5. Activitatea de urmărire penală

5.1. Rezultatele obţinute în activitatea de urmărire penală în anul 2004

În anul 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie a realizat acţiuni operative complexe, unele finalizate cu surprinderea în flagrant a unor persoane având funcţii importante, care au săvârşit infracţiuni grave de corupţie.

Având în vedere că fenomenul corupţiei, în special al marii corupţii, are un impact direct asupra dezvoltării economice şi sociale, că distruge beneficiile potenţiale ale pieţei libere, distorsionează regulile economiei de piaţă şi diminuează capacitatea organismelor statului în prevenirea şi combaterea acestuia, a fost creat un cadru eficient de monitorizare operativă a zonelor şi sectoarelor de activitate cu potenţial criminogen în materia corupţiei, s-au identificat sursele de informaţii, care au fost verificate cu atenţie, pentru declanşarea investigaţiilor penale.

Au fost evidenţiate legăturile existente între criminalitatea organizată şi corupţie.

Structurile criminalităţii organizate utilizează corupţia ca mijloc de asigurare a protecţiei activităţii lor ilicite, ascunzând sumele de bani astfel obţinute, cu ajutorul unor complicate scheme financiare de spălare a banilor.

Autodenunţul, care reprezintă una din formele de sesizare a organelor judiciare, apare din ce în ce mai rar şi este însoţit întotdeauna de un interes al autodenunţătorului, determinat de faptul că persoana denunţată nu şi-a îndeplinit obligaţia ilicită asumată.

Fără a neglija celeritatea soluţionării cauzelor, în cadrul anchetelor s-a pus accent pe calitatea lucrărilor şi pe respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale.

Datorită naturii şi caracterului infracţiunilor de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, efectuarea urmăririi penale presupune eforturi fizice şi psihice susţinute din partea procurorilor, precum şi menţinerea caracterului de continuitate al activităţilor de anchetă.

De obicei, cauzele penale au un caracter complex, presupun proceduri de anchetă dificile şi delicate, iar din cauza impactului social necesită o soluţionare operativă, prin lămurirea deplină a tuturor împrejurărilor acestora, pe baza unor mijloace de probă obiective.

Activităţile de urmărire penală desfăşurate de către procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie au un caracter operativ, necesitând deseori parcurgerea unor investigaţii preliminare laborioase, în condiţiile în care accesul la bazele de date gestionate de către alte instituţii este în prezent limitat.

În cursul anchetelor penale sau chiar al judecării cauzelor au existat reacţii adverse ale persoanelor sau grupurilor de interese vizate, concretizate în special în difuzarea, în cazuri izolate, prin mijloacele mass-media, a unor date, informaţii sau opinii care, sub pretextul realizării unui interes public au depăşit graniţele impuse de interesele corectei administrări a justiţiei, în sensul său cel mai larg.

Echipele formate din procurori, poliţişti şi specialişti au acţionat, în toate cauzele, şi în scopul identificării şi indisponibilizării mijloacelor materiale şi financiare, pentru acoperirea pagubelor produse ori confiscarea specială a bunurilor, potrivit legii.

Au fost, totodată, sesizate comisiile de cercetare a averilor, conform dispoziţiilor Legii nr.115/1996.

Eforturile echipelor complexe au vizat soluţionarea, în anul 2004, a unui număr de 2450 de cauze de corupţie şi conexe infracţiunilor de corupţie, faţă de 2229 în anul 2003 (cu 221 mai mult, respectiv, 9%), din care au fost soluţionate 1366, faţă de 951 (cu 415 mai mult, respectiv, 30%). În 475 de cauze s-a dispus declinarea competenţei ori conexarea, faţă de 563.

Au rămas nesoluţionate 609 de cauze, faţă de 715 (cu 106 mai puţin, respectiv, 15%), din care 44 cu urmărirea penală începută (faţă de 48) şi 23 cu peste 3 luni de la începerea urmăririi penale (faţă de 24).

La sfârşitul anului 2004 erau în curs de urmărire 7 arestaţi preventiv (faţă de 10, în 2003).

Din cele 1366 cauze soluţionate, în 169 s-a dispus trimiterea în judecată (faţă de 146, cu 23 mai mult, respectiv, 14%), iar în 1197 au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată (faţă de 805).

Au fost aplicate dispoziţiile art.18¹ din Codul penal faţă de 64 de învinuiţi (faţă de 52 în 2003).

În cele 169 de cauze în care s-a întocmit rechizitoriu, au fost trimişi în judecată 451 de inculpaţi, din care 89 în stare de arest preventiv (faţă de 165), pentru săvârşirea a 954 de infracţiuni de corupţie, asimilate ori conexe, după cum urmează:

• 346 de infracţiuni de corupţie:
  • 221 - luare de mită
  • 43 - dare de mită
  • 80 - trafic de influenţă
  • 2 - primire de foloase necuvenite
• 256 de infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie:
  • 84 - stabilirea unei valori diminuate a bunurilor
  • 72 - creditare cu încălcarea legii
  • 88 - utilizarea creditelor în alte scopuri
  • 1 – obţinerea de foloase necuvenite de către persoane cu funcţii de control
  • 7 - efectuarea de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia deţinută
  • 3 - folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii
  • 1 – folosirea influenţei ori autorităţii
• 199 de infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie:
  • 29 - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni
  • 7 - tăinuire de bunuri
  • 110 - fals şi uz de fals
  • 23 - abuz în serviciu contra intereselor publice
  • 4 - spălare de bani
  • 3 - contrabandă cu bunuri
  • 7 - evaziune fiscală
  • 16 - bancrută frauduloasă
• 153 de infracţiuni care nu sunt prevăzute în Legea nr.78/2000.

Dintre cei 451 de inculpaţi trimişi în judecată, majoritatea sunt bărbaţi (351), au vârste cuprinse între 35 – 54 ani (304), provin din mediul urban (413), au studii superioare (292), deţineau funcţii de conducere şi de control (195).

Prejudiciile cauzate, prin fapte penale de corupţie, au fost de aproximativ 12 mii miliarde lei, luându-se măsuri asiguratorii pentru recuperarea acestora.

Procurorii au sesizat comisiile de cercetare a averilor unor demnitari în 4 cazuri, unele fiind deja pe rolul instanţelor de judecată.

5.2. Combaterea infracţiunilor de corupţie şi a celor conexe, în perioada 1 septembrie 2002 – 31 decembrie 2004

Procurorii, împreună cu ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii din Parchetul Naţional Anticorupţie, au avut de soluţionat, în perioada 1 septembrie 2002 – 31 decembrie 2004, un număr de 4552 de cauze de corupţie , asimilate ori în legătură directă cu cele de corupţie, din care au fost soluţionate 3953, rămânând de soluţionat 609.

Din cele 3953 de cauze soluţionate, în 346 s-au întocmit rechizitorii, iar în 3607 au fost date soluţii de netrimitere în judecată (din care, faţă de 117 învinuiţi, cercetaţi în stare de libertate, au fost aplicate dispoziţiile art.18¹ din Codul penal) ori s-a dispus declinarea competenţei sau conexarea cauzelor.

În cele 346 de cauze în care s-au întocmit rechizitorii, au fost trimişi în judecată 1068 de inculpaţi (din care, 289 în stare de arest preventiv), pentru săvârşirea unui număr de 2492 de infracţiuni de corupţie, asimilate ori conexe, după cum urmează:

• 1539 de infracţiuni de corupţie:
  • 719 - luare de mită
  • 183 - dare de mită
  • 410 - trafic de influenţă
  • 7 - primire de foloase necuvenite
• 476 de infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie:
  • 88 - stabilirea unei valori diminuate a bunurilor
  • 177 - creditare cu încălcarea legii
  • 181 - utilizarea creditelor în alte scopuri
  • 19 - obţinerea de foloase necuvenite de către persoane cu funcţii de control
  • 7 - efectuarea de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia deţinută
  • 3 - folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii
  • 1 - folosirea influenţei ori autorităţii
• 544de infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie:
  • 105 - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni
  • 293 - fals şi uz de fals
  • 29 - spălare de bani
  • 66 - abuz în serviciu contra intereselor publice
  • 21 - evaziune fiscală
  • 18 - bancrută frauduloasă
  • 9 - tăinuire de bunuri
• 153 de infracţiuni care nu sunt prevăzute de Legea nr.78/2000.

Dintre cei 1068 de inculpaţi trimişi în judecată, majoritatea sunt bărbaţi (827), au vârste cuprinse între 35-54 ani (734), provin din mediul urban (972), au studii superioare (536), deţineau funcţii de conducere, control ori alte funcţii importante (530), erau oameni de afaceri (peste 160).

De la data înfiinţării Parchetului Naţional Anticorupţie şi până la 31 decembrie 2004, instanţele au pronunţat 190 hotărâri de condamnare, privind 417 inculpaţi, trimişi în judecată de Parchetul Naţional Anticorupţie.

Printre inculpaţii condamnaţi se numără:

• 1 consilier guvernamental
• 1 director general în Ministerul Agriculturii
• 1 director al Agenţiei SAPARD din cadrul Ministerului Agriculturii
• 1 consilier din Ministerul Integrării Europene
• 67 ofiţeri şi subofiţeri MAI
• 26 ofiţeri şi subofiţeri MApN
• 1 judecător sindic
• 1 procuror
• 7 comisari ai Gărzii Financiare
• 1 director adjunct din Primăria Municipiului Bucureşti
• 6 directori bancă şi 15 funcţionari bancari (cu diferite funcţii)
• 53 directori de societăţi comerciale
• 11 funcţionari vamali
• 1 avocat
• 1 profesor universitar
• 1 executor judecătoresc
• 3 consilieri juridici
• 2 experţi tehnici din Ministerul Justiţiei
• 1 director general al administraţiei pieţelor
• 2 directori din Ministerul Sănătăţii şi Familiei
• 1 consilier local
• 3 secretari de primărie
• 1 lichidator judiciar
• 8 funcţionari publici cu atribuţii de conducere în direcţiile judeţene de muncă şi solidaritate socială

Prin cele 85 de hotărâri definitive au fost condamnaţi 144 inculpaţi, printre care:

• 1 consilier guvernamental
• 8 funcţionari vamali
• 1 director executiv adjunct la Direcţia Juridică, Contencios şi Legislaţie din Primăria Municipiului Bucureşti
• 23 ofiţeri şi subofiţeri MAI
• 7 ofiţeri şi subofiţeri MApN
• 18 directori şi manageri SA/SRL
• 1 consilier juridic
• 1 secretar de primărie
• 1 expert tehnic din Ministerul Justiţiei
• 1 funcţionar bancar
• 1 şef reţea de centru de telecomunicaţii
• 1 persoană cu funcţie de conducere în cadrul Sucursalei de Distribuţie a Energiei Electrice
• 1 lichidator judiciar.

5.3. Combaterea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

Prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a fost modificată şi completată Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, introducându-se (la Cap.3) secţiunea 4¹, intitulată „Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene”.

Infracţiunile prevăzute în art.18¹ – 18⁴ din Legea nr.78/2000 au la bază prevederile Convenţiei privind Protecţia Intereselor Financiare ale Comunităţilor din 26 iulie 1995, ale cărei dispoziţii au fost preluate şi adaptate, în spiritul armonizării legislaţiei naţionale cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene.

Pentru combaterea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, a fost înfiinţat, prin Ordinul nr.1 din 9 ianuarie 2004 al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, Biroul de combatere a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei, care este unica structură din cadrul autorităţilor judiciare române, specializată în anchete, operaţiuni de monitorizare şi investigare a infracţiunilor comise împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

La solicitarea Oficiului de Luptă Antifraudă al Comisiei Europene (O.L.A.F.), prin Ordinul nr.68/2004 al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, procurorul şef al biroului, mai sus-menţionat, a fost desemnat coordonator de trening, care să îndeplinească, la nivelul instituţiei, atribuţii specifice în domeniul intereselor financiare ale Uniunii Europene.

S-a realizat o evaluare a necesarului de training, care a fost comunicat instituţiei europene şi care constă în:

• definirea exactă, în legislaţia europeană, a conceptului de protecţie a intereselor financiare şi economice ale Comunităţilor Europene;
• particularităţi ale investigării fraudelor împotriva intereselor economice ale Comunităţilor Europene, în funcţie de tipul programului finanţat (PHARE, SAPARD, ISPA);
• rolul procurorului în investigarea fraudelor împotriva intereselor economice ale Comunităţilor Europene, în ţările Uniunii Europene;
• colaborarea între procuror şi alte instituţii implicate în investigarea fraudelor comise împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
• pregătirea unor investigatori (ofiţeri de poliţie judiciară şi specialişti), din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, pentru efectuarea anchetelor care au ca obiect frauda comisă în detrimentul intereselor economice ale Comunităţilor Europene.

Necesarul de training a avut în vedere dezvoltarea, în colaborarea cu O.L.A.F., de programe şi module de pregătire profesională (în domeniile legislativ, administrativ şi operaţional) privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Pe parcursul anului 2004 şi începutul anului 2005 s-au organizat, la nivelul conducerii Parchetului Naţional Anticorupţie, întrevederi cu investigatori din cadrul O.L.A.F., în vederea elaborării unei strategii de luptă antifraudă, pentru a armoniza reglementările din legislaţia naţională cu normele europene în materie şi pentru a pregăti cadrul instituţional (normativ-operaţional) în momentul aderării României la Uniunea Europeană.

S-a abordat, împreună cu O.L.A.F., şi conţinutul unei strategii, ce implică asigurarea desfăşurării eficiente a activităţii de prevenire, raportare, investigare, sancţionare şi recuperare a prejudiciului în toate situaţiile de fraudă, prin care sunt lezate interesele financiare ale Comunităţilor Europene.

În anul 2004, s-a pus în practică ideea creării unei baze de date, prin intermediul căreia să se realizeze un sistem eficient de comunicare şi colaborare, atât cu O.L.A.F., cât şi cu celelalte structuri de luptă antifraudă.

Parchetul Naţional Anticorupţie a primit aprobarea de a se conecta la Sistemul Informatic Anti Fraudă (AFIS) al Comisiei Europene, care reprezintă o aplicaţie informatică, prin care se gestionează diverse baze de date, necesare în activitatea de combatere a fraudei.

Pe lângă componenta electronică securizată, acest sistem este utilizat şi pentru transferul de documente în format electronic, pentru schimbul de informaţii privind supravegherea traficului comercial, precum şi pentru realizarea altor operaţiuni privind raportarea electronică a tuturor neregulilor în domeniul fraudelor structurale.

Începând cu luna septembrie 2003, în evidenţele Parchetului Naţional Anticorupţie s-au înregistrat mai multe sesizări ale O.L.A.F. privind cazuri de fraudă în dauna intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

În cursul anului 2004 şi în perioada ianuarie-februarie 2005, a fost înregistrat, în evidenţa biroului, un număr de 49 de cauze, din care a fost soluţionat un număr de 23 (7 prin rechizitoriu şi 17 prin soluţii de neurmărire penală).

De asemenea, a mai fost înregistrat un număr de alte 28 lucrări.

Precizăm că dosarele şi lucrările penale, mai sus-menţionate, s-au format ca urmare a sesizărilor din oficiu, a sesizărilor O.L.A.F. şi Corpului de Control al Primului Ministru, al unor informări provenite de la serviciile de informaţii, ale unor sesizări ale Agenţiei SAPARD (din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale), a celor provenite de la Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Integrării Europene.

Dintre cauzele soluţionate prin rechizitoriu, exemplificăm următoarele:

• Dosar penal nr.193/P/2004, privind pe inculpatul Berinde Grigore, trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.18² alin.(1) din Legea nr.78/2000, întrucât a schimbat destinaţia unei finanţări în cuantum de 40.000 euro, obţinută în cadrul programului PHARE 2001.
  
  În vederea recuperării prejudiciului, s-a aplicat sechestrul asigurător pe bunurile imobile ale inculpatului.
  
  
• Dosar penal nr.230/P/2004, privind pe inculpaţii Rotaru Teodor Laurenţiu şi Bardocz Veres Bela, trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 18¹ alin.(1) şi art. 18² alin.(1) din Legea nr.78/2000, deoarece au schimbat destinaţia fondurilor, în cuantum de 67.000 euro, primite în cadrul unei finanţări PHARE, Componenta RICOP.
  
  S-a aplicat, de asemenea, sechestrul asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor.
  
  
• Dosar nr.492/P/2003, privind pe Alexuţan Gheorghe, Ceauşescu Dumitru, Trucă Adrian Claudiu şi Teodorescu Constantin, trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art.10 lit.c) şi art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000, întrucât au utilizat un credit nerambursabil (oferit de Comunitatea Europeană) în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat, creând un prejudiciu de 40.000 euro;
  
  
• Dosar penal nr.187/P/2004, privind pe inculpatul Marian Vasile Marius, trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.18² alin.(1) din Legea nr.78/2000, pentru schimbarea destinaţiei unei finanţări nerambursabile, în cuantum de 38.000 euro, obţinute prin Programul PHARE 2000.

Pe parcursul urmăririi penale s-a dispus, de către procuror, aplicarea sechestrului asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale inculpatului.

Având în vedere numărul mare şi complexitatea cauzelor instrumentate în cadrul biroului (în prezent fiind în curs de soluţionare un număr de 28 dosare), se impune înfiinţarea Serviciului de combatere a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

Menţionăm că, doar în 4 dosare aflate în curs de soluţionare, privind infracţiuni comise împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prejudiciul este estimat la peste 500.000 euro.

5.4. Operativitatea soluţionării cauzelor în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, în perioada 1 septembrie 2002 – 15 februarie 2005

De la înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie şi până la 15 februarie 2005, în cele 354 de cauze soluţionate prin rechizitoriu (în care s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 1087 de inculpaţi), durata cercetărilor (de la data înregistrării şi până la data dispunerii soluţiei) a fost următoarea:

• în 81 de dosare – până în 30 de zile
• în 57 de dosare – între 1 lună şi 2 luni
• în 55 de dosare - între 2 luni şi 3 luni
• în 63 de dosare – între 3 luni şi 6 luni
• în 74 de dosare – între 6 luni şi 1 an
• în 15 dosare – între 1 an - 1 an şi 6 luni
• în 6 dosare - între 1 an şi 6 luni – 2 ani
• în 3 dosare – peste 2 ani.

Din datele, mai sus-menţionate, rezultă că procurorii au efectuat urmărirea penală în mod operativ în majoritatea cauzelor în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, soluţionarea unor cauze, într-un termen mai îndelungat, fiind determinată, în cele mai multe cazuri, de complexitatea acestora ori de numărul mare de inculpaţi (dosarul privind pe cei peste 5.000 de învinuiţi - „strămutaţii”, cauza privind pe omul de afaceri „Erdely Ede”, referitoare la credite bancare de peste 16 miliarde de lei şi un prejudiciu total de peste 30 miliarde de lei etc.).

Operativitatea scăzută, în unele cauze, a fost influenţată însă şi de unii factori obiectivi, precum:

• numărul mic de procurori care au efectuat activităţi de urmărire penală, în prima perioadă de funcţionare a Parchetului Naţional Anticorupţie;
• numărul insuficient de specialişti şi, mai ales, lipsa specialiştilor bancari, până în luna iunie 2004;
• complexitatea cauzelor privind infracţiunile conexe, volumul mare de documente care trebuie analizat, în vederea întocmirii, de către specialiştii Parchetului Naţional Anticorupţie, a rapoartelor de constatare;
• atitudinea inculpaţilor şi a apărătorilor acestora, de a tergiversa cercetările penale etc.

Menţionăm că, în unele cauze în care s-a aplicat procedura infracţiunii flagrante, durata anchetelor a fost de 3 până la 21 de zile. Spre exemplu:

• Dosarul nr.3/P/2002 al Secţiei de combatere a corupţiei, privind pe un inspector principal de poliţie, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (2000 USD);
• Dosarul nr.90/P/2002 al Secţiei de combatere a corupţiei, privind pe un judecător sindic, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (100 de milioane de lei);
• Dosarul nr.95/P/2004 al Secţiei de combatere a corupţiei, privind pe un director de bancă, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (1 miliard de lei);

• Dosarul nr.172/P/2004 al Secţiei de combatere a corupţiei, privind pe un agent imobiliar, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (200 milioane de lei).

5.5. Volumul de muncă a procurorilor care au realizat activităţi de urmărire penală, în perioada octombrie 2002 – decembrie 2004

NOTĂ

S-au avut în vedere dosarele de urmărire penală, precum şi celelalte tipuri de lucrări (plângeri, sesizări, cereri şi memorii), repartizate spre soluţionare procurorilor (operativi).

Volumul de activitate a rezultat din raportarea numărului total de lucrări (dosare şi lucrări), avute spre soluţionare, la numărul de procurori (operativi).