 fapte clasice de corupţie (mită şi trafic de influenţă).

În ceea ce priveşte, cuantumul sumelor pretinse şi primite de subiecţii activi ai infracţiunilor de luare de mită, trafic de influenţă, s-a constatat că acesta se situează între 100 euro/500 lei şi 18.500 euro. Astfel, ofiţerii din cadrul poliţiei rutiere au pretins între 100 şi 500 lei participanţilor la trafic care au încălcat regulile de circulaţie, dar în mod repetat. Câte 100 euro, tot în mod repetat, a pretins şi primit un poliţist din cadrul unui birou de cercetări penale de la autorii unor accidente de circulaţie ori de la persoane învinuite pentru vătămare corporală, pe care le favoriza apoi, neîndeplinindu-şi obligaţia de a administra probe, chiar modificând mijloacele de probă deja administrate. Suma de 18.500 euro a fost primită de un poliţist de la BCCO, care pretinsese câte 12.500 euro de la fiecare dintre cei 5 inculpaţi arestaţi în cauza în care era delegat să efectueze acte de urmărire penală, pentru facilita familiilor acestora vizitele la arest, dar şi pentru influenţarea magistraţilor în vederea eliberării acestora. Aceeaşi sumă de 12.500 euro a fost pretinsă şi de ofiţerul de poliţie care a comis traficarea influenţei pe lângă funcţionari publici de rang înalt din cadrul primăriei în a căror atribuţie de serviciu intra aprobarea concesiunii unui teren (din care a primit 7.700 euro). Din suma de 15.000 de euro pretinsă, a primit 14.000 euro şi 4.000 lei un ofiţer de poliţie din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale al unei Secţii regionale de poliţie transporturi pentru a urgenta şi facilita soluţii într-un dosar penal.
Se observă cum sumele cele mai mari au fost pretinse pentru rezolvarea unor dosare penale.

Se constată că faţă de aproape trei sferturi din inculpaţi au fost aplicate pedepse la minim şi sub minimul special (9 cazuri sub minim, 7 cazuri la minimul special). Într-un caz pedeapsa s-a situat peste jumătatea intervalului legal de pedeapsă, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite (pedepsită de la 6 luni la 5 ani).
Au fost aplicate 2 pedepse de 5 ani, 2 de 3,6 ani şi 8 de 3 ani Alte 7 pedepse fiind sub 2 ani, iar cea mai mică de 8 luni.
De asemenea, jumătate din poliţiştii condamnaţi execută pedeapsa în regim de detenţie.

La aceşti 22 de poliţişti condamnaţi definitiv în anul 2009 se adaugă alţi 75 de ofiţeri şi subofiţeri de poliţie condamnaţi definitiv în perioada 2006-2008 (29 în 2006, 25 în 2007 şi 21 în 2008). Observarea acestor date duce la concluzia că sectorul în care activează aceştia este unul vulnerabil la corupţie.

4.4. Corupţia în instituţii din sistemul financiar-fiscal


Analiza are în vedere activitatea desfăşurată în anul 2009 de Direcţia Naţională Anticorupţie în combaterea corupţiei în sectorul financiar-fiscal, inclus în categoria sectoarelor publice vulnerabile, conform Hotărârii Guvernului României nr. 609 din 4 iunie 2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală, pe perioada 2008 – 2010.
Ne referim, la rezultatele concrete realizate în ceea ce priveşte inculparea şi trimiterea în judecată, dar şi la obţinerea de condamnări definitive a funcţionarilor din instituţiile organizate în cadrul Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, şi anume, Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu atribuţii în domeniul administrării veniturilor bugetare şi în combatere a fraudei fiscale, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare şi control fiscal.

Având în vedere diferitele forme de dezvoltare ale infracţionalităţii în domeniul criminalităţii economico-financiare, ce afectează grav bugetul public şi controlul asupra modului de colectare şi stabilire a taxelor, impozitelor şi accizelor, precum şi asocierea evaziunii şi fraudei fiscale cu corupţia în sectorul financiar-fiscal, investigaţiile efectuate în anul 2009 de procurori au avut o abordare complexă, sub aspectul determinării rolului pe care funcţionarul fiscal îl are în producerea fraudei fiscale şi al cuantificării rezultatelor prejudiciabile ale încălcării atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii corupţi.

Studierea actelor de sesizare a instanţei întocmite în anul 2009 de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ne permite să observăm următoarele:

Din cele 168 rechizitorii emise, un număr de 20 rechizitorii privesc infracţiuni comise de 45 funcţionari ANAF care au fost trimişi în judecată, şi anume, 8 comisari de Gardă Financiară, incluzând şi 1 comisar şef al unei secţii judeţene, 23 inspectori fiscali din cadrul Direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, din care 1 director general adjunct, 1 director executiv şi 7 şefi de servicii, birouri, alte direcţii/structuri şi 14 lucrători vamali, din care 1 director de la o Direcţie judeţeană de accize şi operaţiuni vamale şi 2 şefi de compartimente.

Toţi cei 8 comisari de Gardă Financiară au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni de luare de mită, comise în cadrul exercitării controlului operativ, în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea si frauda fiscală, prin falsificare actelor de control, cu reţinerea a 5 infracţiuni de fals şi uz de fals, în legătură directă cu faptele de corupţie.

Obiectul mitei se înscrie în intervalul 1.000 lei şi 79.540,58 lei, suma cea mai mare reprezentând-o contravaloarea mitei primită de 1 comisar şef al unei Secţii judeţene pentru protejarea activităţii infracţionale de evaziune fiscală, cu o pagubă adusă bugetului de stat consolidat de peste 1 milion de euro, prin exercitarea autorităţii asupra subalternilor, determinându-i la efectuarea de controale superficiale, fără relevarea aspectelor de fraudă fiscală şi a neregulilor financiar contabile.

Cei 23 inspectori fiscali din cadrul direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene au fost trimişi în judecată pentru comiterea a 70 de infracţiuni.
Infracţiunile reţinute prin rechizitorii sunt: 14 de corupţie (din care 10 infracţiuni de luare de mită, limita minimă a obiectului mitei fiind de 1.300 lei, iar cea mai mare pretinsă de 70.000 lei, din care s-a primit suma de 25.000 lei), 4 de spălare a banilor privind sume provenite din fapte de corupţie, 11 de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu prejudicii însemnate aduse bugetului de stat, 12 de legea privind combaterea evaziunii fiscale, 6 de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, 4 de neglijenţă în serviciu (asociate unei fraude fiscale de peste 1 milion de euro),16 de fals şi uz de fals, câte 1 infracţiune contra fondurilor europene, 1 de înşelăciune şi, respectiv, 1 de şantaj.

Infracţiunile au fost comise în activitatea de colectare şi administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat de către societăţi comerciale, cu afectarea resurselor pentru cheltuielile publice.
În 3 dintre dosare, activităţile infracţionale de corupţie şi/sau abuz în serviciu, reţinute în sarcina a 12 inculpaţi sunt asociate unor forme grave de evaziune şi fraudă fiscală, privind prejudicii ce depăşesc echivalentul a 1 milion euro, respectiv, a 3 milioane euro, într-unul dintre cazuri.
Astfel, într-un caz, procurorii au dispus trimiterea în judecată a 9 inspectori fiscali ai DGFPJ (dintre care 1 fost director executiv, ulterior şef de serviciu şi alţi 2 şefi de servicii), în legătură cu o fraudă fiscală de peste 3 milioane euro din rambursări ori compensări ilegale de TVA. În urma cercetărilor s-a stabilit că, mai mulţi funcţionari publici ai unei direcţii generale de finanţe publice judeţene, ce ocupau posturi de conducere ori de execuţie de la toate nivelele ierarhice ale organizării serviciilor de inspecţie, pornind de la funcţiile de inspector sau consilier, şef de serviciu, şef administraţie adjunct cu atribuţii de coordonare şi control a activităţilor de inspecţie fiscală şi până la nivel de director executiv de direcţie, s-au asociat în vederea obţinerii de sume importante de bani, din rambursări ilegale de T. V. A., implicând în circuitul infracţional numeroase societăţi comerciale, prin intermediul cărora erau solicitate returnările ilicite de T. V. A.
În alte 2 situaţii, falsurile în înscrisuri oficiale realizate de inspectorii fiscali au facilitat comiterea de fraude contra intereselor financiare ale comunităţilor europene.

Cei 14 funcţionari vamali din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor au fost trimişi în judecată pentru comiterea a 21 de infracţiuni, din care 4 infracţiuni de luare de mită (privind bunuri şi sume de bani cu valori între 600 lei şi 1.051 lei); 12 infracţiuni de abuz în serviciu, contra intereselor publice, cu prejudicii însemnate aduse bugetului de stat, prin neperceperea de accize şi taxe vamale şi 5 infracţiuni de fals în documente vamale şi de control fiscal.
Infracţiunile au fost comise în cadrul activităţilor de control vamal şi fiscal, pentru accize.

Prejudiciile sunt ridicate, în special în ceea ce priveşte neplata accizelor. Într-un dosar, 4 inspectori vamali şi 1 şef de serviciu din cadrul unei Direcţii judeţene de accize şi operaţiuni vamale, au fost trimişi în judecată pentru că şi-au exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în legătură cu stabilirea şi achitarea obligaţiilor fiscale de către o societate comercială, care prin neplata accizelor şi a T. V. A. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu, a cărui echivalent depăşeşte 4 milioane euro.
În alt caz, 1 director de la o Direcţie judeţeană de accize şi operaţiuni vamale, folosindu-şi autoritatea rezultată din funcţia ocupată, prin dispoziţiile date subordonaţilor săi (3 lucrători vamali), a stopat un control privind verificarea unor operaţiuni comerciale accizabile, ceea ce a împiedicat stabilirea şi încasarea obligaţiilor fiscale.

Raportat la natura infracţiunilor cu care au fost sesizate instanţele în cazul funcţionarilor publici ANAF constatăm diversificarea activităţii infracţionale şi asocierea faptelor de corupţie cu forme grave de fraudă fiscală, realizate în contextul încălcării atribuţiilor de control fiscal ori cu participarea nemijlocită a funcţionarilor din sectorul financiar-fiscal.

În condiţiile creşterii semnificative a inculpaţilor din această categorie trimişi în judecată se observă cum mai mult de un sfert deţineau o funcţie de conducere (13 din cei 45 de inculpaţi, reprezentând 28,8%) şi au atras subordonaţii în activitatea infracţională, prin folosirea influenţei ori autorităţii asupra acestora, în condiţiile.
Iniţierea anchetelor faţă de faptele funcţionarilor publici din sectorul financiar-fiscal s-a făcut, fie din oficiu, fie ca urmare a denunţului unor persoane particulare. Eficienţa scăzută în descoperirea şi sesizarea faptelor de corupţie ori abuz în serviciu din partea structurilor de control intern, poate fi şi consecinţa implicării în activităţile infracţionale a unor persoane cu funcţii de conducere din cadrul instituţiilor componente ale ANAF.

Un procent de 80% din rechizitorii, printre care şi cele în cauzele complexe, au fost întocmite de către serviciile teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (16 din totalul de 20), ceea ce dovedeşte o competenţă generală şi unitară în abordarea cu profesionalism, la nivelul tuturor structurilor direcţiei, a corupţiei din sectorul financiar-fiscal.


Analiza hotărârilor de condamnare a funcţionarilor din instituţiile organizate în cadrul Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, rămase definitive în anul 2009, evidenţiază faptul că:

În anul 2009 au fost condamnaţi definitiv 14 funcţionari publici din sectorul financiar-fiscal şi anume: 9 lucrători vamali, 1 comisar de Gardă Financiară şi 4 inspectori fiscali ANAF, toţi cu atribuţii de control, iar 2 ocupând şi funcţii de conducere în cadrul instituţiei (1 şef adjunct la birou vamal şi 1 şef serviciu DGFPE).
Condamnările au fost pronunţate pentru comiterea unui număr de 24 de infracţiuni din care: 10 de corupţie (luare/dare de mită şi primire de foloase necuvenite, din care 8 de luare de mită), 6 de abuz contra intereselor publice, privind prejudicii cauzate bugetului de stat prin neachitarea taxelor vamale, a TVA ori neexecutarea creanţelor bugetare, 4 de fals intelectual (asociate faptelor de abuz în serviciu) şi câte 1 infracţiune asimilată celor de corupţie, 1 de înşelăciune (privind rambursarea ilegală de TVA), 1 de asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi 1 infracţiune de omisiune a sesizării organelor judiciare (în legătură cu o evaziune fiscală, constatată cu ocazia controlului).

Prin hotărârile definitive, faţă de cei 14 inculpaţi s-au aplicat pedepse cu închisoarea cuprinse între 1 an şi 3 ani, toate cu suspendarea executării, fie condiţionat fie sub supraveghere, din care, 8 la minimul legal (reprezentând 57,1%), 4 sub minimul legal (reprezentând 28,6%) şi 2 peste minimul legal până la jumătatea distanţei între min/max (reprezentând 14,3%).
Faptele au fost comise în circumstanţe similare, cu ocazia controlului vamal ori fiscal, prin pretinderea de sume, bunuri sau alte foloase ca mită ori prin încălcarea atribuţiilor de serviciu şi neaplicarea ori nestabilirea obligaţiilor fiscale.
Nu se poate stabili o corelaţie directă între valoarea pagubei şi cuantumul pedepsei în cazul faptelor de abuz în serviciu, întrucât au fost încadrate diferit, ca infracţiuni prevăzute de art. 248 C. pen. (sancţionate legal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani), ori ca infracţiuni prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 (sancţionate legal cu închisoare de la 3 la 15 ani), în funcţie de aplicabilitatea în timp a prevederilor normei speciale, şi ca urmare au fost circumscrise unui regim sancţionator deosebit.

Se constată însă, în cazul infracţiunilor de luare de mită care au primit aceeaşi încadrare juridică, că valoare obiectului mitei nu este proporţională cu sancţiunea aplicată.
Astfel, luarea unei mite de 200 euro este sancţionată cu aceeaşi pedeapsă, de 3 ani închisoare cu suspendarea executării, ca şi în cazul primirii unei mite de 1.500 USD.
În schimb, o mită de 2.200 lei şi 200 euro, pretinsă şi primită în mod repetat, în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu, este sancţionată mai blând, cu o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, coborârea pedepsei sub minimul special de 3 ani închisoare fiind justificată de circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu referire la „gradul de instruire ridicat la inculpatului, absolvent al unei instituţii de învăţământ superior”, conduita bună în societate şi faptul că se află la prima încălcare a legii penale, toate acestea în contextul în care instanţele de judecată au reţinut şi faptul că inculpatul a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal, că în comiterea infracţiunilor a iniţiat solicitările de mită, angajându-se chiar în „ negocieri” pentru obţinerea acestora şi determinarea cuantumului.

Faptul că, niciunul din cei 14 condamnaţi nu execută pedeapsa în regim de detenţie, coroborat cu aceea că, pentru 12 dintre ei pedepsele aplicate au fost sub minim şi la minim arată un tratament sancţionator excesiv de blând care, la fel ca în cazul magistraţilor, nu este de natură a avea un efect descurajator, astfel că rolul preventiv al acestor pedepse nu e realizat.

Ca o concluzie generală a analizelor efectuate în ultimele două subcapitole, observând că 33 din cele 44 de persoane condamnate (magistraţi, ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, comisari de gardă Financiară, inspectori financiari şi personal vamal), toate cu atribuţii în verificarea respectării şi aplicarea legii, au fost sancţionate cu pedepse care se situează sub minimul şi la minimul special prevăzut de lege, ceea ce reprezintă un procent de 78%, constatăm un tratament sancţionator excesiv de blând, inadecvat scopului şi rolului pedepselor şi care anulează rolul preventiv al acestora.

5. Cooperarea internaţională şi legătura cu instituţii similare din alte state


În anul 2009, Serviciul de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice a realizat activităţile specifice atribuţiilor sale, respectiv: urmărirea modului de îndeplinire, în continuare, a angajamentelor şi măsurilor luate de Direcţia Naţională Anticorupţie în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare a progreselor obţinute de România în domeniul reformei judiciare şi al luptei împotriva corupţiei; reflectarea unei imagini externe corecte a activităţii direcţiei; implementarea şi monitorizarea proiectelor cu finanţare europeană, al căror beneficiar direct este Direcţia Naţională Anticorupţie; continuarea şi extinderea relaţiilor de cooperare cu instituţii similare din alte state, precum şi a activităţii desfăşurate de Direcţia Naţională Anticorupţie în cadrul grupurilor şi reţelelor internaţionale ale autorităţilor anticorupţie; desfăşurarea activităţilor de asistenţă judiciară internaţională.

Structurate pe domeniile principale de activitate atribuţiile în sfera cooperării internaţionale s-au concretizat prin:

5.1. Activităţi desfăşurate în domeniul relaţiilor cu Uniunea Europeană


Activitatea de colaborare cu Uniunea Europeană a avut în vedere două aspecte principale şi anume, facilitarea comunicării datelor aferente aplicării Mecanismului de Cooperare şi Verificare, precum şi asigurarea participării în grupurile de lucru organizate la nivelul Consiliului Uniunii Europene, aşa cum evidenţiem în continuare.

Mecanismul de Cooperare şi Verificare

Serviciul de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice a analizat recomandările adresate României în domeniul luptei împotriva corupţiei, cuprinse în Raportul Intermediar din data de 12.02.2009, precum şi în Raportul anual din data de 22.07.2009 privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, prezentate de Comisia Europeană către Parlamentul European şi Consiliu.
De asemenea, a urmărit implementarea măsurilor ce au revenit Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în cursul anului 2009, cuprinse în capitolul privind Condiţionalitatea 3, intitulat „Continuarea progreselor deja înregistrate în procesul de investigare cu imparţialitate a faptelor de mare corupţie” al Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, plan elaborat de Ministerul Justiţiei şi adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007. În acest sens, au fost redactate periodic rapoarte de progres privind măsurile luate de Direcţia Naţională Anticorupţie în vederea îndeplinirii recomandărilor Comisiei Europene şi a măsurilor prevăzute în Planul de Acţiune, comunicate Comisiei prin intermediul Ministerului Justiţiei. De asemenea, au fost transmise Ministerului Justiţiei, propunerile Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru actualizarea Planului de acţiune.

Totodată, a pregătit desfăşurarea la Bucureşti a misiunilor de evaluare (peer review) organizate de Comisia Europeană, în lunile mai-iunie 2009, având ca scop urmărirea evoluţiei instituţionale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi s-a preocupat de organizarea unor întâlniri bilaterale între conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi o serie de înalţi oficiali ai Comisiei Europene ori ai unor State Membre, în vederea corectei reflectări a progresului instituţional şi a eficienţei activităţii instituţiei în îndeplinirea mandatului său.

Grupurile de lucru ale Consiliului Uniunii Europene

În cursul anului 2009, Serviciul de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice a asigurat contribuţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie la desfăşurarea misiunii de evaluare organizate de Grupul de lucru multidisciplinar pentru probleme de crimă organizată (MDG) în cadrul celei de-a cincia runde de evaluare reciprocă, cu tema „Criminalitatea financiară şi anchetele financiare” prin: redactarea răspunsului la chestionarul transmis de Grupul de lucru, asigurarea participării procurorilor şi ofiţerilor de poliţie desemnaţi la întâlnirile cu experţii misiunii de evaluare în perioada 7-11.07.2009 şi comunicarea comentariilor şi observaţiilor ce se impuneau la raportul preliminar transmis de experţi.

5.2. Unitatea de Implementare Phare


Programele PHARE derulate în anul 2009 au vizat domeniul întăririi capacităţii administrative şi instituţionale (2 proiecte) şi domeniul consolidării infrastructurii (2 proiecte).

I. Proiecte în domeniul întăririi capacităţii administrative şi instituţionale

1) Proiectul de înfrăţire instituţională „Îmbunătăţirea capacităţilor investigative ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie” realizat cu Northern Ireland Public Sector Enterprises Ltd. (NI-CO), o companie nonprofit, deţinută de Guvernul Irlandei de Nord, specializată în servicii de consultanţă în domeniul întăririi capacităţilor administrative şi instituţionale (RO 07/IB/JH/03).

Acest proiect este implementat de Direcţia Naţională Anticorupţie, are o durată de 10 luni şi a început la 01 iulie 2009. Proiectul are ca principal obiectiv redactarea unor ghiduri de bune de practici pentru investigarea cazurilor de corupţie conexe infracţiunilor comise în domeniul pieţei de capital, spălării banilor, pieţei asigurărilor, privatizărilor şi achiziţiilor publice. Înainte de redactarea propriu-zisă a ghidurilor, experţii străini vor avea întâlniri bilaterale, atât cu reprezentanţii fiecărei instituţii ce activează în domeniile de interes vizate de proiect, cât şi cu personalul operativ din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie implicat în activităţi de investigaţie în legătură cu tema propusă. Scopul acestor misiuni este de a se familiariza experţii asupra cadrului legal şi operaţional român în domeniul respectiv, de a identifica problemele şi obstacolele cu care fiecare instituţie se confruntă în activitatea sa, care pot fi depăşite prin îmbunătăţirea cooperării cu alte instituţii.
De asemenea, proiectul implică şi etapa diseminării informaţiilor adunate în cadrul ghidurilor de bune practici prin organizarea a şase sesiuni de training la care vor participa 60 judecători şi 30 procurori.

2) Proiectul de înfrăţire instituţională RO 06/IB/JH/03 „Continuarea luptei împotriva corupţiei în administraţia publică”, implementat de Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Obiectivul general al proiectului, care a avut o durata de 18 luni (aprilie 2008 – octombrie 2009), a fost creşterea protecţiei integrităţii structurilor administrative prin simplificarea procedurilor administrative şi a normelor legislative, acolo unde este cazul, creşterea transparenţei şi introducerea pregătirii continue a personalului din administraţie relativ la aspectele prevenirii fenomenului corupţiei.
Direcţia Naţională Anticorupţie a fost una dintre instituţiile beneficiare ale proiectului, participând cu reprezentanţi (45 de ofiţeri de poliţie şi 6 procurori) la patru sesiuni de training organizate pentru personalul structurilor judiciare cu atribuţii în domeniul combaterii infracţiunilor de corupţie, alături de reprezentanţii Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Totodată, ofiţeri de poliţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au participat la activităţile grupului de lucru privind schimbul de informaţii între instituţiile implicate în lupta împotriva corupţiei, precum şi la ateliere de lucru în domeniul analizei strategice, analizei riscului şi managementului informaţiei.

II. Proiecte în domeniul consolidării infrastructurii (contracte de achiziţii)

La nivel de beneficiar, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost implicată, pe parcursul anului 2009, în două proiecte:

1) Contract PHARE 2006/018-147.03.12.5, implementat de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), prin intermediul căruia Direcţia Naţională Anticorupţie va primi, în format electronic, toate analizele de caz efectuate de către ONPCSB, în care au fost depistate indicii temeinice de spălare a banilor.

2) Contract PHARE 2006/018-147.01.04.10 „Continuarea informatizării sistemului judiciar”, implementat de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin care Direcţia Naţională Anticorupţie a beneficiat de staţii de lucru mobile şi tip desktop în vederea completării şi înlocuirii echipamentelor de acest tip aflate în uz.

5.3. Participarea la acţiuni de cooperare internaţională


Constituirea, structura, modul de funcţionare al autorităţilor anticorupţie existente în diferite state ale lumii, rezultatele obţinute de acestea şi impedimentele întâlnite în calea funcţionării lor optime au continuat să se numere printre temele de interes major pentru comunitatea juridică şi politică internaţională.
Din această perspectivă, modelul prezentat de Direcţia Naţională Anticorupţie şi experienţa dobândită de procurorii anticorupţie din România în combaterea infracţiunilor de corupţie, au prezentat, inclusiv în anul 2009, un interes constant pentru comunitatea internaţională.

Ca urmare, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost invitaţi la conferinţe internaţionale pentru a susţine prezentări privind modelul instituţional al parchetului specializat anticorupţie şi/sau aspecte practice privind investigarea în România a infracţiunilor de corupţie şi asimilate ori pentru a desfăşura activităţi de experţi sau membri ai unor grupuri de lucru având ca obiectiv dezvoltarea instituţională a unor autorităţi anticorupţie mai recent create în alte state.
Au fost, de asemenea, organizate unele vizite de studiu şi întâlniri de lucru la sediul direcţiei cu reprezentanţii unor autorităţi judiciare şi anticorupţie străine.
Procurorii instituţiei noastre au participat la activităţi de training şi schimb de experienţă organizate cu sprijinul unor reţele ale organelor judiciare.

Amintim, în primul rând, participarea unui număr de 8 procurori ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie la conferinţe internaţionale anticorupţie, vizite de studiu si cursuri, după cum urmează :

Participarea unui procuror la Conferinţa Procurorilor Europeni implicaţi în lupta antifraudă, organizată la Viena, Austria;
Participarea unui procuror la seminarul cu tema “Detectarea şi reprimarea îmbogăţirii ilicite” organizat la Sofia, Bulgaria, de Ambasadele Franţei în Bulgaria, România, Serbia şi Moldova. Acesta a susţinut o prezentare a măsurilor legislative şi practice adoptate în România în materia confiscării produsului infracţiunilor de corupţie şi a îmbogăţirii ilicite;
Participarea a 2 procurori în cadrul Programului de schimb al autorităţilor judiciare din Europa, gestionat de INM prin reţeaua EJTN (Reţeaua Judiciară de Training Europeană), la vizite de studiu în Macedonia şi Franţa;
Participarea unui procuror la Programul academic de Studii de Securitate Avansate, organizat de Centrul European de Studii pentru Securitate „George Marshall”;
Participarea unui procuror la seminarul cu tema „Întărirea cooperării regionale în domeniul recuperării averilor ilicite” organizat la Sofia, Bulgaria de Banca Mondială şi UNODC prin programul STAR, în cadrul căreia a susţinut o prezentare de caz în această materie;
Participarea a 2 procurori la cel de-al 4lea Simpozion al ICAC (Comisia Independentă Anti-Corupţie din Hong Kong), ocazie cu care a avut loc o întâlnire bilaterală cu Comisarul şef al ICAC şi s-au pus bazele unei cooperări directe între DNA şi ICAC.

Direcţia Naţională Anticorupţie a fost şi în 2009 gazda unor vizite de studiu şi întâlniri de schimb de experienţă cu magistraţi din alte state europene, şi anume din: Italia, Spania, Franţa, Germania, Polonia, Olanda, Austria, Estonia, organizate în cadrul programului EJTN. De asemenea, conducerea direcţiei a organizat întâlniri de lucru cu magistraţi şi/sau oficiali guvernamentali din Georgia, Moldova, Ucraina, Macedonia, precum şi cu ambasadori sau alţi funcţionari diplomatici din SUA, Franţa, Olanda, Suedia, Norvegia, Marea Britanie.

În afara programelor PHARE, Direcţia Naţională Anticorupţie a mai beneficiat de asistenţa altor instituţii străine şi organizaţii internaţionale pentru dezvoltarea pregătirii profesionale a personalului său operativ, astfel:

cu sprijinul Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), au fost organizate patru seminarii de pregătire profesională la care au participat 47 de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
cu sprijinul TAIEX (Programul de asistenţă tehnică şi schimb de informaţii, gestionat de Direcţia Generală Extindere din cadrul Comisiei Europene), Direcţia Naţională Anticorupţie a organizat trei vizite de studiu la structuri similare DNA din Suedia, Belgia şi Marea Britanie, la care au participat 6 procurori şi 3 specialişti ai direcţiei.

Şi în cursul anului 2009, a fost asigurată prezenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în calitatea sa de parchet specializat anticorupţie, ca partener activ în cadrul activităţilor desfăşurate de organizaţiile internaţionale, precum Consiliul Europei sau ONU, de organizaţiile şi reţelele internaţionale anticorupţie, pentru ridicarea gradului de implementare de către statele părţi a convenţiilor europene şi internaţionale anticorupţie, pentru promovarea cooperării, a schimbului de informaţii şi de bune practici, a schimbului de expertiză în vederea îmbunătăţirii legislaţiei şi practicilor investigative anticorupţie în diferite state. Dintre activităţile de cooperare internaţională desfăşurate cu diferite organisme internaţionale amintim:

Grupul de State Europene împotriva Corupţiei (GRECO)

În cadrul activităţilor GRECO, organism care funcţionează în cadrul Consiliului Europei cu scopul sprijinirii implementării de către statele membre a Convenţiilor Penală şi Civilă împotriva Corupţiei, procurorul desemnat a participat la reuniunile plenare ale GRECO, şi-a adus contribuţia la redactarea Addendumului la Raportul de progrese ale României în ceea ce priveşte implementarea recomandărilor primite în cadrul celei de-a doua runde de evaluare GRECO şi , în calitate de expert evaluator, la prezentarea în Plenară a raportului de evaluare a Franţei în cadrul celei de-a treia runde de evaluare GRECO.

Reţeaua Anti-Corupţie pentru Europa de Est şi Asia Centrală (ACN)

Colaborarea s-a desfăşurat şi în ce priveşte activităţile Reţelei Anti-Corupţie pentru Europa de Est şi Asia Centrală, constituită de OECD, legate cu precădere de aplicarea Planului de Acţiune adoptat la Istanbul în 2003 şi care urmăreşte monitorizarea implementării standardelor anticorupţie prevăzute pentru Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kazakhstan, Republica Kirghiză, Federaţia Rusă, Tadjikistan şi Ucraina.
Astfel, un procuror al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a participat, ca expert anticorupţie al Reţelei ACN, la misiunea de evaluare a Azerbaijanului, în cadrul Planului de Acţiune adoptat la Istanbul, iar 2 procurori au participat la Conferinţa Internaţională privind Combaterea Corupţiei şi Buna Guvernare organizată la Astana, în Kazakhstan, unde a fost prezentat şi un studiu de caz având ca obiect cooperarea judiciară internaţională între Direcţia Naţională Anticorupţie şi autorităţile judiciare din Germania.

Convenţia ONU împotriva Corupţiei

Direcţia Naţională Anticorupţie a participat la activităţile desfăşurate de Biroul ONU împotriva Criminalităţi şi a Drogurilor (UNODC) în calitate de Secretariat al Conferinţei Statelor Părţi la Convenţia ONU împotriva Corupţiei, pentru sprijinirea implementării de către statele părţi a acestei convenţii.
În acest context, procurorul desemnat a participat, ca expert anticorupţie (împreună cu experţi din Republica Dominicană), la evaluarea Croaţiei, în cadrul Programului Voluntar Pilot, lansat de UNDOC, privind identificarea unui mecanism de monitorizare a aplicării Convenţiei ONU împotriva Corupţiei.
De asemenea, un procuror a participat, alături de reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei şi ai Ministerului Afacerilor Externe, la activităţile Grupului de Lucru organizat de UNODC, pentru sprijinirea Conferinţei Statelor Părţi în vederea identificării unui mecanism de monitorizare a implementării Convenţiei ONU împotriva Corupţiei, şi a prezentat, în cadrul sesiunii plenare a celei de-a treia Conferinţe a Statelor Părţi la Convenţia ONU împotriva Corupţiei, organizată la Doha, în Qatar, experienţa direcţiei în calitate de autoritate anticorupţie care a beneficiat de asistenţă internaţională în vederea înfiinţării şi dezvoltării sale, precum şi ca, actual furnizor de expertiză anticorupţie pentru partenerii internaţionali.

O prezentare a unor studii de caz având ca obiect asistenţa judiciară internaţională în materia infracţiunilor de corupţie a fost prezentată şi cu ocazia participării unor procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie la Forumul Global Anticorupţie organizat de statul Qatar.

Reţeaua Partenerilor Europeni împotriva Corupţiei (EPAC)

Participarea unor procurori şi specialişti ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie la activităţile desfăşurate de Reţeaua Partenerilor Europeni împotriva Corupţiei (EPAC) s-a realizat în cadrul grupurilor de lucru organizate în conformitate cu Decizia Consiliului UE 2008/852/JHA din 24.10.2008, respectiv : Grupul de Lucru privind Cooperarea Transnaţională şi Grupul de Lucru privind constituirea Reţelei Europene Anticorupţie.
Totodată, la Conferinţa Naţională a EPAC desfăşurată la Nova Goriţa, în Slovenia a participat 1 specialist al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

5.4. Activitatea Biroului de legătură cu instituţii similare din alte state


Biroul de legătură cu instituţiile similare din alte state şi-a adus o importantă contribuţie în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie penală, prin atribuţiile specifice realizate referitor la:

efectuarea, în cadrul comisiilor rogatorii internaţionale, a unor acte procesual-penale, solicitate de către autorităţile judiciare competente din Italia (2), Belgia (1), Grecia (1), Ungaria (2), Marea Britanie (1), Germania (1) şi Polonia (1);
îndeplinirea formalităţilor de solicitare, prin intermediul comisiei rogatorii internaţionale, a autorităţilor judiciare din alte state, pentru efectuarea unor acte procesual - penale în Austria (2), Bulgaria (2), Italia (5), Franta (1), Marea Britanie (1), Olanda (1), Republica Moldova (4), SUA (3), Ungaria (2), Spania (1), Ucraina (1), Danemarca (1), Olanda (2) şi Grecia (1);
realizarea formalităţilor referitoare la 6 proceduri de citare internaţională efectuate în Germania (1), Grecia (1), Irak (1), Polonia (2) şi Republica Moldova (1);
solicitarea ori efectuarea unor verificări operative, privind identificarea unor persoane, autoturisme etc., prin intermediul Biroului Ofiţerului de Legătură. Au fost solicitate, în total, 8 asemenea verificări operative în Grecia (1), Italia (4), OLAF (1) şi SUA (2), primindu-se rezultatul verificărilor în timp util. Totodată, s-a dat curs solicitărilor de efectuare a unor verificări similare primite din partea Austriei (2), Germaniei (2), Marii Britanii (1) şi a Comisiei Europene (3);
îndeplinirea formalităţilor privind preluarea de proceduri în materie penală din Republica Moldova (1) şi Franţa (1).

De asemenea, Biroul de legătură cu instituţiile similare din alte state a făcut demersurile necesare pentru traducerea tuturor cererilor de comisie rogatorie internaţionale, procedurilor de citare internaţională, verificări, precum şi a unui număr de 12 materiale din diverse alte lucrări ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie din engleză (6), 1 ebraică (1), franceză (1), italiană (2) şi polonă (2).

Această structură a participat la a 5-a Rundă de Evaluare a Misiunii Comisiei Europene pe Infracţiuni Economice, întocmind toate materialele solicitate de experţii europeni, precum şi la un număr de 4 întâlniri de lucru cu experţi britanici în cadrul proiectului Phare „Îmbunătăţirea capacităţilor investigative ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie”.

5.5. Măsuri în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare


Mecanismului de Verificare şi Cooperare (MCV), instituit de Comisia Europeană, vizează remedierea deficienţelor în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, iar a treia dintre cele patru condiţionalităţi cuprinse în cadrul acestuia monitorizează “Continuarea progreselor deja înregistrate în procesul de investigare cu imparţialitate a faptelor de mare corupţie”. Aceasta se adresează în mod direct activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi celorlalţi factori responsabili la nivel politic şi judiciar.

Planul de acţiune privind implementarea celor patru condiţionalităţi ale MCV adoptat de Guvernul României la 31.10.2007, prin Hotărârea nr. 1346/2007, a fost în continuare aplicat pentru măsurile ale căror termene de execuţie s-au extins şi în anul 2009.
Activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în cursul anului 2009 a avut ca priorităţi creşterea eficienţei urmăririi penale pe întreaga gamă de infracţiuni date în competenţa acestei structuri specializate şi intensificarea eforturilor în scopul îndeplinirii angajamentele luate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

În concret, au fost îndeplinite măsurile prevăzute în Planul de acţiune în responsabilitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie care, prezentate structurat pe obiectivele stabilite în Hotărârea Guvernului nr. 1.346/2007, sunt următoarele:
1. În domeniul eficientizării activităţii de investigare a faptelor de corupţie:
Măsurile luate în vederea îmbunătăţirii standardelor calitative şi cantitative ale activităţii personalului operativ al direcţiei, sunt reflectate de creşterea înregistrată la majoritatea indicatorilor statistici, cuprinşi în rapoartele de evaluare periodice şi prezentaţi, pentru anul 2009, în detaliu mai sus.
Totodată, datele comunicate de instanţe privind hotărârile definitive, ca rezultate concrete ale activităţii direcţiei, au fost analizate anual, apreciindu-se că reprezintă un mijloc util pentru ridicarea nivelului de calitate a actelor de urmărire penală;
Evaluarea anuală a activităţii, pe baza criteriilor menţionate în Planul de acţiune, a fost avută în vedere la întocmirea raportului de activitate care este publicat pe site-ul Direcţiei Naţionale Anticorupţie imediat după prezentarea sa publică;
A continuat pregătirea profesională specializată a personalului operativ, inclusiv prin seminarii organizate în colaborare cu organismele internaţionale cu competenţe în domeniu. În concret, 47 de procurori din cadrul Direcţia Naţională Anticorupţie au participat în cadrul celor patru seminarii de pregătire profesională organizate cu sprijinul Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), iar 6 procurori şi 3 specialişti ai direcţiei au participat la trei vizite de studiu la structuri similare direcţiei din Suedia, Belgia şi Marea Britanie, organizate cu sprijinul TAIEX (Programul de asistenţă tehnică şi schimb de informaţii, gestionat de Direcţia Generală Extindere din cadrul Comisiei Europene);
Elaborarea ghidului de bune practici privind descoperirea mecanismelor frauduloase şi investigarea infracţiunilor grave economico-financiare conexe corupţiei a fost demarată în anul 2009, în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională RO 07/IB/JH/03. Acest proiect îşi propune redactarea de ghiduri de bune de practici pentru investigarea cazurilor de corupţie conexe infracţiunilor comise în domeniul pieţei de capital, spălării banilor, pieţei asigurărilor, privatizărilor şi achiziţiilor publice, precum şi pentru aplicarea practică a reglementărilor vizând răspunderea penală a persoanei juridice. Au fost organizate misiuni de informare a experţilor UE şi ateliere de lucru cu reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ai instituţiile statului cu atribuţii în domeniile vizate de proiect. Proiectul va fi finalizat în cursul anului 2010, inclusiv prin realizarea activităţii de instruirea a 60 de magistraţi şi personal operativ al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv judecători specializaţi pentru cauzele de corupţie în domeniile vizate de ghiduri, procurori, ofiţeri de poliţie şi specialişti ai direcţiei.

2. Referitor la informarea opiniei publice cu privire la rezultatele obţinute în combaterea corupţiei:
Conferinţa anuală de prezentare a rezultatelor activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost organizată cu participarea reprezentanţilor mass-media;
A fost organizată o masă rotundă cu reprezentanţi organizaţiilor nonguvernamentale având ca teme de dezbatere evoluţia luptei împotriva formelor grave de criminalitate, unificarea jurisprudenţei şi individualizarea pedepselor în cauzele de corupţie, comunicarea şi imaginea sistemului judiciar. La această masă rotundă au fost invitaţi şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii;
Sunt în continuare publicate, pe pagina de Internet a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, hotărârile definitive pronunţate în cauzele de corupţie instrumentate de procurorii direcţiei, hotărârii comunicate, în format electronic, de către instanţele de judecată;
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au participat activ la activităţile grupurilor şi reţelelor internaţionale ale autorităţilor anticorupţie, în măsura disponibilităţilor bugetare. Astfel, procurori din cadrul direcţiei au participat ca experţi anticorupţie la misiunile de evaluare desfăşurate de Reţeaua Anti-Corupţie pentru Europa de Est şi Asia Centrală (constituită de OECD), de Biroul ONU împotriva Criminalităţi şi a Drogurilor (UNODC - în calitate de Secretariat al Conferinţei Statelor Părţi la Convenţia ONU împotriva Corupţiei), la activităţile grupurilor de lucru organizate de UNODC şi Reţeaua Partenerilor Europeni împotriva Corupţiei (EPAC), precum şi la conferinţe ale organizaţiilor şi reţelelor internaţionale anticorupţie, susţinând prezentări privind măsurilor legislative şi practice adoptate în România.

3. În domeniul consolidării cadrului legal în materie:
A fost asigurată participarea activă la activitatea grupului de lucru constituit de Ministerul Justiţiei în vederea elaborării unui studiu privind modul de individualizare a pedepselor aplicate de instanţe în dosarele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

4. Referitor la asigurarea pregătirii profesionale specializate şi a schimbului de practici:
Procurorii direcţiei au participat la seminarii comune cu alte categorii de personal cu competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, organizate inclusiv din fonduri atrase pe programe în derulare. Amintim, în acest sens, participarea a 45 de ofiţeri de poliţie şi 6 procurori la patru sesiuni de training organizate pentru personalul structurilor judiciare cu atribuţii în domeniul combaterii infracţiunilor de corupţie, alături de reprezentanţi ai Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în cadrul Proiectului de înfrăţire instituţională RO 06/IB/JH/03 „Continuarea luptei împotriva corupţiei în administraţia publică”, implementat de această instituţie.

5. În domeniul consolidării capacităţii instituţionale de combatere a faptelor de mică corupţie şi pregătirea specializată a personalului (obiectiv prevăzut în cadrul Condiţionalităţii a patra din Planul de acţiune)
Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au participat activ la sesiunile de schimb de experienţă cu procurorii de la parchetele de pe lângă tribunale şi curţi de apel, desemnaţi pentru a instrumenta dosarele de corupţie de competenţa acestor parchete.

S-a continuat şi desfăşurarea unor activităţi cuprinse în responsabilitatea Ministerului Public potrivit Planului de acţiune, în cadrul celei de-a patra condiţionalităţi, privind „Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în cadrul administraţiei locale”, şi anume, organizarea unor sesiuni de schimb de experienţă, la nivel regional şi central, în perioada mai-iunie 2009 şi octombrie-noiembrie 2009 între procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi procurorii de la parchetele de pe lângă tribunale şi curţi de apel, desemnaţi pentru a instrumenta dosarele de corupţie de competenţa acestor unităţi.

Conform cadrului asigurat de Mecanismul de Verificare şi Cooperare, activitatea desfăşurată de Direcţia Naţională Anticorupţie în cursul anului 2009, precum şi stabilitatea sa din punct de vedere legislativ şi instituţional, au fost monitorizate de experţii Comisiei Europene, iar acest lucru s-a reflectat în cele două rapoarte de monitorizare publicate, în lunile februarie, respectiv iulie 2009.
În perioada mai-iunie 2009, înainte de redactarea ultimului raport pe anul 2009, Comisia Europeană a organizat o misiune de evaluare a României, desfăşurată în trei etape, misiune care a vizat inclusiv activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Ambele rapoarte au evidenţiat parcursul pozitiv înregistrat în instrumentarea, de către procurorii direcţiei, a cazurilor de corupţie la nivel înalt şi au constatat că, în cursul anului 2009, a fost asigurată stabilitatea şi continuitatea cadrului legislativ şi instituţional care reglementează activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În acelaşi timp, Raportul din luna iulie 2009 al Comisiei Europene subliniază faptul că este necesar ca România să realizeze un progres susţinut în acest domeniu, ceea ce presupune ca reforma judiciară să nu fie politizată, iar sistemul judiciar să funcţioneze independent astfel încât, anchetele nonpartizane în cauzele de corupţie să se finalizeze cu decizii rapide şi efective. Din această perspectivă, Comisia Europeană a apreciat că Mecanismul de Cooperare şi Verificare, ca „instrument de sprijin”, trebuie să continue până când reformele începute vor fi finalizate.

6. Resursele umane şi perfecţionarea profesională a personalului


Serviciul de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională a înregistrat, în anul 2009, un număr de 1.683 de lucrări, din care 584 cereri, comparativ cu 3.965 lucrări în anul 2008. Scăderea numărului de lucrări este rezultatul implementării bazei de date RUSAL privind evidenţa descentralizată, la nivelul secţiilor şi serviciilor teritoriale, a cererilor de concediu.
Cererile înregistrate au avut ca obiect, în principal, încadrarea în funcţiile specifice Direcţiei Naţionale Anticorupţie (de procurori, specialişti, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, personal auxiliar de specialitate şi economico-administrativ), acordarea unor drepturi salariale, solicitarea încetării activităţii etc.

La data de 31 decembrie 2009, schema de personal a Direcţiei Naţionale Anticorupţie era ocupată în proporţie de 89% (505 posturi ocupate, din cele 567 prevăzute), înregistrându-se o scădere cu 2% a gradului de ocupare faţă de anul anterior (518 de posturi ocupate, reprezentând 91% din posturile prevăzute), din care 13 posturi erau ocupate prin delegare (12 de procuror, 1 de personal economico-administrativ).

Structura pe funcţii, comparativ cu finele anului 2008, se prezintă după cum urmează:
118 procurori, reprezentând 82% din 145 posturi (faţă de 121);
159 ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, reprezentând 93% din 170 posturi (faţă de 155);
49 specialişti, reprezentând 89% din 55 posturi (faţă de 52);
128 personal auxiliar de specialitate şi conex, reprezentând 89% din 143 posturi (faţă de 138);
51 personal economico-administrativ, reprezentând 95% din 54 posturi (faţă de 52).

În cursul anului 2009, a continuat să se înregistreze o evidentă fluctuaţie de personal, fiind încadrate 44 persoane şi încetate raporturile de muncă faţă de 57 persoane fie prin transfer, pensionare, clasare medicală ori demisie, fie prin revocarea din funcţie ca urmare a evaluării profesionale a ofiţerilor de poliţie judiciară (1 caz).
Dintre cele 57 de persoane ale căror raporturi de muncă au încetat 23 au fost procurori, 16 ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, 3 specialişti, 7 grefieri, 1 funcţionar public, 6 şoferi şi 1 referent.

Prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, au fost reinvestiţi sau numiţi în funcţie, după caz, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii şefi adjuncţi ai direcţiei, procurorul şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie şi procurorul militar şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.
De asemenea, la propunerea procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Consiliul Superior al Magistraturii a promovat 10 procurori şefi serviciu, din care 3 la structura centrală şi 7 la serviciile teritoriale.

Menţionăm că în timp ce 23 procurori şi-au încetat activitatea prin transfer la alte parchete (9), prin pensionare (10) şi prin încetarea delegării (4), doar 10 procurori au fost numiţi în funcţie de către procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după solicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii ca urmare a interviurilor organizate în vederea ocupării posturilor vacante de procurori, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
Pentru a se asigura desfăşurării în condiţii corespunzătoare a activităţii au fost delegaţi în funcţii de execuţie sau de conducere un număr de 28 de procurori.

În cursul anului 2009, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a numit 20 ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară (după detaşarea acestora de la Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi 2 grefieri (după promovarea concursurilor organizate de către Direcţia Naţională Anticorupţie).
Ca urmare a procedurii legale de selecţie au mai fost numiţi: 1 referent la Departamentul economico – financiar şi administrativ şi 1 şofer.

Fluctuaţia pe parcursul întregului an 2009, pe categorii de personal se prezintă astfel:

Fluctuaţia procurorilor în cursul anului 2009


Fluctuaţia poliţiştilor în cursul anului 2009


Fluctuaţia pers. auxiliar de specialitate şi conex în cursul anului 2009


Fluctuaţia economico-administrativ în cursul anului 2009

Sub aspectul influenţei asupra rezultatelor anuale ale activităţii este relevantă fluctuaţia personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe parcursul anului 2009, care se prezintă astfel:


Fluctuaţia personalului în cursul anului 2009


Serviciul de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională, a asigurat redactarea proiectelor de ordin privind acordarea unor grade, trepte, gradaţii, sporuri (de vechime în muncă, de fidelitate etc.), majorarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru vechimea efectivă în funcţia de magistrat, precum şi redactarea lucrărilor aferente acordării salariului de merit sau privind propunerile de înaintare în grad profesional a unor ofiţeri de poliţie judiciară. Au fost întocmite situaţiile referitoare la personalul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la planificarea concediilor de odihnă, la evaluarea personalului contractual, realizându-se inclusiv verificarea şi centralizarea fişelor de apreciere.

Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în calitate de ordonator secundar de credite, a încheiat 1 contract de muncă şi a semnat 431 ordine şi decizii vizând salarizarea procurorilor, specialiştilor, ofiţerilor de poliţie judiciară şi personalului auxiliar de specialitate, economic şi administrativ.

În vederea încadrării sau promovării personalului auxiliar de specialitate, economic ori administrativ, Serviciul de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională s-a ocupat de organizarea unui număr de 7 concursuri sau examene, la care au participat peste 71 de candidaţi (1 concurs pentru ocuparea postului vacant de grefier la un serviciu teritorial; 1 concurs pentru ocuparea funcţiilor de grefier şef secţie şi grefier şef serviciu, la structura centrală şi serviciile teritoriale; 1 concurs pentru ocuparea postului de referent (gestionar); 2 examene pentru promovarea în grade/trepte profesionale superioare a grefierilor şi 2 concursuri pentru posturi de şofer).
S-au mai organizat 1 interviu pentru numirea unor specialişti cu înaltă calificare, la care au participat un număr de 13 candidaţi şi 2 interviuri pentru numirea unor procurori în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la care au participat peste 22 de candidaţi.

Fluctuaţia specialiştilor în cursul anului 2009


A fost realizată o bună colaborare cu Serviciul resurse umane pentru parchete al Consiliului Superior al Magistraturii şi cu Secţia de resurse umane şi documentare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cărora le-au fost transmise situaţii, date sau note cu privire la personalul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, potrivit competenţelor ce le revin acestor instituţii.

Serviciul de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională a asigurat lucrările de secretariat pentru şedinţele Colegiului de conducere al direcţiei şi pentru activitatea comisiei de evaluare a activităţii procurorilor anticorupţie, numită de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată şi ale Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor si procurorilor, fiind evaluaţi 114 procurori.
De asemenea, a realizat transmiterea ordinelor cu caracter normativ ale procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţii, servicii, servicii teritoriale şi alte compartimente ale instituţiei.

Au fost luate măsuri pentru asigurarea completării declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, înregistrarea acestora în registrele speciale şi transmiterea lor, în termenul prevăzut de lege, Consiliului Superior al Magistraturii (în cazul procurorilor) şi Agenţiei Naţionale de Integritate (în cazul celorlalte categorii de personal), asigurându-se, după caz, şi publicarea pe site-ul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
De asemenea, au fost centralizate declaraţiile actualizate ale procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate privind exercitarea activităţilor juridice de către soţ, rude sau afini, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost publicate pe site-ul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi cele referitoare la colaborarea cu serviciile de informaţii.

În anul 2009, activitatea de formare profesională continuă descentralizată a procurorilor, ofiţerilor de poliţie judiciară, grefierilor şi specialiştilor, potrivit legii, s-a realizat prin organizarea de consultări, dezbateri, seminarii etc.
Trimestrial, fiecare secţie şi serviciu teritorial au organizat colocvii, în baza programului aprobat de Colegiul de conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind abordate teme vizând legislaţia internă, jurisprudenţa naţională (inclusiv a Curţii Constituţionale) şi europeană (a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene), normele deontologiei profesionale, precum şi dreptul comparat în domeniul combaterii corupţiei în ţările membre ale Uniunii Europene.
Obiectul temelor dezbătute cu personalul auxiliar de specialitate are legătură intrinsecă cu activitatea specifică a acestora, precum: sesizarea organelor de urmărire penală; noţiunea, scopul şi clasificarea măsurilor procesuale; cooperarea internaţională în materie penală (cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare); culegerea, centralizarea şi comunicarea datelor statistice; evidenţierea statisticii judiciare în sistemul informaţional; relevanţa datelor statistice în activitatea parchetelor; evoluţia funcţiei de grefier în România şi Uniunea Europeană - studiu comparativ asupra funcţiei de grefier în alte sisteme de drept.

De asemenea, au fost create condiţii de participare a procurorilor şi grefierilor din cadrul direcţiei la programele anuale de formare profesională continuă, organizate de Institutul Naţional al Magistraturii şi, respectiv, Şcoala Naţională de Grefieri, astfel încât au participat la cursuri şi seminarii un număr de 9 de procurori şi 15 grefieri din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, tematica fiind diversificată, pe domeniile specifice.

În cursul anului 2009 au fost aprobate măsuri privind pregătirea profesională a funcţionarilor publici din Direcţia Naţională Anticorupţie, planul anual de perfecţionare şi fondurile alocate de la bugetul instituţiei în scopul instruirii funcţionarilor publici.
Astfel, Direcţia Naţională Anticorupţie a asigurat şi finanţat participarea a 17 specialişti la programe de formare specializată în informatică şi achiziţii publice, organizate şi desfăşurate de furnizori de formare profesională.

Perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului direcţiei a fost asigurată şi prin intermediul programelor Phare ori a colaborărilor cu instituţii similare din alte state, datele fiind prezentate în capitolul privind cooperarea internaţională.

Biroul de studii şi documentare

În vederea aplicării prevederilor art. 70 din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi a îmbunătăţirii activităţii acestui compartiment, care să permită susţinerea studiului individual, informarea şi documentarea cu celeritate a personalului direcţiei cu privire la legislaţia în vigoare şi la practica judiciară relevantă, s-a pus accentul pe luarea unor măsuri care să faciliteze cunoaşterea modificărilor cadrului normativ cu incidenţă în activitatea de urmărire penală desfăşurată de Direcţia Naţională Anticorupţie.
Biblioteca direcţiei, organizată în cadrul Biroului de studii şi documentare, în cursul anului 2009, şi-a îmbogăţit fondul documentar prin identificarea şi achiziţionarea de lucrări de specialitate, în limita bugetului aprobat, iar gestionarea acestuia a fost îmbunătăţită prin organizarea evidenţei în format electronic a materialelor documentare, ceea ce permite dinamizarea accesului procurorilor, poliţiştilor, personalului auxiliar de specialitate, specialiştilor şi personalului economico-administrativ la informaţie.

S-a asigurat documentarea şi informarea permanentă a personalului Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la noutăţi legislative, practică judiciară ori probleme controversate din doctrină, atât prin intermediul mijloacelor clasice, respectiv note şi circulare interne ori realizate de biroul de resort din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi prin intermediul sistemului informatic.

În ceea ce priveşte accesul informatic la documentare, menţionăm că programul legislativ achiziţionat de Direcţia Naţională Anticorupţie permite identificarea legislaţiei naţionale în vigoare, dar şi accesul la forma actelor normative la oricare alte date relevante pentru anchetă şi conţine practica judiciară aflată în legătură cu acestea, inclusiv deciziile pronunţate de Curtea Constituţională ori Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, cuprinde un modul de doctrină şi un modul de drept comunitar.
Totodată, fiecare structură a direcţiei are acces, de la momentul publicării, la ultimele noutăţi legislative, dar şi la alte informaţii de interes pentru urmărirea penală, prin abonarea la Monitorului Oficial, în format electronic.

Reţeaua de intranet a instituţiei a fost dezvoltată din punct de vedere funcţional, fiind postate informaţii, organizate după materie, ce permit cunoaşterea deciziilor recente ale Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile Codului de procedură penală, Codului penal, ale Legii nr. 78/2000 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002; ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii; articolelor din revistele de specialitate editate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Pro - Lege, Revista de Criminologie, de Criminalistică şi de Penologie, Doctrină şi Jurisprudenţă etc.) şi de alte publicaţii (Revista Română de Criminalistică), a ordinelor cu caracter normativ emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care nu conţin informaţii clasificate, precum şi a activităţii Consiliului Ştiinţific din cadrul direcţiei.

7. Transparenţa şi relaţia cu publicul şi presa


Activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a continuat să suscite interesul opiniei publice româneşti şi pe parcursul anului 2009. Ca răspuns, instituţia s-a străduit să asigure o comunicare obiectivă şi imparţială, a rezultatelor investigaţiilor penale, acordând atenţie asigurării unui echilibru optim între transparenţă, caracterul confidenţial al actelor procedurale, precum şi prezumţia de nevinovăţie, de care beneficiază cei urmăriţi penal. Mesajele către public au fost transmise sub forma informaţiilor publicate pe pagina de Internet a instituţiei la adresa www. pna. ro ori prin intermediul mass-media.

În cadrul emisiunilor de televiziune şi radio, în cuprinsul articolelor apărute în presa scrisă sau în cea electronică, au fost prezentate periodic aspecte din activitatea instituţiei. Pornind de la comunicatele oficiale emise de Direcţia Naţională Anticorupţie, ori de la răspunsurile date solicitărilor formulate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, mass-media a transmis relatări şi articole având caracter informativ. Pe de altă parte însă, jurnalişti ori persoane ce au tangenţe cu sistemul judiciar au exprimat opinii, au comentat sau au analizat aspecte care vizează, fie în ansamblu activitatea instituţiei, fie cazuri concrete aflate în curs de instrumentare. De asemenea, activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a continuat să reprezinte obiectul unor declaraţii şi luări de poziţie exprimate de reprezentanţi ai clasei politice sau organizaţii neguvernamentale.

Tema combaterii corupţiei la nivel înalt şi mediu în România a rămas pe agenda mass-media din străinătate, în contextul continuării Mecanismului de Cooperare şi Verificare a progresului înregistrat în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, mecanism instituit de Comisia Europeană după aderarea României la Uniunea Europeană.

7.1. Biroul de informare şi relaţii publice


Instituţia a încercat să stabilească o practică de comunicare unitară, bazată pe criterii clare, care să ţină cont de diferitele stadii ale procesului penal şi care să asigure un caracter de predictibilitate modului de comunicare a informaţiilor publice. Criteriile avute în vedere la determinarea momentului şi conţinutului informaţiilor ce se transmit în spaţiul public rezultă din aplicarea Strategiei Direcţiei Naţionale Anticorupţie de comunicare şi relaţionare cu mass-media şi societatea civilă, aprobată în anul 2008, prin ordin al procurorului şef direcţiei. Acestea presupun respectarea normelor procesual penale, a prevederilor Legii nr. 544/2001, a prevederilor Hotărârii nr. 277 din 13 aprilie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii privind aprobarea „Ghidului de bune practici pentru cooperarea între instanţe, parchetele de pe lângă acestea şi mass-media” şi a dispoziţiilor privind protecţia datelor personale, fiind în consens cu Recomandarea Comitetului Miniştrilor către Statele Membre - Rec(2003)13, privind furnizarea de informaţii prin intermediul presei în legătură cu procedurile penale.

Principalele instrumente de comunicare utilizate au fost răspunsul redactat în scris la solicitările formulate în baza Legii nr. 544/2001 şi comunicatul de presă, întrucât s-a considerat că informarea scrisă este forma cea mai adecvată de comunicare, în raport de caracterul nepublic al anchetelor penale şi specificitatea terminologiei judiciare, reducându-se astfel riscul interpretării sau al citării incorecte, precum şi aptă să asigure respectarea principiului nediscriminării în oferirea informaţiei de interes public.

În cursul anului 2009, au fost întocmite şi transmise 183 comunicate de presă (faţă de 155 comunicate în anul precedent), majoritatea (101) vizând mediatizarea cauzelor privind fapte de corupţie, asimilate ori conexe, în care s-a finalizat urmărirea penală cu trimiterea în judecată a celor cercetaţi.
La cererea jurnaliştilor, au fost emise 57 comunicate, conţinând date despre reţinerea şi/sau arestarea preventivă a unor inculpaţi.
Pentru a răspunde unui interes public major, exprimat prin multiple solicitări de informaţii formulate concomitent de reprezentanţi ai mass-media, în mod excepţional, au fost emise 2 comunicate cu privire la începerea urmăririi penale faţă de anumite persoane, urmărindu-se să fie înlăturate orice speculaţii ce nu aveau legătură cu investigaţia penală, iar în ambele cazuri informarea publicului a avut loc numai după ce persoanelor cercetate li s-a adus la cunoştinţă învinuirea, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Toate comunicatele de presă referitoare la luarea unor măsuri preventive ori la cauze penale soluţionate cu trimiterea în judecată, conţin explicaţii privind temeiul legal al măsurilor, stadiul procesual şi precizări în legătură cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie.
În anumite situaţii, pe pagina de Internet a instituţiei au fost publicate precizări, ca o formă a dreptului la replică, pentru a clarifica anumite speculaţii sau pentru a corecta acele date eronate de natură să ducă la dezinformarea opiniei publice cu privire la activităţile desfăşurate de Direcţia Naţională Anticorupţie, apreciindu-se că în acest fel orice persoană interesată are posibilitatea de a cunoaşte situaţia corectă.

Pe parcursul anului 2009, Biroul de informare şi relaţii publice a redactat şi a transmis, în scris, un număr de 537 răspunsuri la solicitările de informare în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, comparativ cu 523 în anul precedent, ceea ce reflectă interesul constant manifestat faţă de activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
De asemenea, au fost oferite, de îndată, răspunsuri la solicitările adresate telefonic de către jurnalişti, atunci când informaţiile cerute puteau fi furnizate. De regulă, aceste răspunsuri se refereau la anumite prevederi legale, inclusiv de natură procedurală şi nu vizau date privind stadiul sau conţinutul dosarelor aflate în curs de instrumentare. În cazul în care jurnaliştii au solicitat date despre eventuale dosare, au fost îndrumaţi să formuleze cerere în scris, iar când au dorit alte informaţii din dosare, cererea le-a fost respinsă, invocându-se confidenţialitatea anchetei.
Solicitanţii informaţiilor de interes public au fost, în proporţie de peste 94%, persoane din mass-media, diferenţa fiind reprezentată de persoane fizice sau organizaţii neguvernamentale.

Cu doar câteva excepţii, au fost evitate situaţiile întâlnite în cursul anilor precedenţi, când Direcţia Naţională Anticorupţie a beneficiat de o mediatizare excesivă în raport cu specificul activităţii preponderent nepublice desfăşurate de un organ de urmărire penală, cu referire la anumite acte procedurale desfăşurate în timpul anchetelor penale.
De asemenea, s-a redus numărul cazurilor în care mass-media a dat publicităţii informaţii exceptate de la liberul acces, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare.
Subliniem că practica de comunicare stabilită prin Strategia de comunicare şi relaţionare cu mass-media şi societatea civilă elimină în mod teoretic orice risc de scurgere a informaţiilor din interior. Deşi există o preocupare constantă din partea instituţiei, nu pot fi gestionate însă acele situaţii în care informaţii din anchetele penale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt date publicităţii de către persoane implicate sau care au tangenţă cu aceste anchete (spre exemplu, persoane care depun sesizări, inculpaţii, învinuiţii, părţile vătămate, martorii, avocaţii etc.) sau de persoane provenind din alte instituţii care, în virtutea atribuţiilor legale, cunosc unele aspecte ale activităţii de urmărire penală.

Mass-media audio-video a transmis constant informaţii şi reportaje despre activitatea instituţiei, iar aspecte ale activităţii direcţiei au făcut obiectul unor emisiuni de tip talk-show. Majoritatea ziarelor din presa scrisă centrală au publicat articole privind anchetele desfăşurate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
La cerere, conducerea instituţiei sau, după caz, purtătorul de cuvânt au dat declaraţii ori scurte interviuri privind activitatea instituţiei, sau au clarificat prin intermediul comunicatelor de presă, anumite aspecte referitoare la cauze mediatizate, atunci când situaţia a impus acest lucru.

Tema luptei împotriva corupţiei s-a bucurat de atenţie şi în mass-media locală, interesată în special de activitatea sau de cauzele aflate în cercetare la cele 15 servicii teritoriale ori la structura centrală, dar care aveau impact local. Urmărind să îmbunătăţească cooperarea cu mass-media locală, Direcţia Naţională Anticorupţie în colaborare cu Fundaţia Freedom House a organizat în luna aprilie 2009 o întâlnire cu jurnalişti din presa locală, care având ca punct de plecare o serie de prezentări făcute de magistraţi sau jurnalişti, a generat discuţii axate pe teme referitoare la etapele procesului penal, restricţiile de comunicare publică în timpul anchetei penale, accesul la informaţii în dosare aflate în instanţă, mijloace moderne de investigaţie jurnalistică.
Şi în anul 2009, au fost acreditaţi pe lângă Direcţia Naţională Anticorupţie aproximativ 200 de jurnalişti din presa audio-vizuală şi scrisă, centrală şi locală, reprezentanţii mass-mediei participând inclusiv la prezentarea Raportului anual de activitate al direcţiei.

Instituţiile de presă din străinătate, în special mass-media europeană, au continuat să considere că lupta împotriva corupţiei reprezintă una din provocările căreia România este nevoită să îi facă faţă în calitatea sa de membru al UE. În acest context, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul şef adjunct sau purtătorul de cuvânt au acordat interviuri ori declaraţii unor agenţii de presă, posturi de radio şi televiziune din străinătate (Franţa, Spania, Germania, Suedia).
Au existat şi situaţii în care, fără să solicite în mod direct declaraţii sau interviuri, agenţii de presă străine (Reuters, France Presse) ori publicaţiile europene, au preluat informaţii conţinute în comunicatele de presă ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau transmise de agenţii de presă româneşti, pe baza cărora au fost publicate articole, comentarii sau analize.
Mass-media occidentală a fost interesată în special de următoarele aspecte: activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie din perspectiva dosarelor de corupţie finalizate în cursul anului 2009; modul de soluţionare de către instanţe, a proceselor penale privind dosare mai vechi ale direcţiei; decizii sau propuneri legislative ale instituţiilor statului cu impact asupra cauzelor de corupţie; concluzii conţinute în rapoartele instituţiilor europene sau ale organizaţiilor neguvernamentale internaţionale care supraveghează progresele pe linia combaterii corupţiei în România etc.

Mesajele publice, informaţiile privind activitatea instituţiei sau diferite anunţuri sunt transmise către public şi prin publicarea acestora pe pagina de Internet a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Motorul de căutare aferent aplicaţiei „Comunicate de presă”, permite găsirea imediată a comunicatelor de presă publicate de-a lungul vremii, în funcţie de criteriul de căutare ales (cuvânt, nume, dată).
În respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1346/2007, privind îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, sunt publicate pe pagina de Internet a instituţiei hotărârile definitive pronunţate de instanţele de judecată în cauzele de corupţie instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie. Publicarea acestora se face imediat după transmiterea, de către instanţele competente, a documentelor respective, cu anonimizarea datelor personale conţinute în hotărâri. Răspunzând interesului arătat de mass-media internaţională, versiunea în limba engleză a paginii de Internet (inclusiv traducerea comunicatelor de presă) a fost în mod constant actualizată.
Numărul de accesări ale paginii de Internet www.pna.ro, pe parcursul anului 2009 a fost de 110.401.
Biroul de informare şi relaţii publice realizează o monitorizare zilnică a presei scrise centrale, a principalelor posturi de radio şi TV, precum şi a articolelor relevante din mass-media internaţională. Monitorizarea permite evaluarea felului în care este percepută activitatea instituţiei şi a aspectelor asociate fenomenului corupţiei. Totodată, ia în considerare şi informaţii sau articole de investigaţie care, în anumite cazuri, pot să reprezinte baza unor dosare penale.
Astfel, făcând o analiză a relatărilor din mass-media referitoare la activitatea direcţiei, se constată că, zilnic, au fost tratate în articole de presă sau emisiuni radio-tv, aspecte în legătură cu acţiunile desfăşurate de procurorii anticorupţie.

În conformitate cu Planul de Acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007, Direcţia Naţională Anticorupţie a organizat o masă rotundă cu reprezentanţi ai societăţii civile pentru discutarea rezultatelor obţinute în combaterea corupţiei la nivel înalt în cursul anului precedent (2008). La această întâlnire, realizată în colaborarea cu Freedom House România, au participat, în calitate de invitaţi şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Discuţiile au vizat aspecte referitoare la activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a altor instituţii ale sistemului judiciar cu care instituţia noastră interacţionează, temele lansate în dezbatere fiind: evoluţia luptei împotriva corupţiei la nivel înalt şi împotriva criminalităţii organizate; unificarea jurisprudenţei şi predictibilitatea actului de justiţie; comunicarea, creşterea încrederii publice şi imaginea sistemului judiciar.

7.2. Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul


Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul asigură primirea, înregistrarea şi înaintarea corespondenţei către compartimentele de resort din cadrul direcţiei, precum şi transmiterea sesizărilor, cererilor şi memoriilor către alte autorităţi ale statului care, potrivit legii, sunt competente a le rezolva. Totodată, organizează şi realizează la sediul central al instituţiei, activitatea de primire în audienţă a persoanelor.

În anul 2009, au fost înregistrate la Direcţia Naţională Anticorupţie, prin intermediul acestui serviciu un număr de 6.135 înregistrat lucrări reprezentând plângeri, denunţuri şi alte sesizări penale, comunicări referitoare la evenimente şi date privind activitatea instituţiei, situaţii statistice, corespondenţă în legătură cu activitatea economico-financiară şi administrativă, precum şi cereri ori memorii ale persoanelor fizice sau persoanelor juridice altele decât cele de natură penală. Comparativ cu anul 2008, când au fost înregistrate 7.418 lucrări, se constată o scădere a acestora cu 17%.

La acestea se adaugă un număr de 21.059 lucrări intermediare (comparativ cu 25.387 în anul 2008), care au fost evidenţiate în condica de corespondenţă, fără a fi înregistrate şi menţionate în datele statistice întrucât au fost transmise compartimentelor competente din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie competente. Şi numărul acestor lucrări a înregistrat o scădere cu 17% comparativ cu anul precedent.

Dintre cele 6.135 lucrări au fost soluţionate 2.449 lucrări ca urmare a transmiterii către alte parchete ori instituţii publice competente (comparativ cu 2.087 în anul 2008) şi 3.686 lucrări prin trimiterea la secţiile şi celelalte servicii, birouri şi compartimente ale direcţiei (comparativ cu 5.331 în anul 2008).

În perioada de referinţă, au fost primite în audienţă 1.568 de persoane, comparativ cu 1.922 de persoane în anul precedent, înregistrându-se o scădere cu 18%.
Corelativ, Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul a asigurat expedierea unui număr de 20.257 comunicări, acte procedurale ş. a., faţă de 26.260, în anul 2008.

Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul, a desfăşurat şi în anul 2009 activităţile de preluare, de la secţiile şi serviciile structurii centrale, a documentelor constituite în unităţi arhivistice pentru care s-a împlinit termenul de păstrare, iar sub aspectul îmbunătăţirii activităţii acestui compartiment a început să se ţină în sistem informatizat evidenţa lucrărilor.

8. Resursele financiare şi administrarea acestora


Departamentul economico-financiar şi administrativ al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în anul 2009 şi-a desfăşurat activitatea de planificare financiară, organizare şi conducere a contabilităţii, organizare a evidenţei contabile şi a mijloacelor bugetare, gestionare şi administrare a patrimoniului urmărind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor în condiţii de legalitate, eficienţă şi eficacitate, în raport de fondurile bugetare alocate.
În vederea perfecţionării activităţii economico-financiare şi eficientizării utilizării resurselor, conform organigramei aprobate prin ordinul nr. 116/30.11.2005, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează compartimentul de audit, direct subordonat procurorului şef al direcţiei, asigurându-se astfel independenţa necesară desfăşurării activităţii de audit intern, în scopul unei evaluări obiective a disfuncţiilor constatate şi formulării unor recomandări adecvate soluţionării acestora.

Sintetizând, pe domeniile principale de competenţă, activitatea departamentului se prezintă astfel:

a. Administrarea resurselor financiare şi bugetare

Bugetul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru anul 2009, în forma sa finală, pe surse de finanţare, a fost compus din resursele financiare de la bugetul de stat în sumă de 59.648.294 lei (comparativ cu 72.556.122 lei în anul 2008) şi din resursele financiare din fonduri externe nerambursabile în sumă de 2.042.000 lei (comparativ cu 2.506.000 lei în anul 2008).
Creditele bugetare deschise au fost în sumă de 59.647.230 lei, din care s-au utilizat 58.551.274 lei, rezultând o execuţie bugetară de 98,16%.

Execuţia bugetului de stat, pe categorii de cheltuieli şi componente ale clasificaţiei bugetare, se prezintă, astfel:
Denumirea indicatorilorBuget final 2009Credite deschiseCredite utilizate (plăţi efectuate)Realizări în procente faţă de creditele deschiseBuget neutilizatRealizări în procente faţă de bugetul anului 2008
 123 4=3/25=1-26=3/1
TOTAL, din care:59.648.29459.647.23058.551.27398,16%1.095.95798,16%
CHELTUIELI CURENTE59.375.29459.374.23058.293.11298,54%1.081.11896,54%
- Cheltuieli de personal
- Bunuri şi servicii
- Alte transferuri		52.908.494
5.675.000
57.000		52.908.494
5.675.000
56.300		52.801.230
4.718.166
39.281		99,80%
83,14%
69,77%		107.264
956.834
17.019		99,80%
83,14%
68,91%
CHELTUIELI DE CAPITAL273.000273.000258.16194,56%14.83994,56%
ASISTENŢĂ SOCIALĂ734.800734.436734.435100,00%199,95%

Creditele deschise au fost utilizate pentru plata drepturilor salariale ale personalului instituţiei, precum şi pentru asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, atât la nivel central, cât şi la nivelul serviciilor şi birourilor teritoriale.

În concret, pentru „Cheltuieli de personal” s-au deschis credite bugetare în valoare totală de 52.908.494 lei, din care:
41.670.812 lei - cheltuieli salariale în bani (faţă de 50.722.258 lei în 2008);
3.172.300 lei - cheltuieli salariale în natură (faţă de 2.684.487 lei în 2008);
8.065.382 lei - contribuţii (faţă de 9.812.377 lei în 2008).

Pentru „Bunuri şi servicii” s-au deschis credite bugetare în valoare totală de 5.675.000 lei, din care:
4.024.800 lei - bunuri şi servicii (faţă de 4.702.923 lei în anul 2008);
17.000 lei - reparaţii curente;
31.000 lei - bunuri de natura obiectelor de inventar (faţă de 25.000 lei în 2008);
176.000 lei - deplasări, detaşări, transferări (faţă de 379.000 lei în 2008);
38.400 lei - cărţi, publicaţii şi materiale de documentare (faţă de 76.000 lei în 2008);
244.100 lei - consultanţă şi expertiză (faţă de 251.500 lei în 2008);
13.700 lei - pregătire profesională (faţă de 30.000 lei în 2008);
5.000 lei - cheltuieli judiciare şi extrajudiciare (faţă de 13.000 lei în 2008);
1.125.000 lei - alte cheltuieli.
Întrucât suma de 5.675.000 lei, deschisă la acest capitol de cheltuieli, include şi suma de 873.072 lei, destinată organizării şi constatării infracţiunilor flagrante de corupţie, această sumă nu se regăseşte şi în plăţile efective, deoarece nu poate fi utilizată pentru altă destinaţie, astfel încât la capitolul de cheltuieli „Bunuri şi servicii”, procentul real al execuţiei bugetare este de 98, 26%.

Pentru „Alte transferuri” s-au alocat fonduri în sumă de 56.300 lei, reprezentând cofinanţarea aferentă continuării derulării proiectelor PHARE 2006/017-553.01.05 - Convenţia de twinning RO 06/IB/JH/05” şi Facilitatea de tranziţie - Convenţia de twinning RO 07/IB/JH/03, fonduri care s-au utilizat pentru desfăşurarea seminarilor de pregătire profesională programate în cadrul celor două proiecte.
Serviciul de cooperare internaţională, informare şi relaţii publice, în colaborare cu Departamentul Economico-financiar şi Administrativ, au urmărit derularea în bune condiţii a tuturor obiectivelor stabilite prin memorandumurile de finanţare a acestor proiecte.

Suma de 273.000 lei, alocată la capitolul „Cheltuieli de capital”, a fost utilizată, în principal, pentru achiziţionarea a 6 autoturisme Dacia Logan Laureate (în valoare de 215.167 lei), iar diferenţa de 57.833 lei pentru achiziţionarea de alte active fixe, echipamente tehnice necesare desfăşurării activităţii de urmărire penală.

Creditele bugetare aprobate au fost deschise la timp, acţionându-se cu responsabilitate pentru realizarea indicatorilor aprobaţi prin bugetul de cheltuieli şi manifestându-se exigenţă în folosirea eficientă a creditelor bugetare. Evidenţa financiar-contabila a fost ţinută, corect şi la zi, conform actelor normative în vigoare, urmărindu-se permanent modul în care s-a executat bugetul de cheltuieli, precum şi rezultatele obţinute.

b. Activitatea de achiziţii publice

În anul 2009, Direcţia Naţională Anticorupţie a efectuat achiziţii publice, potrivit Programului anual al achiziţiilor publice avizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, de către compartimentul financiar-contabil şi aprobat de către procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pe baza procedurilor de achiziţionare reglementate de actele normative in vigoare, având in vedere referatele de necesitate întocmite de către serviciile teritoriale şi secţiile ori celelalte servicii din cadrul structurii centrale a instituţiei.
La stabilirea procedurilor de achiziţionare (respectiv, a licitaţiei deschise, a achiziţiei directe etc.) s-a ţinut seama de fondurile alocate prin bugetul anual, de necesarul de produse, servicii şi lucrări (cuprins în Programul anual al achiziţiilor publice) şi de corespondenţa produselor, serviciilor şi lucrărilor cu sistemul de grupare şi codificare, utilizat în vocabularul comun al achiziţiilor publice (CPV).

Direcţia Naţională Anticorupţie a încheiat, în anul 2009, un număr de 85 contracte de achiziţii publice. Astfel, au fost încheiate 7 contracte prin procedurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, dintre care un număr de 3 contracte pentru furnizarea de produse (2 prin acord-cadru, iar 1 prin procedura cererii de ofertă) şi un număr de 4 contracte pentru furnizarea de servicii (1 prin procedura cererii de ofertă, iar 3 prin acord-cadru).
În considerarea importanţei furnizării continue a serviciilor de telefonie mobilă, a carburanţilor auto, precum şi a asigurărilor auto obligatorii şi facultative (RCA şi CASCO), s-au încheiat acorduri-cadru începând din 2008, pe o perioada de 4 ani, cu diverşi furnizori, iar în anul 2009 au fost perfectate contractele subsecvente.
De asemenea, în anul 2009 au mai fost încheiate 78 de contracte anuale de achiziţie produse şi servicii, prin procedurile de achiziţie directă, conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 925/2006. Au fost iniţiate şi finalizate un număr de 29 cumpărări directe, prin utilizarea Sistemului electronic al achiziţiilor publice (SEAP) şi a site-ului www.e-licitatie.ro, pentru achiziţionarea de produse necesare bunei funcţionări a structurilor instituţiei.

Auditul public intern

Planul anual de audit pentru anul 2009 a cuprins domenii considerate arii auditabile relevante, recomandările formulate în cadrul misiunilor de audit susţinând preocuparea managementului de vârf pentru implementarea sistemului de control intern bazat pe gestiunea riscului şi pentru aplicarea standardelor de control intern, în scopul atingerii obiectivelor în condiţii de calitate şi de monitorizare a riscurilor.

Evaluarea sistemelor auditate s-a realizat în raport cu standardele de management şi control intern şi a vizat dezvoltarea unei perspective care să răspundă conceptelor moderne de conducere, bazate pe sisteme transparente de producere a informaţiilor necesare în procesul decizional.
Activitatea de audit public intern se remarcă printr-un aport constructiv prin susţinerea orientării managementului de vârf în obţinerea unei asigurări privind funcţionalitatea sistemelor cu risc potenţial, în consolidarea gestiunii riscului şi a sistemelor de guvernanţă, şi de asemenea, prin susţinerea deciziilor procurorului şef al direcţiei care menţin un nivel ridicat al echilibrului conformitate legală-performanţă în realizarea obiectivelor Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În cadrul misiunilor de audit, auditorul a răspuns cerinţelor de a aduce plus de valoare, prin identificarea surselor de risc, a punctelor vulnerabile din sistemul de management şi control intern, recomandând măsurile care pot corecta sau îmbunătăţi activităţile supuse evaluărilor.

Misiunile de audit, derulate în anul 2009, au avut ca temă:

Auditul eficienţei si eficacităţii modului de gestionare si evidenţă a imobilizărilor corporale, necorporale si a stocurilor, a fost stabilit ca urmare a manifestării preocupării ordonatorului de credite pentru evaluarea progreselor înregistrate în gestionarea eficientă a patrimoniului şi pentru a obţine o asigurare privind limitarea riscurilor reziduale, beneficiu urmărit prin noul program informatic de contabilitate Prosys. Aspectele constatate în cadrul misiunii de audit nu au identificat riscuri majore nestăpânite, care nu pot fi controlate şi care ar conduce la prejudicii, riscurile identificate fiind sub control şi inerente unui volum mare, diversificat de activitate şi unei etape de adaptare a fluxurilor operaţionale într-un nou program informatic integrat, iar prin constatările şi recomandările misiunii de audit s-au propus măsuri de îmbunătăţire a activităţii în scopul diminuării riscurilor reziduale.
În urma misiunii de audit, opinia auditorului a fost favorabilă şi a asigurat ordonatorului de credite că sistemul de control funcţionează, gestionarea informatizată a activelor fiind cea mai eficientă măsură de control intern care, alături de îmbunătăţirea procedurilor de lucru, conduce la performanţa activităţii economice.

Auditul cheltuielilor privind deplasările în ţară şi în străinătate în anul 2009, a fost stabilit în scopul de a da asigurare ordonatorului de credite că fondurile financiare destinate deplasărilor în interes de serviciu sunt folosite în conformitate cu cadrul legal şi că aplicarea controlului intern de către structura auditată este eficientă. Misiunea de audit a concluzionat că în anul 2009 s-au înregistrat aspecte pozitive, sub o monitorizare responsabilă a punerii în aplicare a prevederilor legale în concordanţă cu cerinţele specifice de operativitate ale activităţii instituţiei, sistemul de control intern asigurând realizarea deplasărilor în ţară şi în străinătate în interes de serviciu într-o bună structură organizatorică, fiind operativ şi orientat spre contracararea riscurilor inerente în continuă schimbare.
Opinia auditorului a fost favorabilă, apreciind că sistemul de evidenţă şi control intern aplicat de departamentul economico-financiar şi administrativ este funcţional şi orientat spre perfecţionare permanentă.

Manifestarea interesului conducerii de vârf în obţinerea asigurării că riscurile potenţiale ale activităţii sunt gestionate în mod corespunzător, în promovarea măsurilor de îmbunătăţire a nivelului organizatoric şi profesional, în atingerea obiectivelor în mod eficient conform principiilor guvernanţei corporative a venit în sprijinul recomandărilor formulate de auditor, care au fost aprobate de către ordonatorul de credite.

9. Informatizarea, accesul la baze de date şi informaţii clasificate


Obiectivul principal privind informatizarea activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în cursul anului 2009, a constat în implementarea programelor: PHARE RO 2006/018-147.01.04.10.01 - „Continuarea informatizării sistemului judiciar - I”, PHARE 2006/018-147.01.04.10.01.01 - „Continuarea informatizării sistemului judiciar - II” şi PHARE RO 2005/017 .553.01.04.08 - „Continuarea procesului de informatizare la nivelul sistemului judiciar - Sistemul de Arhivare Electronică”.

În acest context, principalele realizări în domeniul tehnologiei informaţiei au fost următoarele:
- recepţionarea, instalarea, configurarea şi distribuirea unui număr de 70 de calculatoare, 10 laptopuri şi 10 imprimante;
- recepţionarea, instalarea şi configurarea unui număr de 4 servere (2 din ele în sistem cluster legate la o baterie de discuri, iar celelalte 2 pentru upgradarea soluţiei firewall ce protejează reţeaua de calculatoare a instituţiei);
- actualizarea aplicaţiilor de protecţie anti-spam, a filtrelor web, precum şi a serverelor de update antivirus şi update la nivelul sistemelor de operare, de către administratorii de reţea;
- implementarea aplicaţiei pentru contabilitate, salarizare şi resurse umane;
- participarea specialiştilor IT din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie la cursuri privind sistemele de operare în cadrul proiectelor PHARE mai sus menţionate;
- recepţionarea aplicaţiei de scanare din cadrul S. A. E. unde Direcţia Naţională Anticorupţie a fost una din locaţiile pilot pentru testarea funcţionalităţilor sistemului de arhivare;


Biroul pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiei a mai realizat şi alte activităţi importante, după cum urmează:
- design-ul şi managementul pe termen scurt, mediu si lung al strategiei IT şi planificarea infrastructurii;
- analiza şi consilierea dezvoltărilor IT viitoare, în vederea asigurării Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu servicii şi produse de securitate de ultimă oră;
- analiza, testarea, evaluarea şi recomandarea de hardware/software/servicii noi pentru a determina eficienţa, fiabilitatea şi compatibilitatea cu echipamentele existente;
- distribuirea centralizată a actualizărilor software;
- instalarea şi monitorizarea echipamentelor active de reţea (routere, switch-uri);
- oferirea de recomandări de „bună practică” şi suport tehnic utilizatorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
- menţinerea legăturii cu furnizorii de servicii, licenţe, intervenţii şi Internet;
- întocmirea specificaţiilor tehnice, pentru caietele de sarcini referitoare la achiziţionarea de logistică IT;
- menţinerea şi depanarea LAN/WAN, incluzând hardware, software şi servicii, pentru a asigura Direcţia Naţională Anticorupţie cu o infrastructura IT sigură, eficientă şi de actualitate;
- instalarea, administrarea şi actualizarea software/hardware;
- administrarea serverelor de comunicaţii şi networking ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
- instalarea şi configurarea calculatoarelor şi administrarea conturilor utilizatorilor (managementul conturilor utilizatorilor, grupurilor, permisiunilor, partajărilor de reţea etc.);
- monitorizarea utilizării reţelei de calculatoare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
- reinstalarea sistemului de operare pe staţiile de lucru mai vechi;
- managementul echipamentelor: inventar hardware, adresare IP ş. a.


Serviciul informaţiilor clasificate şi de centralizare a datelor privind corupţia, a acordat atenţie deosebită respectării dispoziţiilor legale în domeniul informaţiilor clasificate, stabilirii măsurilor necesare aplicării prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România şi ale Hotărârii Guvernului nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu.

În realizarea atribuţiilor specifice prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul informaţiilor clasificate şi de centralizare a datelor privind corupţia a realizat, în anul 2009, obiective referitoare la:
- gestionarea şi asigurarea protecţiei documentelor clasificate, deţinute de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi utilizate în cadrul anchetelor ori a altor activităţi desfăşurate, potrivit legii;
- emiterea unui număr de 216 de documente de acces la informaţii clasificate şi retragerea altor 207 de astfel de documente, precum şi efectuarea comunicărilor aferente acestor proceduri instituţiilor competente;
- îndeplinirea procedurii de reavizare pentru circa 31 de persoane din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a documentelor de acces la informaţii clasificate;
- instruirea persoanelor avizate şi a celor reavizate de către ORNISS, pentru acces la informaţii clasificate, în condiţiile în care conducătorul instituţiei a dispus emiterea documentului de acces corespunzător;
- actualizarea şi comunicarea documentelor către instituţiile prevăzute de lege, precum şi acordarea de sprijin instituţiilor abilitate să execute verificări şi să desfăşoare activităţi de control.

10. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici


Indicatorii statistici relevă menţinerea parcursului pozitiv în efectuarea cu profesionalism a investigaţiilor în cauzele de corupţie la nivel înalt şi mediu, precum şi înregistrarea de rezultate concrete, prin obţinerea de condamnări definitive, faţă de un număr crescut de persoane, comparativ cu anii precedenţi. Se observă:

1. Creşterea semnificativă a numărului de persoane condamnate definitiv (131 condamnaţi definitiv în anul 2009, faţă de 97 persoane condamnate în anul 2008), constituie o concretizare a eficienţei activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în asigurarea finalităţii şi a scopului preventiv şi coercitiv al luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii economico – financiare, ce afectează grav resursele bugetare publice.
Printre condamnaţi, se află atât persoane ce au activat în domeniul justiţiei, apărării şi ordinii publice (6 magistraţi, 3 avocaţi, 22 ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, 4 ofiţeri din cadrul M. A. N., 1 ofiţer de jandarmi funcţie de conducere, 3 ofiţeri şi subofiţeri), în sectorul financiar-fiscal ori de gestionare a activelor statului (1 comisar al Gărzii Financiare , 10 lucrători vamali, 4 inspectori ai DGFPS, 2 inspectori AVAS), în învăţământ (2 cadre universitare) cât şi persoane cu activităţi în domeniul privat (7 directori/preşedinţi şi 23 asociaţi/administratori de societăţi comerciale; 1 administrator insolvenţă).

2. Creşterea semnificativă a numărului de inculpaţi arestaţi preventiv pe parcursul urmăririi penale, indică atât complexitatea şi relevanţa, din punct de vedere a competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a activităţilor infracţionale investigate, dar şi mai multă fermitate din partea organelor judiciare printr-o reacţie adecvată în faţa periculozităţii sociale reprezentate de persoanele ce comit infracţiuni din sfera celor de corupţie.
Astfel, în anul 103 inculpaţi (18,6%), dintre cei 552 trimişi în judecată, au fost arestaţi preventiv în cursul anchetei, iar 81 inculpaţi (14,67%) se aflau în stare de arest şi la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriu, cu 24,6% mai mult decât în anul precedent.

3. Înăsprirea sancţiunilor dispuse prin hotărârile de condamnare nedefinitive, semnalează o schimbare de abordare în modul de individualizare a sancţiunilor penale, prin aplicarea de pedepse cu privare de libertate, ceea ce denotă luarea în calcul şi a gradului de pericol social ridicat al infracţiunilor din sfera corupţiei ori a criminalităţii economico-financiare.
Comparativ cu situaţia din anii precedenţi s-a dublat procentul pedepselor privative de libertate, întrucât , din cei 169 de inculpaţi condamnaţi nedefinitiv, pentru 52% pedeapsa fiind aplicată cu executare în regim de detenţie.
Schimbările în practica instanţelor survin, atât în contextul discuţiilor şi criticilor pe marginea regimului sancţionator prea blând aplicat în cauzele de corupţie, apărute atât în urma rapoartelor elaborate de Comisia Europeană în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progreselor realizate de România, cât şi a aspectelor relevate de studiul realizat de către magistraţii români ce au alcătuit grupul de lucru constituit prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2723/C/2008, asupra modalităţii de individualizare a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie, în care s-a reţinut că deşi magistratul român apreciază gradul de pericol generic al infracţiunilor de corupţie ca fiind unul ridicat, această opinie nu se reflectă în pedepsele concret aplicate , atât sub aspectul cuantumului acestora cât şi al modalităţii de executare.
Reducerea fenomenului infracţional, se realizează şi printr-o alegere judicioasă a formei de executare a pedepsei, iar cuantumul pedepselor şi regimul de executare în detenţie trebuie să reamintească în mod categoric consecinţele severe ce decurg din comiterea unor astfel de infracţiuni.

4. Menţinerea complexităţii cauzelor instrumentate şi finalizate prin rechizitoriu în anul 2009, rezultă din numărul mare al infracţiunilor reţinute prin actele de sesizare (1.097 infracţiuni aferente celor 168 rechizitorii), din toată sfera de incriminări atribuite în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de valoarea ridicată a prejudiciilor (peste 295 milioane lei şi 131 milioane euro), de funcţiile deţinute de persoanele trimise în judecate, 244 de inculpaţi (44,2%) din totalul celor 552 deferiţi instanţei, ocupând funcţii de conducere, control, demnităţi publice ori alte funcţii importante (printre care, 1 prim-ministru, 1 ministru, 2 deputaţi, 1 director al unui serviciu de informaţii cu rang de secretar de stat, 2 subprefecţi, 1 preşedinte al unei agenţii a statului cu rang de secretar de stat, 1 preşedinte al ONPCSB, 2 procurori, 1 judecător, 7 avocaţi, 1 notar public, 39 poliţişti, 8 comisari de gardă financiară, 10 primari, 4 viceprimari, 1 preşedinte de partid, 1 contraamiral comandant de flotă, 4 cadre ale unui serviciu de informaţii).
Creşterea complexităţii anchetelor penale iniţiate de către serviciile teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi în care au fost sesizate instanţele cu rechizitorii relevă o competenţă generală şi unitară în abordarea investigaţiilor penale cu profesionalism, la nivelul tuturor structurilor direcţiei.

5. Creşterea numărului de apeluri şi recursuri admise şi procentul de admisibilitate de 62%, (comparativ 53% în anul 2008), în condiţiile creşterii şi a numărului apelurilor şi recursurilor judecate, relevă exigenţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie în examinarea hotărârilor judecătoreşti şi eficienţa în folosirea căile de atac, pentru înlăturarea aspectelor de nelegalitate ori de netemeinicie din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, în scopul realizării corecte a actului de justiţie.

Activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie va avea şi în continuare ca prioritate eficienţa investigaţiilor penale, pe întreaga gamă de infracţiuni date în competenţa sa, cu accent pe corupţia la nivel înalt şi pe menţinerea standardelor calitative şi cantitative ale activităţii personalului operativ al direcţiei.

Analiza datelor privind activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe anul 2009, relevă şi unele neajunsuri în ceea ce priveşte gestionarea creşterii constante a volumului de activitate.
Se menţine tendinţa de creştere a numărului cauzelor de la an la an, acest lucru fiind influenţat atât de diversificarea modelelor de criminalitate, în raport cu evoluţia vieţii sociale şi economice, dar şi de consolidarea capacitaţii investigative a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în descoperirea şi constatarea infracţiunilor de competenta direcţiei.
Creşterea cauzelor de soluţionat în sectorul de urmărire penală, cu 22,9%, (de la 3.959 cauze în 2008 la un număr de 4.866 în 2009), fără ca numărul celor soluţionate să crească în acelaşi ritm (14,7%), va conduce în timp la acumularea unui stoc tot mai mare de dosare, cu afectarea, în general, a celerităţii procedurii de anchetă.
Volumul mare de cauze aflate în lucru la secţiile operative din structura centrală a direcţiei descurajează preluarea cauzelor complexe de la structurile teritoriale. Remediul pentru această situaţie s-a găsit în specializarea şi a procurorilor de la nivelul serviciilor teritoriale în investigarea cu profesionalism a unor cauze complexe de corupţie ori de criminalitate economico - financiară.
Dinamismul înregistrat în ultimii ani în finalizarea cu rechizitorii a investigaţiilor penale, a condus şi la creşterea cu 19% în anul 2009 (de la 1600 cauze în 2008, la 1904 de cauze penale în 2009) a volumului cauzelor aflate pe rolul instanţelor, de la toate nivele ierarhice, la ale căror şedinţe de judecată au participat procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în condiţiile în care faza de judecată durează, în general, mai mult decât cea de urmărire penală şi constituie şi cadrul procesual în care pot fi invocate numeroase excepţii de procedură ori de constituţionalitate, cu efect dilatoriu asupra duratei procedurii de judecată.

În concluzie, creşterea atât numerică cât şi sub aspectul complexităţii a dosarelor aflate în instrumentarea procurorilor ori deduse judecăţii, constituie o provocare pentru regândirea modului de lucru şi organizarea eficientă a activităţii la nivelul instituţiei, în vedere asigurării şi pe viitor a cadrului organizatoric şi funcţional optim pentru investigarea cu profesionalism şi imparţialitate, într-un termen rezonabil, a faptelor de mare şi medie corupţie ori a celor din sfera criminalităţii economico – financiare, cu prejudicii substanţiale aduse avutului public, dar şi pentru participarea la susţinerea cu profesionalism a cauzelor în instanţă.
Fluctuaţia de personal (reprezentată de încetarea raporturile de muncă faţă de 57 persoane şi încadrarea altor 44) şi schema incompletă (89% posturi ocupate din cele prevăzute, în scădere cu 2% faţă de anul precedent) continuă să fie vulnerabilităţi în organizarea eficientă a activităţii.

11. Anexe

11.1. Anexa nr. 1 – Prezentarea unor cauze importante soluţionate prin rechizitoriu


1. La data de 9 martie 2009, Serviciul teritorial Alba Iulia, prin rechizitoriul nr. 52/P/2007 a dispus trimiterea în judecată a 18 inculpaţi, respectiv D. A. A. (primar al municipiului), D. P. R., B. A., S. P., C. I., N. P., F. M., I. C., B. V., Ş. N., B. O. N., B. I., (consilieri locali ai municipiului), D. N. (consilier local al municipiului şi senator), I. J., S. G., R. I., Ş. R. C. şi C. M. (expert evaluator), pentru infracţiunea de stabilire cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora prevăzută de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000, fapte penale comise de către inculpaţi în diferite forme de participaţie (autorat şi complicitate), şi pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşită în scopul ascunderii unei fapte de corupţie, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 31 alin. (2) C. pen., faptă reţinută doar în sarcina inculpatului Ş. R. C.
S-a reţinut, prin actul de sesizare a instanţei că inculpatul D. A. A., în calitatea sa de primar al municipiului, a iniţiat un proiect de hotărâre în scopul aprobării vânzării unui teren, cu complicitatea inculpaţilor D. P. R., B. A., S. P., C. I., N. P., F. M., I. C., B. V., Ş. N., B. O. N., B. I., D. N., I. J., S. G., R. I., Ş. R. C., care, în calitatea lor de consilieri locali ai municipiului, au aprobat înstrăinarea la o valoarea situată sub cea de inventar, preţul fiind mult inferior valorii sale reale de circulaţie. Inculpaţii au fost ajutaţi de coinculpatul C. M., expert evaluator şi membru al Biroului Local de Expertize Judiciare, care întocmind expertiza de evaluare a unui teren în suprafaţă de 243.923 m. p., aflat în patrimoniul municipiului, a stabilit fără a motiva o valoarea sub cea de inventar.
De asemenea inculpatul Ş. R. C., în calitate de preşedinte al comisiei de licitaţie publică, cu ocazia verificării dosarelor depuse de cei doi participanţi la licitaţie, a determinat membrii comisei şi pe secretarul acesteia să ateste în mod necorespunzător adevărul, respectiv că participanţii la licitaţie îndeplinesc condiţiile cerute în caietul de sarcini, împrejurare care nu a condus la descalificarea participantului societate comercială care nu a depus ,,balanţa contabilă la ultima lună încheiată” conform prevederilor legale şi la amânarea licitaţiei publice din acest considerent, având drept consecinţă câştigarea licitaţiei de către această societate, cu rezultatul direct al cumpărării terenului, astfel licitat la un preţ inferior valorii sale reale de circulaţie.
Fapta a fost comisă de inculpaţi în scopul obţinerii dreptului de proprietate asupra acestui teren de către societatea comercială în mod necuvenit şi în avantajul patrimonial al acesteia, iar prejudiciul cauzat municipiului este în sumă de 3.380.772,78 euro, reprezentând diferenţa dintre valoarea de circulaţie reală a terenului şi valoarea cu care a fost înstrăinat prin manoperele ilegale.
În cauză s-a procedat la indisponibilizarea mai multor bunuri imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor.

2. Prin rechizitoriul nr. 58/P/2009 al Serviciul teritorial Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. C. M. (inspector şef adjunct al unui Inspectorat Judeţean de Poliţie, cu grad de comisar şef) şi a inculpatului P. G. D. (subofiţer în cadrul aceluiaşi Inspectorat Judeţean de Poliţie) pentru infracţiunea de favorizare a persoanelor care au comis o infracţiune de luare de mită, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, la data de 4 decembrie 2008, inculpatul T. C. M., după ce a luat cunoştinţă prin citirea şi semnarea unui înscris care conţinea informaţii nepublice, clasificate secrete de stat şi care aveau ca obiect efectuarea unor activităţi investigative – operative într-un dosar penal al unui parchet de pe lângă o curte de apel, ce privea faptele de corupţie comise de un director al R. A. R., i-a transmis acestuia, prin intermediul inculpatului P. G. D., date referitoare la activităţile investigative desfăşurate de organele judiciare, în scopul de a-l favoriza şi a-l pune la adăpost de consecinţele legii penale.

3. Serviciul teritorial Alba Iulia, prin rechizitoriul nr. 113/P/2009 din 24 iulie 2007, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. M. (comisar al Gărzii Financiare) pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 20 iunie 2009, inculpatul C. M., în calitate de comisar al Gărzii Financiare, cu prilejul efectuării unui control în piaţa municipiului, a pretins de la denunţătorul M. M. V., asociat la o societate comercială, suma de 2000 lei pentru a nu-i întocmi proces-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. b) din O. U. G. nr. 28/1999, privind dotarea şi utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale .
La data de 17 iulie 2009 inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce primea de la denunţător suma solicitată.

4. La data de 4 noiembrie 2009, Serviciul teritorial Craiova, prin rechizitoriul nr. 52/P/2007, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D. G. M. (viceprimar de municipiu) şi P. M. F. (director al Direcţiei tehnice din cadrul primăriei) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpaţilor R. N. şi B. R., pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 2004 - 2005, inculpaţii D. G. M. şi P. M. F., în calitate de viceprimar al unui municipiu şi preşedinte al comisiilor de evaluare oferte, respectiv, director al Direcţiei tehnice din cadrul primăriei şi membru al comisiei menţionate, au atribuit în mod nelegal şi arbitrar, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, unor societăţi comerciale administrate de inculpaţii R. N. şi B. R., un număr de 18 contracte de achiziţii publice în valoare de 6.235.123, 97 lei, firme de la care obţinuseră acordul de a subcontracta lucrări în favoarea unei alte societăţi comerciale administrate de mama inculpatului D. G. M.
De asemenea, inculpaţii au întocmit sub antetul firmelor adjudecatare, înscrisuri referitoare la obţinerea şi derularea contractelor de lucrări, inclusiv situaţii de plată prin care s-au atestat lucrări ce nu fuseseră efectuate în realitate, creând astfel în patrimoniul consiliului local un prejudiciu de 128.419,53 lei, precum şi o tulburare însemnată bunului mers al acestei autorităţii. Prin realizarea acestor activităţi s-a urmărit obţinerea de contracte în valoare de 6.235.123,97 lei pentru societatea comercială administrată de mama inculpatului D. G. M., precum şi a unui comision de 3% de către societăţile comerciale administrate de inculpaţii R. N. şi B. R., pentru fiecare lucrare subcontractată.

5. Prin rechizitoriul nr. 178/P/2009 al Serviciului teritorial Craiova – Biroul teritorial Târgu Jiu, la data de 29 octombrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. A. (consilier superior în cadrul Direcţiei tehnico-economice a unui consiliul judeţean) pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, inculpatul în calitate de consilier superior în cadrul Direcţiei tehnico-economice a unui consiliul judeţean, a pretins şi primit, în cursul lunii decembrie 2008, suma de 2.899 lei de la martorul denunţător, în schimb promiţând că va interveni pe lângă secretarul consiliului, în vederea efectuării demersurilor necesare deblocării şi angajării pe un post din cadrul acestei instituţii, a soţiei denunţătorului.
De asemenea, în cursul lunii februarie 2009, inculpatul a mai pretins 6.000 euro, şi respectiv 5.000 euro, primind în perioada martie - octombrie 2009, în mai multe rânduri, sume în valoare totală de 46.150 lei, fiind prins în flagrant, la data de 13 octombrie 2009, când pentru banii pretinşi urma să intervină la directorii S. R. I., precum şi la preşedintele consiliului judeţean, în scopul angajării denunţătorului şi a soţiei acestuia.

6. Serviciului teritorial Craiova, prin rechizitoriul nr. 73/P/2009 din 25 iunie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ş. G. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut că, în perioada februarie - iunie 2009, inculpatul a pretins, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma totală de 650.000 lei în scopul de a interveni pe lângă directorii Uzinei Hidroelectrica şi Sucursalei Hidroelectrica pentru a-i determina să permită scoaterea din incinta unităţilor a cantităţii de 120 tone deşeuri de cupru fără întocmirea formelor legale, fiind prins în flagrant în timp ce primea de la denunţător prima tranşă în valoare de 6.000 lei din totalul sumei pretinse.

7. La data de 26 noiembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 104/P/2006 al Serviciului teritorial Craiova – Biroul Teritorial Târgu Jiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. G. G. şi M. G. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpaţilor I. I. şi S. G. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în perioada iulie 2003 - decembrie 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii M. G. G. şi M. G. au procurat şi au pus la dispoziţia administratorului unei firmei, pentru semnare, facturi fiscale pe care le completaseră în numele mai multor societăţi comerciale. De asemenea, au predat aceste documente inculpatului I. I. pentru a fi înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, depunând, ulterior la Administraţia Finanţelor Publice, bilanţul contabil şi situaţiile financiare ale acesteia, pe care în prealabil le semnaseră în numele administratorului, şi în cuprinsul cărora fuseseră denaturate cheltuielile, în scopul sustragerii respectivei firme de la plata către bugetul statului a sumei de 4.095.661 lei.
În activitatea infracţională desfăşurată, cei doi au fost ajutaţi de inculpaţii I. I. şi S. G. care au acceptat să înregistreze documentele contabile în evidenţa contabilă a firmei şi să întocmească anumite facturi. deşi cunoşteau faptul că operaţiunile comerciale nu sunt reale.
Pentru recuperarea prejudiciului s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpaţilor M. G. G. şi M. G.,în valoare de 901.960,05 lei.

8. Serviciul teritorial Craiova - Biroul teritorial Târgu Jiu, la data de 21 mai 2009, prin rechizitoriul nr. 10/P/2008 a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. D. (director general al unui complex energetic), B. S. (director al Direcţiei investiţii şi achiziţii terenuri din cadrul complexului energetic) şi V. I. V. (director al Direcţiei comerciale al complexului energetic) pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu referire la art. 2481 C. pen., precum şi a inculpaţilor S. M. (administrator al unei societăţi comerciale, ulterior deputat) şi B. S. (administrator al altei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu referire la art. 2481 C. pen.
Inculpaţii C. D., B. S. şi V. I. V., în calitate de director general, director al Direcţiei investiţii şi achiziţii terenuri, respectiv director al Direcţiei comerciale, toate din cadrul unui Complex energetic, au realizat achiziţionarea de la o societate comercială, în regim de urgenţă, cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la achiziţiile publice, a unui utilaj terasier multifuncţional la valoarea de 836.570 lei, deşi cunoşteau faptul că utilajul este uzat şi are defecţiuni ce făceau imposibilă utilizarea în scopul pentru care fusese cumpărat. Astfel, s-a obţinut un avantaj material, în sumă de 586.570 lei, pentru societatea comercială a inculpatului S. M., cu consecinţa producerii unui prejudiciu în valoare de 836.570 lei în patrimoniul Complexului energetic.
S-a mai reţinut că, pentru a se ascunde provenienţa reală a banilor obţinuţi din achiziţionarea utilajului, inculpaţii B. S. şi S. M. au întocmit acte de vânzare-cumpărare, care să dea aparenţă de legalitate transferului sumei de 586.570 lei din contul societăţii comerciale furnizoare în contul firmei controlate de ultimul dintre inculpaţi.
Pentru recuperarea prejudiciului s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpatului C. D., până la concurenţa sumei de 774.702,68 lei, precum şi poprirea sumei de 61.867,32 lei.

9. Prin rechizitoriul nr. 159/P/2009 din data de 9 aprilie 2009 al Serviciului teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor C. P. C. (ofiţer de poliţie judiciară în cadrul D. G. P. şi şef al Biroului ordine publică) şi P. F. S. (subofiţer în cadrul Inspectoratului general pentru situaţii de urgenţă) pentru infracţiunea de trafic de influenţă, respectiv de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) Legea nr. 78/2000, respectiv art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul P. F. S., având acordul celuilalt inculpat, şi-a asigurat, în mai multe rânduri, un coleg că naşul său, inculpatul C. P. C. - şef al Biroului ordine publică din cadrul unei secţii de poliţie - ar putea interveni, în schimbul sumei de 2.300 euro, pe lângă persoane cu funcţii de conducere din cadrul I. G. P. R. şi I. G. S. U. pentru a obţine aprobările necesare în vederea transferului denunţătorului într-o structura a poliţiei.
Ulterior, denunţătorul a remis inculpatului P. F. S. suma de 2.300 euro, acesta fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală.

10. La data de 19 iunie 2009, Serviciul teritorial Bucureşti, prin rechizitoriul nr. 182/P/2008, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S. G. pentru infracţiunile de dare de mită, instigare la fals în formă continuată, uz de fals şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, C. N. pentru complicitate la dare de mită, instigare la fals şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, N. I. (director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, membru în Comisia judeţeană pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru infracţiunile de luare de mită, fals şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, Z. V. (viceprimar al unei comune) pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, A. G. (primarul comunei) pentru infracţiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare., Ş. J. (prefectul judeţului, preşedinte al Comisiei judeţene pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor) şi C. E. D. (subprefectul judeţului, secretar al Comisiei judeţene pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru câte o infracţiune de neglijenţă în serviciu, C. A., C. T. G.,C. C. şi I. F. Ş. pentru infracţiunile de uz de fals şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi P. S. pentru infracţiunea de încercare a determinării mărturii mincinoase.
S-a reţinut, în fapt, că inculpaţii S. G., C. N. şi N. I. au constituit o asociere infracţională cu scopul de a obţine, prin reconstituirea dreptului de proprietate, terenuri asupra cărora nu aveau niciun drept, asociere la care ulterior au aderat şi ceilalţi inculpaţi. Inculpaţi N. I. şi Z. V., în calitate de funcţionari publici, au urmărit să obţină avantaje materiale prin luarea unor sume de bani, cu titlu de mită, iar ceilalţi coinculpaţi să primească diferite sume de bani din vânzarea terenurilor.
În concret, în vara anului 2006, inculpaţii S. G. şi C. N., cunoscând că în rezerva primăriei comunei există o suprafaţă de teren, care nu făcea obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al vreunei persoane, s-au înţeles să facă demersuri pentru a obţine diferite parcele din respectiva suprafaţă, ştiind totodată că terenul se învecinează cu o autostradă şi un drum judeţean, împrejurare ce i-ar fi avantajat din punct de vedere financiar, dată fiind situaţia existentă pe piaţa imobiliară. Inculpaţii şi membrii familiilor lor nu puteau să obţină, în mod legal, terenuri pe raza comunei, întrucât nu le deţinuseră şi, astfel nu aveau dreptul să solicite reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Aşadar, au hotărât să se asocieze pentru a-şi spori forţa de acţiune, stabilind, în mod concret, modul în care urmau să devină proprietari ai parcelelor, iar ulterior, să vândă la diferite persoane ori membri ai familiei inculpatului C. N., pentru a crea astfel, aparenţa de legalitate şi a obţine, în mod ilegal, sume de bani.
Folosindu-se, fiecare de cunoştinţele pe care le avea, respectiv inculpatul S. G. îl cunoscuse pe inculpatul N. I., director al O. C. P. I, inculpatul C. N. era apropiat al inculpaţilor A. G. şi Z. V. - primar şi viceprimar al comunei - au obţinut procese verbale de punere în posesie, iar pe baza acestora le au fost eliberate de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, titlurile de proprietate.
Astfel, inculpatul N. I. exercitându-şi în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu ce-i reveneau, a emis şi completat titluri de proprietate, primind în schimb, în perioada martie - iulie 2007, suma de 47.000 euro de la inculpaţii S. G. şi C. N.
De asemenea, le-a sugerat inculpaţilor să cumpere adeverinţe de proprietar de la alte persoane, pentru a avea un temei în baza cărora să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri. Ca urmare, inculpatul S. G. a cumpărat 4 adeverinţe de proprietate, de la diferite persoane ce domiciliau pe raza unei comune din judeţ şi, întrucât a întâmpinat opoziţia, inculpatului A. G., primar al comunei, inculpatul N. I. a intervenit, influenţând decizia de punere în posesie şi, totodată, precizând-i inculpatului Z. V., viceprimar al comunei că, dacă nu va elibera procesele verbale de punere în posesie a inculpatului C. G. şi a membrilor familiei inculpatului C. N. (inculpatele C. C. şi I. F. Ş), va fi reziliat un protocol încheiat în anul 1993 cu primăria comunei, astfel încât suprafeţele în discuţie vor intra în posesia unei alte comune.
Aşadar, inculpatul Z. V., exercitându-i în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu ce le avea în calitate de viceprimar al comunei, a eliberat în fals, 5 procese verbale de punere în posesie a inculpaţilor C. C., C. G. şi I. F. Ş., folosind tipizate ce nu erau utilizate de primărie şi inserând în cuprinsul acestora date neconforme cu realitatea, întrucât persoanele menţionate ca titulare nu aveau dreptul la nicio suprafaţă de teren, în schimb primind suma de 2.000 lei, de la inculpatul C. N.
Ulterior, în perioada 2 august -19 septembrie 2007, inculpaţii Ş. J. şi C. E. D, în calitate de membri ai Comisiei judeţene pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, au emis titlurile de proprietate, pentru suprafeţele şi amplasamentele menţionate în procesele verbale de punere în posesie întocmite de inculpatul Z. V.
După obţinerea titlurilor de proprietate, conform înţelegerii, inculpaţii C. G., C. C. şi I. F. Ş au vândut suprafeţele de teren obţinute nelegal altor persoane sau unora dintre ceilalţi coinculpaţi(inculpaţilor C. A., C. N. şi C. T. G.).
De asemenea, în cursul urmăririi penale inculpatul P. S., prin ameninţări ori oferire de beneficii materiale, a încercat să determine doi martori să facă declaraţii contrare adevărului.

11. Prin rechizitoriul nr. 46/P/2009 din data de 3 noiembrie 2009, Serviciul teritorial Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. M. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că, în perioada 1 iulie 2006 - 31 august 2008, inculpatul C. M., în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a derulat operaţiuni comerciale cu deşeuri feroase şi neferoase, precum şi cu materiale de construcţii, obţinând venituri de 45.625.347,77 lei, pe care le-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului, prin înregistrarea unor cheltuieli fictive, pretins deductibile, care însă nu aveau la bază operaţiuni reale şi prin evidenţierea în mod necorespunzător a unor operaţiuni, fapt ce a determinat neplata TVA- ului, producând astfel un prejudiciu în cuantum de 6.146.928,57 lei, ce reprezintă impozit pe profit şi taxa pe valoare adăugată.
Ulterior, pentru a ascunde urmele activităţilor infracţionale, inculpatul a cesionat părţile sociale pe care le deţinea în calitate de asociat unic al societăţii comerciale.

12. Serviciul teritorial Bucureşti, prin rechizitoriul nr. 293/P/2009 din data de 25 noiembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. V. şi C. D. pentru câte o infracţiune de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În anul 2006, inculpaţii au hotărât înfiinţarea unei societăţi comerciale cu scopul de a derula acte de comerţ şi a obţine venituri, pe care să nu le evidenţieze din punct de vedere financiar - contabil, şi ca urmare să nu le declare organelor fiscale.
În realizarea scopului infracţional, cei doi inculpaţi au desfăşurat activităţi comerciale în perioada 2006-2008, ca reprezentanţi ai unei societăţi comerciale, fără a evidenţia financiar-contabil veniturile obţinute, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către stat în cuantum total de 12.114.411,2 lei.
Cei doi inculpaţi au procedat la deschiderea de conturi la mai multe unităţi bancare, ridicarea prin persoane interpuse a sumelor din conturi, folosirea de înscrisuri inexacte, astfel încât eventualele verificări privind identificarea autorilor şi a întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat, efectuate de organele de control să poată fi zădărnicite.

13. La data de 20 ianuarie 2009, Serviciul teritorial Braşov, prin rechizitoriul nr. 62/P/2008, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T. M. (ofiţer de poliţie cu gradul de subcomisar), pentru infracţiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, instigare la fals în declaraţii, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Inculpatul T. M., în calitate de ofiţer de poliţie, desemnat să efectueze cercetări într-un dosar penal al unui parchet de pe lângă judecătorie, ce avea ca obiect cercetarea unei infracţiuni de furt calificat, pentru a justifica o propunere de neîncepere a urmăririi penale, a determinat-o, la data de 7 decembrie 2007, pe partea vătămată să redacteze o declaraţie necorespunzătoare adevărului, prin care să precizeze că şi-a găsit bunurile pe care le-a reclamat anterior, că i-au fost sustrase.
Ulterior, la data de 11 octombrie 2008, inculpatul i-a pretins martorului denunţător suma de 1.500 de euro, primind printr-un intermediar 1.000 de euro, pentru a nu continua, în cauza, cercetările faţă de fratele acestuia, identificat de partea vătămată, ca fiind presupusul autor al infracţiunii de furt calificat.

14. Serviciul teritorial Braşov, prin rechizitoriul nr. 54/P/2008 din data de 2 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. D. (funcţionar cu atribuţii de decizie în cadrul unei bănci comerciale) pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., B. I. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi I. V. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada august-noiembrie 2008, inculpatul B. D., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, fiind manager de risc mediu în cadrul unei bănci comerciale şi având atribuţii de decizie, a pretins, prin intermediul fratelui său, de la administratorii a două societăţi comerciale, sumele de 10.000 de euro, 25.000 lei şi, respectiv 10.000 lei, în scopul aprobării cererilor de credite bancare formulate de aceştia, bani din care a primit, de la inculpatul I. V., administrator al uneia dintre societăţi, suma de 25.000 lei.

15. Prin rechizitoriul nr. 61/P/2007 al Serviciului teritorial Galaţi, din 20 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor S. G. şi Z. V. (administratori ai unor societăţi comerciale) pentru câte o infracţiune de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul Z. V., în perioada 13 septembrie 2004 - 29 iulie 2005, în calitate de administrator a trei societăţi comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin mai multe acte materiale comise la scurte intervale de timp, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale, respectiv a impozitului pe profit şi a taxei pe valoare adăugată, prin omisiunea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate, cauzând în acest mod un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în valoare de 545.5276,6. lei
De asemenea, în perioada 2 aprilie 2003 - 13 septembrie 2004, inculpatul S. G., folosind acelaşi mod de operare, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, s-a sustras de la plata impozitului pe profit, a taxei pe valoare adăugată şi a accizelor, sens în care a omis să înregistreze în contabilitate operaţiunile comerciale efectuate, producând astfel un prejudiciu în patrimoniu bugetului statului în cuantum de 16.729.053,2 lei.
Prejudiciul total cauzat de cei doi inculpaţi este de 22.184.329,9185 lei, iar pentru recuperarea pagubei s-a luat măsura asiguratorie a instituirii sechestrului asupra unui autoturism proprietatea inculpatului S. G., în valoare de 50.000 lei.

16. Serviciul teritorial Galaţi, prin rechizitoriul nr. 29/P/2009 din 3 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R. V. (administrator al unei societăţi comerciale), pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpatului C. M. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută în art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, inculpatul R. V., administrator al unei societăţi comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada ianuarie-februarie 2009, declinându-şi o identitate falsă, a pretins suma de 12.000 euro de la martorii denunţători, din care a primit 7.447 euro, pentru a interveni pe lângă o funcţionară cu putere de decizie din cadrul primăriei unui municipiu, în scopul repartizării de apartamente ANL.
La data de 12 februarie 2009, a fost prins în flagrant, în timp ce primea, în acelaşi scop, sumele de 3.000 euro şi de 500 euro de la investigatorul cu identitate reală, respectiv de la martora denunţătoare.
Acesta a fost ajutat, în activitatea sa infracţională, de inculpatul C. M. care, folosindu-se de o identitate falsă, le-a creat şi întărit convingerea martorilor denunţători că are influenţă asupra unei funcţionare din cadrul primăriei, ce are putere de decizie în ceea ce priveşte repartizarea apartamentelor ANL, sens în care s-a deplasat cu 2 dintre aceştia, într-o scară a unui bloc, sub pretextul că acolo ar locui respectiva funcţionară, iar după ce a pretins că a mers să discute cu aceasta, le-a prezentat o cerere tip spre completare, în schimb primind suma de 3.000 euro. Într-o altă zi, inculpatul a primit suma de 840 lei de la altă martoră denunţătoare, cunoscând faptul că inculpatul R. V. a promis că va înmâna banii funcţionarei din cadrul primăriei, pentru a le facilita obţinerea unui apartament ANL.

17. Prin rechizitoriul nr. 84/P/2009 din 28 iulie 2009 al Serviciului Teritorial Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor D. G. (inspector de poliţie) pentru infracţiunile de luare de mită în formă continuată, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi folosire în mod direct a informaţiilor ce nu sunt destinate publicităţii în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi A. N. pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. precum şi în stare de libertate a inculpatului Ş. S. B. (subinspector de poliţie în cadrul Biroul Investigaţii Criminale), pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul D. G., în perioada aprilie - 19 iunie 2009, în calitate de inspector de poliţie, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ajutat fiind de inculpatul A. N., a pretins direct ori prin intermediul acestuia din urmă, suma de 21.150 euro şi un teren, din care a primit 1.150 euro, de la martorul denunţător, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu referitoare la identificarea şi recuperarea bunurilor sustrase din locuinţa denunţătorului, fiind prins în flagrant.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul Ş. S. B., în calitate subinspector de poliţie în cadrul Biroul investigaţii criminale, în perioada aprilie-mai 2009, a pretins un ceas marca „Seiko Kinetic”, în valoare de 200 euro de la martorul denunţător, în scopul identificării şi tragerii la răspundere a celor care au sustras bunuri din locuinţa martorului, precum şi al recuperării prejudiciului suferit.

18. La data de 3 decembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 82/P/2009, Serviciul teritorial Galaţi a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor T. S. (avocat) pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi B. I. A. pentru infracţiunile de complicitate la trafic de influenţă şi complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că, în perioada mai-noiembrie 2009, inculpatul T. S., în calitate de avocat, a pretins sume de bani de la martora denunţătoare, pentru a interveni pe lângă judecătorii curţii de apel, care soluţionau dosarul penal în care aceasta avea calitatea de inculpată, în scopul punerii sale în libertate din starea de arest preventiv şi a acceptat promisiunea oferirii sumei de 30.000 euro transmisă de martoră prin intermediul inculpatei B. I. A., primind în final, în două tranşe câte 1.000 lei, respectiv 2.150 lei.
În cauză, au fost luate măsuri asigurătorii, prin instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei B. I. A., până la concurenţa sumei de 3150 lei. În privinţa inculpatului T. S. nu au fost luate măsuri asigurătorii, deoarece nu deţine bunuri mobile sau imobile.

19. Serviciul teritorial Ploieşti, prin rechizitoriul nr. 81/P/2006 din data de 26 iunie 2009 a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S. V. (director general al unei societăţi comerciale, membru al Consiliul de Administraţie şi al comisiei de vânzare) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., M. M. D. (jurist al societăţii comerciale şi secretar al AGA şi al Consiliului de administraţie) pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi F. C. G. (preşedinte al AGA) pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul S. F., în calitate de director general al unei societăţi comerciale, membru în Consiliul de administraţie şi membru al comisiei de vânzare prin licitaţie sau negociere directă, în perioada 2004-2005, şi-a îndeplinit în mod repetat şi necorespunzător atribuţiile de serviciu, ori prin încălcarea acestora, a întocmit şi semnat un contract de cesiune, depăşind astfel, mandatul primit prin hotărârea Consiliului de administraţie.
Totodată, în şedinţa din 9 martie 2005 a comisiei de negociere directă nu a adus la cunoştinţa membrilor acesteia şi a Adunării Generale a Acţionarilor, faptul că a încheiat respectivul contract de cesiune, ascunzând totodată, şi că societatea comercială cocontractantă nu a realizat nici o investiţie în sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, determinând astfel vânzarea prin negociere directă, deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale. Mai mult, la data de 17 martie 2005, în lipsa mandatului primit din partea AGA, prin încălcarea aceloraşi atribuţii de serviciu şi a dispoziţiilor Hotărârii nr. 1 din 9 martie 2005 a comisiei de vânzare, a semnat în calitate de reprezentant al societăţii comerciale contractul având ca obiect înstrăinarea unui teren în suprafaţă de 28,86 ha, determinând astfel prejudicierea societăţii cu 7.584.353,18 lei, sumă ce reprezentă diferenţa dintre valoarea de piaţă a terenului şi valoarea de tranzacţionare.
În perioada ianuarie-martie 2005, în calitate de director general al societăţii comerciale, a determinat-o pe inculpata M. M. D., jurist al firmei şi secretar al AGA şi al Consiliului de administraţie, să întocmească, în fals, în două forme, Hotărârea nr. 33 din 14 februarie 2005 a AGA, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, precum şi procesul-verbal al comisiei de negociere, încheiat la 9 martie 2005, prin omisiunea de a insera unele date conforme dispoziţiei comisiei şi cu relevanţă asupra preţului contractului, documente care au produs efecte juridice prin prezentarea acestora la consiliul judeţean, respectiv la biroul notarului public. Astfel, inculpatul în vederea obţinerii mandatării de către consiliul judeţean a reprezentanţilor săi în adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale, a prezentat hotărârea privind vânzarea suprafeţei de 28,86 ha, consiliului şi a folosit acelaşi document falsificat, dar cu un alt conţinut, în vederea încheierii în faţa notarului public a contractului de vânzare-cumpărare, în condiţii dezavantajoase pentru societatea pe care o reprezenta şi contrare deciziei comisiei de negociere.

20. Prin rechizitoriul nr. 105/P/2008 din data de 30 aprilie 2009, Serviciul teritorial Ploieşti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. N. M. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., toate comise în formă continuată.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 2005-2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a indus şi menţinut în eroare 11 instituţii financiare de leasing, cu prilejul încheierii şi derulării a 29 contracte având ca obiect dobândirea în sistem de leasing financiar a unor bunuri constând în echipamente de panificaţie, utilaje de construcţii şi autovehicule, prin depunerea, alăturat cererii de finanţare, a unor situaţii financiare ale societăţii (balanţe şi bilanţuri) conţinând date nereale, prezentarea unor documente de provenienţă (facturi şi procese-verbale de predare-primire) care atestau în mod nereal existenţa echipamentelor de panificaţie şi a utilajelor de construcţii, înscrisuri emise de societăţile deţinute de el şi familia sa, cesionarea fictivă a părţilor sociale deţinute în patru societăţi comerciale către persoane neidentificate sau care nu au recunoscut preluarea acestora, în scopul de a beneficia de autovehiculele obţinute prin contractele menţionate, fără a mai achita ratele de leasing, precum şi de a se sustrage eventualelor verificări ale organelor în drept privind relaţiile derulate cu societăţile de leasing.
S-a cauzat astfel instituţiilor financiare nebancare un prejudiciu total în sumă de 1.961.999,62 de euro.

21. La data de 18 septembrie 2009, prin rechizitoriul nr. 106/P/2008, Serviciul teritorial Ploieşti a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I. M. (subprefect al judeţului) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., G. E. V. (consilier în cadrul Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. şi L. D. pentru instigare la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. combinat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul I. M., în calitate de subprefect al judeţului, în luna decembrie 2006, cu ştiinţă şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a refuzat semnarea unui titlu de proprietate întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale şi în conformitate cu dispoziţiile unei sentinţe civile pronunţată de judecătorie, dispunând refacerea acestuia, iar la data de 30 ianuarie 2007, în aceeaşi calitate, a semnat noul titlu de proprietate, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale unei societăţi comerciale, constând în atingerea adusă dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.400 m. p. pe care se afla o sondă petrolieră, şi obţinând totodată, un avantaj patrimonial pentru alţii, respectiv dreptul de proprietate asupra acestui teren, pentru moştenitorii bunicului matern al inculpatei L. I. D., precum şi dreptul de a câştiga foloase materiale ca urmare a folosirii sondei petroliere.
Inculpatul a fost instigat să comită fapta de către inculpata L. I. D., care a introdus la judecătorie, în anul 2006, acţiunea anterior menţionată, ataşând pentru dovedire, în fotocopie, extras din „Planul parcelar cu reconstituirea dreptului de proprietate”, vizat de Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară şi cunoscând că acest înscris cuprindea menţiuni false, urmărind astfel admiterea acţiunii şi modificarea titlului de proprietate.
Inculpata G. E. V., în calitate de consilier în cadrul Oficiului judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară, în luna ianuarie 2007, cu ştiinţă, a vizat procesul-verbal de punere în posesie al Comisiei locale de fond funciar, refăcut cu încălcarea dispoziţiilor legale şi contrar dispoziţiilor sentinţei civile, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale unei societăţi comerciale şi obţinând totodată un avantaj patrimonial pentru alţii.

22. Serviciului teritorial Bacău, prin rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 30 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. S. (fost şef serviciu la Inspecţia silvică şi de vânătoare din cadrul Inspectoratului teritorial de regim silvic şi vânătoare), pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul G. S., la data de 10 februarie 2009, în calitate de şef serviciu la Inspecţia silvică şi de vânătoare, cu atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor privitoare la regimul silvic, a pretins martorului denunţător suma de 1.500 lei, primind din aceştia 300 euro, pentru a nu constata şi sancţiona comiterea contravenţiilor prevăzute de art. 3 şi art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 996 din 28 august 2008, fiind surprins în flagrant.

23. Prin rechizitoriul nr. 21/P/2008 din 31 iulie 2009, Serviciul teritorial Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. L. (director la o societate comercială) pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi A. V. (primar al unui municipiu) pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, că inculpatul A. V., primar al unui municipiu, a pretins, la data de 29 iulie 2007, o sumă de bani de la inculpata C. L., pentru ca, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, să permită vânzarea unui imobil şi să asigure obţinerea de către cumpărători a autorizaţiilor de construire necesare pentru derularea investiţiei. În ziua de 30 iulie 2007, inculpatul A. V. primind suma de 30.000 lei de la inculpata C. L., a mai pretins pentru acelaşi scop, o sumă suplimentară de 50.000 euro.

24. Serviciul teritorial Cluj, prin rechizitoriul nr. 46/P/2009 din data de 10 noiembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 10 inculpaţi, din care 6 în stare de arest preventiv, pentru infracţiunile de cumpărare de influenţă, trafic de influenţă, dare şi luare de mită, abuz în serviciu, şantaj şi spălare de bani.
În fapt, s-a reţinut că în perioada martie 2007 - februarie 2009, inculpaţii T. O. C. (director executiv al D. G. F. P. în perioada aprilie - august 2008 şi şef serviciu în cadrul A. F. P. pentru Contribuabili mijlocii în intervalul septembrie 2008-februarie 2009), G. C. D. (şef adjunct al Administraţie Inspecţie fiscală - Contribuabili mijlocii) şi K. R. D., D. R. A., P. G. V., A. C. S. şi C. D. (inspectori fiscali la D. G. F. P.), s-au asociat în scopul de a obţine sume de bani provenind, în principal, din rambursări ilegale de T. V. A., dar şi din alte infracţiuni ca luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor publice. Astfel, inculpaţii ocupând posturi la toate nivelele ierarhice ale serviciilor de inspecţie (inspector sau consilier, şefi de serviciu, şef administraţie adjunct cu atribuţii de coordonare şi control a activităţilor de inspecţie fiscală ori funcţia de director executiv al D. G. F. P.), au atras în activitatea infracţională, mai multe societăţi comerciale, care solicitau în mod nelegal rambursări de T. V. A., iar ulterior primirii banilor de la bugetul statului, funcţionarii publici la pretindeau administratorilor de societăţi, să le fie predate în totalitate sau în mare parte sumele restituite de stat.
Societăţile comerciale care furnizau facturi fictive erau, de regulă, firme ai căror administratori aveau diverse relaţii cu inspectorii fiscali, existând însă şi societăţi comerciale care au acceptat să înregistreze facturi fictive şi să solicite rambursări ilegale de T. V. A., care fuseseră selectate pe baza informaţiilor fiscale deţinute de inculpaţi, în virtutea atribuţiilor de serviciu.
Astfel, în luna martie 2008, inculpatul T. O. C., în calitate de funcţionar public cu atribuţii de control, în cursul unei inspecţii generale la o societate comercială, prin intermediul coinculpatului K. R. D., a pretins ca administratorul societăţii respective să îi executate o instalaţie de încălzire în valoare de 2.500 euro, pentru a ignora abaterile fiscale de care avea cunoştinţă, iar în luna noiembrie 2008, inculpatul K. R. D., în calitate de funcţionar public cu atribuţii de control, cu ocazia efectuării unei inspecţii generale la o societate comercială, a pretins de la administrator suma de 70.000 lei, din care a primit 25.000 lei pentru a ignora abaterile fiscale pe care le constatase. Acelaşi inculpat, în anul 2008, i-a predat coinculpatului C. D. suma de 1.000 euro pentru a o remite unor auditori publici externi la Camera de Conturi, cu scopul ca aceştia să nu constate că rambursările de T. V. A. efectuate în anul 2007 la o societate comercială erau ilegale, precum şi că funcţionarii publici îşi încălcaseră atribuţiile de serviciu în cazul acestor restituiri ale taxei pe valoare adăugată.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul C. D., în calitate de şef serviciu la D. G. F. P., funcţionar public cu atribuţii de control, a primit de la inculpatul K. R. D. suma de 5.000 lei, pentru a aproba în timp scurt rambursările de T. V. A. către o societate comercială, deşi avea cunoştinţă de anumite abateri fiscale pe care era obligat să le constate, iar în anul 2008, inculpatul G. C. D., pentru a ascunde şi a disimula provenienţa sumelor de bani rezultate din comiterea de infracţiuni, a achiziţionat autoturismul marca Mercedes Benz ML500 şi a construit o casă cu o suprafaţă de 480 m. p., fără a avea autorizaţie de construcţie. În acelaşi scop, inculpaţii K. R. D., D. R. A. şi P. G. V., au schimbat şi au transferat sume de bani prin diferite conturi bancare.
În luna decembrie 2007 şi în toamna anului 2008, inculpatul A. E. S., în calitate de inspector fiscal la D. G. F. P., cu ocazia efectuării unor inspecţii fiscale sau controale la două societăţi comerciale, a aprobat sau a creat condiţiile aprobării rambursării ilegale a unor sume de bani, reprezentând T. V. A.
Totodată, inculpatul M. D., în cursul anului 2008, cu ocazia efectuării înregistrărilor contabile la o societate comercială, fără a-i comunica administratorului, a evidenţiat în actele contabile şi în documentele legale ale acestei firme cheltuieli fictive, pentru a se eluda astfel, plata obligaţiilor fiscale. De asemenea, a falsificat facturi fiscale şi chitanţe pentru a fi înregistrate în contabilitatea acelei societăţi.
Din prejudiciul de 12.395.723 lei, cauzat prin activitatea infracţională a inculpaţilor, a fost recuperată suma de 6.968.539 lei, pentru diferenţă instituindu-se sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi ale firmelor implicate.

25. Prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 din 3 iunie 2009 al Serviciul teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor I. C. pentru infracţiunile de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., P. D. E., (agent şef de poliţie din cadrul Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor) pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., A. I. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în stare de libertate a inculpatului G. V. T. (profesor de legislaţie la o şcoală de şoferi) pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că, în perioada octombrie 2008 - martie 2009, inculpatul I. C., având complicitatea inculpaţilor A. I. şi G. V. T., a pretins sume de bani cuprinse între 1.300 şi 3.200 de euro de la mai multe persoane, precum şi de la doi investigatori sub acoperire, promiţându-le că, folosindu-şi influenţa pe care o are asupra unor angajaţi ai Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, va interveni pe lângă aceştia pentru a-i determina să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, asigurându-le astfel, candidaţilor reuşita la examen şi obţinerea ilegală a permiselor de conducere.
Totodată, s-a mai reţinut că, potrivit unei înţelegeri prealabile survenite între inculpatul I. C. şi inculpata P. D. E., agent şef de poliţie în cadrul Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatricularea vehiculelor, parte din sumele pretinse de la candidaţi erau remise acesteia din urmă, pentru ca, în calitate de angajată a serviciului menţionat, să le faciliteze candidaţilor pătrunderea în sala de examen, în condiţii care să le asigure fraudarea examenului.
De regulă, inculpatul I. C. negocia sumele, ce urmau a fi primite de la candidaţi pentru promovarea examenului de obţinere a permisului de conducere, iar în cazul în care era necesar, se ocupa şi de întocmirea cu celeritate a dosarelor de şcolarizare falsificate (fişe de şcolarizare, fişe medicale şi alte acte necesare pentru înscrierea la examen). Inculpatul A. I. era desemnat cu „partea tehnică” a activităţii, respectiv îl sprijinea pe inculpatul I. C., în vederea dotării candidaţilor, înainte de intrarea la proba teoretică, prin montarea disimulată pe corp, a unui sistem de comunicare telefonică tip hands-free, destinată facilitării comunicării răspunsurilor la chestionare. Ulterior începerii testării, răspunsurile la întrebările chestionarului erau transmise, prin acel sistem, candidaţilor de către inculpatul G. V. T., profesor de legislaţie la o şcoală de şoferi, iar în unele cazuri, chiar de inculpatul I. C. Rolul inculpatei P. D. E., agent de poliţie în cadrul SRPCIV, era acela de a semnala inculpatului I. C., momentele optime pentru trimiterea la sala de examen a candidaţilor ce aveau asupra lor mijloace tehnice audio, facilitându-le, astfel promovarea probei teoretice prin posibilitatea primirii răspunsurilor din exterior.

26. Serviciul teritorial Cluj, prin rechizitoriul nr. 19/P/2009 din 25 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V. F. (fost colonel în Serviciul de Investigaţii, Protecţie şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Justiţiei), pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat de art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în fapt, că în cursul lunii februarie 2009, inculpatul V. F. i-a lăsat pe reprezentanţii unei societăţi comerciale, să creadă că are influenţă pe lângă anumiţi membrii ai comisiei de licitaţie din cadrul unei unităţi militare, licitaţie ce privea „serviciul de hrănire a personalului militar din garnizoană” solicitându-le, iniţial, suma de 45.000 euro (1,5% din valoarea contractului de circa 3.000.000 euro) , iar ulterior 15.000 euro (0,5% din valoarea aceluiaşi contract), pentru a-i ajuta să câştige această licitaţie.

27. Prin rechizitoriul nr. 100/P/2009 din 30 noiembrie 2009, Serviciul teritorial Cluj a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. M. D., (avocat şi practician în insolvenţă) pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că inculpatul, în exercitarea atribuţiilor de lichidator judiciar şi în legătură directă cu această calitate, a pretins şi a primit suma de 1.000 de euro de la administratorul unei societăţi comerciale, atât pentru a îndeplini acte privind îndatoririle sale (întocmirea şi depunerea raportului final al lichidatorului), cât şi pentru a nu îndeplini astfel de acte (vânzarea bunurilor din averea debitorului), atribuţii ce-i reveneau în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată.

28. Serviciul teritorial Cluj, prin rechizitoriul nr. 66/P/2009 din 7 septembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei P. E. L. (inspector asistent în cadrul Direcţiei de control fiscal din cadrul D. G. F. P.) pentru infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă.
În esenţă, s-a reţinut că în cursul lunii octombrie 2007, fiind în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, inculpata, în calitate de inspector la A. N. A. F- Direcţia de control fiscal, cu ocazia unui control efectuat la o societate comercială, a pretins şi primit de la administratorii acesteia, suma de 17.000 lei pentru întocmirea unui act de control favorabil, precum şi suma de 4.000 lei pentru a o remite unui contabil, în scopul realizării de devize pentru lucrări lipsă, aferente unor facturi fiscale ce erau vizate de inspecţia fiscală, bani pe care, şi i-a însuşit.
S-a mai reţinut că, în perioada iulie-august 2009, a pretins suma de 3.000 de euro de la martorii denunţători, lăsându-i să creadă că are influenţă pe lângă un anumit inspector din cadrul D. G. F. P., care efectua un control la societatea comercială a acestora şi îl poate determina să întocmească un act de control favorabil.

29. Prin rechizitoriul nr. 121/P/2009, din 4 noiembrie 2009 al Serviciului teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. M. (director coordonator adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă) pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul C. M., având o funcţie cu atribuţii de control, la data de 8 octombrie 2009, a pretins foloase materiale, iar, ca urmare, la data de 13 octombrie 2009 a primit suma de 2.500 lei de la martorul denunţător, promiţând în schimb, că va interveni la inspectorii de muncă cărora le va fi repartizată spre soluţionare, sesizarea adresată Inspectoratului teritorial de muncă de către un fost angajat al societăţii reprezentate de denunţător, astfel încât măsurile ce ar putea fi luate în legătură cu încălcarea raporturilor de muncă de către angajator reclamat, să-i fie favorabile acestuia din urmă.

30. La data de 29 iunie 2009, prin rechizitoriul nr. 83/P/2008 al Serviciului teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se, în fapt, că, în calitate de asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale, în perioada octombrie 2007-martie 2008 a omis, în totalitate, evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor efectuate şi a veniturilor realizate din comercializarea cerealelor, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, paguba produsă prin comiterea infracţiunii fiind de 4.641.702 lei, echivalent a 1.279.119 euro, reprezentând impozit pe profit şi T. V. A.
În sarcina inculpatului s-a reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societăţii.

31. Prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 18 mai 2009, Serviciul teritorial Oradea a dispus trimiterea în judecată a 13 inculpaţi, din care 9 în stare de arest preventiv, pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de contrabandă calificată, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din grupul infracţional au făcut parte un ofiţer de poliţie judiciară din I. P. J. şi trei agenţi ai I. J. P. F.
În cauză, s-a reţinut că în cursul anului 2008, inculpatul M. V. a iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, care a acţionat pe raza unui judeţ, cu precădere în zona de frontieră a două localităţi, având ca scop săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări provenite din străinătate, pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar. Din grup au făcut parte inculpaţii D. F., F. I., B. P., B. V., H. A. I. şi Ş. T., aceştia având rolul de a introduce în ţară ţigări prin contrabandă, de la linia de frontieră, până unde erau aduse de cetăţeni străini, respectiv de a le transporta şi depozita în diverse locuri din zona celor două localităţi. De aici, ţigările de contrabandă erau transportate fie de către inculpatul B. Z., fie de către inculpatul C. M., în alte locuri (depozite) din judeţ, fiind ulterior încărcate în mijloace mari de transport (autocamioane, etc.) de către cumpărători, în vederea revânzării acestora fie în alte judeţe din ţară, fie în alte state U. E.
La acest grup infracţional a aderat şi a oferit sprijin concret şi inculpatul M. S. (subinspector în cadrul I. J. P., coordonator al Compartimentului Urmăriţi General), afin (cumnat) al inculpatului M. V., care, cunoscând provenienţa ilicită a ţigărilor, s-a implicat în transportarea şi plasarea unor cantităţi de ţigări către diverşi cumpărători, folosind calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară pentru a asigura reuşita activităţilor ilicite. De asemenea, acesta a transportat sume importante în lei şi valută, pentru inculpatul M. V., în vederea plăţii furnizorilor de ţigări din străinătate.
Grupul infracţional a fost sprijinit şi de inculpaţii H. G. S., K. R. şi G. C., toţi agenţi de poliţie de frontieră din cadrul I. J. P. F. care, cu intenţie, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, oferind cu regularitate liderului grupului, inculpatul M. V., sau altor membri ai grupării, contra cost, informaţii despre securizarea liniei de frontieră şi dispozitivul de pază. Aceşti agenţi ai poliţiei de frontieră au asigurat protecţia activităţii grupului, precum şi suportul informaţional legat de modul de organizare şi desfăşurare a pazei frontierei de stat, prin furnizarea de informaţii operative membrilor grupării infracţionale în legătură cu zilele, orele şi locurile de la frontieră prin care se pot introduce, prin contrabandă, în România ţigări, fără nici un fel de riscuri. De asemenea, agenţii poliţiei de frontieră sus-amintiţi au permis membrilor grupului infracţional să aducă din străinătate cantităţi importante de ţigări, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în speţă în zonele exterioare punctelor vamale, unde ei erau planificaţi să efectueze serviciul de pază şi patrulare.
Valoarea totală a ţigărilor de contrabandă, introduse în ţară de grupul infracţional organizat, în perioada iulie 2008-ianuarie 2009, a fost de 2.001.516 euro, iar pentru recuperarea prejudiciului au fost luate măsuri asiguratorii.

32. Serviciul teritorial Oradea, prin rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 12 octombrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a 7 inculpaţi, din care 5 în stare de arest, pentru infracţiunile de dare de mită, prevăzute de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi contrabandă calificată în formă continuată, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că, în perioada iulie-august 2009, grupul infracţional a introdus în ţară din străinătate, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de ţigări marca Chesterfield, valoarea acestora fiind de 704.700 lei, echivalentul a 167.370 euro.
În esenţă, inculpaţii C. I. P. şi H. M. au iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, constituit în scopul introducerii de ţigări de contrabandă în spaţiul vamal comun al U. E., grup care a acţionat la frontiera de nord-vest a României, în perioada iulie-august 2009. Gruparea infracţională s-a constituit, de fapt, într-o extensie a unei reţele de contrabandă străine, din care făceau parte cei doi inculpaţi, interesată în dezvoltarea activităţilor sale infracţionale.
Cei doi inculpaţi au oferit şi remis martorului S. I. (ofiţer de poliţie de frontieră şi şeful S. P. F.), în perioada monitorizată, prin intermediar, suma de 13.050 euro în vederea asigurării desfăşurării activităţii infracţionale.
Inculpaţii C. I. P. şi H. M., care ţineau legătura cu gruparea infracţională din străinătate şi coordonau activitatea de introducere ilegală în ţară a mărfurilor, au cooptat în grupul infracţional şi alte persoane. Astfel, ţigările de contrabandă, aduse la frontieră de către cetăţeni străini, erau preluate de către inculpatul D. N. şi încărcate în microbuz, fiind transportate până în reşedinţa de judeţ, încărcătura fiind supravegheată de antemergători. În tot acest timp, inculpaţii H. M. şi C. I. P. aşteptau în apropiere livrarea ţigărilor, fără a se implica personal în activitatea de încărcare şi transportare, în scopul diminuării riscurilor de a fi prinşi. După ce ţigările erau predate inculpatului C. N., acesta le comercializa în aceeaşi zi pe piaţa neagră, iar banii obţinuţi din vânzare îi remitea inculpaţilor H. M. şi C. I. P.
În cauză au fost luate măsuri asiguratorii.

33. Serviciul teritorial Oradea, prin rechizitoriul nr. 39/P/2009 emis la data de 29 iunie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. S. (fost component al echipei naţionale de fotbal), pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi dare de mită, şi în stare de libertate, a inculpatului O. G. (preşedinte al unui club de fotbal) pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă.
În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că, în perioada 8 - 13 iunie 2009, inculpatul C. S. a pretins de la coinculpatul O. G. (preşedinte al unui club de fotbal), suma de 30.000 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra preşedintelui altui club de fotbal şi asupra jucătorilor, pentru ca aceştia să nu-şi apere în mod corect şansele şi să piardă meciul programat în ziua de 13 iunie 2009. Conform înţelegerii, în ziua meciului, în pauza dintre reprize, inculpatul C. S. a intrat în vestiarul echipei şi le-a oferit jucătorilor 25.000 euro, la care a mai adăugat încă 10.000 euro, pentru ca aceştia să piardă meciul.

34. La data de 27 februarie 2009, Serviciul teritorial Oradea, prin rechizitoriul nr. 40/P/2008, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C. A. (administrator), pentru infracţiunile de uz de fals şi tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu referire la art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.
În fapt, s-a reţinut că, la sfârşitul lunii februarie 2008, inculpatul S. C. A., prin executor judecătoresc, a încercat să execute silit o bancă pentru o datorie inexistentă, în sumă de 5 milioane euro, în baza unui biletul la ordin şi a unei cambiei falsificate, emise de către o societate comercială în favoarea firmei administrate, chiar de către inculpat, în condiţiile în care acesta cunoştea caracterul fraudulos al mijloacelor de plată, precum şi faptul că înscrisurile fuseseră anulate ca false de către o instanţă.
Biletul la ordin şi cambia, precum şi contractul de asociere dintre cele două societăţi comerciale, au fost falsificate de către asociatul firmei emitente, în calitate de reprezentant al unei pretinse entităţi juridice, care a fost condamnat, prin sentinţă penală definitivă, ocazie cu care instanţa a anulat, printre alte înscrisuri, inclusiv biletul la ordin, cambia şi contractul de asociere amintite şi a respins acţiunea civilă promovată de societatea administrată de inculpatul S. C. A. Conştientizând, pe parcursul procesului penal în care a avut calitatea de parte civilă, posibilitatea dobândirii ilegale a unei mari sume de bani, inculpatul S. C. A. a efectuat ulterior acte de executare împotriva băncii, în vederea obţinerii pentru sine, prin folosirea unui mijloc fraudulos, a sumei de 5 milioane euro.

35. Serviciul teritorial Piteşti, prin rechizitoriul nr. 4/P/2007, la data de 11 februarie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G. M. (primar al municipiului) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată (2 fapte, dintre acestea 1 în formă continuată) prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., M. N. (consilier juridic la primărie) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi G. I. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada mai-iunie 2005, inculpatul G. M., în calitate de primar al municipiului, împreună cu inculpatul M. N., consilier juridic la primărie, cu intenţie, şi-au exercitat în mod defectuos sarcinile de serviciu, prin iniţierea şi derularea unei proceduri de achiziţie publică având ca obiect „Dotări locuri de joacă pentru copii", cu încălcarea normelor legale.
Deşi, s-a derulat o singură procedură, prin cerere de ofertă, stabilindu-se achiziţionarea unui singur loc de joacă, primăria municipiului, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu societatea comercială reprezentată de inculpatul G. I. un număr de 6 contracte de furnizare de produse, plătind suma de 852.636 lei. Componentele celor şase locuri de joacă au fost cumpărate de la o firmă din străinătate, la preţul de 321.622 lei, prin interpunerea a două societăţi comerciale la care inculpatul G. I. este administrator, astfel încât primăria a achitat către beneficiarul contractului de achiziţie publică suma de 531.014 lei, în plus faţă de valoarea reală a bunurilor. Această sumă reprezintă valoarea avantajelor patrimoniale obţinute de inculpatul G. I. cu ajutorul celorlalţi doi inculpaţi, prin interpunerea celor două societăţi, în detrimentul bugetului instituţiei publice.
Primăria municipiului avea posibilitatea ca, prin reprezentanţii legali, să lanseze invitaţii-oferte de achiziţie direct către firma din străinătate, despre ale cărei produse şi preţuri inculpatul G. M. se informase înainte de lansarea procedurii de achiziţie publică, când s-a deplasat personal în străinătate împreună cu inculpatul G. I., administratorul firmei care avea să fie ulterior declarată câştigătoare a contractului de achiziţie publică.
Pentru recuperarea prejudiciului cauzat consiliului local şi primăriei în cuantum de 545.568,11 lei şi care reprezentă diferenţa dintre suma achitată de autoritatea contractantă şi valoarea preţurilor medii de achiziţie ale locurilor de joacă de pe piaţă, au fost luate măsuri asigurătorii, iar de la inculpaţi s-a dispus confiscarea sumei de 531.014 lei, obţinute ca avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul prin săvârşirea infracţiunilor.

36. Prin rechizitoriul nr. 67/P/2007, la data de 17 martie 2009, Serviciul teritorial Piteşti a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. D. (administrator) pentru infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., S. G. (contabil de fapt) pentru infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., G. O. I. (asociat) pentru infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi S. G. (asociat şi administrator) pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 2003-2005, inculpaţii M. D., G. O. I. şi S. G., administratori ai mai multor societăţi comerciale, pe căi ilegale, au obţinut în intervale mici de timp venituri consistente, folosind societăţile administrate, însă nu în scopul pentru care au fost constituite, ci pentru obţinerea unor avantaje personale, prin fraudarea statului şi a altor parteneri de afaceri. Pentru ca activitatea derulată să fie greu de identificat şi reconstituit, inculpaţii au folosit în circuitele lor documente financiar-fiscale ale unor societăţi de tip „fantomă", ori sustrase sau falsificate.
Astfel, în perioada 20 ianuarie 2003-5 august 2005, inculpatul M. D., în calitate de administrator a două societăţi comerciale, a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţilor, facturi fiscale nereale, aparent emise de 15 societăţi comerciale, în scopul sustragerii de la plata unor taxe şi impozite datorate statului (TVA şi impozit pe profit). De asemenea, inculpatul a ascuns şi disimulat adevărata natură a provenienţei banilor rezultaţi în modalitatea descrisă mai sus (prin neevidenţierea în contabilitate a banilor intraţi în conturile bancare, prin înregistrarea unor cheltuieli fictive sau transferarea banilor, fără documente justificative, din contul unei societăţi în contul celeilalte societăţi) şi a utilizat aceste sume de bani în interes personal, retrăgându-le din societate în baza unor documente care atestă operaţiuni financiare nereale (achiziţii, plata în avans a salariilor, restituire aport patron).
În demersul său, inculpatul a fost ajutat de inculpaţii G. O. I. şi S. G. care i-au pus la dispoziţie, în mod nelegal, mai multe documente contabile (facturi şi chitanţe) aparţinând firmelor lor şi altor două societăţi comerciale, acte care îi erau necesare inculpatului pentru a-şi acoperi actele de comerţ efectuate în mod nelegal şi pentru a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului. O parte din aceste acte contabile cu regim special au fost completate cu date nereale de inculpatul G. O. I. conform indicaţiilor inculpaţilor M. D. şi S. G., acte pe care ulterior le-a înmânat inculpatului M. D.
La rândul său, inculpatul S. G., în calitate de contabil de fapt al celor două societăţi, l-a ajutat pe inculpatul M. D. în identificarea şi procurarea de facturi fiscale, în care a consemnat date nereale, în vederea acoperirii vânzărilor efectuate fără documente legale. Aceste documente au fost înregistrate în evidenţele contabile ale celor două societăţi, pentru ca administratorul acestora să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului. O parte din aceste documente false au fost întocmite de inculpatul S. G.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice s-a constituit parte civilă cu suma de 12.212.322.955,5 lei (aproximativ 3.387.606,93 euro), în vederea recuperării acestui prejudiciu fiind instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor M. D. şi G. O. I.

37. La data de 17 iunie 2009, prin rechizitoriul nr. 59/P/2008 al Serviciul teritorial Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. D. (fost adjunct al şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului) pentru infracţiunile de luare de mită (2 fapte, dintre care 1 în formă continuată) prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 şi 291 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., L. D. pentru a două infracţiuni de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi A. Ş (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
În perioada ianuarie 2006 - septembrie 2008, inculpatul M. D., în calitate de şef al Serviciului de Investigare a Fraudelor, iar ulterior de inspector şef adjunct al unui inspectorat de poliţie judeţean, a pretins şi primit, lunar, suma totală de 60.000 lei, de la un om de afaceri ce controla un grup de firme, care aveau ca obiect de activitate producerea şi comercializarea alcoolului, în scopul protejării activităţilor pe care denunţătorul le efectua în cadrul acestui grup de firme.
În lunile iulie 2007 şi august 2008, inculpatul M. D. a pretins şi primit, de la inculpatul L. D., contravaloarea a două pachete turistice în valoare totală de 13.914 lei pentru ca, în schimb, să-i protejeze activităţile ilicite şi să obţină soluţii favorabile inculpatului L. D. şi societăţilor comerciale pe care le controla, în cauze penale aflate în lucru la poliţie.
În plus, în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul M. D. i-a solicitat unui alt ofiţer de poliţie judiciară, cu funcţie de conducere în cadrul unui inspectorat de poliţie judeţean, să facă demersuri pentru a afla dacă instituţiile abilitate desfăşoară activităţi ce ar putea avea ca obiect supravegherea sa informativă.
De asemenea, în cursul anului 2008, le-a cerut unor comisari ai Gărzii Financiare să favorizeze, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, mai mulţi agenţi economici. În acest context, l-a îndemnat pe inculpatul A. Ş. să dea cu titlu de mită bunuri sau alte valori unui comisar de la Garda Financiară, pentru ca acesta din urmă să nu întocmească acte de constatare cu caracter contravenţional sau penal, cu ocazia unui control efectuat la societatea administrată de acesta. Fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză penală, inculpatul A. Ş. a făcut declaraţii mincinoase.
În aceiaşi perioadă de referinţă, inculpatul M. D. le-a cerut unor agenţi de poliţie rutieră să favorizeze mai mulţi conducători auto, care au fost depistaţi în trafic cu abateri la legislaţia privind circulaţia pe drumurile publice şi i-a determinat pe trei dintre aceştia să facă menţiuni necorespunzătoare adevărului cu ocazia întocmirii unor procese-verbale. Mai mult, l-a determinat pe unul dintre şoferi să comunice date eronate cu privire la identitatea sa pentru a nu fi sancţionat contravenţional.
Primăria de municipiu, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.750 lei, reprezentând contravaloarea sancţiunilor contravenţionale la regimul circulaţiei pe drumurile publice neaplicate şi neîncasate iar pentru recuperarea prejudiciului s-a instituit sechestrul asigurător asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpatului.

38. Prin rechizitoriul nr. 97/P/2008 din 25 iunie 2009 al Serviciului teritorial Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor P. G. C. (acţionar majoritar la o societate comercială, iar prin intermediul acestei societăţi acţionar majoritar la un club sportiv) pentru infracţiunile de dare de mită (3 fapte, dintre care 2 în formă continuată), prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, F. L. I. (director general la societatea comercială), pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită în formă continuată (2 fapte) prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 5 alin. (6) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi deţinere, fără autorizaţie, de substanţe clasificate în categoria precursorilor de droguri prevăzută de art. 22 alin. (1) din O. U. G. nr. 121/2006, L. D. C. (fost director al Oficiului judeţean pentru protecţia consumatorilor) pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi C. G. (fost preşedinte al Comisiei centrale a arbitrilor din cadrul Federaţiei române) pentru 2 infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/200 şi în stare de libertate a inculpaţilor S. M., C. S., D. C. L., C. S. C. (arbitrii) şi L. M. (observator federal şi fost vicepreşedinte al Comisiei centrale a arbitrilor) pentru câte o infracţiune de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, B. D. A. (arbitru) pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, P. G. (administrator la societatea comercială şi la clubul sportiv), pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită în formă continuată(3 fapte), prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu referire la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin(2) C. pen., complicitate la cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin(2) C. pen. şi iniţierea şi constituirea de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, M. C. (preşedinte al clubului sportiv), pentru infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin(2) C. pen. şi infracţiunea de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, P. F. (director de Relaţii internaţionale în cadrul Federaţiei române), pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 6 din Lege anr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin(2) C. pen. şi C. D. (director în cadrul societăţii comerciale), pentru infracţiunea de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. a) din Legea 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin(2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, în perioada ianuarie 2006-aprilie 2009, inculpaţii P. G. C., F. L. I., M. C., P. G. şi C. G. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracţiuni grave de corupţie, prin care să obţină beneficii patrimoniale.
Astfel, în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008, inculpaţii P. G. C., F. L. I. şi P. G. au remis sume de bani inculpaţilor B. D. A. (5.000 dolari şi 374 lei), S. M. (3.000 dolari), L. M. (2.000 dolari), C. S. (15.000 dolari), D. L. (5.000 dolari) şi C. S. C. (2.000 dolari), pentru ca aceştia, în calitate de arbitri, respectiv observatori din cadrul Federaţiei Române, să îşi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu în sensul favorizării echipei aparţinând clubului sportiv în meciurile disputate cu alte trei echipe. La data de 3 septembrie 2007, inculpatul P. G. C. a remis suma de 20.000 lei inculpatului C. G., pentru ca, în calitate de preşedinte al Comisiei centrale a arbitrilor din România, să delege, în sezonul competiţional 2007 – 2008, la meciurile disputate de echipa pe care o finanţează, anumiţi arbitri. Suma remisă cu titlu de mită a fost pusă la dispoziţia inculpatului P. G. C., de inculpatul P. G., în calitate de administrator al societăţii comerciale, acesta cunoscând destinaţia banilor.
De asemenea, în perioada 14 decembrie 2008 - 12 martie 2009, inculpaţii P. G. C. şi P. G. au remis, în două tranşe, suma de 290.000 lei inculpatului C. G., preşedintele Comisiei centrale a arbitrilor din cadrul Federaţiei Române, pentru ca să delege anumiţi arbitri agreaţi de P. G. C. la meciurile disputate de clubul sportiv, în sezonul competiţional 2008-2009 şi pentru ca să promoveze în lotul de arbitri unul dintre cei pe care îl protejează acesta.
În aceeaşi cauză, în perioada 30 septembrie 2008-3 noiembrie 2008, inculpatul P. G. C., cu ajutorul inculpaţilor M. C. şi P. G., a remis suma totală de 14.000 dolari inculpatului P. F., director de Relaţii internaţionale în cadrul Federaţiei Române (în condiţiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influenţă reală asupra membrilor comisiei de Disciplină şi Comisiei de Apel din cadrul Federaţiei Române) pentru ca P. G. C. să nu fie sancţionat sau să fie sancţionat cu o amendă în cuantum redus, în două cauze ce au ca obiect abaterile disciplinare prevăzute de art. 52 alin. (1) lit. b) şi art. 52 alin. (5) din Regulamentul disciplinar al Federaţiei Române privind comportarea jignitoare, calomnioasă şi declaraţii care afectează imaginea fotbalului.
La data de 13 aprilie 2009, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului F. L. I. au fost găsite 190 fiole a câte 5 ml. efedrina fiecare, substanţă clasificată din categoria precursorilor de droguri, pentru care inculpatul nu deţinea autorizaţie legală.
De asemenea, la data de 13 aprilie 2009, în timpul percheziţiilor efectuate la sediul societăţii comerciale, inculpata C. D. a sustras documente şi a completat dispoziţii de plată şi borderouri de achiziţie pentru justificarea sumelor retrase de către inculpatul P. G. C., încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului.
În cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor P. G. C., P. G., F. L. I., C. G., C. S., B. D. A., S. M., L. M., C. S. C., D. C. L., M. C., P. F., L. D. C., până la concurenţa sumelor care reprezintă obiectul infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina acestora.

39. Serviciul teritorial Piteşti, prin rechizitoriul nr. 115/P/2009 din 14 octombrie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor S. A., (director coordonator al unei secţii judeţene a Gărzii Financiare), pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, P. G. (administrator a trei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi P. G. C. (acţionar al unei societăţi comerciale şi asociat în cadrul a trei societăţi comerciale), pentru infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, în perioada 5 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008, inculpatul S. A., în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare, Secţia judeţeană a primit, în mod repetat, în tranşe lunare, de 2.000 lei, cu titlu de mită de la inculpatul P. G. C., fie direct, fie prin intermediul inculpatului P. G., suma totală de 43.000 lei, iar în perioada 13 iunie 2006 - 6 aprilie 2007 a primit mită bunuri în valoare totală de 1.540,58 lei de la o societate comercială la care inculpaţii P. G. C. şi P. G., erau acţionar, respectiv administrator.
Banii şi bunurile i-au fost remise inculpatului S. A., pentru ca acesta, în calitate sa de comisar şef al Gărzii Financiare, Secţia judeţeană, să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să protejeze interesele nelegale ale firmelor controlate de P. G. C., implicate în activităţi de evaziune fiscală de circa 1 milion de euro, ce fac obiectul unui dosar distinct.

40. Prin rechizitoriul nr. 23/P/2008 din 15 septembrie 2009, Serviciul teritorial Târgu Mureş a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F. G. Ş. (comisar şef de poliţie) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. şi art. 290 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, F. N. pentru infracţiunile de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi de uz de fals, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, M. I. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. şi F. E. E., pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. şi art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin.1 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul F. G. Ş., în calitate de şef Birou înmatriculare şi evidenţa vehiculelor rutiere, în perioada septembrie 2007 – iunie 2008, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, îndeplinindu-şi defectuos, cu ştiinţă, atribuţiunile de serviciu, a acordat cu încălcarea dispoziţiilor legale autorizaţii provizorii de circulaţie şi a înmatriculat permanent pe numele unor persoane cu handicap, scutite de plata taxei de primă înmatriculare, mai multe autoturisme (marca Audi A4, Ford Lincon Limousine, Mitsubishi Pajero, Mercedes Benz, Opel Fronttera), transcrise ulterior pe numele altor persoane şi societăţi comerciale, precum şi pe numele său. De asemenea, pentru autoturismele înmatriculate permanent a semnat în fals mai multe documente, respectiv fişe şi cereri de înmatriculare auto, contracte de vânzare-cumpărare pentru vehicule folosite.
Procedând în acest mod, inculpatul a obţinut avantaje patrimoniale atât pentru sine şi inculpatul F. E. E., cât şi pentru o societate comercială, prejudiciul adus statului, fiind de 113.439.08 lei şi reprezentă totalul taxelor de primă înmatriculare de care au fost scutiţi pe nedrept.
În cauză, au fost luate măsuri asiguratorii până la concurenţa sumei de 113.439.08 lei.

41. La data de 20 august 2009, prin rechizitoriul nr. 40/P/2008, Serviciul teritorial Târgu Mureş a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. F. E. (administrator) pentru infracţiunile de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi B. F. M. (administrator) pentru infracţiunea de art. 26 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În cursul anilor 2007 – 2008, inculpatul B. F. E., în calitate de administrator şi reprezentant legal al unei societăţi comerciale, pentru Proiectul „Înfiinţare pensiune turistică Baratsag com. Ditrău, jud. Harghita”, în înţelegere cu soţia sa, inculpata B. F. M., administrator şi reprezentant tehnic al aceleiaşi societăţi comerciale, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, în scopul avizării dosarului de achiziţii şi obţinerii cofinanţării, a prezentat Agenţiei SAPARD mai multe documente inexacte şi false.
Procedând în acest mod, prin aplicarea succesivă de adaosuri comerciale la materialele de construcţie, livrate în perioada decembrie 2007 – martie 2008, s-a obţinut, pe nedrept, de la Agenţia SAPARD, suma de 55.963,10 lei, depăşindu-se astfel procentul maxim de cofinanţare prevăzut în contractul cadru.

42. Prin rechizitoriul nr. 84/P/2008 din 6 noiembrie2009, Serviciul teritorial Timişoara a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D. A. (administrator al unei societăţi comerciale), pentru infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din C. pen. şi de uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen., K. F. G. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătura privată prevăzută de art. 290 din C. pen. şi A. R., pentru infracţiunile de uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen. şi complicitate la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
S-a reţinut că inculpaţii D. A. şi K. F. G., în baza contractului cadru, atestat la data de 13 februarie 2008 de avocat, în calitate de împuterniciţi ai unei societăţi comerciale ce are ca obiect exploatarea unui izvor de ape minerale, au cesionat, în luna iunie 2008, părţile sociale ale societăţii, fără a înregistra în contabilitate operaţiunea efectuată şi a vira impozitul pe profit datorat bugetului de stat, creând astfel, o pagubă de 1.840.000 euro.
Cu aceeaşi ocazie, şi prin acelaşi contract cadru, inculpatul K. F. G. a vândut, aceleiaşi societăţi comerciale, instalaţiile necesare pentru exploatarea apelor minerale, pe care le deţinea în calitate de persoană fizică pentru suma de 1.274.947 euro, iar inculpatul A. R., tot ca persoană fizică, a vândut imobilele reprezentând teren arabil şi fabrică de îmbuteliat apă plată în valoare de 1.001.995 euro aceluiaşi beneficiar.
Inculpatul D. A., ca împuternicit al coinculpatului K. F. G., şi inculpatul A. R. au transferat din conturile lor personale în contul societăţii comerciale, banii obţinuţi din vânzarea activelor şi imobilelor, iar de aici, banii au fost transferaţi împreună cu suma obţinută de societate din vânzarea părţilor sociale, prin conturile deschise la o unitate bancară, către o firmă din străinătate, în baza unor documente fictive de achiziţie de orez.
Totodată, inculpatul D. A. l-a semnat în fals pe coinculpatul K. F. G., pe dispoziţiile/declaraţiile de plată externă, emise la datele de 23 şi 24 iunie 2008, când s-au transferat sumele de 11.500.000 euro, respectiv 2.276.943 euro, în contul societăţii din străinătate, cunoscând că o parte din banii transferaţi provin din evaziune fiscală, demers efectuat în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor.

43. La data de 10 martie 2009, prin rechizitoriul nr. 98/P/2008, Serviciul teritorial Timişoara a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. F. şi C. R. pentru câte o infracţiune de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, în vara anului 2006, inculpaţii M. F. şi C. R. au pretins martorilor, asociat şi respectiv, administrator ai unei societăţi comerciale, suma totală de 40.000 euro, pentru a interveni la reprezentanţii legali ai unei societăţi pe acţiuni, antreprenor general al lucrării de consolidare şi apărare drumuri pe DN 57, şi a-i determina pe aceştia să încheie un contract de prestări servicii pentru această lucrare cu firma martorilor.
Urmare a înţelegerii intervenite, unul dintre martori a remis, pentru fiecare inculpat, câte un bilet la ordin, acestea fiind parţial completate, unul în valoare de 70.000 lei (echivalentul a 20.000 euro) şi altul în valoare de 52.500 lei (echivalentul a 15.000 euro), ca o garanţie a faptului că îşi va îndeplini obligaţia de plată a sumei pretinse, al cărei cuantum a fost stabilit după negocieri la 35.000 euro, la data încasării primei tranşe din valoarea lucrărilor contractate şi executate în baza convenţiei de prestări servicii,
Deşi, nu s-a încheiat niciun contract de prestări servicii, inculpatul M. F., la data de 7 septembrie 2007, a introdus în circuitul bancar, biletul la ordin în valoare de 70.000 lei şi, întrucât a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil, a solicitat, la data de 24 iunie 2008, unui tribunal, declanşarea procedurii falimentului societăţii emitente, acţiune care la data sesizării instanţei prin rechizitoriu se afla, încă, în curs de judecare.

44. Prin rechizitoriul nr. 17/P/2009 din 9 iulie 2009, Serviciul teritorial Timişoara a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. (inspector în cadrul DGFP), pentru infracţiunile de luare de mita, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi instigare la fals in înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În calitatea sa de inspector, cu atribuţiuni de control în cadrul DGFP, inculpatul în cursul lunii decembrie 2008, cu ocazia unui control fiscal efectuat la un cabinet de tehnică dentară, constatând anumite nereguli, a pretins şi a primit cu titlu de mită de la soţul persoanei verificate, un laptop în valoare de 1.500 lei, pentru a nu aplica sancţiuni contravenţionale severe şi pentru a proteja pe viitor societatea, la controalele fiscale ce urmau a fi efectuate.

45. Serviciul teritorial Suceava, prin rechizitoriul nr. 50/P/2008 din data de 23 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. D. F. (director executiv adjunct la DSVSA) pentru infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi P. C. (medic veterinar la CSV) pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În rechizitoriu s-a reţinut că, în perioada 16 august 2005-17 mai 2007, inculpata, în calitate de director executiv adjunct economic la DSVSA, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a efectuat un număr de 25 plăţi ilegale, prin întocmirea de ordonanţări de plată şi ordine de plată către cabinetul medical al inculpatului P. C., deşi nu au existat documente justificative care să ateste prestarea serviciilor ori aferente unor cheltuieli ce nu au fost angajate, lichidate şi ordonanţate la plată, cauzându-se o pagubă bugetului de stat în sumă totală de 658.907 lei.
Totodată, pentru inculpatul P. C. s-a creat un avantaj patrimonial, sens în care sumele încasate ilegal le-a folosit în interesul său personal şi al societăţii comerciale, pe care o administra, efectuând operaţiuni de transfer sau retragere în numerar atât direct cât şi prin folosirea conturilor bancare ale firmei, deşi cunoştea faptul că este o plată nedatorată, fiind rezultatul comiterii unor infracţiuni de către inculpata B. D. F.
Pentru recuperarea prejudiciului s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând celor doi inculpaţi.

46. Prin rechizitoriul nr. 22/P/2009 din data de 17 iulie 2009 al Serviciului teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R. O. pentru infracţiunile de trafic de influenţă, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, folosirea instrumentelor oficiale şi uzurparea de calităţi oficiale, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi R. S. pentru infracţiunile de complicitate la trafic de influenţă, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în fapt că, inculpatul R. O., aflat în executarea unei pedepse private de libertate într-un penitenciar de maximă siguranţă, stabilind exclusiv contacte telefonice cu denunţătorii, a lăsat să se creadă că este preşedintele unei curţii de apel sau procurorul general al unui parchet de pe lângă o curte de apel, şi că în virtutea acestor calităţi, are influenţă asupra judecătorilor, procurorilor, experţilor IML, a unui funcţionar din conducerea MIRA, pe care îi poate determina să îndeplinească acte din sfera atribuţiilor lor de serviciu, de natură să rezolve realizarea intereselor cumpărătorilor de influenţă.
Ca urmare a activităţilor infracţionale, inculpatul R. O. a pretins cu titlu de plată a influenţei promise de la un număr de 9 denunţători, prin intermediu fratelui său, suma totală de 107.600 euro şi 13.200 lei, primind efectiv 100.852 euro şi 3.200 lei. Prejudiciul a fost parţial recuperat prin instituirea măsurilor asiguratorii.

47. Serviciul teritorial Suceava, prin rechizitoriul nr. 19/P/2008 din data de 5 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. P. (director general al O. J. C. G. C., în prezent consilier judeţean în cadrul unui consiliu judeţean, expert judiciar topo), pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că, la începutul anului 2002, în calitate de director general al O. J. C. G. C., având atribuţii cu privire la activitatea de cadastru, geodezie, cartografie şi organizare a teritoriului la nivelul judeţului, inculpatul a pretins şi primit de la denunţător o suprafaţă de teren de 1000 m. p., situată într-un sat, pentru a-şi construi o casă de vacanţă, în schimbul căreia s-a angajat să-şi folosească influenţa asupra primarilor unei comunei şi a unui oraş în vederea retrocedării familiei denunţătorului a unui teren de 14.960 m. p.
Pentru a crea o aparenţă de legalitate operaţiunii de transfer al dreptului de proprietate, inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare la un birou notarial, în cuprinsul căruia era trecută suma de 200 lei, ca preţ al vânzării terenului, deşi în realitate îl primise gratuit. În vara anului 2005, denunţătorul i-a solicitat inculpatului T. P. să-i restituie terenul de 1000 m. p, întrucât acesta nu şi-a respectat promisiunea privind retrocedarea terenului în suprafaţă de 14.960 m. p., motiv pentru care între cei doi a fost încheiat la acelaşi notar un contract de vânzare, prin care denunţătorul devenea din nou proprietarul terenului.
De asemenea, în primăvara anului 2004, inculpatul a pretins şi primit de la aceeaşi persoană material lemnos (cantitatea de 6 mc cherestea şi 1 mc căpriori) în valoare de aproximativ 1.800 lei, afirmând că-şi va exercita influenţa de director O. J. C. G. C., cât şi de expert judiciar topo, faţă de judecătorii de la judecătorie, pentru ca aceştia să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorului, prin care să obţină terenul în suprafaţă de 14.960 m. p.
Totodată, a omis, cu intenţie, să consemneze în declaraţiile de avere, depuse în calitate de director executiv al O. J. C. G. C. la datele de 24.05.2004 şi 30.06.2005, terenul în suprafaţă de 1000 m. p.

48. Prin rechizitoriul nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009, Secţia de combatere a corupţiei, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. T. M. (deputat, fost ministru) pentru infracţiunile de luare de mită, instigare la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, P. N. (fost arhitect şef la primărie), pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi favorizarea infractorului, şi I. P. J. (fost inspector general de stat al I. S. C.), pentru infracţiunile de dare de mită, bancrută frauduloasă, fals intelectual, uz de fals şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată.
În fapt s-a reţinut că, în perioada 2001-2002, inculpatul M. T. M. a pretins şi primit de la inculpata I. P. J. foloase în cuantum de 927.420,25 lei, constând în contravaloarea unor lucrări de construcţii executate de trei societăţi comerciale şi la imobilul proprietatea mamei sale, iar în schimbul acestora, folosindu-se de autoritatea şi prerogativele conferite de funcţia de ministru, a numit-o pe inculpată în funcţia de inspector şef adjunct şi, ulterior, a promovat-o în funcţia de inspector general de stat şi preşedinte al Consiliului de Conducere la I. S. C. (perioada 2001-2004).
De asemenea, ulterior declanşării cercetărilor penale inculpatul P. N. a falsificat, la solicitarea inculpatului M. T. M., o autorizaţie de construcţie prin inserarea unor date nereale, înscris care a fost folosit în dosarul penal în scopul zădărnicirii aflării adevărului.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului M. T. M., doar în limita valorii de 7.359.08,85 lei, întrucât în perioada 2005-2006, acesta a achitat suma de 191.511,40 lei urmare a demersurilor efectuate de către una dintre societăţile comerciale care au executat lucrările de construcţie.

49. Secţia de combatere a corupţiei, prin rechizitoriul nr. 207/P/2009 din 26 noiembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R. D. (judecător la tribunal) pentru două infracţiuni de luare de mită şi două infracţiuni de favorizare a infractorului, P. V. I. (avocat), pentru infracţiunile de complicitate la luare de mită şi complicitate la infracţiunea de favorizare a infractorului, S. I. şi M. E. (administratorul unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită şi S. Z. pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită.
Inculpatul R. D., judecător la tribunal a pretins, prin intermediul inculpatei P. V. I., suma de 25.000 euro şi a acceptat promisiunea oferirii sumei de 3.000 euro de la inculpaţii S. I. şi S. Z. pentru a înlesni punerea în libertate a lui S. Z., cercetat în stare de arest preventiv într-o cauză ce-i fusese repartizată spre soluţionare. În perioada iulie-octombrie 2009, judecătorul a primit în două tranşe, prin intermediul inculpatei, suma de 21.000 euro, în schimbul banilor punându-l în libertate pe inculpatul S. Z.
Folosind acelaşi mod de operare, în cursul lunii octombrie 2009, inculpatul R. D. a primit, prin intermediul complicei P. V. I., suma de 9.000 euro, din cei 20.000 euro pretinşi de la inculpatul M. E., şi a dispus punerea în libertate a unei persoane arestate preventiv într-o altă cauză pe care o judeca.
Au fost indisponibilizate, prin instituirea sechestrului, bunuri imobile aparţinând inculpaţilor R. D. şi P. V. I. până la concurenţa sumei de 30.000 euro, respectiv sumei de 18.000 euro.

50. La data 15 aprilie 2009, Secţia de combatere a corupţiei a dispus, prin rechizitoriul nr. 181/P/2008, trimiterea în judecată a inculpatului D. D. (preşedinte al unei Agenţii a statului), pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
S-a reţinut că, inculpatul D. D., în calitate de preşedinte al unei Agenţii a statului, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin emiterea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale, cauzând agenţiei o pagubă de 88.284.000 euro, ce reprezintă contravaloarea terenului dat în compensare, în suprafaţă de 147,14 ha şi a obţinut astfel un avantaj patrimonial pentru N. D. C., constând în terenul pe care i l-a dat în mod nelegal.

51. Prin rechizitoriul nr. 198/P/2009 din 24 noiembrie 2009 al Secţiei de combatere a corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I. E. R. (procuror) pentru infracţiunea de luare de mită, P. M. (agent şef de poliţie), pentru infracţiunile de luare de mită, fals intelectual şi uz de fals, H. V. (ofiţer de poliţie), V. B. (agent de poliţie), S. G. (agent principal de poliţie) pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals şi favorizarea infractorului, L. M. (administratorul unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de cumpărare de influenţă şi complicitate la de trafic de influenţă, L. A. (administratorul unei societăţi comerciale), L. M. pentru infracţiunile de complicitate la cumpărare de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă şi Ţ. A. D. pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
La data de 28 august 2008, inculpatul H. V., în calitate de subcomisar în cadrul Poliţei - formaţiunea poliţiei rutiere, împreună cu coinculpaţii S. G. şi V. B., agenţi principali în cadrul aceleiaşi unităţi de poliţie, au falsificat procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante în care denunţătoarea P. D. era cercetată pentru producerea unui accident rutier cu vătămare corporală, sub influenţa băuturilor alcoolice, omiţând să insereze orice fel de date sau împrejurări privind vătămarea persoanei accidentate.
Ulterior producerii accidentului, inculpatul Ţ. A. D. a pretins prin intermediul inculpaţilor L. M., L. A. şi L. M. suma de 2.500 euro, de la denunţătoare, pretinzând că are influenţă asupra angajaţilor Serviciului de Medicină Legală Judeţean, pentru a-i determina să diminueze sub limita legală rezultatul analizei de stabilire a alcoolemiei acesteia.
În cursul lunii octombrie 2008, inculpatul P. M., în calitate de agent şef de poliţie, a primit de la aceeaşi denunţătoare suma de 300 euro pentru ca, pe parcursul cercetărilor penale privind accidentul rutier, să nu se reţină date sau împrejurări referitoare la vătămarea corporală a persoanei accidentate de către aceasta, precum şi pentru a nu fi făcute demersuri în vederea recalculării alcoolemiei denunţătoarei.
De asemenea, la data de 17 noiembrie 2008, în calitate de procuror, inculpatul I. E. R. a pretins şi primit de la denunţătoarea P. D. suma de 700 euro pentru a dispune în cauza o soluţie favorabilă acesteia, respectiv de netrimitere în judecată pentru producerea accidentului rutier sub influenţa băuturilor alcoolice şi pentru vătămare corporală din culpă.

52. Secţia de combatere a corupţiei, prin rechizitoriul nr. 139/P/2009 din 28 august 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. D. (expert parlamentar) pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
În fapt, inculpatul S. D. a pretins de la P. I. suma de 50.000 euro şi a primit de la acesta, în două tranşe, suma de 18.000 de dolari, promiţându-i în schimb că va interveni pe lângă primarul comunei, pentru ca acesta, în virtutea atribuţiilor de serviciu, în calitate de preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, să-l pună în posesie cu suprafeţele de teren asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate printr-o sentinţă judecătorească rămasă irevocabilă, precum şi să-i aprobe schimbul unui teren proprietate personală cu un altul, aflat în administrarea primăriei.

53. La data de 22 mai 2009, prin rechizitoriul nr. 81/P/2009 al Secţiei de combatere a corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor M. A. G. (ofiţer de poliţie), C. D. I. (ofiţer de poliţie) şi B. U. pentru infracţiunile de luare de mită şi fals intelectual, respectiv infracţiunea de complicitate la luare de mită.
S-a reţinut că, în perioada martie-aprilie 2009, inculpaţii M. A. G. şi C. D. I., ofiţerii de poliţie în cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au pretins suma de 30.000 euro de la numitul A. D. A. M., prin intermediul inculpatului B. U., care a primit suma cerută. În schimbul banilor, inculpatul M. A. G. a întocmit un referat prin care se atesta, în fals, existenţa şi propunerea de închidere a unei lucrări penale.

54. Prin rechizitoriul nr. 68/P/2009 din data de 30 iunie 2009, Secţia de combatere a corupţiei a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor V. A., T. M. I. şi I. E. (comisari ai Gărzii Financiare) pentru infracţiunile de luare de mită, fals intelectual şi uz de fals (primii doi inculpaţi) şi, respectiv infracţiunea de complicitate la luare de mită (ultimul inculpat).
La data de 23 februarie 2009, inculpaţii V. A. şi T. M. I., cu ocazia controlului efectuat, în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, la punctul de lucru al unei societăţi comerciale, fiind ajutaţi şi de inculpatul I. E., au primit de la reprezentantul firmei suma de 1.000 lei pentru ca, în schimbul banilor, să aplice, în mod nelegal, o sancţiune contravenţională mai blândă pentru neregulile constatate în legătură cu comercializarea băuturilor alcoolice, întocmind, în fals, un proces-verbal de constatare a contravenţiei în care au consemnat date nereale cu privire la cantitatea de băuturi alcoolice deţinute ilegal de comerciantul respectiv, document pe care l-au depus la sediul Gărzii Financiare. În această modalitate, reprezentanţii societăţii comerciale controlate au fost exoneraţi de la plata unei amenzi contravenţionale într-un cuantum cuprins între 20.000 şi 100.000 lei, precum şi de la confiscarea cantităţii de 180 de litri de băuturi alcoolice.

55. Secţia de combatere a corupţiei a dispus, prin rechizitoriul nr. 197/P/2009 din 16 octombrie 2009, trimiterea în judecată a inculpaţilor M. C. I. (asociat şi administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, G. S. (şef al reprezentanţei R. A. R.) pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, G. C. V. (director la Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni vamale), S. G. (şef compartiment echipe mobile din cadrul D. J. A. O. V.), P. M. (controlor vamal în cadrul D. J. A. O. V.), şi C. V. (inspector vamal în cadrul D. J. A. O. V.) pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice.
În cursul anului 2008, inculpatul M. C. I., asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, a achiziţionat ilegal de la diverşi furnizori persoane fizice, cantitatea de 10 tone motorină şi alte tipuri de produse petroliere, pe care le-a depozitat într-un imobil proprietatea sa, în recipiente improprii deţinerii unor astfel de substanţe periculoase, şi astfel autorităţile fiscale (D. J. A. O. V.) au fost în imposibilitate de a lua la cunoştinţă despre existenţa acestor mărfuri impozabile, purtătoare de accize şi TVA, care au fost vândute de către inculpat la preţuri superioare celor de achiziţie.
Pentru a evita un control al autorităţilor fiscale cu consecinţă aplicării de sancţiuni contravenţionale şi confiscării produselor, inculpatul M. C. I. i-a solicitat inculpatului G. S., şeful reprezentanţei R. A. R., să îl determine pe inculpatul G. C. V., director executiv al D. J. A. O. V., să stopeze orice verificare a activităţii sale ilicite în domeniul traficului cu produse petroliere. Astfel, la data de 6 noiembrie 2008, inculpatul G. C. V. aprobând raportul de misiune al lucrătorilor vamali, ce nu conţinea nicio menţiune cu privire la produsele petroliere deţinute de inculpatul M. C. I., a ordonat inculpaţilor S. G., P. M. şi C. V. să nu efectueze control la imobilul în care locuia acesta, şi mai mult nu a întreprins niciun demers pentru urmărirea cazului.

56. În dosarul nr. 92/P/2007, prin rechizitoriul din data de 20 iulie 2009, Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor gen. mr. (r) T. P. (fost şef al Inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă), contraamiral R. M. (fost comandant al Flotei M. Ap. N.), col. C. V. (inspector şef al I. S. U.), col. C. N. (prim-adjunct al I. S. U.), col. N. A. G., col. A. V., col. G. D. M., lt. col. D. C., lt. col. C. S. M., mr. D. L. G., mr. D. L., mr. A. G., cpt. B. M. S., cpt. N. F., cpt. C. N. C., lt. Ţ. D., lt. B. A. M., plt. adj. T. M. (cadre din acelaşi I. S. U.) şi col. R. E. (din M. Ap. N.) pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, toate în formă continuată şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, fapte penale comise de către inculpaţi în diferite forme de participaţie (instigare, complicitate, autorat).
La nivelul inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă s-a organizat, în luna august 2007, concursul pentru ocuparea unui mare număr de posturi de subofiţeri, comisia de corectare fiind compusă din cadrele ale unităţii. Cu această ocazie, inculpaţii gen. mr. (r) T. P., contraamiral R. M., col. C. N., col. R. E. şi col. C. V. au exercitat, în diferite moduri, presiuni şi influenţe asupra comisiei de corectare a lucrărilor scrise, în scopul declarării, în mod fraudulos, ca admişi a unui număr de 205 candidaţi, prin falsificarea foilor de concurs a acestor candidaţi de către membrii comisiei.
Prin această modalitate au fost vătămate interesele legale a 46 de persoane care, deşi obţinuseră medii de admitere, au fost declarate respinse ca urmare a fraudării rezultatelor examenului, dintre acestea 37 constituindu-se părţi civile, cu consecinţa instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor până la concurenţa sumei de 1.276.500 lei.

57. Prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului col. (r) D. N. C. (inspector şef al inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă) pentru infracţiunile de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, înşelăciune, delapidare, toate în formă continuată, pentru câte două infracţiuni de fals intelectual şi uz de fals, precum şi pentru cinci infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă.
În perioada 2004-2007, inculpatul col. (r) D. N. C., în calitate de inspector şef al inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă, a obligat 803 cadre militare să-şi achiziţioneze, din bani personali, costume militare şi alte efecte, deşi aceste obiecte, în condiţiile legii, erau gratuite, asigurând, astfel câştiguri materiale firmelor producătoare, de la care a primit, în mod repetat, cu titlu de mită, sume de bani şi bunuri, în cuantum de 8.000 lei şi creând o pagubă cadrelor militare în valoare de 352.430 lei.
De asemenea, inculpatul a mai solicitat cadrelor militare să strângă din drepturile lor salariale, sume în cuantum de 14.485 euro şi 12.455 lei, motivând că banii sunt necesari pentru aducerea unor maşini de intervenţie, donate de pompierii englezi, chiar dacă, în realitate, toate cheltuielile legate de această operaţiune, fuseseră deja asigurate de I. G. S. U, şi a mai însuşit, pentru sine, din patrimoniul inspectoratului suma de 42.552,61 lei, cu titlu de cheltuieli de deplasare, iar prin inducere în eroare a creat un prejudiciu în valoare de 9.543 euro, 7.605 lire sterline şi 7.588,35 lei Fondului de Ajutor Social.
S-a mai reţinut în actul de sesizare că inculpatul a întocmit şi semnat în fals, la data de 14 iulie 2005, o adresă către ambasada unui stat la Bucureşti pentru a-i obţine concubinei sale, viză de intrare în respectiva ţară, precum şi că, ulterior începerii cercetărilor penale, a solicitat unui subofiţer din subordine să falsifice, prin adăugare, un proces-verbal al unei şedinţe de comandă, pentru a-l putea folosi ca probă în apărare şi a instigat cinci subordonaţi, audiaţi ca martori în cauza sa, la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumelor indicate.

58. Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, prin rechizitoriul nr. 81/P/2008 din 24 iulie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului col. (r) N. T. (fost ofiţer specialist cu activitatea de resurse umane şi secretar al comisiilor de concurs pentru ocuparea unor posturi de subofiţeri din sursă externă în cadrul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă) pentru trei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, două infracţiuni de instigare la fals sub semnătură privată, şi pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada iulie-octombrie 2006, inculpatul col. (r) N. T. a permis, pe baza unor documente fictive, participarea, încadrarea şi menţinerea pe posturile de servanţi pompieri şi protecţie civilă la subunităţile din anumite oraşe, a trei candidaţi care nu îndeplineau condiţiile de participare la concurs referitoare la lipsa antecedentelor penale şi depăşirea limitei de vârstă stabilită de lege, defavorizând astfel, alţi trei candidaţi.

59. La date de 28 septembrie 2009, Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari a dispus, prin rechizitoriul nr. 94/P/2007, trimiterea în judecată a inculpaţilor lt. col. C. G. (comandantul unui detaşament de pompieri) şi mr. A. E. D. (locţiitorul comandantului detaşamentului de pompieri) pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată.
S-a reţinut că, în perioada 2002-2006, inculpaţii au solicitat subordonaţilor să presteze, în timpul programului de serviciu, diferite activităţi la vilele pe care şi le-au construit, precum şi în folosul altor persoane fizice şi persoane juridice, modalitate prin care au cauzat un prejudiciu inspectoratului pentru situaţii de urgenţă în cuantum de 36.406,6843 lei, obţinând pentru ei avantaje patrimoniale de 30.630,0586 lei (lt. col. C. G.) şi, respectiv 6.733,7033 lei (mr. A. E. D.).

60. Prin rechizitoriul nr. 227/P/2006 din 19 octombrie 2009 al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. A. (deputat, fost prim-ministru) pentru infracţiunea de dare de mită, M. I., (fost preşedinte al O. N. P. C. S. B.) pentru infracţiunile de luare de mită, divulgare de informaţii nedestinate publicităţii, distrugere de înscrisuri şi P. R. (fost consilier al prim-ministrului) pentru infracţiunile de complicitate la dare şi luare de mită.
În cursul lunii noiembrie 2000, inculpatul M. I., în calitate de membru al Plenului O. N. P. C. S. B., i-a contactat, cu sprijinul denunţătorului, pe inculpaţii P. R. şi N. A., cărora le-a comunicat că, în cadrul instituţiei se află în lucru, cu propunere de informare a organelor urmărire penală competente, o lucrare având ca obiect depunerea unei sume de 400.000 dolari, într-un cont bancar al soţiei inculpatului N. A., ocazie cu care i-a promis acestuia că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că aceasta trebuie să dispară, propunere acceptată de inculpatul N. A.
La data de 28 decembrie 2000, după numirea sa în funcţia de prim-ministru al guvernului, inculpatul N. A. a determinat, în prima şedinţă de guvern, emiterea unei hotărâri prin care inculpatul M. I. a fost numit în funcţia de preşedinte al O. N. P. C. S. B., fiind revocat fostul preşedinte, precum şi acel membru al Plenului care se ocupase de coordonarea verificărilor privind provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 dolari în contul soţiei prim-ministrului.
Inculpatul M. I., abuzând de prerogativele ce i-au fost conferite, precum şi de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor la nivelul oficiului, a sustras lucrarea ce o viza pe soţia inculpatului N. A şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, inculpatului P. R., consilier al prim-ministrului, pentru a-i fi remisă acestuia.

61. Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, prin rechizitoriul nr. 218/P/2006 din 9 octombrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D. M. T. (fost preşedinte al Consiliului de administraţie şi director general al C. N. P. R.), L. E. (fost director economic executiv al C. N. P. R.), M. A. (fost director executiv al Direcţiei de dezvoltare strategică a C. N. P. R.) pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, B. L. pentru infracţiunea complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, P. N. şi M. D. (administratori la societăţi comerciale) pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, spălare de bani şi evaziune fiscală, P. M. pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, precum şi spălare de bani, respectiv D. I. (administrator la o societate comercială) pentru infracţiunea de spălare de bani.
În cursul anului 2006, inculpaţii D. M. T., L. E. şi M. A., în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie şi director general, director economic executiv, şi respectiv director executiv al Direcţiei de dezvoltare strategică al C. N. P. R., au iniţiat şi au aprobat încheierea, pentru angajaţii companiei, a 6 poliţe de asigurare pentru risc (de accidente, boli profesionale, sănătate, etc.) cu trei societăţi de asigurări, cu încălcarea regulamentelor C. N. P. R. şi a condiţiilor generale şi specifice privind asigurările de viaţă. cauzând un prejudiciu în patrimoniul societăţii, în valoare de 14.387.819,59 lei.
La încheierea acestor poliţe au participat în mod fictiv, ca intermediari, inculpaţii P. N. şi M. D., în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale şi inculpatul B. L., beneficiind astfel, în mod nelegal, de comisionul de intermediere în valoare de 6.944.765 lei, iar inculpatul P. M. a dobândit suma de 6.781.465 lei. De asemenea, inculpatul P. M. a folosit suma de 1.741.500 lei, în interes personal, transferând-o către alte persoane fizice sau persoane juridice, deşi cunoştea că provine din infracţiuni.
La rândul lor, cunoscând că suma de 12.892.273,86 lei provine din încheierea nelegală a poliţelor de asigurare, inculpaţii P. N., M. D. şi D. I. au înregistrat-o în contabilitatea societăţilor comerciale administrate de ei şi controlate de inculpatul P. M., pentru ca ulterior, să o transfere, prin diferite modalităţi, către alte persoane fizice sau persoane juridice, pentru a ascunde originea ilicită a banilor. Totodată, inculpaţii P. N. şi M. D. au înregistrat în contabilitatea firmelor cheltuieli fictive, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit către bugetul de stat, în valoare de 2.313.439 lei.
În vederea recuperării prejudiciului de 18.031.723,56 lei, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor T. D. M., M. A., L. E., P. M., B. L., M. D., P. N., precum şi asupra imobilului unei societăţi comerciale.

62. În dosarul nr. 219/P/2009, prin rechizitoriul din 28 septembrie 2009 al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei N. E. C., (ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor) pentru două infracţiuni de luare de mită.
În cursul lunii august 2009, inculpata N. E. C., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, a pretins suma de 30.000 euro, primind ca primă tranşă 10.000 dolari, de la denunţător - administrator al unei societăţi comerciale, pentru a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într-o cauză penală în care acesta era cercetat pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în cursul anului 2006, inculpata, având spre instrumentare un alt dosar penal, în care acelaşi denunţător era cercetat pentru fapte referitoare la transferuri valutare externe suspecte, a primit de la acesta suma de 5.000 lei, cu scopul de a propune, în cauză, o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.

63. Prin rechizitoriul nr. 124/P/2009 din 17 iulie 2009, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R. G. M. (director general al S. C. Electrica., în anii 2000 - 2006), M. P. (fost şef al Serviciului aprovizionare din cadrul S. I. S. E.) pentru infracţiunile de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi spălare de bani, toate în formă continuată, S. I. C. (director la S. I. S. E. în 2002-2005) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, C. V. pentru infracţiunile de dare de mită, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, spălare de bani şi concurenţă neloială, toate în formă continuată, C. O. M. şi R. G. T. pentru infracţiunile de complicitate la luare de mită şi complicitate la spălare de bani, ambele în formă continuată, O. D. (acţionar şi administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunea de spălare de bani, N. P. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani şi C. C. pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită şi spălare de bani.
În perioada 2002-2004, un grup infracţional iniţiat şi condus de inculpatul C. V., în baza unui plan amănunţit, de amploare şi cu mari sume de bani rulate, a furnizat produse contrafăcute pentru două sucursale din cadrul S. C. Electrica S. A., în condiţiile în care conducătorii acestor instituţii au încălcat legislaţia referitoare la achiziţiile publice, în schimbul unor foloase materiale. Planul presupunea vânzarea, la preţuri supraevaluate, de produse electrice inferioare calitativ, dar purtând fraudulos marca „Siemens”, către sucursale şi filiale ale S. C. Electrica S. A.
Totodată, în perioada septembrie - octombrie 2003, inculpatul R. G. M., în calitate de director general al S. C. Electrica., a pretins şi primit de la inculpatul C. V., prin intermediul inculpaţilor C. C. (fiul mituitorului) şi R. G. T. (fiul său), suma de 550.000 lei, pentru ca, în schimbul mitei, să achiziţioneze pentru instituţia pe care o coordona, prin încălcarea legii şi a atribuţiilor de serviciu, produse electrice în condiţii păgubitoare. În acelaşi scop, inculpatul M. P. (şeful serviciului aprovizionare în cadrul S. I. S. E. E. T. N.), a pretins şi primit mobilier, aparatură IT şi suma de 8.000 lei de la inculpatul C. V., prin intermediul fiicei acestuia şi a unei fundaţii.
De asemenea, inculpaţii R. G. M., S. I. C. şi M. P., cu sprijinul inculpatului C. V., au aprobat achiziţionarea de produse electrice contrafăcute, inscripţionate în mod fraudulos cu marca „Siemens”, cu în călcarea normelor legale privind achiziţiile publice.
S-a mai reţinut că, inculpaţii R. G. M., M. P. (cu ajutorul inculpatei C. O. M.), R. G. T., C. V., C. C. şi O. D. (cu ajutorul inculpatului N. P.) au disimulat adevărata natură şi provenienţă a sumelor pretinse şi date cu titlu de mită, prin intermediul unor operaţiuni bancare, conturi fictive, acte bancare false şi contracte fictive de sponsorizare, consultanţă sau împrumut, inculpatul O. D.
(cumnatul inculpatului C. V.) obţinând astfel, un folos în valoare de 60.000 lei.
În vederea recuperării prejudiciului de 4.128.969,65 lei s-a dispus instituirea sechestrului asigurător.

64. Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, prin rechizitoriul nr. 121/P/2005 din 12 februarie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. M. (fost director general al C. N. C. F. R.) pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată, M. M. G. (fost director comercial al C. N. C. F. R.), O. V. (fost director al Direcţiei economice din C. N. C. F. R.), V. D. V. (fost şef al Serviciului aprovizionare din C. N. C. F. R.), V. I. (fost funcţionar la Serviciului aprovizionare din C. N. C. F. R.) şi N. A. (fost director al Bazei de aprovizionare şi coordonator achiziţii al Serviciului aprovizionare) pentru câte două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi continuată.
În perioada 2002 - 2003, inculpatul N. M., în calitate de director general al C. N. C. F. R., a semnat, cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea şi oportunitatea achiziţiei (întrucât furnizorul nu fusese autorizat de către AFER), un număr de 23 de comenzi de achiziţii de piese pentru instalaţii feroviare către o societate pe acţiuni. Comenzile au fost semnate fără derularea unor proceduri de achiziţii publice şi încheierea unor contracte prevăzute de lege, în mod obligatoriu.
De asemenea inculpatul N. M. a semnat, în mod nelegal, instrumente de plată în valoare de 5.567.676,5698 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile şi cumpărate la suprapreţ şi a acceptat semnarea nelegală de către alte persoane a unor instrumente de plată.
S-a reţinut şi că, în aceiaşi perioadă, folosind acelaşi mod de operare, inculpatul N. M. a mai semnat un număr de 4 comenzi către o societate comercială (furnizor neautorizat AFER), cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea şi oportunitatea achiziţiei, fără a derula proceduri de achiziţii publice şi a încheia contractele prevăzute de lege, în mod obligatoriu. Ulterior, în mod nelegal, inculpatul a semnat instrumentele de plată în valoare de 2.523.004,96 lei, reprezentând contravaloarea acestor mărfuri inutile şi cumpărate la suprapreţ.
În realizarea activităţii infracţionale, inculpatul N. M. a fost ajutat prin diferite acţiuni nelegale de subordonaţii săi, inculpaţii M. M. G., O. V., V. D. V., V. I. şi N. A.
Pentru recuperarea pagubei de 13.353.720,203 lei produsă în patrimoniul C. N. C. F. R. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător doar asupra a două imobile proprietatea inculpatului V. I., întrucât celelalte bunuri imobile şi sume de bani din conturi bancare ale inculpaţilor au fost indisponibilizate în cauze penale.

65. La data de 16 ianuarie 2009, prin rechizitoriul nr. 27/P/2008 al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. A. (fost preşedinte al unui partid politic), pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, J. I. P. (fost inspector general de stat al Inspectoratului Stat în Construcţii) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, fals intelectual sub forma participaţiei improprii, folosirea creditului societăţii într-un scop contrar intereselor societăţii sub forma participaţiei improprii, toate în formă continuată, G. D. (fost inspector general de stat adjunct al Inspectoratului Stat în Construcţii), pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, V. M. C. (director general al unei societăţi comerciale), pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată, P. B. şi P. M. I. pentru infracţiunile de spălare de bani, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată.
În fapt, în cursul anului 2004, Inspectoratul de Stat în Construcţii, sub conducerea inculpatei J. I. P., a iniţiat organizarea unui simpozion, care în realitate reprezenta, prin instituirea unor taxe de participare, un cadru de strângere a unor sume de bani pentru campania electorală preşedinţială a inculpatului N. A.
Evenimentul a fost organizat ca urmare a exercitării de către inculpat a influenţei şi autorităţii sale, în calitate de preşedinte al unui partid politic asupra inculpatei J. I. P. (numită în funcţia de inspector general în cadrul I. S. C. datorită legăturilor apropiate cu persoane marcante din partidul respectiv), a inculpatului P. B. (fost membru al CFSN şi apropiat al familiei lui N. A.), a inculpatei P. M. I. (persoană care, împreună cu P. B. controla un grup important de firme), a inculpatului V. M. C. (administrator al unei societăţi comerciale ce beneficiase de contracte importante pentru tipărirea unor materiale electorale ale partidului şi care avea legături cu persoane importante din cadrul acestuia), precum şi asupra altor persoane care erau fie membrii ai partidului cu funcţii importante la nivelul unor instituţii publice(companii şi agenţii naţionale), fie lideri de partid locali, primari şi preşedinţi de consilii judeţene.
De asemenea, inspectorii de specialitate când au avizat lucrările unor societăţi comerciale de construcţii, au înmânat reprezentanţilor acestor societăţi invitaţii de participare la simpozion, ocazie cu care au solicitat şi copia ordinului de plată, exercitând astfel o constrângere morală şi asupra acestora.
Taxele de participare în valoare de 500 lei pentru persoană fizică şi 1.500 lei pentru persoană juridică, au ajuns la un total de 6.746.397,24 lei, bani care, deşi potrivit legii constituiau venituri la bugetul I. S. C. (instituţie publică) au fost încasaţi direct de patru societăţi comerciale controlate de inculpaţii P. B. şi P. M. I., din dispoziţia inculpatei J. I. P., care ajutată fiind de inculpata G. D. nu a urmărit modul de utilizare a sumelor încasate şi nu a întocmit decontul pentru cheltuieli, astfel încât prin încălcarea prevederilor legale cheltuielile efectuate cu organizarea simpozionului nu au fost decontate în mod corespunzător. Societăţile implicate în organizarea evenimentului au colectat taxele de participare şi au subcontractat executarea serviciilor de pregătire a simpozionului, iar pentru a acoperi diferenţa dintre suma încasată de la participanţi şi cheltuielile efectiv realizate, cele patru societăţi au încheiat contracte cu o altă firmă, controlată tot de inculpaţii P. B. şi P. M. I., societate comercială ce avea ca obiect, în principal, servicii de „concepţie” şi „organizare”, contactele fiind menite să justifice 92% din totalul cheltuielilor pentru o serie de servicii care, în realitate, nu au fost efectuate.
Ulterior, pentru a se disimula provenienţa banilor, prin operaţiuni de spălare de bani (cesiune de acţiuni, majorare de capital, contracte false de vânzări de terenuri şi prestări servicii) desfăşurate prin intermediul a trei societăţi comerciale, toate controlate de soţii P. B. şi P. M. I., suma de 5.325.633,88 lei a fost transferată în conturile societăţii inculpatului V. M. C., iar 3.384.173,44 lei din această sumă, au fost plătiţi de către inculpat pentru materialele de propagandă electorală pentru campania preşedinţială a lui N. A.
De asemenea, inculpatul V. M. C., pentru a ascunde destinaţia ilicită a banilor proveniţi din organizarea simpozionului, a întocmit, atât personal, cât şi prin interpuşi, documente comerciale şi financiar-contabile false, şi astfel sub aparenţa unor cheltuieli efectuate cu activităţi de publicitate pentru societatea sa, prin falsificarea înscrisurilor menţionate, a achiziţionat, a livrat şi a plătit contravaloarea materialelor de propagandă electorală pentru inculpatul N. A.
În acelaşi mod, inculpatul N. A. a mai obţinut foloase necuvenite în cuantum de 38.217,20 lei, şi de la societatea controlată de inculpata J. I. P., acestea reprezentând contravaloarea unor materiale de propagandă electorală şi alte cheltuieli efectuate în cu acest scop.
S-a instituit sechestru asigurător în cauză asupra sumei de 118.650 dolari aparţinând inculpatului N. A. şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor J. I. P., G. D., P. B., P. M. I., M. C. V. până la concurenţa sumei de 6.481.384,49 lei, fiind indisponibilizate şi imobilele proprietatea inculpaţilor V. M. C., J. I. P., G. D., P. B. şi P. M. I., măsuri dispuse fie în vederea confiscării foloaselor necuvenite, fie pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 6.961.155,21 lei, produs în patrimoniul I. S. C.

66. Prin dosarul nr. 114/P/2009, rechizitoriul din 16 iulie 2009, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. V. (asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale) şi C. D. (administrator de fapt al aceleiaşi societăţi comerciale) pentru câte o infracţiune de evaziune fiscală.
S-a reţinut că, societatea comercială, înfiinţată de inculpatul C. D. şi administrată în fapt de către acesta, deşi asociat unic şi administrator era inculpatul N. V., a fost înmatriculată în ianuarie 2007, având ca obiect de activitate recuperarea deşeurilor şi resturilor metalice reciclabile, precum şi achiziţionarea de cereale în vederea comercializării acestora. În urma controlului efectuat de către comisarii Gărzii Financiare, s-a constatat că această societate nu a întocmit documentele contabile, nu a înregistrat operaţiunile financiar-contabilă şi nu a depus nicio declaraţie fiscală, deşi a desfăşurat activitate comercială, sustrăgându-se astfel, în perioada noiembrie 2006- februarie 2009, de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 8.175.371,53 lei (1.946.516,9 euro), sumă ce reprezentă impozitul pe profit şi TVA.

67. Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, la data de 2 octombrie 2009, a dispus prin rechizitoriul nr. 28/P/2009, trimiterea în judecată a inculpatului B. T. (asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi de folosire de acte falsificate.
În fapt, în perioada ianuarie 2000 - noiembrie 2002, inculpatul B. T., asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale, a efectuat un număr mare de importuri de flori şi plante naturale de la o firmă olandeză, operaţiuni pentru care a prezentat autorităţilor vamale române facturi externe false, cu o valoare mult mai mică decât în realitate (10% din valoarea facturilor emise de exportator şi înregistrate la vama olandeză) cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 13.320.122,27 lei (3.171.457 euro), ce reprezentă diferenţa de taxe vamale şi de TVA.

68. Prin rechizitoriul nr. 88/P/2009 din 17 decembrie 2009, Secţia de combatere a corupţiei a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P. G. I. (comisar general al unei organizaţii nonguvernamentale) pentru infracţiunile de trafic de influenţă în formă continuată şi complicitate la trafic de influenţă, M. R., M. S., L. A. C. T. şi L. M. pentru câte o infracţiune de cumpărare de influenţă în formă continuată.
În fapt s-a reţinut că, inculpatul P. G. I. a pretins, în perioada aprilie - mai 2009, de la inculpaţii M. R., M. S., L. A. C. T. şi L. M. un autoturism de lux (pe care la primit), precum şi suma de 45.000 euro pentru a interveni pe lângă judecătorii din cadrul unui tribunal şi al unei judecătorii în scopul punerii în libertate a două persoane arestate preventiv.
De asemenea, în perioada aprilie - octombrie 2008, acelaşi inculpatul a pretins şi primit suma de 27.000 euro de la denunţător, promiţând în schimb că va interveni la anumiţi lucrători de poliţie cu funcţii de conducere pentru a nu fi pus în executare mandatul de arestare emis pe numele acestuia, precum şi la un procuror din cadrul unui parchet de tribunal pentru ca magistratul să dispună, într-un dosar, o soluţie favorabilă denunţătorul care era cercetat în calitate de inculpat.
S-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului P. G. I., până la concurenţa sumei de 52.000 euro.

69. Prin rechizitoriul nr. 302/P/2008 din data de 17 decembrie 2009 al Secţiei de combatere a corupţiei, au fost trimişi în judecată D. O, S. B. şi alţii 28 de inculpaţi pentru infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de fapte penale şi de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, solicitând, totodată, şi tragerea la răspundere penală a unei persoane juridice - societate comercială pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
În perioada 2007-2008, inculpaţii constituindu-se într-un grup infracţional organizat, în realizarea obiectului de activitate al societăţii comerciale, au indus în eroare mai multe firme de leasing, creând aparenţa existenţei unui număr de 60 utilaje ce urmau a fi livrate, în baza celor 45 de contracte de leasing încheiate în scopul achiziţionării acestora şi producând un prejudiciu în valoare de 9.830.065 euro.
Astfel, societăţile comerciale care şi-au manifestat aparent interesul de a achiziţiona utilaje industriale, au încheiat, în acest sens, contracte cu firma a cărei tragere la răspundere penală s-a solicitat prin rechizitoriu, achitând mărfurile prin convenţii de leasing încheiate cu firmele de profil. În realitate, reprezentanţii legali ai firmelor „beneficiare” acţionau în înţelegere cu inculpaţii, societăţile finanţatoare fiind induse în eroare cu privire la existenţa bunurilor achiziţionate.
În vederea recuperării prejudiciului în cuantum de 9.830.065 euro, s-a instituit sechestru asigurător asupra unor sume de bani, în lei şi valută, ale inculpaţilor, fiind indisponibilizate şi unele sume de bani aflate în contul societăţii comerciale care comercializa presupusele utilaje.

70. Prin rechizitoriul nr. 120/P/2006 din 29 decembrie 2009 al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari s-a dispus trimiterea în judecată a lt. col. (r) B. F. (fost ofiţer în cadrul Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (7 acte materiale), de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (221 acte materiale), de fals intelectual şi uz de fals (228 acte materiale) şi de sustragere sau distrugere de înscrisuri, toate în formă continuată, col. Z. G. (ofiţer în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de complicitate la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată (181 acte materiale), de fals intelectual şi uz de fals în formă continuată (182 acte materiale) şi de sustragere sau distrugere de înscrisuri, lt. col. C. Ş. (ofiţer în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (6 acte materiale), de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor (40 acte materiale) şi de fals intelectual şi uz de fals (46 acte materiale) toate în formă continuată şi cpt. H. N. F. (ofiţer în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (6 acte materiale) de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (40 acte materiale) şi de fals intelectual şi uz de fals (46 acte materiale), toate în formă continuată.
S-a reţinut că, inculpaţii în cursul anului 2006, cu ocazia desfăşurării concursului de ocupare a unui număr de 191 de posturi subofiţeri din cadrul I. S. U., şi-au exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu cauzând o vătămare intereselor unor persoane, sens în care cu complicitatea unor membri ai comisiilor de examinare, au fraudat concursul susţinut în două sesiuni, prin modificarea rezultatelor la probele sportive şi prin supraevaluarea notelor la testul grilă, favorizând, astfel 63 de candidaţi în detrimentul altora. De asemenea, inculpaţii B. F. şi Z. G., în calitate de preşedinte, respectiv secretar al comisiilor de examinare, au sustras şi distrus o serie de documente întocmite şi semnate de membrii comisiilor la probele sportive, pentru a nu se putea stabili corectitudinea rezultatelor obţinute de candidaţi, la aceste probe.

71. Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, prin rechizitoriul nr. 26/P/ 2009 din 14 decembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor col. (r) D. N. C. (inspector şef în cadrul I. S. U.) pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă (10 fapte) şi comandor A. D. pentru infracţiunile de fals intelectual şi de uz de fals, de favorizare a infractorului şi de instigare la mărturie mincinoasă (15 fapte).
În perioada 21-23 iulie 2008, inculpatul col. (r) D. N. C., inspector şef în cadrul I. S. U., cercetat într-un dosar penal de procurorii anticorupţie, la solicitarea acestora a fost verificat administrativ de către o echipă coordonată de inculpatul comandor A. D., ocazie cu care s-a constatat că, în anii 2006-2007, inculpatul a obligat 800 de cadre din subordine să-şi achiziţioneze echipament militar, contra cost, de la anumite societăţi comerciale, deşi conform dispoziţiilor legale echipamentul trebuia asigurat gratuit, primind în schimb diferite bunuri şi sume de bani.
Deşi, inculpatul A. D. cunoştea faptul că echiparea cadrelor militarea s-a efectuat în condiţii contrare legii, acesta a falsificat materialul de control şi a determinat, împreună cu celălalt coinculpat, un număr de 25 de martori audiaţi în cadrul procedurii administrative, să dea declaraţii mincinoase, cu scopul de a-l scăpa de răspundere penală pe inculpatul D. N. C.

72. La data de 21 decembrie 2009, Serviciul teritorial Braşov, prin rechizitoriul nr. 31/P/2007, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. A. P. (director al unei societăţi comerciale), pentru infracţiunile de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În calitate de director de producţie al unei societăţi comerciale, inculpatul L. A. P. a pretins, în cursul anului 2005, de la o persoană un comision de 10% din valoarea lucrărilor de construcţie pe care urma să le acorde unei societăţi comerciale, în regim de subantrepriză şi a primit, în perioada 2006 - 2007, echivalentul în lei a sumei de 20.000 euro, constând în contravaloarea materialelor şi a manoperei pentru lucrările de construcţie realizate la casa proprietatea sa.
De asemenea, în aceeaşi perioadă de referinţă, inculpatul a mai pretins şi primit de la martor sume de bani şi bunuri în valoare de peste 7.000 euro, sub pretextul de a le preda unei terţe persoane care urma să îi acorde lucrări de construcţie în beneficiul unei societăţi, inducând-l, astfel în eroare cu privire la faptul că, respectiva persoană are competenţe în desemnarea prestatorilor de servicii.

73. Prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 29 decembrie 2009, Serviciul teritorial Braşov a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului K. A. (procuror şef al Secţiei de urmărire penală în cadrul unui parchet de pe lângă tribunalul) pentru infracţiunile de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că, la datele de 9 decembrie, respectiv 15 decembrie 2009, în calitate de procuror şef al Secţiei de urmărire penală al unui parchet de pe lângă tribunalul, inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins de la martorul denunţător câte 2.000 lei, pentru a-i restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări într-un dosar penal, pe care-l avea spre instrumentare, bani pe care i-a primit în zilele de 15 şi 18 decembrie 2009.
De asemenea, inculpatul a înlocuit trei săbii samurai şi un briceag dintre corpurile delicte ale dosarului, cu produse asemănătoare ca serie, prin aceasta ajutându-l pe martor să îngreuneze sau să zădărnicească soluţionarea cauzei, făcând astfel imposibilă confiscarea bunurilor originale, ce constituiau obiectul material al infracţiunii incriminate de art. 279 din Codul penal.

74. Serviciul teritorial Bucureşti, prin rechizitoriul nr. 90/P/2008 din 15 decembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F. I. R. pentru două infracţiuni de înşelăciune (1 în formă de tentativă), prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi R. A. L. pentru complicitate la tentativa la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 13 octombrie 2005, cu ocazia încheierii în formă autentificată a unui antecontract de vânzare-cumpărare, inculpatul F. I. R., în calitate de promitent vânzător, l-a indus în eroare pe promitentul-cumpărător cu privire la calitatea sa de proprietar asupra terenului situat în intravilan, în suprafaţă de 13,25 ha teren, pe care s-a obligat să îl înstrăineze cu preţul de 5.300.000 euro, tranzacţie ce nu a fost perfectată întrucât promitentul - cumpărător nu a putut achita preţul convenit.
De asemenea, în perioada octombrie - decembrie 2005, inculpatul F. I. R., cu ocazia încheierii în formă autentică, în calitate de promitent-vânzător, a unui antecontract de vânzare-cumpărare şi a două acte adiţionale la acesta, a indus în eroare o societate comercială (promitent-cumpărător) angajându-se să vândă aceeaşi suprafaţă de teren, însă la preţul de 4.900.000 euro, firma fiind prejudiciată cu suma de 1.250.000 euro achitată cu titlu de avans.
În ambele situaţii, inculpatul a cunoscut faptul că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului au fost folosite anumite înscrisuri false (două certificate de legatar, un raport de expertiză extrajudiciară topo - cadastrală) care atestau calitatea sa de moştenitor a unei persoane.
În realizarea activităţii infracţionale a fost ajutat de inculpatul R. A. L., pe care l-a mandatat să-l reprezinte.

75. Prin rechizitoriul nr. 34/P/2006, din 21 decembrie 2009 al Serviciului teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I. S. (fost consilier judeţean, în prezent director coordonator al D. G. F. P. şi prodecan al unei facultăţii de ştiinţe economice) pentru două infracţiuni de trafic de influenţă, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, M. C. (şef serviciu la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) şi M. A. pentru câte o infracţiune de complicitate la trafic de influenţă, B. I., (cadru universitar), D. F. (decan al facultăţii de ştiinţe economice), V. D. şi B. M., (cadre didactice universitare la aceeaşi facultate) pentru câte o infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale
În perioada octombrie – noiembrie 2005, inculpatul I. S., în calitate de consilier judeţean, a pretins şi primit, în două tranşe, suma de 6.000 euro de la denunţătoare, administrator al unei societăţi comerciale, lăsând să se înţeleagă că întrucât, are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare şi conducerea D. G. F. P, poate interveni la aceştia să întocmească acte de control favorabile respectivei societăţi. Înţelegerea a fost intermediată de inculpatele M. C. şi M. A.
De asemenea, în cursul lunii iunie 2006, inculpatul I. S. a pretins suma de 1.500 euro de la un alt denunţător, pentru a interveni pe lângă şeful Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului să o ajute pe fiica denunţătorului să câştige concursul pentru ocuparea unui post de consilier juridic în cadrul acestei instituţii publice.
În cursul lunii iunie 2007, l-a ajutat pe inculpatul B. I. să redacteze în fals două înscrisuri înregistrate la o universitate, comunicându-i numele cadrelor didactice universitare ce urmau să fie menţionate în aceste documente. Înscrisurile, tehnoredactate în fals de B. I., erau necesare pentru a se face dovada îndeplinirii de către inculpatul I. S. a unuia dintre criteriile de evaluare impuse de legislaţia în vigoare la acea dată, pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar. Deşi, avea cunoştinţă că înscrisurile sunt falsificate, inculpatul D. F., decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, le-a semnat în calitate de preşedinte al comisiei de selecţie a candidaturilor, dându-le o aparenţă de legalitate. Unul dintre înscrisurile falsificate a fost semnat şi de inculpaţii V. D. şi B. M., tot în cunoştinţă de cauză. În cursul lunii iunie 2007, inculpatul I. S. a depus la dosarul său, pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, cele două înscrisuri falsificate.
În perioada octombrie 2005- iulie 2007, inculpatul I. S. şi-a folosit influenţa şi autoritatea în relaţia cu instituţii publice de nivel judeţean (Garda Financiară, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială, Primăria), influenţă ce decurgea din calitatea de preşedinte, deţinută consecutiv la nivelul organizaţiilor judeţene a două partide politice. Astfel, acesta a intervenit de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecţii fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţii fiscale neevidenţiate sau neachitate) la societăţi comerciale cu sediul pe raza unui anumit judeţ, pentru angajarea unor cunoştinţe în cadrul unei instituţii publice prin „aranjarea” unui concurs, precum şi pentru eliberarea unei autorizaţii de construcţie. Totodată, în calitate de prodecan la Facultatea de Ştiinţe Economice, şi-a folosit influenţa şi autoritatea în raporturile cu subordonaţii săi (cadre didactice, secretare) intervenind de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea ori acordarea notelor indicate şi pentru înscrierea la cursurile de masterat sau facultate a unor cursanţi, după începerea anului universitar, toate acestea în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţii (obţinerea unor sume de bani, neplata obligaţiilor fiscale către stat, obţinerea unei autorizaţii de construire pe o suprafaţă mare de teren, obţinerea unui post de consilier juridic în mod nelegal, promovarea examenelor şi absolvirea în final a facultăţii cu obţinerea diplomei de licenţă ori obţinerea diplomei de masterat).

76. Prin rechizitoriul nr. 84/P/2008 din 21 decembrie 2009, Serviciul teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S. I. (administrator) pentru infracţiunile de schimbare, fără drept, a destinaţiei fondurilor Comunităţilor europene, fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 fapte) şi încercare de a determina mărturia mincinoasă, P. E. pentru infracţiunile de complicitate la schimbarea, fără drept, a destinaţiei fondurilor Comunităţilor europene (2 fapte), fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi încercare de a determina mărturia mincinoasă, B. L. pentru infracţiunile de complicitate la schimbarea, fără drept, a destinaţiei fondurilor Comunităţilor europene (2 fapte), fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi uz de fals în formă continuată, D. S. F. şi P. A. M. pentru câte 2 infracţiuni de complicitate la schimbarea, fără drept, a destinaţiei fondurilor Comunităţilor europene.
În cursul anului 2004, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, inculpatul S. I. a obţinut, pe nedrept, fonduri comunitare nerambursabile, în valoare de 68.288,48 euro, prin prezentarea de documente false sau inexacte, folosind fondurile obţinute în alte scopuri, decât cel pentru care au fost solicitate, iar în cursul urmăririi penale a încercat să determine un martor, prin oferirea unei sume de bani, să dea declaraţii mincinoase în cauză.
În realizarea activităţii infracţionale inculpatul a fost ajutat în diverse moduri de coinculpaţii P. E., B. L., D. S. F. şi P. A. M.
Pentru acoperirea prejudiciului, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpaţilor.

77. Serviciul teritorial Iaşi, prin rechizitoriul nr. 11/P/2008 din 10 martie 2009, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. T. (controlor vamal) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen.
Activitatea infracţională a inculpatului a constat în aceea că, la data de 18 februarie 2007, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a permis introducerea în ţară a cantităţii de 598 pachete ţigări (peste limita legală) fără plata taxelor vamale, cauzând un prejudiciu de 2.870 lei în bugetul statului, care a fost recuperat întrucât bunurile au fost reţinute în vederea confiscării.

78. La data de 21 octombrie 2009, prin rechizitoriul nr. 80/P/2009 al Serviciului teritorial Iaşi a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul O. C. (inspector de poliţie la S. R. P. T. – B. I. F.) pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul O. C. i-a solicitat, la data de 29 septembrie 2009, denunţătorului suma de 300 - 400 de euro, iar, a doua zi, i-a mai pretins suma de 500 de euro, prevalându-se în faţa acestuia de o pretinsă influenţă, printr-un intermediar, asupra unui funcţionar din cadrul Microsoft Corporation, pentru a-l determina să întocmească, în cadrul atribuţiilor de serviciu, o adresă din care să rezulte că Microsoft nu a suferit niciun prejudiciu în urma activităţii sale de reproducere neautorizată pe un sistem de calcul, a unui program pentru calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă, adresă care să atragă aplicarea dispoziţiilor referitoare la clauza de nepedepsire prevăzută de art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, primind la data de 1 octombrie 2009 suma de 500 de euro, ocazie cu care a fost prins în flagrant.

79. Prin rechizitoriul 48/P/2008 din 10 noiembrie 2009 al Serviciului teritorial Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. S. (inspector guvernamental, fost subprefect al judeţului), L. G. (consilier în cadrul prefecturii) şi H. M. (funcţionar public în cadrul A. D. S.) pentru infracţiunile de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, fals material în înscrisuri oficiale şi de uz de fals în formă continuată, toate în forma participaţiei improprii.
S-a reţinut, în fapt, că în luna ianuarie 2008, inculpaţii, în calitate de subprefect, consilier, respectiv funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au procedat la falsificarea unei hotărârii adoptată de către Comisia judeţeană de fond funciar din cadrul prefecturii, pentru a determina ca reconstituirea dreptului de proprietate a unui cetăţean să se facă asupra unei suprafeţe de teren situate în intravilan, deşi acesta a deţinut teren la 20 de kilometri distanţă de municipiu, urmărind prin această manoperă s-a crească cu de peste 18 ori valoarea de piaţă a imobilului, care se afla în administrarea unei instituţii de cercetare şi aparţinea domeniului public al statului, astfel că nu putea reprezenta obiectul reconstitui dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice.

80. Serviciul teritorial Piteşti, prin rechizitoriul nr. 140/P/2008 din 7 decembrie 2009, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor C. L. G. (avocat) pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Lege anr. 78/2000 cu aplicarea . la art. 41 alin. (2) C. pen., de complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de violare de domiciliu prevăzută de art. 192alin. (2) C. pen., M. M. I. (fost ofiţer de poliţie judiciară) pentru infracţiunile de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, C. S. pentru infracţiunile de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., M. C. F., (cadru didactic), D. F. L., P. V. şi D. C. C. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. şi de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2). C. pen., S. P. M. şi T. M. C. (subofiţer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă) pentru infracţiunile de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., S. F. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi I. P. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de dare de mită, faptă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În perioada septembrie - decembrie 2008, inculpatul C. L. G., avocat, a pretins şi primit de la denunţător suma de 7.000 euro, iar, ulterior, a mai pretins câteva sute de euro, lăsându-l să creadă că are influenţă asupra inculpatului M. M. I., ofiţer de poliţie judiciară care-l cerceta într-un dosar penal pentru ucidere din culpă, şi că va interveni pe lângă acesta pentru a-i obţine o soluţie favorabilă. Astfel, în perioada septembrie-octombrie 2008, inculpatul M. M. I., a primit, atât de la denunţător, cât şi prin intermediul inculpatului C. L. G., sumele de 1.000 euro şi 1.000 lei, precum şi 50 litri alcool pentru a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, în sensul efectuării de cercetări în favoarea denunţătorului.
De asemenea, la data de 9 decembrie 2008, inculpatul C. L. G., a pretins şi primit suma de 500 lei pentru ca denunţătorului să-i fie emisă o adresă în vederea prelungirii dovezii de înlocuire a permisului de conducere. Ulterior, la data de 23 decembrie 2008, inculpatul M. M. I., a acceptat promisiunea oferirii sumei de 2.000 euro de la inculpatul S. F., lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra organelor judiciare pentru a determina punerea în libertate a unei persoane arestate preventiv într-o cauză penală.
Inculpatul M. M. I., la data de 29 noiembrie 2008, la instigarea inculpatului I. P., le-a cerut unor agenţi de poliţie rutieră să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să restituie unui contravenient permisul de conducere reţinut în vederea suspendării, oferindu-le totodată agenţilor constatatori bani, bunuri sau alte foloase.
În seara zilei de 20 octombrie 2008, inculpaţii D. F. L., S. P. M., P. V., T. M. C. şi C. L. G., au exercitat acte de violenţă şi ameninţare asupra aceluiaşi denunţător, pentru ca acesta să achite sume de bani ce reprezentau dobânzi la un împrumut cămătăresc pe care i-l acordase, ultimul dintre inculpaţi.
Totodată, cei cinci, pentru a putea exercitat acte de violenţă şi ameninţare asupra denunţătorului, l-au lipsit de libertate, în mod ilegal, transportându-l într-un loc izolat. Având în vedere că denunţătorul nu-şi achitase datoria până la data de 21 noiembrie 2008, inculpatul C. L. G. împreună cu inculpaţii D. C. C. şi M. C. F., l-a lipsit, din nou de libertate, în mod ilegal.
În cursul lunii decembrie 2008, inculpatul M. C. F., în mod repetat, a exercitat acte de violenţă şi ameninţare asupra denunţătorului, iar la 11 decembrie 2008, i-a aplicat mai multe lovituri în incinta unei instituţii publice, după care, prin constrângere, l-a transportat într-un loc izolat lipsindu-l de libertate în mod ilegal, pentru a-l determina să achite lunar o dobândă de 550 euro şi 150 dolari pentru un împrumut de 5.500 euro.
În perioada februarie 2008 - octombrie 2009, inculpatul C. S., în vederea stingerii unei datorii ce reprezenta un împrumut cămătăresc, l-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe denunţător să îi construiască un imobil în valoare de 41.000 euro, în condiţiile în care datoria denunţătorului era de 13.000 euro. Pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de şantaj, acelaşi inculpat, prin constrângere l-a determinat pe denunţător, la data de 5 decembrie 2008, să-i emită în fals chitanţe şi facturi fiscale.

81. Prin rechizitoriul nr. 90/P/2005 din 18 decembrie 2009, Serviciul teritorial Ploieşti a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S. C. (administrator la unei societăţi comerciale şi preşedinte al comisiei de recepţie a mărfurilor) pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 12 teza a II-a şi teza a III-a din Legea nr. 87/1994, F. P. (asociat unic şi administrator în fapt al unei societăţi) pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 12 teza a II-a şi teza a III-a din Legea nr. 87/1994, M. V. (şef Birou administrare contribuabili mari din cadrul D. G. F. P.) pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 mari acte materiale), S. Ş. şi T. M. (director, respectiv director adjunct al Direcţiei Metodologie, Administrarea Veniturilor Statului), S. N. (şef Birou Administrare Monopol de Stat în cadrul D. G. F. P.), B. A. E. (director general adjunct al D. G. F. P.), pentru câte o infracţiune de neglijenţă în serviciu în formă agravantă, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. raportat la art. 249 alin. (2) C. pen. şi M. A. M. (administrator al unei societăţi) pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
În perioada 27 ianuarie - 7 martie 2003, inculpatul F. P, în calitate de asociat unic şi administrator în fapt al unei societăţi, cu intenţie, prin acte materiale repetate, l-a determinat pe inculpatul S. C., administrator la aceeaşi societate, să întocmească în fals 151 note de intrare-recepţie, care atestau operaţiuni comerciale nereale, respectiv achiziţii de băuturi alcoolice naturale în cantitate de 4.934.950 litri, prin poziţia deţinută în firmă înlesnindu-i înregistrarea în evidenţa financiar-contabilă a celor 151 facturi fiscale, urmărind astfel ascunderea sursei taxabile (accize) şi sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv impozit pe profit şi taxă pe valoarea adăugată, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei.
Inculpatul B. A. E., în calitate de director general adjunct al D. G. F. P., în perioada iunie 2003 - august 2005, având responsabilităţi directe în legătură cu încasarea veniturilor bugetului de stat, inclusiv prin executarea silită, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, sens în care nu a dispus şi nu a verificat aplicarea sechestrului asigurator pe bunurile precizate de societatea administrată de cei 2 inculpaţi, şi nici nu a luat măsuri pentru valorificarea bunurilor mobile şi imobile indisponibilizate la termenul prevăzut de lege, precum şi pentru respectarea metodologiei legale privind valorificarea acestor bunuri, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.285.966 lei. De asemenea, la producerea prejudiciului au contribuit şi inculpaţii M. V., S. N., T. M. şi S. Ş., în calitate de angajaţi, cu funcţii de conducere ai D. G. F. P., care fiind delegaţi pentru luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor respectivei societăţi comerciale, şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, sens în care nu au identificat toate bunurilor ce puteau fi indisponibilizate şi nu au aplicat sechestrul în condiţiile de fond şi formă reglementate de dispoziţiile legale aplicabile în materie. Faptele acestor inculpaţii au fost comise din culpă, excepţie făcând inculpatul M. V. care a acţionat cu intenţie în forma calificată.
Mai mult inculpatul M. A. M., în calitate tot de administrator societăţii, începând cu data de 23 aprilie 2003, cu intenţie, prin întocmirea unui număr de 35 facturi fiscale, la solicitarea coinculpatului F. P., a înstrăinat cantitatea de 930.492 litri băuturi alcoolice în valoare de 1.224.880 lei, aflată sub sechestru, fără a se asigura că suma obţinută din vânzare a fost virată la bugetului de stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (4) din O. G. nr. 92/2003, asigurându-i în acest mod asociatului unic F. P., o parte din produsul infracţiunii de evaziune fiscală.

82. Serviciul teritorial Alba Iulia, prin rechizitoriu nr. 42/P/2009 din 16 septembrie 2009 a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei C. A. I. (director de sucursală a unei societăţi de broker), pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În perioada martie 2002 - decembrie 2008, inculpata C. A. I., în calitate de director de sucursală a unei societăţi de broker, a indus în eroare un număr de 271 părţi vătămate, prin folosirea unor mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii unor contracte de intermediere pentru efectuarea de investiţii pe piaţa de capital, fără a le înregistra în evidenţele contabile.
Părţile vătămate au fost menţinute în eroare, prin prezentarea periodică a unor înscrisuri contrafăcute (portofolii client) care confirmau, în mod nereal, calitatea acestora de investitor.
În această modalitate, inculpata a produs, dauna acestor persoane un prejudiciu în sumă de 7.798.546,53 lei (echivalentul a 1.818.436,45 euro) .
De asemenea, în perioada iunie – august 2008 , inculpata C. A. I. şi-a însuşit suma de 878.369,74 lei rezultată din vânzarea pe piaţa de capital a acţiunilor deţinute de către un număr de 79 de persoane. În acest context, pentru a dovedi că a achitat clienţilor sumele rezultate din valorificarea portofoliilor, inculpata a întocmit în fals un număr de 79 de mandate poştale, deşi în realitate, banii ajungeau în posesia sa. În plus, pentru a asigura aparenţa de legalitate a actelor sale, a mai întocmit şi semnat în fals un număr de 39 acte de control intern denumite ,,procese-verbale”, din care rezultata că s-ar fi efectuat controale de specialitate la sucursala societăţii, în urma cărora nu s-ar fi constatat deficienţe.
În vederea recuperării prejudiciului, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpatei cât şi a societăţii de broker.

83. Prin rechizitoriul nr. 18/P/2009 din 14 decembrie 2009, Serviciul Teritorial Timişoara a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S. J. pentru infracţiunile de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, N. G. pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, T. G. M. pentru infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală şi uz de fals în formă continuată, O. C., U. L., C. C. E., D. D. A. pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, S. A. şi F. D. pentru câte o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi mărturie mincinoasă şi P. C. O. pentru infracţiunile de spălare de bani şi uz de fals în formă continuată.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul S. J., cetăţean maghiar, a înfiinţat o societate comercială având ca obiect de activitate comercializarea de produse petroliere în regim de antrepozit fiscal, iar cu complicitatea inculpaţilor N. G., T. G. M şi P. C. O., folosind acte false, au eludat obligaţia de plată a accizelor şi TVA-ului, aducând bugetului de stat un prejudiciu echivalent în lei a peste 4 milioane euro. Această activitate infracţională nu s-ar fi putut desfăşura fără ajutorul lucrătorilor vamali din cadrul compartimentul de supraveghere şi analiză de risc, care exercitându-şi cu ştiinţă, în mod defectuos, atribuţiile de serviciu, au contribuit la prejudicierea bugetului de stat, ca urmare a neachitării accizelor şi TVA-ului de către societatea comercială necontrolată.

11.2. Anexa nr. 2 – Prezentarea unor hotărâri penale definitive de condamnare


1. Prin sentinţa penală nr. 1114 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curii de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, inculpatul L. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a reţinut că, inculpatul, în calitate de judecător a pretins suma de 30.000 euro, din care a primit, în două tranşe, suma de 25.000 euro, pentru a pronunţa o soluţie favorabilă denunţătorului, într-o cauză penală ce-i fusese repartizată spre soluţionare.

2. Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 17 din 10 ianuarie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1643 din 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, i-a condamnat pe inculpaţii U. D. G. şi T. G. la câte o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, inculpaţii, în calitate de director general şi, respectiv, director economic al unei societăţi comerciale, au dezafectat şi au vândut către diferite persoane fizice şi persoane juridice 11 spaţii comerciale incluse în capitalul social al firmei pe care o coordonau, cauzând astfel un prejudiciu 111.847,5 lei.
De asemenea, inculpatul U. D. G. având ajutorul inculpatului T. G., a falsificat anumite acte referitoare la organizarea societăţii comerciale, pe care le-a folosit pentru a induce în eroare o instituţie publică.

3. Prin sentinţa penală nr. 1663 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1547 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii D. V. şi H. D. D. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi inculpatul R. A. C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
S-a reţinut că, inculpaţii, în baza unei înţelegeri prealabile, au pretins şi primit de la denunţătoare suma de 75.000 euro, promiţându-i în schimb că vor interveni pe lângă judecătorul sindic investit cu soluţionarea contestaţiei formulate de aceasta, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile.

4. Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 83 din 24 ianuarie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3102 din 2 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, i-a condamnat pe inculpaţii D. D. şi N. I., la câte o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 11.09.2002 - 24.02.2003, inculpaţii, în calitate de director şi, respectiv, administrator a două societăţi comerciale, au folosit documente financiar-fiscale ce nu reflectau realitatea, în scopul obţinerii de credite bancare, pe care le-au folosit în interes personal.

5. Prin sentinţa penală nr. 140 din 14 martie 2007 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1315 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, au fost condamnaţi inculpatul U. C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 şi art. 258 C. pen., şi cu aplicarea art. 41 alin(1) C. pen. şi inculpaţii U. D. şi G. I. M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 cu referire la art. 2481 şi art. 258 C. pen., şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul U. C., în calitate de director al unei societăţi bancare şi inculpata U. D., în calitate de ofiţer de credite la aceeaşi unitate, în perioada 1999 - 2000, prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi încălcarea normelor bancare, au aprobat şi acordat credite, societăţilor comerciale reprezentate de inculpata G. I. M., deşi nu aceste firme nu îndeplineau condiţiile legale şi regulamentare, creând astfel o pagubă în patrimoniul băncii în valoare de 1.646.675 lei.

6. Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 468 din 12 noiembrie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1060 din 24 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, a dispus condamnarea inculpatei C. G. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în luna iunie 2008, inculpata, prin utilizarea unei cărţi false de identitate, a retras, în mod succesiv, de la diverse sucursale ale aceleiaşi unităţi bancare sumele de 3.500 euro, 4.000 euro, 4.500 euro şi, respectiv, 1.120.000 euro, iar ulterior depistării s-a prezentat şi organelor de poliţie sub aceeaşi identitate falsă.

7. Prin sentinţa penală nr. 45 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4015 din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, a fost condamnată inculpata M. M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei .
În perioada 3.06.2005 - 29.06.2006, inculpata, în calitate de vicepreşedinte al unei judecătorii, a primit suma de 5.600 lei de la martora denunţătoare, pentru a interveni pe lângă judecătorii din raza aceleiaşi curţi de apel în vederea soluţionării în mod favorabil a dosarelor în care aceasta era parte.

8. Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală a dispus, prin sentinţa penală nr. 1051 din 12 septembrie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1083 din 25 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, condamnarea inculpatului G. I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului P. M. O. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În luna martie a anului 2008, inculpatul G. I. ajutat de coinculpatul P. M. O. a pretins şi primit de la martorul denunţător suma de 15.000 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul unor instanţe şi astfel, poate interveni, în vederea punerii în libertate a denunţătorului care era cercetat în stare de arest preventiv, într-un dosar penal.

9. Prin sentinţa penală nr. 59 din 30 aprilie 2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2521 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Curtea de Apel Constanţa a dispus condamnarea inculpatului V. V. la o pedeapsă rezultantă de 10 luni închisoare de pentru 2 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., toate cu reţinerea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la datele de 21.11.2008 şi 24.11.2008, inculpatul V. V., procuror şef al Secţiei urmărire penală din cadrul unui parchet de tribunal, a pretins de la două persoane, diferite sume de bani şi bunuri în scopul soluţionării favorabile a dosarelor penale în care acestea erau cercetate pentru infracţiuni la legea circulaţiei.

10. Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 149 din 13 martie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1876 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul P. L. pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
S-a reţinut că, societatea comercială administrată de inculpatul, a obţinut, în perioada 2003 - 2004, de la o unitate bancară, credite în valoare de 914.700 lei, pe care inculpatul le-a utilizat în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
În vederea folosirii creditelor obţinute, inculpatul a întocmit sau utilizat documente ce atestau tranzacţii fictive, inducând în eroare unitatea bancară, atât la încheierea, cât şi pe parcursul executării contractelor, în scopul procurării unor foloase ilicite.

11. Prin sentinţa penală nr. 55 din 4 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20 din 12 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T. I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 18.08.2006, inculpatul T. I., în calitate de procuror la un parchet de pe lângă o judecătorie, a pretins şi primit suma de 500 lei de la două persoane cercetate pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în scopul adoptării unei soluţii favorabile acestora.
În schimbul sumei primite, inculpatul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor cercetaţi, cu aplicarea unor sancţiuni administrative, favorizându-i astfel pe cei doi.

11.3. Anexa nr. 3 – Prezentarea achitărilor definitive din anul 2009

11.3.1. Hotărâri definitive de achitare pe alte temeiuri decât cel al dezincriminării faptelor

Instanţele de judecată au dispus achitarea unui număr de 22 inculpaţi, în 7 dosare penale, a căror situaţie se prezintă după cum urmează:

1. Prin rechizitoriul nr. 36/P/2005 din 09 iulie 2007, Serviciul teritorial Suceava a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Z. I. (director al Administraţiei Finanţelor Publice Municipale) pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996, modificată raportat la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în perioada 2002 - 2005, inculpatul Z. I., încălcând regimul incompatibilităţilor funcţionarilor publici şi folosind informaţii obţinute în virtutea atribuţiilor de serviciu, a acţionat, fără a avea vreo calitate sau împuternicire, în numele unor persoane fizice autorizate şi a unor societăţi comerciale, efectuând operaţiuni şi tranzacţii financiare, sens în care a emis oferte de preţ, a redactat şi semnat contracte de vânzare-cumpărare şi de prestări servicii, a desfăşurat activităţi de instalare a programelor de evidenţă contabilă „BUGETARA” şi „EGIPT” şi a întocmit şi semnat facturi fiscale în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul importante sume de bani.
De asemenea, la data de 18.04.2005, cu ocazia completării declaraţiei de avere, inculpatul a omis să menţioneze că soţia sa a fost, în anul 2004, asociat al unei societăţi comerciale, calitate în care a ridicat suma de 71.715 lei, cu titlu de avans dividende.
Prin sentinţa penală nr. 476 din 20 noiembrie 2007, Judecătoria Dorohoi a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestuia prin actul de inculpare, aplicându-i pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, precum şi anularea actelor false şi confiscarea sumei de 255174,6 lei.
Tribunalul Botoşani, admiţând apelul inculpatului Z. I., a dispus, prin decizia penală nr. 180A din 23 septembrie 2008, achitarea acestuia în baza art. 10 lit. a) C. pr. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art. 10 lit. d) C. pr. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi menţinerea soluţiei de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 115/996, modificată raportat la art. 292 C. pen., cu consecinţa înlăturării dispoziţiilor de anulare a actelor false şi de confiscare a sumei de 255.174,6 lei de la acesta şi a reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare la plata cărora fusese obligat.
Prin aceiaşi hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului de prima instanţă.
De asemenea, prin decizia nr. 129 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, recursul formulat de procurorii anticorupţie, însă a admis calea de atac exercitată de către inculpat, dispunând achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d) C. pr. pen. şi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 50 din Legea nr. 144/2007 raportat la art. 292 C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 115/1996.
Instanţele judecătoreşti şi-au întemeiat soluţia de achitare pe faptul că activităţile efectuate de către inculpat nu reprezintă operaţiuni financiare ca acte de comerţ, aşa cum sunt definite de legea penală, iar semnarea în fals a unor înscrisuri sub semnătură privată nu a produs consecinţele juridice prevăzute în norma de incriminare, precum şi că omisiunea completării anumitor date în cuprinsul declaraţiei de avere nu este rezultatul unui act intenţionat, formă de vinovăţie stabilită de lege pentru a fi în prezenţa acestei fapte penale.

Soluţia de achitare nu este imputabilă procurorului de caz, întrucât are la bază interpretarea diferită dată de către instanţa dispoziţiilor care reglementează două dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu. Astfel, la trimiterea în judecată a inculpatului, procurorul a avut în vedere că activităţile efectuate de acesta, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale în materie, se circumscriu sferei operaţiunilor financiare ca acte de comerţ, precum şi faptul că inculpatul fiind funcţionar public era incompatibil să desfăşoare alte activităţi în cadrul societăţilor comerciale sau ca persoană fizică autorizată ori să încheie tranzacţii financiare folosindu-se de informaţiile obţinute în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea. De asemenea, inculpatul având o pregătire profesională în domeniul fiscal şi cunoscând că nu poate deţine, în mod legal, funcţii în cadrul agenţilor economici, şi nici măcar să-i reprezinte, prin semnarea în fals a contractelor şi a documentelor financiar contabile, a urmărit încasarea sumelor ce formau obiectul convenţiei, de la instituţiile bugetare prin intermediul firmelor la care soţia sau fiica sa erau asociaţi. În aceste condiţii omisiunea inculpatului de a completa declaraţia de avere cu veniturile dobândite de soţie apare ca fiind intenţionată, cu atât mai mult cu cât sumele reprezentau chiar beneficiul realizat ca urmare a activităţilor derulare de către acesta.
Relevant este şi faptul că, prima instanţă a dispus condamnare inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, împrejurare care demonstrează că într-adevăr soluţiile instanţelor de control judiciar se fundamentează pe o altă interpretare dată textelor de lege.


2. Secţia de combatere a corupţiei, prin rechizitoriul nr. 148/P/2002 din 17 octombrie 2003, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor A. H. Ş. S. (primar al unui oraş reşedinţă de judeţ, arestat în perioada 9 aprilie2003 - 7 iulie 2004) pentru infracţiunile de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 fapte) şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., t. c. (consilier juridic la consiliul local şi director al administraţiei pieţelor, arestat în perioada 14 ianuarie – 17 noiembrie 2003) pentru infracţiunile de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum şi, în stare de libertate, a inculpaţilor D. A. (director executiv al unei societăţi comerciale, arestat în perioada 27 aprilie - 24 iunie 2003) pentru infracţiunile de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi în formă continuată prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., i. a. (director al unei societăţi comerciale, arestat în perioada 13 mai - 25 iunie 2003) şi c. s. (director al unei societăţi comerciale, arestat în perioada 23i - 27 iunie 2003) pentru câte o infracţiune de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi L. Ş. pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul A. H. Ş. S., în calitate de primar al unui oraş reşedinţă de judeţ, a pretins, prin intermediul inculpatului L. Ş. şi a martorului O. C., de la reprezentanţii a două societăţi comerciale 10% din acţiuni, respectiv acţiuni în valoarea de 150.000 lei pentru ca firmele să beneficieze în continuare de lucrările care constituiau obiectul contractelor de concesiune încheiate cu consiliul local şi întrucât nu a obţinut foloasele necuvenite solicitate, şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu, procedând la rezilierea contractelor, cu consecinţa cauzării unei tulburări însemnate a bunului mers a activităţii şi a unor pagube în patrimoniul celor două persoane juridice de interes public, precum şi că, a pretins şi primit de la inculpatul I. A., director al unei societăţi comerciale, 10% din acţiunile firmei pentru a nu rezilia contractul de concesiune, în baza căruia societatea beneficia de lucrări plătite de la bugetul local.
De asemenea, inculpatul A. H. Ş. S. i-a solicitat inculpatului D. A., reprezentant al unei societăţi comerciale, efectuarea unor lucrări de construcţie în valoare de 10.000 lei, în schimbul foloaselor necuvenite primite acesta exercitându-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu ce-i reveneau ca primar şi preşedinte al comisiei de licitaţii pentru investiţii şi cauzând, astfel, bugetului local un prejudiciu de peste 1 milion lei, prin adjudecarea, cu încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, de către firma inculpatului D. A., a tuturor obiectivelor de investiţii pentru anul 2001, în defavoarea unor societăţi comerciale cu obiect de activitate similar.
S-a mai reţinut că, inculpatul A. H. Ş. S. a pretins şi primit de la inculpatul T. C. un teren în valoare de 25.000 lei pentru a face un act contrar atribuţiilor sale de serviciu, numindu-l, astfel, pe acesta în funcţia de consilier juridic în cadrul primăriei cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, şi că, totodată inculpatul T. C., în calitate de director al administraţiei pieţelor, a atribuit în mod abuziv, fără licitaţie, un spaţiu comercial unei societăţi al cărui asociat era fiul său minor şi funcţia de administrator era exercitată chiar de către inculpat, cauzând administraţiei pieţelor o pagubă, respectiv contravaloare reparaţiilor efectuate din banii publici, pentru aducerea în stare de întrebuinţare a spaţiului închiriat.
Inculpatul A. H. Ş. S. a mai pretins de la proprietarii unui imobil dobândit în baza Legii nr. 112/1995, suma de 10.000 USD pentru a renunţa la acţiunile în justiţie ce aveau ca obiect dreptul de proprietate al acestora, exercitate împotriva lor de către consiliul local, precum şi de la inculpatul C. S., reprezentant al unei societăţi comerciale care încheiase cu administraţia locală un contract de asociere în participaţiune, un procent cuprins între 10% şi 25% din valoarea acestuia, în schimb eliberând în favoarea societăţii o autorizaţie de construcţie, iar ulterior i-a atribuit aceleiaşi firme, in mod nelegal un teren în suprafaţă de 504 mp, deşi cunoştea că imobilul făcea obiectul unei acţiuni în revendicare exercitată de proprietari în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa penală nr. 44 din 28 februarie 2008, Tribunalul Alba a dispus achitarea inculpaţilor A. H. Ş. S., D. A. şi I. A., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanţei, a inculpaţilor T. C. şi C. S., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. pr. pen., pentru câte o infracţiune de dare de mită în formă continuată şi a inculpatului T. C., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen. pentru infracţiunea de abuz în serviciu conta intereselor publice, precum şi încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. g) C. pr. pen. ca urmare a decesului inculpatului L. Ş.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr. 17/A din 5 martie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de procurorul anticorupţie şi inculpaţii A. H. Ş. S., D. A., T. C. şi I. A., aceeaşi soluţie fiind pronunţată şi prin decizia penală nr. 3829 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă dispunând respingerea recursurilor formulate de către aceştia.
La adoptarea soluţiei instanţele au dat prioritate probelor administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, cu respectarea principiului contradictorialităţii, al egalităţii armelor şi al garantării dreptului la apărare, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, fiind luate în considerare numai în măsura în care s-au coroborat cu probatoriul efectuat în faţa instanţei. Astfel, instanţele au reţinut că probele administrate la urmărire penală, deşi au constitut temeiul trimiterii inculpaţilor în judecată, nu pot conduce la condamnarea acestora, atâta timp cât au fost readministrate, iar aspectele semnalate prin rechizitoriu nu s-au confirmat.
Trimiterea în judecată a inculpaţilor şi prin urmare soluţia de achitare nu este imputabilă procurorului de caz, întrucât pentru a fi reţinute infracţiunile de dare de mită, respectiv luare de mită s-au avut în vedere declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor I. A., L. Ş., T. C. şi C. S. referitoare la oferirea bunurilor şi a altor foloase inculpatului A. H. Ş. S., declaraţiile inculpatului D. A. care deşi, cu ocazia audierii a negat săvârşirea faptelor, din cele relatate au rezultat, în materialitatea lor, actele de corupţie înfăptuite, recunoscând, astfel, implicit comiterea acestora, depoziţiile martorilor care însă, ulterior, în faţa instanţei au fost retractate, precum şi ale denunţătorilor. Mai mult, chiar instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei că în două cazuri au fost transferate bunuri şi executate prestaţi de către mituitori în favoarea inculpatului A. H. Ş. S, pentru ca în privinţa altor fapte să se limiteze doar la a preciza că declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală au fost rezultatul unor mijloace de constrângere, fără a dezvolta aspectele care au condus la această concluzie.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior, instanţele au reţinut că mijloacele de probă strânse la urmărire penală au constituit temeiul trimiterii în judecată a inculpaţilor, altfel spus, organele de cercetare penală şi-au îndeplinit sarcina administrării probelor ce le incumbă potrivit normei procesual penale.
Referitor la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, soluţia procurorului, de a le reţine în sarcina inculpaţilor A. H. Ş. S., D. A. şi T. C., este criticabilă, întrucât din probele administrate nu rezultă că aceştia şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile ce le reveneau în virtutea funcţiei sau că s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al activităţii consiliului local, ori o pagubă în patrimoniul acestei instituţii publice.
Astfel, actele de serviciu indicate ca fiind îndeplinite în mod defectuos de către inculpatul A. H. Ş. S. nu emanau de la acesta şi nu erau incluse conform legii în sfera atribuţiilor ce îi reveneau în virtutea funcţiei pe care o exercita, motiv pentru care nici în sarcina inculpatului D. A. nu se putea reţine complicitatea la comiterea acestor fapte. Mai mult, expertiza contabilă efectuată a concluzionat că în patrimoniul consiliului local nu a fost prejudiciat, iar prin acţiunile întreprinse de inculpatul A. H. Ş. S. nu a fost perturbată desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice acestei autorităţi, întrucât pentru a fi cauzată o tulburare însemnată trebuie ca aceasta să fie efectivă şi de o anumită gravitate, nefiind suficientă numai producerea unei stări de pericol, ceea ce în cazul de faţă nu s-a probat.
De asemenea, conform dispoziţiilor legale inculpatul T. C. avea posibilitatea să atribuie anumite spaţii şi fără licitaţie, iar prin reparaţiile efectuate pentru aducerea spaţiului închiriat în stare de bună folosinţă nu s-a produs nicio paguba în patrimoniul unităţii, întrucât potrivit legii civile locatorul este obligat să le facă.


3. La data de 12 decembrie 2006, prin rechizitoriul nr. 47/P/2006, Serviciul Teritorial Galaţi a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. I. (consilier superior în cadrul D. G. F. P. - Serviciul de investigaţii fiscale) pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că, inculpatul B. I., în calitate de consilier superior în cadrul D. G. F. P. - Serviciul de investigaţii fiscale, având atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, cu prilejul verificărilor contabile efectuate la două societăţi comerciale, a pretins, la datele de 01.04.2005, respectiv 17.05.2005, diferite sume de bani, condiţionând astfel îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu, în sensul aplicării unor sancţiuni contravenţionale la limita minimă prevăzută de lege, foloasele necuvenite pretinse reprezentând echivalentul a 10% din valoarea amenzilor contravenţionale ce urmau a fi aplicate.
Prin sentinţa penală nr. 54 din 5 februarie 2008, Tribunalul Galaţi a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. pr. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 135/A din 5 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie, soluţia primei instanţe fiind menţinută şi prin decizia penală nr. 825 din 10 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă dispunând respingerea recursului formulat de către procurorul anticorupţie.
Instanţele de judecată au constatat că nu s-a făcut dovada certă că inculpatul B. I. ar fi pretins o sumă de bani pentru aplicarea unor sancţiuni contravenţionale într-un cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege, deoarece susţinerile martorului denunţător nu au fost confirmate de declaraţiile celorlalţi martori şi de conţinutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor audio-video.

Apreciem că soluţia de achitare este imputabilă procurorului de caz, pentru considerentele dezvoltate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, întrucât pe parcursul procesului penal nu au fost administrate suficiente probe care să demonstreze în mod neîndoielnic vinovăţia inculpatului sub aspectul pretinderii unor sume de bani cu titlu de mită.
Astfel, în situaţia în care declaraţiile martorului denunţător nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul a comis fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază orice persoană pusă sub acuzare nu a putut fi răsturnată, în consecinţă fiind pe deplin aplicabil principiul „in dubio pro reo”, potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului.


4. Prin rechizitoriul nr. 100/P/2004 din 20 aprilie 2006, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor C. C. V. (ofiţer-poliţie de frontieră) şi L. F. V. (subofiţer-poliţie de frontieră) pentru infracţiunile de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului V. D. (asociat unic şi administrator la o societate comercială de transport internaţional de persoane) pentru infracţiunile de dare de mită (2 fapte) prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpaţilor C. A., I. G. şi C. M. pentru infracţiunile de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul V. D., asociat unic şi administrator la o societate comercială de transport internaţional de persoane, a iniţiat şi constituit un grup alcătuit din inculpaţii I. G., C. A. şi C. M. (şoferi, respectiv secretară la societatea comercială a inculpatului V. D.) în scopul săvârşirii de infracţiuni de corupţie, sens în care cei patru inculpaţi, cu ocazia desfăşurării activităţii de transport internaţional de persoane, au pretins de la cei pe care îi transportau în/din străinătate şi care nu îndeplineau condiţiile de intrare şi/ şedere în spaţiul Schengen, pe lângă costul călătoriei şi diferite sume de bani, de regulă 50 euro, lăsând să se înţeleagă că le pot facilita trecerea frontierei întrucât au influenţă asupra organelor vamale.
De asemenea, inculpaţii C. C. V. şi L. F. V., în calitate de ofiţer, respectiv subofiţer în cadrul poliţiei de frontieră au pretins şi acceptat promisiunea unor foloase necuvenite de la inculpatul V. D. în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu, sens în care au favorizat şi facilitat trecerea frontierei de stat a României a persoanelor care erau transportate în străinătate de către inculpaţii I. G. şi C. A., cu autovehiculele proprietatea societăţii administrate de inculpatul V. D. şi care nu îndeplineau condiţiile de intrare şi/ şedere în spaţiul Schengen, cauzând astfel o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei publice ai cărei angajaţi erau şi obţinând, totodată, un avantaj patrimonial pentru firma transportatoare.
Prin sentinţa penală nr. 50/PI din 22 aprilie 2009, Curtea de Apel Oradea a dispus achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen., a inculpaţilor C. C. V. şi L. F. V. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei, a inculpaţilor V. D., I. G., C. A. şi C. M. pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar a inculpatului V. D. şi pentru două infracţiuni de dare de mită.
Instanţa de fond a mai dispus condamnarea inculpaţilor V. D., I. G., C. A. şi C. M., la câte o pedeapsă privativă de libertate, fie cu executare în regim de detenţie, fie cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în raport de circumstanţele reale şi cele personale ale acestora, pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 3545 din 2 noiembrie 2009, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de DNA şi inculpatul C. C. V.
La motivarea soluţiei de achitare, instanţele au avut în vedere faptul că poliţiştii de frontieră nu au cauzat o tulburare însemnată bunului mers al activităţii punctelor de frontieră prin modul în care şi-au exercitat atribuţiilor de serviciu, că aceştia nu au pretins sau acceptat nicio promisiune de foloase necuvenite din partea patronului firmei de transport în schimbul trecerii mai repede prin vamă, precum şi că acesta din urmă nu le-a promis bunuri pentru ajutorul primit. De asemenea, s-a mai reţinut că inculpaţii nu s-au constituit într-un grup organizat pentru a săvârşi fapte de corupţie întrucât scopul urmărit de angajaţii societăţii de transport era acela de a realizare obiectul de activitate al respectivei societăţi.

Trimiterea în judecată a inculpaţilor, şi prin urmare, soluţia de achitare nu este imputabilă procurorului de caz, întrucât acuzaţiile de luare de mită, respectiv dare de mită au avut ca fundament discuţiile telefonice purtate de cei doi poliţişti de frontieră cu patronul firmei de transport internaţional, din care rezultă că s-a cerut achiziţionarea unui aparat foto sau a unei camere video, fără a se stabili condiţiile de plată a contravalorii obiectului, precum şi faptul că a fost acceptată, cu ocazia solicitării sprijinului pentru tranzitarea frontierei, oferta aducerii din străinătate a unor bunuri, convorbiri ce trebuie analizate prin raportare la întregul context creat de acţiunile întreprinse de către fiecare inculpat în parte (conlucrarea în vederea organizării trecerii frontierei de către sute de persoane ce nu îndeplineau condiţiile legale, inclusiv obţinerea de informaţii cu privire la programul de lucru a celor doi poliţişti şi determinarea altor colegi de serviciu să procedeze în acelaşi mod; perceperea unor sume suplimentare de la cei care aveau probleme pentru a se intervenii la poliţiştii de frontieră; înţelegerea dintre angajaţii firmei de transport de a-i mitui pe poliţişti pentru a evitata problemele ce apar la trecerea frontierei; încălcarea atribuţiilor de serviciu de către cei doi poliţişti).
De asemenea, şi pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni de corupţie, din ansamblul materialului probator administrat (declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor, conţinutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor efectuate prin telefon, înscrisuri referitoare la punctele de frontieră prin care erau trecuţi cei ce nu îndeplineau condiţiile de intrare şi/ şedere în spaţiul Schengen, programul de lucru a celor doi poliţişti de frontieră) rezultă că patronul, cei doi şoferi şi secretara de la societatea de transport s-au constituit într-un grup structurat cu atribuţii bine stabilite, care a acţionat o perioadă determinată de timp (martie 2003-aprilie2005) în scopul comiterii de fapte de corupţie (trafic de influenţă) pentru a obţine beneficii financiare. Chiar dacă scopul inculpaţilor era acela de a realiza obiectul de activitate al societăţii comerciale (transportul internaţional de persoane) nu este exclus faptul că aceştia, pentru a transporta persoanele ce nu îndeplineau condiţiile necesare tranzitării frontierei, s-au constituit într-un grup organizat, care lăsa să se înţeleagă că le pot facilita trecerea frontierei, întrucât au influenţă asupra organelor vamale, în schimb pretinzând pe lângă costul călătoriei şi alte sume de bani care susţineau că le sunt necesare pentru a-le ajuta.
Pe de altă parte, este criticabilă soluţia procurorului de caz de a reţine că acţiunile inculpaţilor C. C. V. şi L. F. V. de a permite trecerea frontierei de stat a persoanelor care nu îndeplineau condiţiile de intrare şi/sau şedere în spaţiul Schengen realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, întrucât urmarea imediată reţinută în actul de inculpare, respectiv cea de tulburare însemnată a bunului mers al unităţii vamale nu s-a produs. Tulburarea însemnată constă în stânjenirea desfăşurării în condiţii normale a tuturor activităţilor inerente, respectivei unităţi, trebuie să aibă o anumită gravitate şi trebuie să fie efectivă, nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări sau producerea doar a unei stări de pericol, ceea ce în cazul de faţă nu s-a probat.


5. Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, prin
rechizitoriul nr. 38/P/2005 din 28 februarie 2006, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor D. I. (director general RNPR), B. D. (director al Direcţiei investiţii producţie – RNPR şi membru al comisiei de evaluare) şi D. E. (director al Direcţiei economice – RNPR şi membru al comisiei de evaluare) pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată (cu consecinţa obţinerii unui avantaj patrimonial pentru altul) prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpaţilor D. M. (şef al Direcţiei tehnice - RNPR şi membru al comisiei de evaluare), C. C. (director al Direcţiei fond forestier - RNPR şi membru al comisiei de evaluare), D. M. (şef al Serviciului investiţii şi dezvoltare - RNPR), V. S. (specialist în protecţia muncii - RNPR) şi M. V. (consilier juridic - RNPR) pentru câte o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că, în perioada iunie - decembrie 2004, RNPR, în calitate de instituţie publică şi autoritate contractantă, a organizat licitaţii cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a acordat preferenţial 8 contracte de furnizare echipament de lucru şi protecţie, armament, accesorii şi echipament de vânătoare în valoare de 11.600.168,195 lei, unor societăţi comerciale controlate de aceeaşi persoană.
Inculpatul D. I., director general al RNPR, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu bună ştiinţă, nu a luat nicio măsură de stopare a derulării celor 8 contracte de achiziţii care erau în mod vădit păgubitoare, iar inculpaţii B. D. şi D. E., în calitate de conducători ai compartimentelor de specialitate şi membrii ai comisiei de evaluare, au semnat, respectivele contracte, şi ulterior ordinele de plată, încălcându-şi îndatoririle de serviciu, în principal, cele referitoare la buna gospodărire a patrimoniului regiei, cei trei inculpaţi cauzând, astfel regiei naţionale un prejudiciu în valoare de 9.195.032,8904 lei şi asigurând, totodată, obţinerea unui avantaj patrimonial societăţilor comerciale cocontractante.
De asemenea, inculpaţii D. M, C. C, D. M, V. S şi M. V., membrii ai comisiei de evaluare, cu ocazia desfăşurării licitaţiilor încălcându-şi atribuţiile de serviciu au nesocotit dispoziţiile legale care reglementau procedura de achiziţii publice, împrejurare ce a determinat încheierea în condiţii nelegale a contractelor de achiziţii cu patru firme controlate de aceeaşi persoană, precum şi producerea pagubei menţionate în patrimoniul RNPR.
Prin sentinţa penală nr. 331 din 19 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus achitarea inculpaţilor D. I., B. D., D. E., D. M., C. C., D. M., V. S. şi M. V., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen., pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei şi respingerea acţiunii civile cu consecinţa ridicării măsurilor asigurătorii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, prin decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de procurorii anticorupţie.
Instanţa de judecată şi-a fundamentat soluţia de achitare pe faptul că RNPR, nefiind instituţie publică şi autoritate contractantă, nu trebuia să respecte, cu ocazia organizării şi desfăşurării licitaţiilor care au condus la încheierea celor opt contracte, dispoziţiile legale care reglementează procedura achiziţiilor publice, precum şi pe împrejurarea că bunurile au fost cumpărate din fondurile proprii ale regiei naţionale. Totodată, s-a avut în vedere şi raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit căruia regia nu e instituţie publică, nu are calitate de autoritate contractantă şi prin urmare nu există prejudiciu în cauză.

Soluţia de achitare nu este imputabilă procurorului de caz, întrucât acesta a avut în vedere la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriu că, RNPR este, aşa cum
rezultă din coroborarea şi interpretarea dispoziţiilor constituţionale şi ale actelor normative (legi, O. U. G., H. G.) care privesc finanţele publice, controlul intern şi controlul financiar preventiv, înfiinţarea regiei naţionale şi regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia, o instituţie de interes public în sensul prevederilor art. 145 C. pen., care trebuie să-şi desfăşoare activitatea financiară şi comercială cu respectarea legilor privind finanţele publice şi achiziţiile publice, fiind astfel obligată să cumpere obiecte, produse şi bunuri conform procedurii ce reglementează achiziţiile publice, chiar şi atunci când achiziţiile se fac din fonduri proprii, atâta timp cât legea nu distinge altfel în cazul unor asemenea resurse financiare. Mai mult, s-a avut în vedere şi faptul că RNPR are calitatea de autoritate contractantă, calitate ce rezultă atât din practica instanţelor cu privire la instituţii cu regim juridic similar, cât şi din rapoartele si înscrisurile emise de la autorităţi abilitate să se pronunţe în acest sens (Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi ANAF).
De asemenea, probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor, acte de achiziţie, înscrisuri privind situaţia societăţilor participante la licitaţii, raportul de constatare) dovedesc că au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la organizarea licitaţiilor la momentul încheierii şi derulării contractelor, în scopul eliminării din competiţie a firmelor neagreate şi favorizării celor patru societăţi comerciale controlate de aceeaşi persoană, împrejurare demonstrată şi de faptul că RNPR a cumpărat produsele la preţuri mult supraevaluate, faţă de preţurile oferite de firmele respinse de la licitaţie sau de o calitate net inferioară celor existente pe piaţă, precum şi fără să fundamenteze necesitatea şi oportunitatea achiziţiilor. Prin urmare existenţa prejudiciului nu e determinată de depăşirea sau nu a bugetului ori fondurilor alocate regiei.

Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de judecată şi-a fundamentat soluţia de achitare pe faptul că regia autonomă nu este autoritate contractantă şi ca urmare nu era obligată să respecte dispoziţiile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind licitaţiile publice, argumentul principal avut în vedere pentru a aprecia astfel, fiind acela că „achiziţionarea echipamentului, armamentului, muniţie şi a altor produse s-a făcut din fonduri proprii şi nu din surse publice”.
Considerăm că raţionamentul instanţei este discutabil din două perspective.
În primul rând, prin „ fonduri proprii ”, nu se înţelege că acestea reprezintă fonduri private sau personale ale regiei şi membrilor săi, ci doar că nu sunt sume alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat ori de sănătate, bugetul trezoreriei, bugetele locale, etc., aşa cum erau definite în art. 3 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, acestea fiind, de fapt, resurse obţinute de către regie prin exploatarea şi valorificarea proprietăţii publice şi private a statului pe care o gestionează.
Acest aspect reiese cu claritate din actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea regiei autonome şi la care a făcut referire instanţa de judecată în cuprinsul hotărârii de achitare. Astfel, dispoziţiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1105/2003 stabilesc că Romsilva este persoană juridică care exercită atribuţii de serviciu public cu specific silvic, iar în art. 7 se prevăd printre activităţile specifice şi aceea de gospodărire a fondului forestier proprietate publică a statului, a fondurilor de vânătoare şi de pescuit atribuite, potrivit legii, pentru recoltarea şi valorificarea prin acte şi fapte de comerţ a produselor specifice fondului forestier, în condiţii de eficienţă economică.
Aşadar, „fondurile proprii” folosite de Romsilva pentru achiziţiile publice ce au făcut obiectul dosarului, sunt tot fonduri publice însă nerepartizate prin buget.
În al doilea rând, pornind de la faptul că la achiziţionarea bunurilor au fost folosite surse proprii şi nu surse bugetare, instanţa a concluzionat că „licitaţia putea fi organizată în condiţiile în care s-a desfăşurat”.
Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, act normativ ce reglementa, la acea dată, procedura achiziţiilor publice, a fost considerat inaplicabil la speţa de faţă de către instanţă, fără însă a se preciza actele normative ori regulile aplicabile, ajungându-se, astfel uşor la concluzia că licitaţia a putut fi organizată şi în afara regulilor stabilite de lege, fapt care evident nu poate fi acceptat. Or, tocmai lipsa unor criterii clare de selecţie şi atribuire în domeniul achiziţiilor publice, a unor măsuri corespunzătoare pentru a se asigura transparenţa şi responsabilitatea în gestiunea finanţelor publice, favorizează corupţia. Folosirea criteriilor obiective şi predeterminante pentru luarea de decizii privind achiziţiile publice are rolul de a facilita verificare ulterioară a aplicării corecte a regulilor şi procedurilor conform prevederilor art. 9 pct. (1) lit. c) din Convenţia ONU împotriva corupţiei, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004.
Acestea sunt raţiunile pentru care în acelaşi articol al Convenţiei s-a prevăzut că „fiecare stat ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsurile necesare pentru a stabili un sistem corespunzător de achiziţii publice care să se bazeze pe transparenţă, concurenţă si criterii obiective pentru luarea de decizii şi care, între altele, să fie eficiente pentru prevenirea corupţiei. Statul român, la data ratificării Convenţiei, avea stabilite deja aceste măsuri şi reguli ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, aplicabilă în tot sistemul achiziţiilor publice, deci şi în cazul analizat.

Dincolo de discuţia referitoare la utilitatea şi necesitatea produselor achiziţionate de Romsilva, ce a făcut obiectul dezbaterilor judiciare, aspectul care necesita o analiză extrem de temeinică era cel al preţurilor de achiziţie si, respectiv, a diferenţelor dintre acestea şi preţurile de pe piaţă a produselor achiziţionate, care ar fi trebuit să conducă la o concluzie certă şi motivată a existenţei sau inexistenţei prejudiciului , ca element al infracţiunii de abuz în serviciu.
În actul de inculpare, procurorul a demonstrat că loturi de produse achiziţionate de pe piaţă, la o anumită valoare, de către firma câştigătoare a licitaţiei, au fost vândute regiei autonome la preţuri foarte mari în raport cu cele de achiziţie, sumele plătite de Romsilva crescând de la 1,7 miliarde lei la 8 miliarde lei, de la 18 milioane lei la 9 miliarde lei, de la 81 milioane lei la 4 miliarde lei şi, respectiv de la 2,2 miliarde lei la 16 miliarde lei. Pe unitate de produs s-a constatat, că un produs cumpărat de firma câştigătoare cu 60 000, iar un altul cu 10 000 lei a fost achiziţionat de Romsilva cu 5 400 000 lei, respectiv cu 2 100 000 lei. S-a ajuns, astfel la adaosuri comerciale enorme, de 1979%, 3200%, 4980%, 8900% şi, chiar 19 500%. Diferenţele de preţ şi procentele practicate ca adaosuri comerciale, nefiind contestate de către inculpaţi, au fost reţinute ca atare de instanţă, după cum necontestat a fost şi faptul că 80% din produsele vândute regiei fuseseră achiziţionate de firma câştigătoare, tocmai de la societăţile care pierduseră licitaţia. Cu toate acestea instanţa a stabilit că în cauză nu există nici un prejudiciu, întrucât conform Constituţiei „economia României este o economie de piaţă”, ceea ce înseamnă că preţurile mărfurilor se stabilesc în baza cererii şi ofertei, nefiind identificată nicio dispoziţie legală care să limiteze aceste preţuri.
Asistăm la o evidentă confuzie, întrucât principiile unei economii de piaţă nu înlătură responsabilitatea în gestiunea fondurilor publice, ca regulă de bază, în procedurile de achiziţie publică. E unanim acceptat, în publicaţiile de gen, că achiziţiile publice sunt cunoscute ca fiind un proces vulnerabil la corupţie, înţelegeri oculte, fraudă şi manipulare, şi prin urmare necesită o abordare specială din partea statelor şi a instituţiilor sale.


6. La data de 01 noiembrie 2007, Serviciul Teritorial Piteşti, prin rechizitoriul cu nr. 8/P/2007, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor B. C. pentru infracţiunea de schimbare a destinaţiei fondurilor europene prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi L. I. E. pentru infracţiunea de complicitate la schimbarea destinaţiei fondurilor europene prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că, inculpatul B. C., în calitate de responsabil pentru implementarea unui proiect finanţat prin Programul PHARE 2000 şi reprezentant legal al societății beneficiare, a achiziţionat în urma încheierii contractului de furnizare bunuri din data de 01.08.2003, un autocamion marca Roman de la firma la care era administrator inculpatul L. I. E., pentru suma de 57.000 lei (27.592 lei fiind acordaţi din bugetul general al Comunităţilor Europene), deşi acesta o cumpărase în luna iulie a aceluiaşi an, doar cu suma de 1000 lei. Ulterior, în cursul lunii septembrie 2003, inculpatul B. C. a schimbat cu ajutorul inculpatului L. I. E. destinaţia legală a sumei de 27.592 lei acordată din bugetul general al Comunităţilor Europene pentru implementarea proiectului, sens în care i-a solicitat acestuia să-i achite cu bani obţinuţi în urma vânzării autoutilitarei anumite debite, pe care firma sa le avea faţă de o altă societate comercială.
Prin sentinţa penală nr. 71 din 05 iunie 2008, Judecătoria Brezoi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. pr. pen., achitarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală cu nr. 155/A din 29 octombrie 2008, a respins apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie , soluţia instanţei de fond fiind menţinută şi prin decizia penală nr. 138R din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, care a respins, ca nefondat, recursul formulat de parchet.
Instanţa de fond, precum şi instanţele de control judiciar au apreciat că simplele indicii şi bănuieli nesusţinute de probe certe care să ateste că inculpaţii au schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinaţia fondurilor obţinute din bugetul Comunităţilor Europene, nu pot constitui temei al condamnării având în vedere prezumţia de nevinovăţie şi faptul că în penal dubiul profită celui acuzat, acestea întemeindu-şi soluţia de achitare atât pe probele administrate în cursul urmăririi penele (declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor, raportul autorităţii contractante şi raportul de constatare a specialistului DNA), cât şi pe cele din faza cercetării judecătoreşti (raportul de expertiză tehnică auto şi raportul de expertiză contabilă).

Având în vedere argumentele care au stat la baza achitării inculpaţilor, raportat la materialul probator administrat în cauză, considerăm imputabilă procurorului soluţia pronunţată de instanţe. Chiar dacă, la data declanşării cercetărilor penale au existat indicii privind săvârşirea de către inculpaţii a faptelor penale reţinute în sarcina lor, pe parcursul urmăririi penale, şi ulterior în faza de judecată, nu au fost administrate probe care să confirme în mod cert vinovăţia acestora. Astfel, din probele administrate, respectiv declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, constatările experţilor şi specialistului DNA, a rezultat că achiziţionarea autocamionului în baza contractului încheiat între societăţile celor doi inculpaţi este perfect legală şi nu a avut drept scop schimbarea destinaţiei fondurilor europene. Mai mult, utilitatea încuviinţării şi administrării expertizelor dispuse de către instanţă a fost determinată de necesitatea verificării apărărilor formulate de către inculpaţi în legătură cu valoarea de circulaţie a autocamionului la data achiziţionării, întrucât aceştia potrivit normei procesual penale beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la proba contrară, sarcina administrării probelor revenind organelor judiciare, inclusiv organelor de urmărire penală. Ca urmare, acele aspecte care nu îşi găsesc o explicaţie plauzibilă în contextul împrejurărilor cauzei, dar care în acelaşi timp nu reuşesc să contureze fără echivoc vinovăţia inculpaţilor, le profită acestora în condiţiile în care, expertiza tehnică auto a concluzionat că între sporul de valoarea al autocamionului determinat de reparaţiile efectuate de inculpatul L. I. E. şi valoarea de circulaţie a acestuia la data achiziţionării de către societatea inculpatului B. C. nu există diferenţe sesizabile.


7. Prin rechizitoriul nr. 5/P/2003 din 30 iunie 2003 al Serviciului Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor V. Ş. (ofiţer auditor în cadrul DGFP) pentru infracţiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de instigare la înşelăciune prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., H. L. (consilier financiar în cadrul DGFP), C. Ş. (consilier financiar în cadrul DGFP), B. G. (referent în cadrul DGFP) şi L. M. C. (consilier financiar în cadrul DGFP) pentru infracţiunile de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin(1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., C. M. pentru infracţiunile de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin(1) şi (2) C. pen. şi de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., O. P. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., D. M. L. (administrator al unei societăţi comerciale) şi M. L. pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin(1) şi (2) C. pen., de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M. D. D. şi L. T. L. (administratori ai unor societăţi comerciale) pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin(1) şi (2) C. pen., de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi D. V. (administrator al unei societăţi comerciale) pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., şi de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în perioada 2000- 2002, inculpata V. Ş., ofiţer auditor în cadrul DGFP, având ca atribuţii de serviciu verificarea documentelor în baza cărora agenţii economici din domeniul privat beneficiau de rambursări de TVA, i-a determinat pe inculpaţii H. L., C. Ş., B. G., C. M. şi L. M. C., inspectori în cadrul aceleiaşi instituţii, să întocmească în fals, procese verbale de verificare a cererilor de rambursare a taxei pe valoare adăugată formulate de anumite societăţi comerciale, pe baza cărora acestea au beneficiat, în mod nelegal, de restituirea unor sume cuprinse între 8.000 şi 55.000 lei, cu consecinţa producerii unor pagube în bugetul de stat, prejudiciu reprezentat
de valoarea taxei rambursate, a penalităţilor şi majorărilor de întârziere. De asemenea la cererile de rambursare a TVA au fost anexate note contabile, facturi şi chitanţe fiscale, balanţe de verificare, declaraţii de impunere, deconturi şi alte documente contabile falsificate de către inculpaţii D. M. L., O. P., M. L., D. V., M. D. D. şi L. T. L. la cererea inculpatei V. Ş., în schimb fiecare dintre aceştia primind o anumită sumă din valoarea rambursată de către stat.
Prin sentinţa penală nr. 131 din 14 aprilie 2006, Tribunalul Suceava a dispus achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen., a inculpaţilor H. L., C. Ş., B. G. şi L. M. C. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei, încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. g) C. pr. pen. ca urmare a decesului inculpatei V. Ş., precum şi condamnarea celorlalţi inculpaţi pentru fiecare infracţiune pentru care au fost trimişi în judecată, executarea pedepsei rezultante aplicată acestora fiind, după caz, suspendată sub supraveghere sau condiţionat, în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 110 din 19 noiembrie 2007, a admis apelul promovat de către procurorii anticorupţie cu privire la greşita achitare a celor 4 inculpaţi şi rejudecând cauza în fond a dispus condamnarea fiecărui inculpat la o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Ulterior, la data de 20 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie, prin decizia penală nr. 1745/2008, a admis recursurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi cei 4 inculpaţi, dispunând casarea hotărâri pronunţată în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa inferioară, întrucât în calea de atac nu se examinaseră toate motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de către apelanţi.
Prin decizia penală nr. 14 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a admis în parte apelul declarat de procurorii anticorupţie şi s-a dispus condamnarea inculpatul B. G., menţinându-se soluţia de achitare a inculpaţilor H. L., C. Ş. şi L. M. C. pronunţată de instanţa de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 4013 din 02 decembrie 2009, a admis recursul Direcţiei Naţionale Anticorupţie numai cu privire la inculpatul B. G. şi a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru una dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.
Instanţele de judecată, motivând soluţia de achitare, au reţinut că inculpaţii H. L., C. Ş. şi L. M. C. nu au primit bani sau alte foloase pentru modul în care şi-au efectuat activitatea de verificare a cererilor de rambursare a TVA, precum şi faptul că nu s-au exercitat influenţe asupra lor. De asemenea, s-a apreciat că aceştia nu au acţionat cu intenţie, când cu ocazia efectuării controlului, au încălcat dispoziţiile aplicabile în materie şi astfel, au facilitat restituiri nelegale de TVA.

Trimiterea în judecată şi, implicit, soluţia de achitare nu este imputabilă procurorului de caz, întrucât din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, rezultă că existau suficiente probe care să justifice sesizarea instanţei cu rechizitoriu, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor. Astfel, acuzaţiile aduse inculpaţilor au avut ca fundament procesele verbele ale Gărzii Financiare privind verificările efectuate la sediile societăţilor comerciale controlate de către aceştia, raportul specialiştilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie referitor la procedura soluţionării cererilor de rambursare de TVA, interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, expertize grafologice şi declaraţii de martori, mijloace de probă a căror interpretare şi apreciere conduce la concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţie la momentul realizării controalelor, ocazie cu care au încălcat dispoziţiile aplicabile în materie, facilitând astfel, restituiri nelegale de TVA, cu atât mai mult cu cât, au întocmit în fals procese verbale de verificare a cererilor de rambursare a taxei pe valoare adăugată şi alte înscrisuri necesare pentru restituirea taxei către anumite firme. De asemenea, instanţele, în considerentele hotărârilor de achitare, au expus anumite argumente care nu aveau relevanţă în cauză, întrucât acestea vizau aspecte ce nu fuseseră reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare, în timp ce înlăturarea probelor acuzării nu a fost susţinută de motivare. Nu în ultimul rând, este de menţionat că cei 3 inculpaţi definitiv au fost condamnaţi de către instanţa care a judecat, în primul ciclu procesual, apelul declarat de procurorii anticorupţie.
11.3.2. Hotărâri definitive de achitare pe temeiul dezincriminării faptelor
Instanţele de judecată au dispus achitarea unui număr de 12 inculpaţi, în 6 dosare penale, ca urmare a dezincriminării faptelor prevăzute de art. 10 lit. b) şi art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007.

Având în vedere că, dezincriminarea faptelor penale de către legiuitor nu poate fi imputată procurorului, urmează să fie prezentate succint situaţia acestor cauze.

1. Prin sentinţa penală nr. 151 din 14.03.2008 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 239 din 12.02.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus achitarea faţă de 2 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 46/P/2005 din 28.01.2006 al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie.

2. Tribunalul Sibiu, prin sentinţa penală nr. 111 din 13 iunie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 537 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, a dispus achitarea faţă de 3 inculpaţi trimişi în judecată de către Serviciul teritorial Bacău, prin rechizitoriul nr. 27/P/2004 din data de 24.01.2005.

3. Prin sentinţa penală nr. 100/D din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 23 din 11 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus achitarea faţă de 2 inculpaţi, trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 3/P/2003 al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie.

4. Judecătoria Sibiu, prin sentinţa penală nr. 586 din 28 octombrie 2008, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 49 din 23 februarie 2009 a dispus achitarea faţă de 1 inculpat, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 9/P/2005 din 22.02.2007 al Serviciului teritorial Alba Iulia.

5. Conform sentinţei penale nr. 9 din 28 ianuarie 2009 a Judecătoriei Sighişoara, definitivă prin decizia penală nr. 298/A din 11 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Mureş s-a dispus achitarea faţă de 1 inculpat, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 42/P/2005 din 27.11.2006 al Serviciului teritorial Târgu-Mureş.

6. Judecătoria Piteşti, prin sentinţa penală nr. 3617 din 12 decembrie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală cu nr. 300/R din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti a dispus achitarea faţă de 3 inculpaţi trimişi în judecată de către Serviciul teritorial Piteşti, prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 17 martie 2004.

11.4. Anexa nr. 4 - Restituiri definitive


Instanţele de judecată au dispus restituirea definitivă a 3 cauze la procuror, din care 1 ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale privind art. 172 C. pr. pen., după cum urmează:

1. Prin rechizitoriul nr. 27/P/2005 din 22.06.2006 al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. C., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 şi art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 248-2481 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, la data de 30.11.2001, inculpatul P. C., în calitate de director general al unei societăţi comerciale pe acţiuni, a încheiat cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate un contract pe durata de 24 luni, având ca obiect construirea unui imobil, atribuit prin metoda achiziţiei dintr-o singură sursă, cu încălcarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1993. Lucrările nu au fost finalizate în termenul prevăzut, termenul de execuţie fiind prelungit, prin mai multe acte adiţionale, până la data de 30.12.2005.
În executarea contractului inculpatul P. C., în calitate de director general al societăţii comerciale contractante, a întocmit 11 note de comandă suplimentară, a facturat şi încasat necuvenit suma de 822.606,5 lei, reprezentând actualizări ale situaţiilor de plată pe bază de preţuri nereale. În sarcina acestuia s-a reţinut, totodată, că a folosit o parte din banii primiţi în avans pentru a cumpăra acţiuni în numele său, folosind astfel în interes personal suma de 650.000 lei.
Cauza a fost disjunsă din dos. nr. 72/P/2004, în care s-a dispus anterior trimiterea în judecată a funcţionarilor publici care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu în legătură cu încheierea şi derularea acestui contract.

Judecătoria Focşani, prin sentinţa penală nr. 647 din 23.04.2008, pronunţată în dosarul nr. 7043/231/2006, a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 132 şi art. 17 lit. c) şi d) din Legea nr. 78/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 2481 C. pen., iar în baza art. 332 alin. (2) C. pen., instanţa a dispus restituirea cauzei la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, data săvârşirii infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice este cea a consumării, şi anume, cea a producerii definitive a rezultatului periculos, adică a pagubei materiale, în concret, data de 7 iulie 2004, când C. J. A. S. a făcut ultima plată către societatea a cărui reprezentant era inculpatul.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că nu erau incidente în cauză dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 întrucât acestea au intrat în vigoare ulterior datei săvârşirii faptei, fiind introduse prin Legea nr. 521/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 29.11.2004. Pe cale de consecinţă, nu subzistă nici infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, activitatea infracţională a inculpatului putând fi raportată numai la dispoziţiile din Codul penal, care reprezintă dreptul comun în materie.
Faţă de aceste considerente, instanţa a statuat că Direcţia Naţională Anticorupţie nu era competentă material să efectueze urmărirea penală, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. 43/2002 sunt de competenţa acesteia numai infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 săvârşite în una din condiţiile precizate de acelaşi articol. Instanţa a menţionat totodată că, prejudiciul cauzat prin activitatea infracţională a fost mai mic de 1.000.000 euro, astfel încât competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este atrasă nici potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.
Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 113 din data de 11.03.2009, pronunţată în dosarul nr. 7043/231/2006, a respins ca nefondat recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Soluţia de restituire este imputabilă procurorului, deoarece încadrarea juridică dată infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu este greşită, fiind nesusţinută prin probele administrate în cauză şi eronată din punctul de vedere al fundamentării juridice, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că infracţiunea de abuz în serviciu, ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, a fost incriminată prin modificările aduse de Legea nr. 521/2004, publicată Monitorul Oficial nr. 1123 din 29.11.2004, rezultă că această infracţiune nu se poate reţine pentru faptele săvârşite înainte de intrarea în vigoare a actului normativ, respectiv 2 decembrie 2004 (adică la 3 zile de la data publicării, conform art. 78 din Constituţia României, iar nu la 24 noiembrie 2004 cum eronat se menţionează în rechizitoriu şi care este data adoptării legii).
Prin urmare, în scopul stabilirii competenţei de efectuare a urmăririi penale, procurorul era obligat să stabilească cu certitudine, în baza probelor administrate, care era data săvârşirii infracţiunii cu care a fost sesizat, raportat la forma continuată a acesteia şi la momentul intrării în vigoare a normei de incriminare.
Acest aspect esenţial pentru regularitatea actului de sesizare al instanţei a fost tratat inadecvat, prin rechizitoriu afirmându-se doar că, activitatea inculpatului „a continuat şi a produs efecte şi după data de 24 noiembrie 2004”, „investiţia nefiind nici în prezent finalizată”.
O atare motivare analizează data comiterii faptei prin raportare la un element exterior infracţiunii reţinute şi irelevant din punctul de vedere al legii penale, întrucât actul material al infracţiunii de abuz în serviciu nu constă, în cazul nostru, în nerespectarea termenului contractual de executare a lucrării, astfel încât paguba datorată întârzierii nu e în legătură de cauzalitate cu activitatea infracţională, ci constituie eventual temei al angajării răspunderii contractuale.
Pentru stabilirea datei săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului esenţial era faptul că, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de rezultat iar nu de pericol, infracţiune instantanee, care se consumă în momentul în care s-a săvârşit acţiunea incriminată şi s-a produs urmarea imediată (V. Dongoroz, Explicaţiile teoretice ale Codului penal român, vol.4, pag.85). Prin urmare, în cazul comiterii acesteia în forma continuată, data săvârşirii faptei este data producerii pagubei ca urmare a ultimului act material de abuz în serviciu comis, respectiv, în speţă, data ultimei plăţi realizate în baza acceptării la decontare, în mod abuziv, a unor documente ce conţineau date nereale.
Sub acest aspect, din probele administrate în cauză, inclusiv din raportul de constatare întocmit de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în faza de urmărire penală, rezultă că, potrivit actelor existente la dosarul cauzei, ultima plată în baza documentelor ce conţineau date nereale a fost realizată în luna iulie 2004, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, deci anterior intrării în vigoare a art. 132 din Legea nr. 78/2000. Procurorul, nu a menţionat acest fapt în rechizitoriu şi deşi a emis rechizitoriul la 1 an şi jumătate de la intrarea în vigoare a Legii nr. 521/2004, respectiv la data de 22 iunie 2006, nu a indicat nici un document justificativ cuprinzând sume nedatorate depus şi acceptat la plată după data intrării în vigoare a modificărilor legislative.
În concluzie, faptele deduse judecăţii au fost comise înainte de incriminarea infracţiunii prevăzute la art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel încât întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin care s-a produs o pagubă de 822.606,5 lei (echivalentul a 213.000 euro), deci mai mică de 1.000.000 euro, astfel încât competenţa materială de efectuare a urmăririi penale nu revine Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

2. Prin rechizitoriul nr. 24/P/2006 din data de 18.12.2006 al Serviciului Teritorial Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor V. N. şi K. J. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 182 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 182 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că, la data de 29.11.2002 inculpatul V. N., în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a semnat un contract de grant în valoare de 50.000 euro, pentru finanţarea proiectului „Achiziţionarea de utilaje pentru industria confecţiilor textile”. După primirea avansului de 40.000 euro, inculpatul V. N., cu ajutorul inculpatului K. J., a schimbat destinaţia fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene şi a întocmit documente justificative cu aparenţă de legalitate.

Judecătoria Sf. Gheorghe prin sentinţa penală nr. 165/2008, pronunţată la data de 10.06.2008 în dosarul nr. 9/305/2007, a dispus, în baza art. 332 alin. (2) C. pr. pen. raportat la art. 300 C. pr. pen., restituirea cauzei la Direcţia Naţională Anticorupţie în vederea refaceri urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei, reţinând că din cuprinsul rechizitoriului nu rezultă momentul săvârşirii faptei şi că, prin actul de sesizare a instanţei s-a dat o greşită încadrare juridică a faptei, întrucât procurorul a avut în vedere forma unică iar nu continuată a infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.
Iniţial cauza a rămas în pronunţare însă a fost repusă pe rol numai pentru a se pune în discuţie regularitatea actului de sesizare, aspect ce fusese pus în discuţie la primul termen de judecată.
Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 17/2009 pronunţată la data de 19.02.2009, a respins recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Soluţia de restituire nu este imputabilă procurorului, deoarece pe de o parte, rechizitoriul, ca act de sesizare a instanţei, cuprinde toate menţiunile prevăzute expres în art. 263 C. pr. pen şi art. 264 C. pr. pen., fiind prin urmare respectate toate dispoziţiile privind sesizarea instanţei, iar pe de altă parte, nu este motiv de restituire aprecierea greşită a unei încadrări juridice, care poate fi schimbată, din oficiu, de instanţă sau la cererea procurorului de şedinţă.
Astfel, în rechizitoriu sunt cuprinse datele privind persoana inculpaţilor şi faptele reţinute în sarcina acestora, sub acest aspect rezultând cu claritate data la care au fost virate fondurile şi s-a schimbat destinaţia lor, precum şi data la care s-a întocmit şi depus documentaţia justificativă, adică toate elementele necesare stabilirii datei comiterii/consumării infracţiunilor, în conformitate cu dispoziţiile exprese ale art. 263 C. pr. pen. Totodată, conform aceluiaşi temei legal, rechizitoriul cuprinde încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, probele pe care se întemeiază învinuirea, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi menţiunile prevăzute în art. 203 C. pr. pen., iar actul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform dispoziţiilor art. 264 C. pr. pen.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, chiar şi în situaţia în care instanţa de fond aprecia că în speţă este vorba de o infracţiune continuată, avea posibilitatea să pună în discuţie şi să dispună schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. pr. pen., fără a fi încălcare drepturile procesuale ale inculpaţilor.
Nu este motiv de restituire aprecierea greşită a unei încadrări juridice, care poate fi schimbată, din oficiu, de instanţă sau la cererea procurorului de şedinţă, întrucât art. 334 C. pr. pen. prevede expres că, în vederea asigurării dreptului la apărare, cu ocazia schimbării încadrării juridice de către instanţă, aceasta are două posibilităţi, respectiv poate permite inculpatului să ceară lăsarea cauzei mai la urmă ori eventual amânarea judecăţii, astfel încât nu este îndeplinită condiţia obligatorie pentru aplicarea dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. pr. pen., aceea a imposibilităţii asigurării unuia din aceste două remedii procedurale.
Mai mult, în cazul schimbării încadrării juridice în cursul judecăţii şi înaintea terminării cercetării judecătoreşti, singurul motiv de restituire prevăzut de Codul de procedură penală este cel cuprins în art. 332 alin. (1) teza I C. pr. pen., potrivit căruia restituirea se dispune doar cu condiţia ca instanţa să constate că în cauză cercetarea penală s-a efectuat de alt organ decât cel competent. Având în vedere că, Direcţia Naţională Anticorupţie are competenţă materială exclusivă în ce priveşte efectuarea urmăririi penale în cauzele privind infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, potrivit art. 13 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, rezultă că în speţă nu exista nici acest temei pentru restituirea cauzei.

3. Prin rechizitoriul nr. 119/P/2006 din data de 31.03.2008 al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor col P. I., col (r) M. C., lt. col. V. I., lt. P. M. C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 291 teza 1 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv complicitate la aceste infracţiuni, precum şi art. 254 alin. (2) C. pen cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru primul inculpat).
S-a reţinut în fapt că inculpaţii, în perioada august-septembrie 2006, cu ocazia organizării concursurilor pentru încadrare subofiţeri din sursă externă la ISU, prin încălcarea atribuţiilor legate de desfăşurarea concursurilor, în virtutea funcţiilor de conducere deţinute la nivelul instituţiei publice ori în calitate de membrii ai comisiilor de concurs, prin falsificarea rezultatelor probelor ori înlocuirea foilor de concurs au determinat fraudarea rezultatelor, ce a avut ca urmare vătămarea intereselor legale ale unor candidaţi declaraţi respinşi, pe nedrept, şi favorizarea altor candidaţi admişi şi încadraţi ca subofiţeri la ISU. În sarcina inculpatului P. I., comandant al ISU, s-a mai reţinut că a pretins şi primit suma de 1.500 euro de la denunţătorul I. Gh., în scopul a-l favoriza pe fiul acestuia în cadrul concursului şi a-l declara admis, prin intermediul membrilor comisiei de concurs.
Iniţial, prin sentinţa nr. 39 din data de 25.06.2008, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, pe considerentul că în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului col. P. I., denunţătorul I. Gh. era civil. Având în vedere că, prin sentinţa penală nr. 377 din 09.10.2008, Tribunalul Mehedinţi şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare, conflictul negativ de competenţă a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală care, prin încheierea nr. 2000 din 11.11.2008 pronunţată în dosarul nr. 8516/1/2008, a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 24 din 26.05.2009, pronunţată în dosarul nr. 5/753/2009, a dispus restituirea cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) teza finală C. pr. pen. raportat la art. 172 alin. (1) C. pr. pen., art. 6 C. pr. pen., art. 20, 24 şi 147 din Constituţia României (privind suspendarea de drept a normei neconstituţionale) precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului.
În motivarea hotărârii de restituire, instanţa reţine că, pe parcursul urmăririi penale asistenţa învinuitului sau inculpatului de către apărător a avut două reglementări procesual penale diferite, iar procurorul s-a conformat normei legale în vigoare.
Totuşi, consideră că, în cursul urmăririi penale au fost încălcate atât dispoziţiile privind asistarea inculpaţilor de către apărător, întrucât dispoziţiile art. 172 alin. (1) C. pr. pen. nu erau în concordanţă cu prevederile tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale omului, cât şi cele referitoare la suspendarea de drept a normei neconstituţionale, deoarece în perioada de după constatarea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii au fost efectuate acte în dosar, iar rechizitoriul a fost emis la data de 31.03.2008, deci după perioada de 45 de zile în care textul neconstituţional a fost suspendat şi după încă alte 41 de zile de la trecerea termenului de suspendare a normei constatată ca fiind neconstituţională.
Instanţa a apreciat că, pe timpul urmăririi penale, dispoziţiile privind garantarea dreptului la apărare cuprinse în art. 6 C. pr. pen., art. 24 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului au fost în vigoare, deci exista obligaţia respectării dreptului asistării de către un apărător în tot cursul procesului penal. Cu toate acestea, cererile formulate de apărătorii inculpaţilor, referitoare la asigurarea prezenţei în cursul urmăririi penale, au fost respinse în baza art. 172 C. pr. pen., astfel cum a fost modificat, fiind ignorate dispoziţiile art. 6 C. pr. pen., dar şi ale art. 20 din Constituţia României care prevede că dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Prin urmare, a concluzionat că, atâta timp cât apărătorul învinuitului sau inculpatului nu participă la efectuarea oricărui act de urmărire penală, nu este în măsură să formuleze cereri şi să depună memorii cu privire la aspecte pe care nu are de unde să le cunoască şi să întrebe martorii acuzării pe care nici măcar nu îi cunoaşte (art. 6 pct.3 lit. d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), şi în consecinţă, dreptul de a formula cereri şi de a depune memorii consacrat de art. 172 alin. (1) C. pr. pen., este lipsit, în acest mod şi de conţinut, nu numai de eficienţă.
Se menţionează că, sunt aplicabile prevederile art. 197 alin. (2) şi (3) din C. pr. pen., relative la sancţiunea nulităţii absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la asistenţa învinuitului sau inculpatului de către apărător, atunci când sunt obligatorii, sancţiune care nu poate fi înlăturată în nici un mod.
Curtea Militară de Apel Bucureşti, prin decizia penală nr. 26 din 15.09.2009, pronunţată în dosarul nr. 5/753/2009, a respins ca nefondat recursul declarat de procuror.

Soluţia de restituire a cauzei nu este imputabilă procurorului, din următoarele considerente:
Într-o primă ordine de idei, înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1086 din 20 noiembrie 2007, în Monitorul oficial nr. 866 din 18.12.2007, procurorul a efectuat actele de urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor art. 172 alin. (1) teza I C. pr. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, asigurând asistarea învinuiţilor de către apărători în toate cazurile în care era necesară audierea sau prezenţa învinuiţilor, fapt reţinut chiar de instanţa de fond.
Dreptul la apărare, aşa cum este recunoscut şi în practica CEDO, nu este un drept absolut, ci poate fi supus unor limitări, sens în care s-a apreciat majoritar în practica noastră judiciară că, restrângerea exercitării acestuia, în faza desfăşurării instrucţiei penale, conform art. 172 alin. (1) teza I C. pr. pen., modificat, corespunde exigenţelor exprimate de art. 53 alin. (1) din Constituţia României În acest sens s-a pronunţat, anterior, chiar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 986 din 6.11.2007, publicată în Monitorul oficial nr. 794 din 29.11.2007. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României şi au putere numai pentru viitor, în speţă, nu se poate reţine că actele de urmărire penală realizate de procuror până la data de 18 decembrie 2007 au fost efectuate cu încălcarea legii.
Prin urmare, restrângerea dreptului la apărare într-un mod incompatibil cu garanţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi reţinută în sarcina procurorului în această etapă, deoarece aşa cum s-a statuat constant în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, restrângerea într-o astfel de manieră a dreptului la apărare ar fi intervenit numai în condiţiile în care condamnarea s-ar fi bazat exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe depoziţiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau să asigure interogarea ei, nici în faza urmăririi penale, nici în timpul dezbaterilor (a se vedea, Hotărârea din 24 februarie 2009, cauza Tarău împotriva României, nr. 3.584/02, publicată în Monitorul oficial nr. 37 din 18.01.2010 - pct. III, subpunct 70, pag.29).
În al doilea rând, din dispoziţiile art. 172 alin. (1) teza II C. pr. pen., rezultă că dreptul apărătorului învinuitului/inculpatului de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală nu este reglementat ca obligaţie de asistare prevăzută de lege, întrucât se prevede expres că neprezentarea avocatului încunoştinţat nu împiedică efectuarea actului.
Prin urmare, nefiind vorba de o dispoziţie obligatorie, potrivit legii, privind asistarea de către avocat, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. pr. pen. referitoare la nulitatea absolută, deci nici cele referitoare la refacerea obligatorie a actelor efectuate după declararea neconstituţionalităţii prevederilor art. 172 alin. (1) teza I C. pr. pen. Fiind însă un caz de nulitate relativă, pentru a decide refacerea actelor de către procuror, se impunea a fi analizată, potrivit prevederilor art. 197 alin. (1) şi (4) C. pr. pen., existenţa concretă a unei vătămări, respectiv dacă audierile de martori realizate în perioada suspendării normei procedurale (reprezentând sub 10% din totalul martorilor ascultaţi în faza de urmărire penală) erau relevante pentru trimiterea în judecată, în caz contrar, întrucât acestea nu erau hotărâtoare pentru condamnare, puteau fi înlăturate de către instanţă.
În lipsa unei astfel de evaluări a materialului probator apreciem că soluţia de restituire nu este imputabilă procurorului, fiind rezultatul unei rezolvări de speţă, iar nu a unei practici judiciare unitare.
Este criticabilă însă poziţia procurorului de caz şi a procurorului care a motivat recursul, privind susţinerea că nu subzista obligaţia de încunoştinţare cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală, în lipsa reiterării unei cereri în acest sens, după data de 18 decembrie 2007, când a intrat în vigoare decizia privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 172 alin. (1) teza I C. pr. pen.
Având în vedere că, nu mai era aplicabilă tocmai prevederea din text referitoare la limitarea prezenţei apărătorului numai la efectuarea actelor de urmărire penală care presupun prezenţa ori audierea învinuitului sau inculpatului, procurorul cunoscând poziţia anterior manifestată de învinuiţi în acest sens (chiar dacă a fost exprimată sub imperiul normei a cărei aplicare a fost suspendată) era oportun să procedeze la încunoştinţarea privind data efectuării actelor de urmărire penală. Chiar în condiţiile în care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală învinuiţii nu au invocat acest aspect şi nu au solicitat refacerea unor acte de urmărire penală, procurorul trebuia să aibă în vedere faptul că, nulitatea relativă putea fi invocată şi în faţa instanţei de judecată.
Totodată, considerăm că, interpretarea în sensul condiţionării exercitării acestui drept de formularea unei cereri nu poate fi acceptată, dispoziţiile art. 172 alin. (1) C. pr. pen., atât în reglementarea anterioară, cât şi în prezent, instituind o obligaţie de diligenţă din partea procurorului în vederea asigurării dreptului la apărare întrucât prevăd expres, în teza a II a că, „lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat (fără a se menţiona „la cerere”) de data şi ora efectuării actului”.

11.5. Anexa nr. 5 - Principalele obiective şi acţiuni pe anul 2010


Evaluarea anuală a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi organizarea unei conferinţe de presă pentru prezentarea rezultatelor obţinute în anul 2009.
Termen: februarie 2010
Răspunde: procurorul şef direcţie

Urmărirea modului de organizare şi desfăşurare a activităţii de urmărire penală, în special în cauzele cu grad sporit de complexitate (organizarea de echipe specializate, formate din procurori, ofiţeri de poliţie judiciară şi specialişti; întocmirea planurilor de anchetă de către procurori; respectarea termenelor stabilite pentru efectuarea actelor de urmărire penală etc.).
Termen: permanent
Răspund: procurorii şefi secţii, servicii, servicii teritoriale şi birouri

Verificarea dosarelor penale mai vechi de 1 an de la data sesizării şi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale şi stabilirea măsurilor necesare soluţionării acestora.
Termene: 31 martie 2010
30 iunie 2010
Răspund: procurorii şefi secţii, servicii, servicii teritoriale şi birouri

Analiza modului de soluţionare a cauzelor având ca obiect infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.
Termene: 19 martie 2010
22 iunie 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului

Analiza achitărilor şi restituirilor, rămase definitive în semestrul II/ 2009.
Termen: 15 ianuarie 2010
Răspunde: procurorul şef al Secţiei judiciare penale

Analiza activităţii judiciare penale în semestrul II/ 2009.
Termene: 22 ianuarie 2010
Răspunde: procurorul şef al Secţiei judiciare penale

Analiza indicatorilor de calitate, potrivit anexei nr. 5 la Ordinul nr. 229/2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Termen: 30 ianuarie 2010
Răspunde: procurorul şef al Secţiei judiciare penale

Întocmirea situaţiei statistice a activităţii Secţiei judiciare penale.
Termen: 31 martie 2010
30 iunie 2010
Răspunde: procurorul şef al Secţiei judiciare penale

Întocmirea situaţiei plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, adresate instanţelor de judecată.
Termen: 30 iunie 2010
Răspunde: procurorul şef adjunct al Secţiei judiciare penale

Dezvoltarea schimburilor de experienţă între Direcţia Naţională Anticorupţie şi instituţii similare din alte ţări.
Termen: permanent
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de cooperare internaţională, informare şi relaţii publice

Participarea DNA la activităţile reţelelor internaţionale anticorupţie EPAC,
IAACA, reţeaua punctelor de contact instituită prin Decizia Consiliului Uniunii Europene 2008/852/JHA din 24 octombrie 2008
Termen: permanent
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice

Participarea DNA la activităţile organizaţiilor internaţionale având ca obiect
implementarea convenţiilor internaţionale împotriva corupţiei (Consiliul Europei – GRECO, ONU– Programul pilot şi Grupurile de lucru privind implementarea UNCAC).
Termen: permanent
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice

Organizarea, împreună cu Freedom House şi SAR a două seminarii/mese
rotunde pe teme privind lupta împotriva corupţiei, reunind magistraţi, reprezentanţi ai ONG-urilor şi ai liderilor de opinie din presa centrală
Termen: 30 aprilie 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice, Livia Săplăcan, purtător de cuvânt al DNA

Finalizare implementare activităţi contract de înfrăţire instituţională RO
07/IB/JH/03 în cadrul programului Facilitatea de Tranziţie 2007/19343.01.09
Termen: 01 mai 2010
Responsabil: procurorul desemnat din cadrul Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice

Redactarea unei propuneri de proiect în cadrul programului HERCULE al
OLAF în vederea organizării unei conferinţe internaţionale anticorupţie în 2010
Termen: 31 iunie 2010
Responsabil: procurorul desemnat din cadrul Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de evaluare anuală a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Termen : 2 februarie 2010
Răspund : procurorii şefi secţii
procurorii şefi ai serviciilor teritoriale
ofiţerul de poliţie judiciară desemnat

Executarea unor şedinţe de tragere cu pistolul.
Termen: la ordin
Răspunde: ofiţerul de poliţie judiciară desemnat

Evaluarea activităţii specialiştilor din cadrul Serviciului specialişti şi ai serviciilor teritoriale.
Termen: 31 ianuarie 2010
Răspunde: şeful Serviciului Specialişti

Coordonarea eficientă a specialiştilor şi repartizarea judicioasă a lucrărilor în funcţie de specialitatea acestora, precum şi de volumul de activitate.
Termen: permanent
Răspunde: şeful Serviciului Specialişti

Verificarea activităţii compartimentului grefă al secţiilor, serviciilor şi serviciilor teritoriale.
Termene: 30 martie 2010
30 iunie 2010
Răspund: procurorii şefi adjuncţi secţii
procurorii şefi ai serviciilor şi ai serviciilor teritoriale

Întocmirea materialului de analiză privind evaluarea profesională şi conduita
personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu excepţia procurorilor, pe anul 2009.
Termen : 31 martie 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională
Analiza activităţii de perfecţionare profesională a procurorilor, personalului
auxiliar de specialitate şi celuilalt personal din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, desfăşurată în cursul anului 2009.
Termen : 15 martie 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională
Organizarea interviului pentru ocuparea posturilor vacante de procuror din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Termen : 1 mai 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională
Organizarea interviului pentru ocuparea posturilor vacante de specialist din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Termen : 1 mai 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională
Organizarea examenului de promovare în funcţii de conducere a grefierilor,
pentru posturile vacante de grefier şef secţie/serviciu, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Termen : 1 martie 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională
Organizarea examenului de promovare în grade/trepte profesionale superioare
a personalului auxiliar de specialitate şi a funcţionarilor publici.
Termen : 1 martie 2010
1 iulie 2010
Răspunde: procurorul şef al Serviciului de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională

Organizarea unei conferinţe de presă având ca temă prezentarea, de către
procurorul şef al DNA, a raportului de activitate pe anul 2009
Termen: 28 februarie 2010
Răspunde: şeful Biroului de informare şi relaţii publice

Organizarea unei mese rotunde anuale cu societatea civilă în vederea
discutării rezultatelor obţinute în combaterea corupţiei la nivel înalt.
Termen: 30 iunie 2010
Răspunde: şeful Biroului de informare şi relaţii publice

Atribuţiile prevăzute de lege pentru compartimentul documente clasificate –
îndeplinite, la nivelul central al DNA, de către Serviciul informaţiilor clasificate şi de centralizare a datelor privind corupţia.
Termen: permanent
Răspund: procurorul şef serviciu şi grefierul şef

Întreţinerea şi validarea datelor din baza de date ACCESS privind dosarele penale ale DNA.
Termen: permanent
Răspund: procuror şef şi specialiştii IT - administratori de baze de date desemnaţi

Asigurarea actualizării pagini de Internet cu materiale pentru presă, anunţuri
posturi vacante, materiale de cooperare internaţională, declaraţii de avere, cu informaţiile primite de la Secţia de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională, Serviciul de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice şi de la Biroul de informare şi relaţii publice
Termen: permanent
Răspund: specialiştii IT desemnaţi

Testarea şi implementarea sistemului de arhivare electronică.
Termen: semestrul I 2010
Răspunde: specialiştii IT desemnaţi

Introducerea în sistem informatizat, a corespondenţei neclasificate constând
în plângeri, denunţuri, plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor luate de procurori, lucrări în legătură cu activitatea economico-financiară ş. a., cereri, sesizări, memorii.
Termen permanent
Răspund: procuror şef serviciu şi grefierii din subordine

Preluarea de la secţiile şi serviciile structurii centrale a documentelor
constituite în unităţi arhivistice pentru care s-a împlinit termenul de păstrare.
Termen: 31 martie 2010
Răspund: procuror şef serviciu
grefierul desemnat

Instalarea şi întreţinerea staţiilor de lucru şi a serviciilor de comunicaţii de date;
Termen: permanent
Răspund: specialiştii IT desemnaţi

Asigurarea suportului tehnic şi asistenţei pentru utilizatorii reţelei locale de calculatoare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
Termen: permanent
Răspund: specialiştii IT desemnaţi

Dezvoltarea de aplicaţii şi baze de date, precum şi întreţinerea celor existente;
Termen: permanent
Răspund: specialiştii IT desemnaţi

Întreţinerea site-ului public al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ;
Termen: permanent
Răspund: specialiştii IT desemnaţi

Definitivarea programului anual al achiziţiilor publice pentru anul 2010,pe
baza necesităţilor şi priorităţilor comunicate de celelalte compartimente din cadrul autorităţii contractante;
Termen: 15 februarie 2010
Răspunde: consilierii desemnaţi

Demararea, aplicarea şi finalizarea procedurilor de atribuire având ca obiect atribuirea contractelor de servicii cu caracter de regularitate, de furnizare de produse precum şi a contractelor de lucrări.
Termen: 30 aprilie 2010
Răspunde: consilierii desemnaţi

Identificarea activităţilor care trebuie desfăşurate de către Serviciul investiţii achiziţii şi administrativ, delimitarea acestora în atribuţii pentru personalul din subordine, precum şi repartizarea echilibrată a atribuţiilor în funcţie de nivelul, categoria, clasa şi gradul angajaţilor.
Termen: 31 martie 2010
Răspunde: consilierul desemnat

Finalizarea procedurilor de valorificare a rezultatelor inventarierii generale a
patrimoniului pe anul 2009, precum şi aducerea la îndeplinire a propunerilor înaintate de către comisiile de inventariere.
Termen: 30 iunie 2010
Răspunde: persoana desemnată

Întocmirea şi transmiterea către instituţiile abilitate în termenul legal a
rapoartelor privind contractele încheiate, pentru anul 2009, precum şi întocmirea registrelor contractelor ce vor fi atribute in anul 2010;
Termen: permanent
Răspunde: consilierii desemnaţi

Îmbunătăţirea sistemului de gestionare şi evidenţă a patrimoniului la nivelul
instituţiei prin introducerea situaţiilor de tip informatizat precum şi gestionarea centralizată a acestora.
Termen: permanent
Răspunde: persoana desemnată

11.6. Anexa nr. 6 – Situaţia încadrării cu personal la data de 31 decembrie 2009

Nr. crt. Denumirea unităţiiFuncţiaNumăr posturi prevăzute în schemăNumăr posturi ocupateNumiţiDelegaţiPosturi vacante
 I. STRUCTURA CENTRALĂ
1Direcţia Naţională AnticorupţieProcuror şef direcţie11100
2 Procuror şef adjunct direcţie22200
3 Consilier22020
4 Procuror şef secţie32201
5 Procuror militar şef secţie11100
6 Procuror şef adjunct secţie33210
7 Procuror militar şef adjunct secţie10001
8 Procuror şef serviciu98711
9 Procuror militar şef serviciu20002
10 Procuror şef birou41103
11 Procuror413030011
12 Procuror militar74403
13 Şef serviciu (specialist)11100
14 Şef birou (specialist)22200
15 Specialist34292905
16 Şef serviciu (ofiţer de poliţie judiciară)21101
17 Şef birou (ofiţer de poliţie judiciară)22200
18 Ofiţer de poliţie judiciară83767607
19 Agent de poliţie judiciară33300
20 Grefier şef cabinet55500
21 Grefier şef secţie44400
22 Grefier şef serviciu14121202
23 Grefier41393902
24 Grefier - arhivar10001
25 Agent procedural10001
26 Manager economic (director executiv)11100
27 Şef serviciu (consilier)22200
28 Şef birou (consilier)33300
29 Consilier21181803
30 Consilier juridic11010
31 Auditor (intern)11100
32 Referent88800
33 Şofer23181805
34 Muncitor (telefonist)22200
 II. STRUCTURILE TERITORIALE
1I. S. T. Alba IuliaProcuror şef serviciu11100
2 Procuror33210
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară44400
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer10001
1II. S. T. BacăuProcuror şef serviciu11100
2 Procuror33300
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară44400
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1III. S. T. BraşovProcuror şef serviciu11100
2 Procuror32201
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară44400
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1IV. S. T. BucureştiProcuror şef serviciu11100
2 Procuror55320
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist21101
5 Ofiţer de poliţie judiciară98801
6 Grefier21101
7 Referent11100
8 Şofer22200
1B. T. SloboziaProcuror şef birou11100
2 Procuror11100
3 Ofiţer de poliţie judiciară22200
4 Grefier11100
5 Şofer11100
1V. S. T. ClujProcuror şef serviciu11100
2 Procuror54401
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară66600
6 Grefier22200
7 Referent11100
8 Şofer22200
1VI. S. T. ConstanţaProcuror şef serviciu11010
2 Procuror33300
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară44400
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1VII. S. T. CraiovaProcuror şef serviciu11100
2 Procuror33300
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară44400
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1B. T. Târgu JiuProcuror şef birou11100
2 Procuror11100
3 Ofiţer de poliţie judiciară22200
4 Grefier11100
5 Şofer11100
1VIII. S. T. GalaţiProcuror şef serviciu11100
2 Procuror32201
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară54401
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1IX. S. T. IaşiProcuror şef serviciu11100
2 Procuror33210
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist22200
5 Ofiţer de poliţie judiciară55500
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1X. S. T. OradeaProcuror şef serviciu11100
2 Procuror22200
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist22200
5 Ofiţer de poliţie judiciară44400
6 Referent11100
7 Şofer11100
1B. T. Satu MareProcuror şef birou11100
2 Procuror11100
3 Ofiţer de poliţie judiciară22200
4 Grefier11100
5 Şofer11100
1XI. S. T. PiteştiProcuror şef serviciu11100
2 Procuror32111
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară55500
6 Grefier10001
7 Referent11100
8 Şofer11100
1XII. S. T. PloieştiProcuror şef serviciu11100
2 Procuror32201
3 Grefier şef serviciu10001
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară55500
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1XIII. S. T. SuceavaProcuror şef serviciu11100
2 Procuror33300
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară54401
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1XIV. S. T. Târgu Mureş Procuror şef serviciu11100
2 Procuror33300
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară55500
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
1XV. S. T. TimişoaraProcuror şef serviciu11100
2 Procuror33120
3 Grefier şef serviciu11100
4 Specialist11100
5 Ofiţer de poliţie judiciară55500
6 Grefier11100
7 Referent11100
8 Şofer11100
 TOTALPROCUROR 1451181061227
  OFIŢER ŞI AGENT DE POLIŢIE JUDICIARĂ170159159011
  SPECIALIST55494906
  PERSONAL AUXILIAR DE SPECIALITATE ŞI CONEX 143128128015
  PERSONAL ECONOMIC-ADMINISTRATIV54515013
 TOTAL GENERAL 5675054921362

11.7. Anexa nr. 7 – Organigrama Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Organigrama DNA

11.8. Anexa nr. 8 – Date statistice comparative privind activitatea desfăşurată în anii 2009 - 2008

pdf Anexa nr. 8

11.9. Anexa nr.9 – Grafice

Infracţiuni reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009

Infracţiuni reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009 (Structura Centrală)

Infracţiuni reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009 (Structura Teritorială)

Infracţiuni prevăzute în Legea 78/2000 reţinute prin rechizitoriu pentru inculpaţii trimişi în judecată în 2009

Cauze de soluţionat în 2009 comparativ cu 2008

Cauze soluţionate în 2009 comparativ cu 2008

Variaţii ale numărului de cauze

Fluctuaţia personalului Direcţiei Naţionale Anticorupţie în cursul anului 2009

Fluctuaţia procurorilor în cursul anului 2009

Fluctuaţia poliţiştilor în cursul anului 2009

Fluctuaţia specialiştilor în cursul anului 2009

Fluctuaţia personalului auxiliar de specialitate şi conex în cursul anului 2009

Fluctuaţia personalului economico-administrativ în cursul anului 2009

N.B. În cuprinsul Raportului toate valorile sunt exprimate în lei noi, indiferent de perioada când a fost creat prejudiciul
1 ratificată de România prin Legea nr. 27/2002 (art. 20)
2 ratificată de România prin Legea nr. 365/2004 (art. 11 pct.2 şi art. 36)
3 la care România este parte din 1 mai 1999.
4 aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.184/C/2006 publicat în Monitorul oficial al României nr. 852 sin 17.10.2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 140 alin. (2) din legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
5 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.510/17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 893 din 21.12.2009; Decizia Curţii Constituţionale nr. 753 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 452 din 01.07.2009; Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.363 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 04.12.2009; Decizia Curţii Constituţionale nr. 377 din 25 martie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 336 din 30.04.2008; Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.634 din 03 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 5 din 05.01.2010; Decizia Curţii Constituţionale nr. 217 din 17 februarie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 17.03.2009;
6 publicată în Monitorul Oficial nr. 694 din 15 octombrie 2009